No menu items!

In unu…

Acelasi autor

Cand incepe si cand se termina?

As vrea sa stati putin si sa va amintiti cum v –ati simtit prima data cand ati stat intr –o camera de hotel singuri......

We are the sum of our mistakes

In fapt singurul quote care se apropie e “Our lives are a sum total of the choices we have made”. Dar, cumva, mie mi-a...

Shitty afternoon

Uneori ma cuprinde blazarea. Nimic nu ma intereseaza, nimic nu ma emotioneaza, nimic nu ma inspira, nimic nu ma deruteaza. Asist pasiv, cu detasare...

Ma intrebam uneori…

Ma intrebam uneori de ce noi, gay-ii suntem atei... de ce sa nu credem in Dumnezeu?! Daca Dumnezeu ne-a facut pe toti dupa chipul...

De bun-simt

Iata-ma iarasi aici,dupa o zi petrecuta in societate revenind in intimitatea a 4 pereti, bucurandu-ma de singuratatea ce cu timpul mi-a devenit draga si...

Asta e prima data cand indraznesc sa scriu pe un blog. Va citesc cu religiozitate de peeste un an si am observat ca in majoritate cei care posteaza aici sunt gay… nu lesbiene, asa ca de fiecare data cand imi faceam curaj sa ma exprim acest mic detaliu ma impiedica.

In final ce m-a determinat sa ma hotarasc sa postez aici a fost… singuratatea. Acea singuratate izvorata din adanca lipsa de interes a celor din jur fata de orice altceva in afara de persoana lor. Acea singuratate care la inceput e doar spirituala pentru ca mai apoi sa devina si materiala, pentru ca ce altceva iti ramane de facut decat sa te izolezi, sa te departezi de toti impostorii care sub masca unei aparente curiozitati vis-a-vis de persoana ta, de fapt te cauta doar atunci cand au nevoie de cineva care sa ii asculte.

Asadar, ma gasesc asta-seara, ca in multe alte seri de ceva timp, singura in fata comp-ului, cu o cana de ceai in mana, stumbling upon and trying to be happy just by myself (nu stiu de ce dar suna mai bine in engleza!)… in fapt profund dezamagita si lipsita de orice speranta.

Profund dezamagita pentru ca de ceva timp observ in fiecare zi cum pierdem umanitatea din noi. Suntem din ce in ce mai rai, mai egoisti, mai (pre)ocupati de propria persoana, mai invidiosi si mai avari! Traiesc inconjurata de oameni heterosexuali si imi place sa cred ca aceasta tipologie o regasesc doar la ei.. insa ceva ma pune pe ganduri.. traind intr-o astfel de societate poti oare sa fii altfel? Poti fi mai bun, mai tolerant, mai principial cand in jurul tau se propovaduieste cu totul altceva??! intr-adevar, statutul de apartinator al comunitatii LGBT te face mai tolerant, dar cat timp poti supravietui printre ceilalti fara sa te pervertesti??! Ca o experienta neplacuta personala trebuie sa admit cu regret ca am observat o mare capacitate adaptativa la exemplele negative din jur fiind nevoita sa descopar ca, in urma expunerii prelungite la cele de mai sus, dau semne de supunere si fara prea multa rezistenta, la legile moderne de subzistenta: minciuna, ranchiuna, backstabbing, lipsa de interes..etc. Sau sa numesc asta “evolutie” ca doar imi amintesc ca acum cativa ani asemenea practici nu-mi erau comune..?!

Deci intrebarea fireasca, din care izvoraste si lipsa mea de speranta, spre ce ne indreptam?

Omul e conceput ca o fiinta sociala, e facut sa traiasca intr-o comunitate, dar, ma uit in jur si nu percep nimic decat indiferenta si raceala in relatiile dintre oameni. Intr-un final, daca e ceva ce anima aceste relatii, aceea ar fi o oarecare competitie in virtutea supravietuirii. In rest, trecand peste prima iubire si in aceeasi masura cea mai mare dezamagire, oamenii isi pierd interesul unii fata de ceilalti, nu mai cred si nu mai cauta nimic la cei din jur ci se multumesc la a-si procura cele necesare unui trai comfortabil. Sa fim seriosi doar, cati oameni mai vedem zambind pe strada intr-o zi insorita??

Am citit undeva o chestie care spunea ceva in genul: “venim pe lume singuri si plecam tot singuri. De-a lungul drumului cateva persoane ne intersecteaza calea, dar in final… tot singuri suntem!”

Am scris aici probabil din dorinta de a-mi fi infirmata aceasta credinta. Si poate din speranta ca aici voi rezona cu mai multi. Nu stiu daca sunt indreptatita, dar imi place sa cred ca oamenii ca noi sunt mai putin superficiali. Daca tot suntem blamati, macar sa incercam sa compensam la capitolul calitate umana.

Sunt curioasa, si voi resimititi singuratatea tot asa acut, sau doar eu trebuie sa suport povara unui anturaj ales gresit?

Previous article
Next article

10 COMMENTS

  1. Nice first post , Misfit 🙂 ( suna mai bine in engleza :D) . In general se poate aplica acest citat “venim pe lume singuri si plecam tot singuri. De-a lungul drumului cateva persoane ne intersecteaza calea, dar in final… tot singuri suntem!” , dar important este sa ne axam pe inceputul celei de-a doua fraze . Imi place si observatia cu zambitul intr-o zi insorita , pacat ca uitam sa ne bucuram de viata . Cu siguranta aici in blogosfera , in mediul virtual te vei simti “ca acasa” , (si dupa cum se stie , acasa e iubirea /glumesc :P) . Este un lucru extraordinar de important sa poti interactiona cu indivizi (sau cu “individe” :D) “with the same mind set” , deoarece astfel mai poti alunga singuratatea sau de ce nu chiar poti gasi pe cineva , care sa-ti fie alaturi , un eventual amic/a . Numai bine , astept cu nerabdare sa citesc viitoarele tale articole 🙂 . Peace out !

  2. Iti poti rezerva dreptul de a nu suporta sau de a avea o alta perceptie asupra lucrurilor. Sa stii ca nu sunt putine persoane care au viziunea pe care o ai tu si… cred ca te inteleg… dar te intreb un lucru: ti-ai permis sa experimentezi, chiar si pentru o perioada, sa vezi doar lucrurile bune la oameni si aspectele care pe tine te inveselesc? Adica, atat la oameni cat si la cei din jurul tau.

    Te intreb pentru ca experienta mea si experientele altora mi-au demonstrat ca, avand o astfel de atitudine…. exista o mare probabilitate sa iti faci o favoare si sa atragi mai multe persoane multumite decat o faci in prezent… stii ca e si vorba aia “dam peste ceea ce vrem” si “vrem ceea ce nu avem”. Ofera-ti ceea ce iti lipseste de la altii si bag mana in foc ca altfel vei vedea lucrurile.

    Ce pot eu sa iti garantez: inca mai exista oameni pe care sa poti conta si pe care sa ajungi sa ii poti numi prieteni in adevaratul sens al cuvantului. Inca mai exista oameni empatici si oameni care sa iti ofere ajutor sau o companie placuta fara niciun fel de interes.

    Mai asteptam articole! Scrii frumos.

  3. Eu sunt din ce in ce mai tolerant, mai putin atent cu propria-mi persoana in raport cu ceilalti si totusi din ce in ce mai nefericit…asa ca nu stiu daca e mai bine.
    Bine ai venit, si felicitari – primul post din ultimele luni care mi-a placut! 😛

  4. Fiecare dintre noi se confrunta la un moment dat cu singuratatea. Unii o traiesc mai dramatic iar altii isi disimuleaza nefericirea si se incred in viitorul apropiat.
    Din pacate, referitor la calitatea umana observ zilnic ca sunt inconjurat de foarte multi “indivizi” si de prea putini “oameni”.:)

  5. @Misfit- Scrii foarte frumos și mi-a plăcut articolul mult!

    Pentru că oamenii indiferenți, răi, nepăsători sunt mai mulți la număr decât cei buni nu înseamnă că au dispărut. Eu întâlnesc oameni deosebiți exact când nu îi caut. Mă găsesc ei pe mine. În schimb dacă mă apuc să caut eu oameni buni nu găsesc. Dar te asigur că mai există.

    Eu zâmbesc la fiecare zii însorită în Norvegia și să știi că toată lumea de aici este foarte fericită atunci când sunt mai mult de 22 grade. Deja toți ies cu șezlongurile să profite de soare! 😛

  6. Frumos articol, degaja atata tristete, iar tocmai tristetea asta face ca singuratatea sa se accentueze.
    Trebuia sa scri mai demult si sa te bucuri de gandurile celorlati sau enervezi, ma rog dupa situatie, dar asta sigur umple golul singuratatii cu ceva si uite asa ramane mai putina singuratate.
    Si daca schimbi si anturajul si intri serios in cunoastre de oameni noi sigur nu mai are loc tristetea ca sa umple singuratatea.

  7. @Misfit: Daca lumea te cauta doar atunci cand simte nevoia sa vorbeasca, esti inca intr-o situatie fericita.

    Se poate si mai rau… se poate sa te caute doar atunci cand au nevoie de ceva de la tine. Sa vezi atunci dezamagire :(.

    Nu sunt nici pe departe expert in chestia asta, dar sfatul meu este sa nu le-o iei celorlalti in nume de rau.

    Uite, ieri mi-a fost foarte rau si m-am simtit deodata foarte singur si deprimat. Azi am sunat pe cineva sa ne intalnim in oras la o bere, am povestit, si acum parca m-am mai linistit, mi-a trecut atacul de panica. Suntem oameni si mai obosim si noi din cand in cand… e normal.

    Oricum, bine ai venit pe blog si sunt sigur ca vei gasi aici oameni care sa te ajute sa nu te simti singura.

  8. Gayi si lesbienele stiu mai bine ce este singuratatea din cauza ca botezul nostru se face mai tarziu (o analogie mai nereusita cu commig out – ul). Stim ce inseamna autocenzurarea propriului nostru fel de a fi si de a ne exprima, de cele mai multe ori, pentru toata viata.

    Eu cred ca in perioada asta ne sitim cu totii mai tristi, mai singuri, din cauza acestei sarbatori de craciun, atat de hetero peste tot, cand de fapt ar trebui sa fie gay de tot.

    Numai bine!

    ps. mi-a placut mult cum ai scris … usor de citit si in ciuda subiectului, nu ai cazut in butoiul cu melancolie … ce sa mai spun, cyber-hugs >:D<

  9. Într-adevăr omul este o fiinţă socială , dar uiţi motivul pentru care omul stă şi este organizat într-o societate : pentru a fi fericit pentru că omul nu poate fi fericit singur. Deci omul trăind împreună cu alţii , el îşi îndeplineşte scopul egoist de a fi fericit. Şi de ce te miri când cineva are doar nevoie să fie ascultat , să îşi împărtăşească problemele ? E cam ipocrit să spună careva acest lucru pentru că toţi facem asta (trebuie să o facem , altfel ne-am deregla ). Şi te rog încearcă să ai mai mult respect pentru limba română (chiar dacă engleza sună aşa de bine ). Vreau să cred că un efort milenar de a ne păstra limba nu a fost în zadar .

Comments are closed.

Vezi si...

Despre întâlnirea DarkQ de la Sinaia (+poze)

După 14 ore de somn, iaca îmi permit să gândesc limpede din nou. Vreau să vă împărtășesc impresiile mele de Sinaia, de mica noastră întâlnire, pentru că nu am facut-o. Inițial am fost oarecum reticient pentru că mă gândeam că se va asocia modul în care cineva arată cu viitoarele...

Articole din aceeasi categorie