Nu mi-a venit in minte un titlu mai genial sau mai atragator. Am vrut sa scriu un articol; am vrut sa-l scriu pentru ca imi placea sa filosofez/bat campii cand eram mai mica si cu toate astea, simt ca undeva pe drum m-am pierdut. Am pierdut legatura cu o persoana cu care faceam asta foarte des, am mai intalnit cateva pe parcurs, dar niciuna ca cea pe care o pierdusem. Drept si prin urmare, m-am epuizat. Gandurile mele frecvent mă arunca intr-o stare de tristete, intr-un abis de melancolie, asa cum mi-au marturisit cativa oameni in a caror impresii tind sa am incredere; desi eu mereu m-am considerat o persoana cu zambetul pe buze, uneori chiar enervant de fericita 🙂 Asa că m-am hotarat sa scriu, in speranta ca veleitatile mele de “filosoafa” se vor intoarce la mine ca niste berze migrate spre tari mai calde (am incercat sa nu le distrug cuiburile de pe stâlpii de telegraf…).
Doua ganduri imi tulbura mintea cea “zbârcită” in dimineata asta ploioasa si bacoviana… atat de bacoviana!
“Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie –
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua…”
…este o stare potrivita pt scrierea acestui articol si pt a da glas gandurilor incoltite de ieri seara, in urma interactiunii cu o piesa de teatru. Da, am poposit la Nottara pt a viziona “Titanic vals” de Tudor Musatescu. Piesa, bunicică, actorii si-au dat silinta. Am fost multumita. Dar am plecat de acolo cu gandul la cat de actuale sunt acele intamplari si astazi. Piesa e scrisa undeva prin perioada interbelica, insa moravurile vremii se pastreaza bine mersi si astazi: goana dupa avere si putere; politicieni pusi pe agonisit avere, nicidecum pt a face vreun bine comunitatii asupra careia “vegheaza”; ideile parintilor că progeniturile lor trebuie să se marite “cât mai bine”; “gura lumii” mai puternica decat propria-ţi constiinta…DE CE NU SE SCHIMBA NIMIC??? Au trecut atatia ani si parca tara asta cu tot cu oamenii din ea in loc s-o ia in sus, e intr-o continua coborare. Ce naiba cautam prin tarana, cand idealurile si progresul zboara pe deasupra capetelor noastre? De ce nu ridicam ochii spre cer, spre norii pufosi, spre un viitor mai luminos?
Ai zice că o data cu noile generatii o să se miste ceva! Ai fi zis că o data cu indepartarea de pe scena politica a antichitatilor comuniste, o sa vedem vreun progres. Eu totusi sunt o optimista! Eu inca mai sper…
Second thought: este unul care mi-a strabatut substanta cenusie de atatea ori si care din nou a iesit la suprafata aseara, in urma citirii unui..citat al lui Tudor Musatescu: “M-am nascut la timp si sper să mor la vreme”. Ce om fericit! Eu nu simt ca m-am nascut unde sau cand trebuie. Nu simt! Nu stiu, poate e doar idealizarea trecutului, poate ca tindem sa pastram din trecut numai evenimentele si aspectele frumoase, fara sa luam in considerare si intunericul ce le inconjoară…dar mi-ar fi placut sa traiesc in trecut, pe vremea rochiilor lungi si a crinolinelor, pe vremea cavaleriei si a duelurilor pt simpla curtare a domniţei altuia (deşi, trebuie sa recunosc că, ideea că in vremea aia femeia valora fix cât negru sub unghie, nu ma incalzeste prea tare!); sa ma plimb in caleasca pe un drum neasfaltat, sa port peruci (dar sa am cu ce ma spala! imaginea a multiple exemplare de Pediculus capitis printre firele de par, sau a galeriilor de Sarcoptes scabiae pe sub piele, nu pare deloc roz :p – p.s. am avut o afinitate deosebita pt Parazitologie:) ).
As fi vrut macar sa vad cum e; sa traiesc macar o perioada. Probabil că după, as fi vrut inapoi 🙂 cine sa inteleaga femeile??? In fine, mai lucram la teleportorul ala! Tu, cititorule (in conditiile in care vei binevoi a citi umilul meu articol), ai experimentat vreodata acest gand? gandul ca nu apartii intru totul acestui timp?…
Si in final, daca ar fi fost sa aleg un alt loc de baştină, as alege probabil Brazilia, Spania, Argentina..oamenii cu sangre caliente si ritmuri de salsa prin vene! Cei care au inventat cuvantul “pasiune”…noi doar l-am preluat (fiecare dupa posibilitati..;) ). Ador dansul si stilurile lor (deşi, nu mă dau in lături nici de la o sârba sau o braşoveancă…).
Acestea fiind spuse, va las in compania picaturilor de plumb ce va picura in suflete si pe geamuri din inaltul cerului si asteptam sa curga din cer mierea soarelui “in valuri calde, cu sclipiri bălaie” (o expresie pe care am pastrat-o in gand incă de prin generală…).
Sa stii ca imi place ce ai scris. Si eu simt deseori ca nu m-am nascut unde trebuie si cand trebuie. Detest ignoranta,prostia si indiferenta oamenilor din ziua de azi,din Romania si oriunde ! Si urasc sa aud :”Ce sa facem.. asta e ! ” Nu sunt optimist in ceea ce priveste generatia tinerilor din aceste timpuri din care dintr-un nu stiu ce motiv fac si eu parte. Atata lipsa de omenie…
Daniel, dar daca nu noi, atunci cand? 🙂 De undeva trebuie sa porneasca o urma de schimbare! Problema e, ca si eu personal cred ca de unu’ singur nu faci mare branza, ca vorba ceea “unde-i unul nu-i putere…”, dar ceva TREBUIE facut totusi. Toata chestia e sa nu-ti pierzi speranta si rabdarea si sa nu te lasi calcat in picioare, in ultima instanta. Cu putina coloana vertebrala, niste istetime la bord si-un dram de umor, sa poti sa treci peste negurile vietii, cred ca putem s-o scoatem la capat! 🙂
O sa citesc articolul mai atent imediat ce am timpul necesar. Prea ai scris frumos despre prietenie ca sa nu acord toata atentia meritata a ceea ce scri TU.
Daca simti ca nu traiesti in ‘timpul’ potrivit uite aici teoria mea: timpul doar masoara distanta dintre evenimente. Evenimentele sunt aproape identice insa raportat la prisma societatii asupra caruia se abat au urmari mai mult sau mai putin dramatice. De exemplu casatoria intre homosexuali, daca cercetezi a fost in voga in suficiente imperii cat sa nu merite scofala acordata astazi. Teoria rasei pure care a fost folosita pentru manipularea lui Hitler este la fel o strategie foarte veche prezenta pana si in Biblie (ma refer la asa zisi farisei – cu amendametul ca in situatia prezentata nu a degenerat in genocid). Concluzionand chiar nu conteaza ce fapte aduce timpul ci ce oameni.. ce iubiri.
Esti o romantica incurabila ascunsa intr-o bucurie pentru defatarea celeilalte, insa trebuie sa intelegi ca bucuria trebuie sa fie in primul rand pentru tine, chiar daca pare egoist ce zic. Daca nu traiesti decat pentru bucuria alteia o sa uiti ca si spiritul tau are nevoie de ingrijire si astfel in loc sa ramai o floare frumoasa devi o buruiana parazita de care toti doresc sa scape.
Abia cand pierzi ceva, iti dai seama de valoarea cevaului acela si asta te face sa devi mai bun/a, dar asta doar pentru cei care stiu ce inseamna umanitate, fiindca imi pare rau s-o spun, omenirea in asamblu a uitat compasiunea/mila/bunavointa/ingaduinta/smerenia/milostenia/umilinta/modestia/ sfiala/cumpatarea/moderatia si mai ales iubirea fata de oameni, intr-un cuvant umanitarism, umanitarism la care multi dintre noi nu mai putem accede datorita sistemului de guvernare viciat de lacomia banului.
De aici si gandurile tale, ganduri care incep sa fie din ce in ce mai mult si a altora ce simt ca tine si doresc o schimbare, indiferent daca asta inseamna dorinta de intoarcere in trecut sau speranta intr-o schimbare benefica pentru un viitor ce se doreste umanitarism prin umanism.
Nu stiu ce ne aduce viitorul, insa omenirea nu mai poate continua sa traiasca la fel ca acum si nu trebie sa fi expert ca sa-ti dai seama ca societatea de consm nu face altceva decat sa elimine posibilitatea vietii a generatiilor viitoare. Nu putem jefuii pamantul de toate resursele ca sa traim noi acum.
Trebie sa fie o schimbare, altfel daca nu o facem noi ca oameni, o s-o faca mama Geea in felul ei.
@ cristymaykei
..sau Dumnezeu si toata Apocalipsa atat de speculata de catre media! 🙂 Ajung sa cred ca omenirea este intr-un punct destul de critic. Mult prea critic ca sa mai schimbi ceva cu “binisorul”.. eu cred ca ea are nevoie de o zguduire zdravana. E in situatia in care nu e nevoie doar sa auda alarma telefonului, ci trebuie ca din telefon sa iasa o mana care s-o traga jos din pat pt trezire completa! Ceva gen Hiroshima si Nagasaki, dar generalizat (ce-i drept, la ce scheme politice se invart azi, acest lucru chiar nu-i exclus!). Stii ca aratul pamantului e necesar pt a-l oxigena, dar si pt a starpi orice samanta razleata ramasa in sol. Asa si cu noi! Trebuie sa ne starpeasca pe toti ca sa crestem cu totul alti oameni, mai sanatosi si mai zdraveni!
p.s.: Sunt putin cam prea streight ca sa traiesc pentru bucuria “alteia” :)) Dar, ce-i drept m-ai citit bine.. imi place ca persoanele cu care intru in contact, fie ele femei/ barbati sa se simta bine in jurul meu, sa-mi caute compania; si am tendinta sa ma neglijez uneori.. mai lucram la “egoismul personal”! 🙂
@Helen_of_troy, foarte frumos scris articolul, mi-a placut. Desi ma amuzat un lucru … Ti-ar fi placut sa traiesti in acele vremuri in care se purtau rochiile lungi si crinolinele, cand se purtau duelurile, pentru domnite si ce ai mai scris pe acolo … dar parca nu ti se pare prea roz si micile detalii care erau specifice acelui timp 😀
Helen, nu prea e bine sa ai nici prea mult egoism personal dar nici sa duci lipsa total de el … cel mai bine e sa le pui in balans pe amandoua si sa stii cand sa te folosesti de amandoua intr-un echilibru perfect.
Daca esti doar pe egoism personal sau duci lipsa de el total, mai devreme sau mai tarziu tot singura ai sa te trezesti 🙂
@ Mary
Si tu acuma, sunt femeie… prin definitie, nehotarata si pretentioasa :)) as vrea, daca s-ar putea, numai partile bune, cele rele… la gunoi cu ele! 😛 Glumeam sa stii! (..in caz ca aveai vreun dubiu!)
E un vis frumos ce am scris eu acolo, total desprins de realitate. Probabil ca daca as sta sa pun totul in balanta, Romanica zilelor noastre, asa ponegrita cum e ea, m-ar aranja mai bine decat Evul Mediu sau La Belle Epoque 🙂
Cat despre egoismul acela, sper sa am suficienta materie cenusie cat sa ma semnalizeze when I’m crossing the line. Dar totodata, e bine sa fie si ceva oameni apropiati prin preajma care sa te traga de ureche cand incepi sa faci prostii si sa-ti uiti principiile… 😉 E adevarat ca acest lucru nu se intampla mereu..altfel am fi o lume, care in loc de masini, ar avea norisori roz pe care sa pluteasca oamenii dintr-un loc fericit in altul la fel de fericit. 😉
Hahahaha … interesanta imagine mi-ai dat @Helen_Of_Troy :)) … Ce dragut ar fi sa vezi oamenii pe niste norisori roz plutind prin cer 😀 mai ales ursuletzii :)) hahaha glumesc 😀
Dubiu ??? Cine ??? Eu ??? Neah … ti se pare 😀 Stiam de la inceput ca doar glumeai 😀 . Am glumit si eu 😀 Ce numai tu ? Hehehehe ! ( P.S. – Eh … putin acolo am pus si eu botu 😀 dar shhhh … nu mai zi la nimeni ca fac rosu in obrajori 😛 ) !!! Hehehe