Acasă Zi de zi Hai să creăm!

Hai să creăm!

285
7

Heeeey, Guess what! Și pușcăriașii pe care ne e și rușine să îi privim în ochi măcar (de teama de a nu cumva să ne „infectăm” cu Rău), sunt creați de către sistemul în care trăim. „Infectarea” din capul nostru este exact ca și sistemul: imaginară, virtuală. Nu ne putem infecta cu ceva decât dacă posedăm o „slăbiciune” (o predispoziție către acel „virus”).  Și în care lume credem că noi valorăm ceva. Nu. Nu cred că valorăm ceva pentru ei. Eu cred că suntem mărfuri. Suntem mărfuri cu care ei se joacă. Pe care, le vând, pe care le cumpără, pe care le aruncă la gunoi după ce nu le mai pot folosi, pe care le aruncă fie și numai dacă sunt uzate doar puțin.

Cu toții suntem în același rahat. Unu se crede mai cu moț că a studiat nuș ce școală, altu se crede mai dăștept că a ascultat nușce muzică, dă Bach. Altu că poartă Svaroavsche și pumeți, altu că defilează pe nu-știu-ce-podium în nușce țară, ca o maimuță boită pe ochi, spre amuzamentul publicului „în delir”. Ălălalt se crede șmecher că face nușce pe internet, altu e mai coios că el a futut mai multe persoane, indiferent de sex, ăla se crede prea frumos ca să se înjosească iubind unu mai puțin frumos, altul se crede prea prost pentru discuția respectivă. Stoooop, vă rog. Toți suntem în același rahat de viață, dar  mai ales TOȚI suntem OAMENI.

Suntem ființe frumoase, care nu judecă lucrurile din aparență, ființe joviale, ființe pline de creativitate, umor, chestii de-astea… care nu țin de pumni și „cât de tare sunt io față de altu”. Ce rost au toate porcăriile astea? Ne-au prostit atât de tare încât credem cu atâta ardoare în toate aberațiile politice, economice și ideologice încât am ajuns să ne mâncăm unghiile unii altora, să ne scoatem butoanele de EJECT, numai ca să arătăm că suntem mai puternici? Mai coioși? Dar ce folos îți aduce părerea celorlalți? De ce îți pasă așa mult de ea? Poate pentru că nu ai ajuns să ai una despre tine însuți? Poate pentru că nu te împaci cu defectele celorlalți tocmai pentru că nu te împaci cu defectele tale (sunt aceleași)?

Că unu e gay, că altu e bi, că altu e heterooooo și nu e domnule bine deloc! Că unu e evreu, că unu e bătut în cap, că unu e mai câș, că unu e mai nu știu cum. Lăsați frate pe fiecare om în parte să fiu cum vrea pulicica lui (sau pardon, pizdulicea ei) să fie. Suntem băieți, suntem fete, suntem gay, suntem bi, suntem pula mea… CONTEAZĂ???? De ce nu ne simțim bine? De ce ne supărăm dacă unul spune nu știu ce prostie? De ce? Poate omul ăla are dreptate. Sau poate face o GLUMĂ. Poate nu are dreptate. Are? De ce să ne supărăm? Că nu tace? Dar el nu are dreptul să vorbească sau ce? E viața lui, e experiența lui de viață, e felul lui de a privi lucrurile. De ce atâtea supărări și tragedii? La ce bun? Hai să facem mișto de defectele noastre. Ce are? Ce rău poate face o glumă? fie ea răutăcioasă. Ce rău poate face în afară de rănirea amorului propriu. Deci, ceea ce ne atinge orgoliul este important pentru noi. Hai să luăm informația aia și să vedem ce putem face cu ea. Nu îmi place FireMan pentru că… e bou, jignește. Poi de ce mă simt jignit? Poi pentru că mă pune într-o lumină proastă. De ce? Pentru că mă fac de râs în fața celorlalți. Poi de ce să mă fac de râs? Cine sunt eu? Cine sunt ceilalți să îmi spună că nu e bine asta. Mă uit la FireMan și zâmbesc: „FireMan, ești un bou”. FireMan zâmbește. Înseamnă că nu e nici el băiat rău. Eu am învățat azi că glumele lui FireMan mă deranjează pentru că sunt orgolios. Uraaaa am învățat ceva despre mine însumi.

Sunt niște chestii în viață pe care le urmăresc cu coada ochiului. Unul din ele: un om care zâmbește atunci când este jignit profund. Acel om îl iubește pe cel ce îl jignește. Așa e normal. Să nu ne mai supărăm. Pentru că dacă ne supărăm, arătăm urât. Foarte urât îi stă unui om frumos să fie supărat. Nici măcar nu dă bine pe sticlă. Pe bune. E odios câteodată. Pe bune, cut it off! Ajunge!

Ne hotărâm să jucăm un joc, ne place, dar mai târziu ne supărăm. Adică noi ne lovim în cap cu nuci, ca să facem haz de necaz și apoi ne supărăm și spunem că ăla a aruncat cam prea cu ură??? Sau cum? că io nu înțeleg. De exemplu eu. L-am pizduit pe Avocatus de cred că săracului i-a ieșit pe nas. Dar apoi mi-am arătat aprecierea pentru unele lucruri scrise de el. Și omu mi-a spus că a crezut că sunt supărat pe el. De ce să fiu supărat? Că vrei să mă jignești? Nu am cum, mie mi se pare amuzant când văd un om că se rățoiește la mine așa serios 🙂 pe bune, mă bușește râsul. Pentru că nu văd motivul 🙂 Chill, oameni buni. Dacă am spus cuiva ceva și am jignit așa profund, îmi cer iertare. Pe bune. Tuturor, dacă trebuie.

Dar în timp ce noi ne ofuscăm și ne chinuim (serios) să rănim pe celălalt, el poate se simte bine. 🙂 La asta v-ați gândit? Nu se merită să stăm supărați, pe bune. Își bat pula de noi ăștia care ne conduc lumea. Își bat pula de noi și cred că râd de noi toți de se tăvălesc pe jos. Noi ne scoatem ochiii și ei tipăresc bani, hârtii. Tipăresc banii cu care ne ademenesc în magazine, în business-uri, în cariere, în iahturi, Lamborghiniuri… etc. Și la job-uri. Ne dau apoi bani tipăriți de ei și uneori ne dau și cu împrumut hârtii de-alea. Apoi ne iau și dobândă pe hârtii. Sau banii pe care ni-i dăruiesc apoi ca răsplată pentru munca noastră depusă (adică timp din timpul vostru, timp în care ar trebui să TRĂIM, să fim fericiți). Acele hârtii sunt împărțite apoi de noi. Pe categorii: lumină, întreținere, grădiniță, copil, mâncare, bla bla bla… apoi vă dați seama că ați dori să faceți ceva și nu mai aveți hârtii. Mai trebuie hârtii ca să avem acel ceva, ca să ne putem simți împliniți. Această nevoie de acel „ceva” se preschimbă într-o nevoie de hârtii. Și începi să crezi că dacă vrei să fii fericit, ai nevoie de cât mai multe hârtii. Apoi mai vine și unu care zice: „Nu, nu de hârtii aveți nevoie, ci de Iisus. Numai așa veți fi fericiți.”. Sau unu care zice: „nu, nu de hârtii avem nevoie să fim fericiți, ci de mult sex.”, iar altu… „Nu, știu eu! Nu de hârtii avem nevoie ca să fim fericiți, ci de putere!”

Și stau eu și mă întreb apoi: „Mă, dar cine pula mea sunteți voi să îmi spuneți mie cum ar trebui să fie ca să fiu fericit EU? E problema mea asta, nu a voastră. Nu am nevoie nici de Iisus, nici de hârtii, nici de iubire neeeesfârșită și veșnică de genul „relație lungă și de durată”, nici de mașini, nici de putere, nici… ci am nevoie de oameni. Atât. Numai de oameni deschiși, senini, voioși, împăcați cu ei înșiși. Mă face să mă simt mai bine, mai confortabil. Sunt mai liniștit. Sunt mai în apele mele, pot să respir, pot să vă privesc și să zâmbesc. Pot să CREEZ.

Toți ne credem Dumnezeu, dar oare câți dintre noi suntem împăcați cu noi înșine?

(Mulțumesc încă o dată lui ALN pentru articolul cu Oz, de la care am pornit, scriind acest articol)

Articolul precedentVisul unei nopți de vară
Articolul următorE bine sa iesim din tipare?
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

7 COMENTARII

  1. Ideea e că iubesc oamenii care îmi dau idei. E un scop egoist, pentru că fiecare din oamenii senini îmi oferă răgaz, îmi oferă timp să mă bucur de ceea ce e în jur. Mă ajută să creez, îmi dăruiesc idei. Idei noi, idei frumoase, constructive. Îmi plac acei oameni senini și sunt mulți. Nu îi numesc mereu pentru a nu lăuda prea mult. Pentru că este riscant să se piardă în egoisme. Și eu profit, ca un egoist ordinar ce sunt. Preiau ideea și o dau mai departe, puțin înflorită. Dar înflorită frumos. Care ajută. Ajută pe cel de lângă mine să ia floarea și să o facă și mai frumoasă. E „win-win situation”, cum spun americanii. E fluid, e normal. E natural. NATURAL. Asta stă în firea noastră. Să înflorim. Nu să ne urâțim. E mult mai bine pentru toată lumea. Ne putem descreți frunțile și singuri. Dar ajutându-ne, este mult mai frumos. Nu?

  2. DA este frumos sa ne ajutam si sa ne bucuram unul de altul, insa fara suparare singura bucurie pe care o doresc acum in miez de noapte ploioasa si intunecoasa este … un 69. Ma iarta dara pentru nesimtirea mea, ce se suparapune peste floarea ta.

  3. Fireman,
    Devi filozof..
    Suntem ființe frumoase, care nu judecă lucrurile din aparență, ființe joviale, ființe pline de creativitate, umor, chestii de-astea… care nu țin de pumni și „cât de tare sunt io față de altu”. Ce rost au? Ne-au prostit atât de tare încât credem cu atâta ardoare în toate aberațiile politice, economice și ideologice încât am ajuns să ne mâncăm unghiile unii altora.
    Te corectez, asa ar trebui sa fim dar sintem exact invers, total opusul descrierii tale..
    Intr-o lume perfecta, asa ar trebui sa fim, dar unde e lumea aia perfecta?
    Sa nu dau exemple decit pe mine
    Si noi ne paruiam o vreme, m-am lasat condus de prima parere si imi pareai vreun capcaun, snob…etc sa nu te dezmierd, pina am descoperit ca de fapt doar o faci pe durul uneori, tu fiind ceva de genu, citez:
    Un kilometru de dulce, mai dulce ca zaharul
    inmuiat in miere”
    Am si eu contradictii cu unii sau altii, uneori de prost ce is, alteori cite unu trebuie scuturat bine sa se trezeasca la realitate..
    Am incheiat cearta aia lunga intre Nora si Avocatus?DA, neortodox dar a dat roade…
    La ce imi spun parerea cind acum Nora ma ataca „vezi sa nu.iti plezneasca o vena”fara sa fi spus nimic la adresa ei?
    Sa nu judecam sau sa jignim ar fi prea perfecta lumea iar nu exista, grup,trib sau ceata de oameni unde sa fie toti de accord…
    Ai dreptate pe undeva cu consumul exagerat sau de bunuri dar, de obligat nu te obliga nimeni sa cumperi ceva..
    Eu ma comport ca maimuta,copiez ce vad la altii, daca unu are ceva deosebit vreau si eu si acum sincer,citi nu fac la fel?
    Cineva zicea:
    Cu reclama potrivita,poti vinde si cacat frumos impachetat…
    Are dreptate nu?
    Nu stiu cum te referi tu la a trai?
    Pentru mine pina de curind munca era viata mea, ma simteam tot mai singur, dar fericit ca eram implinit pe plan financiar si bucuros de realizarile la munca..
    M-am schimbat enorm in ultima perioada, cam tarziu, dar am facut primul pas..
    Stiam de mai demult, ca nu bani,masinile sau jobul te fac fericit, ci prietenii, aia care iti sint alaturi te fac OM.
    In rest ce sa zic,sper sa devenim cu toti mai buni si mai „calmi”

  4. E frumos sa poti asimila ideile celor din jur dar nu este natural decat pentru anumite persoane. Pentru restul ideile din afara incearca, in mod natural, sa devieze perceptia asupra lumii interioare; individul simte ca nu mai poate fi el insusi, ci ceea ce vor altii. Astfel idei=sursa frustrare. Si FireMan poate fi o sursa de frustrare care face oameni mai urati ca inainte chiar daca nu asta urmareste.

    Adevarul e ca la aceste concluzii ajungem cu totii eventual. Dar frica fiecaruia dintre noi (inhibitii, frustrari, nemultumiri etc.) este un curcubeu din culori disproportionate care are nevoie de cantitati diferite de culori complementare pentru a redeveni alb stralucitor, si aceste cantitati nu pot fi estimate dupa cele care au functionat pentru o alta persoana pentru ca fiecare e unic. Si asta poate fi o noua sursa de frustrare… pentru cei care inca n-au inteles ca nu lumea interioara ii defineste, ci culorile cu care coloreaza aceasta lume.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here