Acasă Zi de zi Homosexualitatea este influențată de numărul de frați mai mari?

Homosexualitatea este influențată de numărul de frați mai mari?

462
28

Zilele astea când am răsfoit Internetul, am dat peste o discuţie despre o teorie care mi s-a părut destul de interesantă, cu toate că nu ştiu în ce măsură este şi adevărată. În respectivul debate, majoritatea participanţilor infirmau teoria potrivit căreia un băiat poate fi homosexual în condiţiile în care are mulţi fraţi mai mari decât el, dar sunt şi oameni care credeau în ea, ba mai mult spuneau că ei sunt exemple vii care să o confirme în totalitate. Statisticile spuneau că şansele ca mezinul familiei să fie homosexual cresc în funcţie de câţi fraţi născuţi înaintea lui sunt în familia respectivă.

Un studiu care a fost susţinut numai pe statistici spunea că după ce o mamă a dat naştere mai multor băieţi, organismul acesteia începe să secrete mai mult estrogen (hormonul feminin), estrogenul afectând astfel ultimul copil încă din pântece şi influenţându-i gândirea în aşa fel încât aceasta tinde mai degrabă spre una feminină decât spre una masculină. Şi cu toate acestea, sunt foarte mulţi băieţi singuri la părinţi care sunt gay la fel cum sunt şi foarte mulţi heterosexuali cu 10 fraţi mai mari sau bărbaţi gay care sunt primii născuţi, deci ce să mai credem?

Teoria respectivă mai spunea că şansele ca mezinul să fie homosexual se dublează cu fiecare frate mai mare pe care acesta îl are, însă teoria e valabilă doar în cazul fraţilor biologici, susţinându-se faptul că sexualitatea mezinului nu ar fi afectată în niciun fel în cazul în care acesta creşte sub acelaşi acoperiş cu veri mai mari, cu fraţi mai mari care au fost adoptaţi sau fraţi vitregi.

Studiile respective s-au făcut pe un eşantion de cca. 1000 de bărbaţi gay cu fraţi mai mari, iar rezultatele studiului au fost date de comparaţiile dintre aceştia, ei fiind împărţiţi în 2 tabere: cei cu mai mulţi fraţi mai mari şi cei cu un singur frate/soră mai mare.

Personal eu adopt o atitudine neutră, nu vreau nici să confirm şi nici să infirm studiul asta dintr-un motiv  f simplu: nu am cunostiinte aprofundate în domeniul medicinei, în special în genetică deci decât să spun prostii legate de hormoni şi fraţii mai mari mai bine mă abţin. Pot spune doar că mi se pare ciudat ca studiul să fie confirmat în măsura în care 90% din gay nu sunt mezinii familiei. Aşa cum ziceam mai sus, e un studiu cu foarte mare potenţial şi ar aduce o contribuţie substanţială pe viitor când vine vorba de homosexualitate, poate dacă se va confirma teoria se vor  schimba şi mentalităţile.

Aş vrea să închei şi să cer părerea voastră. Ce credeţi, este adevărat că homosexualitatea e influenţată de numărul de fraţi mai mari pe care îi are mezinul?  Dacă da, de ce, şi pe ce bază afirmaţi asta? Vă rog să vă limitaţi strict la articol!

28 COMENTARII

  1. Ca să răspund la obiect, nu cred că hormonii materni sunt de vină dacă mezinul familiei e gay. Sunt destui copii unici la părinţi care sunt gay, după cum sunt şi homosexuali cu o droaie de fraţi mai mici care n-au nici o treabă.  Trebuie avut în vedere de la bun început că în astfel de studii se porneşte de la o premiză absolut greşită, care pare să nu fie băgată de nimeni în seamă, nici măcar de membrii comunităţii gay, anume faptul că homosexualitatea nu e decât în ultimul rând o practică (sexuală), fiind mai întâi de toate (prin definiţie chiar) o chestiune de atracţie (dorinţă de plăcere), deci mai degrabă ceva de natură metafizică (eventual să zicem, cu titlu ilustrativ – psihologică sau mentală) decât fizică. A reduce în maniera asta grosieră comportamentul homosexual strict la cei care ajung să-l şi practice sau, mai rău, la cei care practicându-l, sunt şi gata să-l asume ca pe un mod de viaţă, e o eroare gravă pentru că pur şi simplu face abstracţie de dorinţă, ca şi cum o dorinţă neîmplinită nici nu ar exista.

    Nu ştiu cum se face, dar faptul că mezinul e în general mai răsfăţat ca fraţii lui mai mari, că e mai talentat în anumite privinţe, sau că e de departe cel mai mai visător şi mai romantic dintre fraţi, nu e pus niciodată pe seama biologiei. Dar imediat ce vine vorba despre comportamentul sexual, imediat se aprind beculeţele cercetătorilor de ocazie, care şi se apucă de studiat problema cu o râvnă demnă mai degrabă de o gospodină care tot încearcă să-şi pună părul pe bigudiuri şi nu reuşeşte.

    Chiar presupunând că hormonii estrogeni sunt de vină, nivelul lor tot mai ridicat în corpul mamelor care au dus la termen mai multe sarcini cu feţi de sex masculin, e foarte posibil să fie legat nu de nu ştiu ce homeostazie biologică ci, pur şi simplu, de faptul că o mamă de mulţi băieţi îşi doreşte foarte mult o fată, drept pentru care poate ajunge chiar să-şi trateze ultimul băiat venit pe lume ca pe o fată în devenire.

    La oameni, ca şi la animale, dorinţa se educă şi e supusă fenomenului condiţionării, bazat pe răsplată şi pedeapsă. De la naştere suntem condiţionaţi să ne dorim apropierea de sexul opus. Spre deosebire de dorinţă însă, plăcerea nu e atât de docilă. Ajungem să ne apropiem de ceea ce am fost învăţaţi să ne dorim, însă la un moment dat resimţim această apropiere ca pe ceva care ne displace, sau chiar ne face rău. Corpul nu poate fi învăţat să resimtă ca plăcere ceva care în mod natural îi displace. E mecanismul prin care corpul, acest organism misterios care nu ne aparţine şi care ne posedă întru totul, se fereşte de a-şi face şieşi rău. Tocmai de asta plăcerea are un atât de mare potenţial de a crea dependenţă – pentru că ascunde în ea secretul propriei noastre existenţe şi, deşi e adevărat că orice căutare a plăcerii e o fugă de neplăcere sau durere, refugiul în plăcerea pură e cu atât mai dăunător, pentru că scufundarea în plăcerea de dragul plăcerii nu face decât să nege resortul real al resimţirii plăcerii, care e fuga de ceea ce nu ne face bine.

    De aceea toate studiile astea cu recurs la genetică au acel aer de superioritate semidoctă pe care religia  îl afişa în trecut (şi de care astăzi s-a mai dezbărat, de vreme ce ştiinţa – şi mai ales genetica, pe care toţi o invocă dar pe care extrem de puţini o pricep – a devenit noul Dumnezeu).

    Încercarea de a lega comportamentul de fundamentul fizic al biologiei are un singur scop – acela de a putea institui un control al comportamentului. Pentru că odată ce comportamentul e ancorat în biologic, în enzime, hormoni şi gene, poate fi considerat ori ca un dat cu care ne naştem (şi atunci e clasificat ca un handicap, devenind în scurt timp o etichetă de care nu mai poţi scăpa), ori ca o boală asupra căreia se poate interveni terapeutic în sensul dorit de cei care pretind că ştiu cum anume arată normalitatea.

    😎

  2. nu cred teoria asta…..sunt singur la parinti si sunt gay de candma stiu. Plus ca in proportie de 80% toti gay-ii pe care ii stiu sunt singuri la parinti sau in cateva cazuri ei sunt fratii mai mari , si nu cei mici asa cum afirma teoria asta. Mi se pare o teorie fara fundamente din moment ce au selectat doar gay-ii care au farti pe restul eliminandu-i din  calcul, pentru ca daca stam sa ne gandim bine toti aveau frati mai mari, si cei din prima tabara si cei din a doua-a, adik in ambele cazuri gay-ii erau mezinii familiei….asa ca nu vad ideea si rostul acestui studiu :)) pt ca in final toti sunt la fel de gay…nu e unul mai gay decat altul. Parerea mea

  3. Cu mult timp in urma am avut un coleg care era cel mai reusit mascul din scoala. Iesea cu fete, era macho si toate cele. Am aflat peste multi ani ca tipul este gay. M-a socat chestia asta. In fine, ce vroiam sa spun on-topic: tipul avea un frate mai mare. Si un tata foarte sever care il caftea de cate ori se plictisea. Personal nu cred in teoria cu fratii mai mari(sunt singur), dar pun oarece greutate pe cea cu tatii severi, mai ales ca al meu este la fel si imi plac doar barbatii maturi (la modul ca decat sa ma apropii de un tanar prefer orice femeie din lume).

  4. mai nu stiu ce sa zic. eu am un frate mai mare [cu 4 ani], si tot timpul am fost rasfatatul familiei, si mi s-a indeplinit [aproape] orice dorinta. am fost [mai mult sau mai putin] sustinut in tot ceea ce voiam sa fac.

    poate ca am fost [si is] overprotected, fata de fratele meu. desi, am locuit in doua locuri diferite, nu prea ne intalneam prea des [eu & fratele] si asa poate a „crescut” o …  atractie pentru baieti, eu neavand aproape niciodata tangente cu baietii, tot timpul mi s-a parut mai usor sa leg relatii cu fetele decat baietii, neavand in comun prea multe, majoritatea fiind obsedata de fotbal, eu fiind firea mai creativa.

    si legat de tata, am un tata relativ sever, poate datorita locului de munca, cine stie.  dar, ca sa zic asa niciodata nu m-au atras sa zicem… bear-ii, sau tipii prea maturi, chiar de am crescut pe principiul tac si fac.

    dar e plauzibil, ca „ambientul” sa conteze la orientarea sexuala a „subiectului”. Nu e nici 100 % adevarat, dar poate „ajuta”. :p [din proprie experienta]

    • Ai dreptate, doar ca in articol era vorba de genetica si nu de ambient … spuneam ca, studiile sustin ca o mama care naste mai multi baieti incepe sa aibe din ce in ce mai mult estrogen in corp, ceea ce afecteaza ultima sarcina…In cazul in care e baiat, nu stiu daca se aplica la lesbiene dar nu cred…

  5. Nu ştiu cum e în realitate, dar fratele meu mai mare e hetero, iar eu sunt homo. Homo care preferă persoane mature, între două vârste, tinerii nu sunt slăbiciunea mea. Şi asta ar fi o temă interesantă de studiat, care mă interesează fff. mult. Adică de ce unii sunt fixaţi pe tineri (cred că majoritatea), iar alţii pe maturi (persoane de vârstă medie sau peste). Să fie şi aici la mijloc cantitatea de testosteron sau vreo genă specială?

    • Dupa parerea mea, nu cred ca acest lucru tine de cantitatea de testosteron din fiecare persoana gay. Cred ca atractia fizica fata de barbatii tineri (ma refer aici la persoane gay sub 25 de ani) se refera doar la o relatie fizica si poate o sansa mai mare de a te intelege cu cineva de varsta apropiata, fata de atractia fizica fata de barbatii maturi include, pe langa atractia fizica si dezvoltarea unei relatii de afectiune…
      De asemenea, aceasta preferinta difera si in functie de istoricul propriu: daca deja ai avut o relatie cu o persoana de acelasi sex, poate doresti sa treci la urmatorul nivel…in fond si la urma urmei insa, totul se rezuma la decizia fiecaruia (voluntara sau nu, constienta sau nu) fata de ce fel de partener preferi: tanar sau matur

  6. :arrow:@mihai:

    emeile tinere pot fi atrase de barbatii mai in varsta si vice versa, la fel cum femeile batrane pot fi atrase de barbati mai tineri si vice versa. Aceasta atractie se poate intelege prin complexul lui Oedip si a lui Electra (concepte teoretice centrale in psihanaliza) care explica de ce barbatii tineri se pot indragosti (la un nivel inconstient) de mama lor si fetele de tatal lor. Barbatii care au fost foarte atasati de mame sau care manifesta dependenta fata de femei mature pot sa dezvolte mai tarziu o fascinatie fata de femei mature.

    Femeile care au fost molestate sau abuzate la o varsta frageda de catre barbati pot sa dezvolte o atractie intensa sau o repulsie intensa fata de barbati similari mai tarziu in viata.

    :arrow:daca te intereseaza mai mult, cauta info despre psihologia atractiei

    Acum, nu stiu cat de mult se aplica cele de mai sus in cazul nostru. Sunt sigur ca vor fi gay cu mame sufocante sau de care sunt dependenti care se gasesc atrasi de barbati maturi, si vor fi gay la fel care nu vor fi. Suntem niste fiinte misterioase, si cu cat incercam sa ne definim/sa definim ceva, cu atat ne afundam mai mult in incertitudine.

    Mihai, tu probabil te regasesti in teoria conform careia, the more brothers, the gayer the small one; Altii se regasesc in teoria tatalui absent, altii in cea a abuzului sexual de catre un barbat, samd. Insa nicio teorie nu cred ca va putea vreodata sa ne cuprinda pe toti. Exceptii vor fi mereu.

    Personal, cred ca teoriile de mai sus sunt niste bullshit-uri ;-). Cred ca atractia fata de barbati maturi se datoreaza faptului ca ei sunt mai experimentati si mai -desigur- maturi emotional, deci cei care sunt atrasi de acestia cauta o potrivire atat pe plan fizic cat si psihic. Banuiesc ca majoritatea gayilor atrasi de gay maturi o fac din cauza ca gayii de varsta lor sunt prea imaturi si nu poseda calitatile pe care le poseda cei maturi.

  7. În primul rând, nu consider psihologia o ştiinţă şi nu cred deloc în balivernele ei. Bărbaţii maturi nu mă atrag deoarece ar fi mai experimentaţi sau datorită altui calcul raţional. Îmi place înfăţişarea lor (bineînţeles că nu a tuturor, ci doar a celor care mă atrag fizic, o minoritate de fapt; tinerii cred că mă atrag în proporţie de 1 la 1 mln.). Trebuie să recunosc că speculaţiile psihologilor ce ţin de complexele născute de fantezia de scriitori rataţi mă amuză copios.

    E destul de greu totuşi să explici de ce unora le plac trăsăturile virile (naturale, nu din alea scremute, contrafăcute), iar altora dimpotrivă. Deci, îmi place trăsăturile feţei, configuraţia corpului, mersul etc. ANUMITOR bărbaţi de vârsta medie şi peste, nu emoţiile sau experienţa lor în acest plan.

    • E parerea ta, insa sa nu uitam ca psihologia constituie o parte importanta a societatii si mai ales a vietii cotidiene. Cred ca toti am fost cel putin o data la psiholog, confruntandu-ne cu varii probleme si am observat cat de utila este o discutie cu un psiholog experimentat. Pe mine ma pasioneaza enorm psihologia, imi place sa ating puncte sensibile si sa extrag informatie de la cineva intr-o asa maniera ca respectivul nici macar nu realizeaza … 🙂

      • Eu nu am fost inca la psiholog… dar avand in vedere anumite aspecte, cred ca ar trebui sa imi fac abonament. :mrgreen: Trebuie totusi sa ma interesez dinainte ca psihologul sa nu fie vreun matur bine ca ar iesi o comedie de consultatie.

  8. Nu cred decat in teoria conform careia ne nastem cu astfel de predispozitii si intr-o mai mica masura anturajul in care crestem ne influenteaza. Imi plac exclusiv maturii si tin minte ca aceasta atractie o aveam inca de la o varsta foarte frageda (4-5 ani) pentru ca in loc sa ma joc cu alti copii preferam sa-mi petrec vremea cu un domn in varsta singur care isi facea veacul in gradina casei lui. Exclus abuzuri sau alte aiureli, pur si simplu ma simteam in siguranta cu el, invatam o multime de chestii, il ajutam cu munca (in capul meu), ma alina de cate ori ma ofticau ceilalti copii, samd. Si acum imi amintesc ce gadilici la stomac aveam atunci cand fugeam sa-l iau in brate dupa ce fusesem departe de el multa vreme plecat in vacante.

  9. @ mihai: ouch, psihologia nu e stiinta?

    Psihologia ca stiinta s-a constituit intr-adevar, putin mai tarziu prin 1879, la Leipzig, de catre savantul W. Wundt care a infiintat primul laborator bazat pe utilizarea metodei experimentale. Pentru prima data, fenomenele vietii psihice au fost scoase din sfera speculatiilor filosofice si incluse in programul cercetarii stiintifice sistematice.

    Le-a fost greu sa „faca” psihologia stiinta deoarece modelul traditional al cunoasterii stiintifice( constituit sub autoritatea mecanicii si fizicii) formula cerinta ca: orice domeniu, luat ca obiect de studiu sa posede proprietati nemijlocit observabile si perceptibile, sa poata fi masurate si cuantificate.

    Apoi, psihicul e lipsit de asemenea proprietati. El nu are miros, lungime, grosime, volum. Ceea ce are, e ‘durata’, dar numai pe baza ei nu era posibila construirea unui sistem de coordonate si masuratori care sa fie tratabil matematic. Acestea au fost argumentele invocate de Kant pentru a respinge desprinderea psihologiei de filozofie.

    Asa ca, in acele conditii, unica modalitate de obtinere a informatiei era metoda introspectiei( psihologia introspectionista). Pentru a satisface cerinta observabilitatii nemijlocite, behaviorismul a aparut si a constituit o psihologie fara suflet, una nu a omului subiect ci a omului-robot.

    Ca sa iasa din acest impas a fost nevoie sa se admita ca o cunoastere stiintifica poate sa aiba nu numai un caracter nemijlocit, ci si unul mijlocit, drept urmare cunoastere psihologica devine mijlocita.
     

    Psihologia se defineste ca stiinta care studiaza, cu ajutorul unor metode obiective specifice organizarea psihocomportamentala sub aspectul determinismului, mecanismelor si legilor devenirii si functionarii ei, in plan animal si uman, in unitatea contradictorie a individualului, particularului si generalului.

  10. niciodata nu se va stii sigur de ce unele persoane sunt gay altele str8 altii bi smd.. psihicul uman este determinat de N factori si niciodata nu va fi deslusit.Cat despre studiu sa fim seriosi este clar nesemnificativ statistic fiind mai de graba un  studiu demn de Libertatea decat de o revista cotata ISI:))

  11. Homosexualitatea este determinată genetic, nu psihic. Altfel, orientarea sexuală ar putea fi schimbată ca o pereche de chiloţi su ciorapi. Încă o dată e pe faţă impostura psihiatrilor care au ţinut-o inclus-o în lista de boli psihice aproape până la sfârşitul sec. XX. Iar fraţii lor mai mai mici de suferinţă de sorginte sovietică – psihologii din fostul lagăr socialist, discută despre homosexuali de parcă nu ar fi ieşit încă din sex. XIX.

  12. cred ca mai bine ar fi sa va ganditi la chestia aia cu nu stiu ce cromozom….am vazut un comentariu de la cineva care punea si niste linkuri si mi se pare destul de interesant….singura problema e ca sunt in engleza ….(ma rog….problema doar pt unii :D)
     

  13. Este pur si simplu o coincidentza, nu trebuie neaparat sa devii homosexual daca ai un anumit numar de frati mai mari, eu unul sunt singur la parinti, dar se poate sa exista o legatura intre o sora mai mare sau mai multe si un baiat care acesta are toate sansele sa se nasca cu hormoni feminini, dar aceste cazuri sunt rare 1 la 23, as mai avea ceva de obiectat, mai poti devii homosexual, pe sistem nervos, ai fii putut sa fii avut in trecut de mic copil un mic accident nervos si poate aceasta a influentzat orientare sexuala…

    • Ok Florin, ne poti da un link sau ceva pe care sa se bazeze afirmatiile tale atunci cand spui de hormoni si de faptul ca aceia care clacheaza in copilarie risca sa-si schimbe orientarea pe viitor?

      Studiul de care vorbeam eu in articol se referea la faptul ca, organismul femeii se crede ca secreta ma multi hormoni feminini decat e normal cand e insarcinata cu baieti in repetate randuri, astfel ultima ei baiat respectiv mezinul familiei, e practic „iradiat” cu estrogeni inca din pantece, influentandu-i gandirea. E vorba de o reactie a organismului feminin cand poarta in pantece un fetus mascul, si poti afla mai multe aici. Sau lansezi cu o teorie, „The Older Sister Effect?”

  14. Salut,
    Intamplarea face sa am 4 frati mai mari si sa fiu gay. Toti ceilalti frati sunt heterosexuali. Deci la mine ar putea sa tina teoria…

  15. Homosexualitatea a fost de multi si va fii mereu. Sunt multe teorii in ceea ce priveste homosexualitatea, adevarul este, ca ne nastem cu acest sentimnet pentru acelas partener. Numar fratiilor, modificarea pe marcurs a acestei orientari nu duce la nici o schimbare. Poate sa afecteze emotional modul in care individul homosexual tarieste in familie, cum primeste familia aceasta veste. Aici in nord, familiile sunt foarte deschise, si accepta relatiile in care din pura adolescenta intra. Se ofera si consiliere psihologica, la care parintii sunt instruiti ca nu e BOALA ci ca asa se naste, iar modificarea fortata duce de obicei la agresivitatae, lipsa de concentrare, intabilitate emotionala, fara rezultate scolare si implicit la foarte multe pasaje negre din viata omului.

    Prin 1600 si ceva se castrau multi tineri pentru a ramane cu aceea voce pura si subtire. In muzica classica se numeau CONTERTENORI, e vocea cea mai subtire a unui barbat, e o voce ca de soprana. In ziua de astazi, nu se mai recurge la o astfel de „operatie”, dar sunt in lume foarte putini contertenori… maxim 200 de barbati. Handel a compus muzica pentru astfel de solisti.

    Sa nu va ganditi ca cei 200 de barbati sunt castrati: ):)😆😆😆😆😆

    Lumea trebuie sa ajunga la concluzia ca, homosexualitatea e parte din noi, ca e parte din creatie. Multi homosexuali au foarte mult talent, sunt persoane ce se dezvolta profesional foarte repede (asta daca nu e tot cu gandul la penis) care duc la final ce au inceput.

    Va doresc o seara placuta si dau atas la un fragment din opera „Giulio Cesar”, compozitor Handel, solist este Andreas Scholl http://www.youtube.com/watch?v=iRe16N_UziY  

    Asta este si viitoarea mea meserie 🙂

  16. eu sunt mezinul familiei am trei frati mai mari 2 surori mari de 26 si 27 ani su un frate hetero mai mare….deci? gay poti deveni de mic copil doar daca ai contact sexual cu un baiat mai mare

  17. pentru ca mic fiind tu nu iti dai seama ce orientare sexuala ar trebui sa ai si avand contact sexual cu un baiat mai mare major incepe sa iti placa si tot asa mai departe iti dai seama ca iti plac barbatii . nu neaparat te nasti, ci te formezi gay de la o varsta mica daca ai un contact sexual sau se poate intampla sa ai un contact vizual la un film porno gay. eu nu mam nascut gay ci mam format gay.

  18. Buna, este foarte interesant articolul…

    Provin dintr-o familie cu 6 copii, 4 baieti si 2 fete. Eu sunt cel mai mic din baieti, si la mijloc in fete. Este posibil sa fie adevarata teoria in cazul meu?

    De mic imi placea sa ma joc cu copii pe afara de-a mama si de-a tata, si mereu trebuia sa fiu eu mama…Oare de ce? Am avut o intamplare nefericita cu un verisor pe la varsta de vreo 8 ani cred, dar si inainte si dupa ma comportam la fel… tot timpul imi era atat de greu sa port si o simpla discutie cu un baiat, si atat de simplu sa vorbesc cu fetele…

  19. @ tyberiu
    Chestia asta este o prostie.. nu depinde de citi frati mai mari,mai mici ai sau cite sore ai.. teoretic vorbind sansele sa devii gay le are mezinul unei familii care e singurul baiat.. adica cine are de exemplu 3-4-5 sore mai mari.. studiez psihologia de citiva ani buni insa alta teorie nu imi este cunoscuta ca fiind cit de cit plauzibila… eu de exemplu sint cel mai mare din 4 frati.. si sint singurul gay..

  20. Multe mama care au nascut numai baieti isi doresc si ele o fata iar daca nu o obtin il fac pe mezinul familiei un rasfatat si il trateaza ca pe o fetita. La mine a fost diferit mie imi spuneau parintii ac eu ar trebui sa fiu fata si sora mea baiat,eu eram mai linistit sora mea mai rea. De obicei mediu familial in care traim ne face sa fim gay, bine si mostenirea genetica are un cuvanat de spus, dar si faptul ca uni traim cu tata sever care de multe nu face decat sa ne abuzeze fizic asta duce la o viata gay lipsa de iubire din partea tatalui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here