Acasă Zi de zi Importanta baletului

Importanta baletului

367
8

Am impresia uneori ca vremea trece in defavoarea mea si ca balanta care trebuia sa masoare cu precizie greutatea unei clipe s-a stricat. De multe ori, cand mai totul miroase a hoit, cand fiecare cuvant nascut de majoritatea din jurul meu nu e altceva decat praf imi vine sa stau de vorba cu mine. Dinou.

Sclipirea are cea mai scurta viata. Floarea de tei are o viata scurta.

Frumusetea, zambetul, bucuria… toate atarna doar de firicel de ata subtire, si acela ros de molii. Viata apartine tutoror lucrurilor care se nasc din intuneric. Ce importanta mai are mama draga baletul? Unde e acordul? Unde e vioara? Unde sunt noptile de cristal si parfumul de liliac? Cine le-a furat?

Ultimii picuri albi s-au scurs din plantele cunoscute-mi din atlas… si au ramas asa… ofilite si plapande. 🙂

Articolul precedentEpitaf pentru ziua de mâine
Articolul următorUna pe fata, una pe dos…
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

8 COMENTARII

  1. Robby…

    Timpul, acea “spuma de secunde amanetate vietii” cum bine spunea Maria Gheorghiu intr-un cantec, trece intotdeauna in defavoarea noastra, din pacate. Alaltaieri un inceput de rid pe frunte, ieri un fir de par alb, azi cearcane mai pronuntate, maine si mai pronuntate iar noi…tot mai defavorizati, tot mai neatenti la ceea ce este intr-adevar important – delasatori si ignoranti, cu ochii luati de stralucirea ambalajului, uitand de continut si fara sa ne mai ostenim sa-l aflam, insa tot mai atenti la greutatea sau usurimea clipelor, tot cu ochii pe secunda care sta sa vina si cat ai clipi a si trecut, eterna transformare a viitorului in prezent si trecut. Nu ne ramane decat sa numaram sclipirile si florile de tei pentru ca “acum” nu exista. Nu existat niciodata. Nu exista “sunt flori de tei”. Dar e cert ca “au fost flori de tei” si “vor fi flori de tei”. Si imi doresc sa numaram cu totii cat mai multe, fie impreuna, fie in singuratatea propriilor noastre ganduri daca altfel nu se poate. Introspectia nu a ucis pe nimeni. Trecerea timpului insa DA.

    Dar chiar si asa viata e frumoasa, noi trebuie sa invatam sa o traim frumos iar eu ma bucur ca am descoperit acest blog si ca v-am cunoscut! (ciudata concluzie)

    Sa va iubiti mult!

  2. NewOne: Si eu ma bucur ca te-am/v-am cunoscut. Sa stii ca am cunoscul ceva lume interesanta prin acest blog. Acum, daca rasfoiesc paginile inapoi nu imi vine sa cred ce scriam acum cateva luni.

    ba bucur in schimb ca a disparut de pe blog „curentul” – cine este al’ mai destept – 🙂 ca asa fu’ candva. 😛

    relativ la „spuma de secunde amanetate vietii” – FRUMOS.

  3. Robby… 🙂 de cand am aflat de darkq.net mi-am facut timp zilnic sa vizitez cate un post mai vechi. Il citesc, ma uit la comentarii si ma minunez zi de zi ca oamenii mai pot fi inca oameni, ca mai au inca frumusete interioara, ca nu le bate vantul prin creiere si ca mai au inca rabdarea si deschiderea sa mai comunice, vitual, ce-i drept, ce ii doare, ce ii bucura, ce le place, ce nu le place, ce simt, ce gandesc. E greu sa fii gay in Romania dar odata cu darkq, mi-am adus aminte si de cat de frumos poate fii sa fii gay in Romania, dincolo de ce se intampla prin cluburi si pe la gayfest-uri sau trecand cu vederea „uscaturile” padurii.

    Cat despre diferitele curente, care au fost, sunt si vor veni, si care se simt pe deplin in comentarii, nu imi fac probleme. Spiritul de competitie e normal sa existe si trebuie sa existe. Insa uneori ar fi bine sa ne amintim ca daca nu ne mai si limitam un pic in incercarile noastre de a arata ca suntem cei mai buni sau cei mai desptepti, inevitabil, picam in extrema si ne autoexcludem din intrecere. Si putem sa ne limitam…doar suntem oameni destepti 🙂

    So…multzam de existenta 🙂

    P.S. Da Robby, se simte trecerea timpului si schimbarea de la post la post 🙂 Si probabil peste cateva luni vei citi „importanta baletului” si iar nu iti va veni sa crezi ca tu ai fost cel care a scris textul, iti vei aduce aminte oarecum vag motivul scriiturii si starea in care erai cand ai postat articolul. Vei vedea totul cu alti ochi. Este ceea ce generic…se cheama EVOLUTIE 🙂

    Somn usor 🙂

    Alt P.S. era sa uit…am mancat inghetata ieri pe la pranz 😉 sa stii ca nu am uitat de datorie 🙂

  4. …si ultimul P.S.

    „poate iubirea noastra doar atat era
    o spuma de secunde amanetate vietii
    ascunsi de circul lumii riscul ne chema
    in lumea-n care azi mor de dor poetii”

    Asculta Robby… „zadarnicul de ce” – Maria Gheorghiu 🙂

  5. Inghetata? La ce foame ma paste acu’ ash manca cel putin trei. 🙂

    Numai pe la 3-4 voi adormi, k mai am de lucru a while. Merci, fie ca si somnul tau sa fie lin. 😛

  6. Si daca tocmai pe faptul ca totul tine de un fir de ata ros de molii ne bazam in fiecare zi pentru a gasi un zambet, frumusete, bucurie? Stim in fiecare zi cat de subtire este ata sau cat de roasa de molii? Nu cred!
    Fiecare pagina din atlas (ierbar) este o amintire. Iar amintirile sunt alei de cimitir. Eu zic ca este timpul sa descoperim specii noi!
    Vine cineva cu o idee de unde sa incepem cautarea?

  7. …Robert G.,

    incearca „coregrafia” unei CYNDI LAUPER – True Colours…
    …pentru ca, „acum esti liber!” – asa ar aclama orice individ care priveste dragostea cu aversiune. Acel individ care, neavand nici o legatura cu el sau cu umanitatea, nu poate sa perceapa forta care declanseaza acest sentiment al dragostei, acea afectiune care, in masura mai mare si folosiind doar propriile forte, poate declansa o rupere, o desprindere de orice vanitate, ambitie sau promiscuitate, de orice comportament manifest sau latent al unor norme impuse de
    altii…

    sau „baletul” unui GEORGE MICHAEL – One More Try
    …pentru ca, n-am curs destul pe sub genunchii catedralelor, n-am inmugurit pe aripa ce va putea deveni pasare…singuratic scheletul a inzeit crucificarea gandului peste iubire…

    sau un „passo doble” pe nostalgiile ROXETTE – Crash!Boom!Bang!
    …pentru ca, dragostea nu trebuie inteleasa, nici nu trebuie sa se faca inteleasa; doar traita…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here