Acasă Zi de zi God, ce prostie!!!

God, ce prostie!!!

298
4

Nu am nici timp, nici mood sa pun „Intelligence Service’ in actziune, dar poate apelezi tu la „agentziile” tale sa check-aleshti daca este „spam”, sau o kestie pe bune. Exista asemenea experientze worldwide (de ex. in „capitala-gay” San Frisco, sau in Elvetia – la Montreaux, sau in A’dam), insa ar fi utopie o asemenea actiune „la Romania”…

Tocmai am primit pe romeo kestia de mai jos.

Homofobia Salveaza Romania?

From: colegdecamera Chat At: 29.Apr. 13:42

Dragi si stimati colegi, Avem nevoie de ajutorul vostru pentru un mic proiectel. Scopul proiectului este cresterea constientizarii publicului a problemei de stigma si discriminare in comunitatea gay. Proiectelul e foarte simplu. O sa confectionam un numar de siluete umane, in marime naturala, care vor sta in picioare pe un fel de postament. Pe pieptul lor o sa lipim cite o poveste adevarata care sa descrie situatii interesante sau triste sau inspirationale despre coming out, discriminare, probleme la locul de munca, probleme in familie, probleme cu vecinii sau prietenii, etc.

Siluetele o sa stea in cite un centru de oras, speram cu ocazia Gay Fest-ului din mai (daca avem timp sa le facem pina atunci), dar vrem sa le mutam din oras in oras cit mai mult. Trecatorii in general sint curiosi cind vad siluetele, se apropie de ele si citesc povestile respective. Avem nevoie de ajutorul vostru ca sa culegem povestile astea. Va rugam sa dati sfoara in tara la citi oameni stiti voi si sa ii rugati sa isi scrie povestile pe o foaie de hirtie si sa ni le trimiteti (sau pe email).

Povestile nu trebuie sa fie prea lungi, maxim o pagina e suficient. Ceva scurt si simplu si emotionant, daca se poate. Ele vor fi anonime, ne intereseaza doar prima litera din numele autorului, virsta si orasul in care locuieste. Avem nevoie de ele pina la jumatea lunii mai. Cam asta e cu proiectelul asta. Daca aveti intrebari sau idei, le astept cu drag. Multumim mult pentru ajutor!

Articolul precedentUn strop de primavara
Articolul următorTu! Nu mai ai dreptul sa te bucuri si sa speri.
Ady Vantiu, 30 ani, personalitate predominent extrovert afisata, dar melancolic introverta, ego instrainat, Abel care tanjeste dupa sinceritate si caldura umana neconditionata. Refuza sa accepte orice gen de compromisuri, actionand intr-o maniera metodica, organizata si ordonata. Vrea sa se implice emotional si sa obtina satisfactii pe plan afectiv, gasind posibilitatea esecului dezagreabila, insa foarte tolerant si empatic.

4 COMENTARII

  1. Ce prostie… niciodata nu am inteles adevaratul motiv pentru care gay-ii trebuie sa iasa in fata si sa spuna ce soarta de cacat au ei. Sau ca sunt gay.

    Si aia hetero sunt alungati, si la aia le mor parintii, si fetitele sunt molestate si ademenite cu acadele, violate, etc.

    Ce ar fi daca fiecare om care are cate o poveste „emotionanta”, „de suflet” ar iesi in strada cu sanii dezgoliti sa „ceteasca” lumea „ailalta” (opusul)? Imi imaginez:

    „Colegii mei de clasa au aflat ca sunt gay. De ce nu ma pot duce travestit la scoala?”

    „In parc m-au legitimat jandarmii. De ce? Tundeam boschetii!”

    „Eram pe centura Bucurestiului cand o banda de hoti mi-au furat poseta!”

    De ce e asa de greu de inteles ca noi ne AUTODISCRIMINAM prin actiuni de „iesire in strada” s.a.

    Bafta la iesit pe strada fratilor!

    PS: Daca trebuie, trimit si eu cateva foi, sepci si brichete pe care negresit voi pune cate o poveste dramatica.

  2. Nu stiu daca ajunge un singur panou pentru povestea mea :-p discriminat nu am fost inca, adevarul e ca nici nu ma laud ca sunt gay 😉 nu cred ca centrurile marilor orase for fi impanzie cu povestile gaylor cum zicea cineva Timisoara nu e San Frisco iar Clujul nu e Montreaux, in fine nu cred ca acolo lumea fuck(e) parade pentru ca sunt discriminati.

  3. Nu trebuie un panou pentru a spune despre ceva. Multe se pot spune cu un singur cuvant si nulte se pot intele cu o singura soapta.

    Panourile sunt pentru surzi si orbi, pentru cei care vor sa auda si vor sa vada.

    Apoi la ce folos sa ne plangem? Ajuta la ceva? Cui ii pasa cu adevarat? Cine simte un sentiment autentic in acest sens?

    Nici macar gandirea nu e o sulutie viabila. Ce sens are sa gandim asa de mult chiar daca putem s-o facem? Niciodata nu vom avea raspunsuri. In schimb vom primi mai multe intrebari. Iar daca arta de a gandi nu este stapanita asa cum trebuie, daca nu reusim sa tinem gandirea ferecata bine in cufarul sau, riscam sa murim inainte de moarte.

  4. As dori sa imi pastrez impartialitatea – desi, rolul neutru al unui mediator este o utopie, cu doesebire cand intervine subiectivitatea aoartenentei mele la aceasta comunitate gay… Insa, voi recurge la o un scurt eseu-metafora, lasand pe fiecare in parte sa aloce dimensiunea propriei interpretari, indiferent daca solidare ori ofensive…

    Multa vreme am fost ferm convins ca partenerul ideal de conversatie sunt eu cu mine insumi… Dar, m-am inselat! De ce? Pentru ca dialogul cu tine insuti este are efect terapeutic DOAR ca o pauza intre doua dialoguri cu alte (id)entitati umane, cu alte fiinte – difertite de tine -, ce-ti permit schimbul nu doar de informatii, ci, mai ales de emotii. Individuale. Doar acest schimb afectiv cu altcineva iti poate induce sentimentul ca esti viu, ca existi…

    Bineinteles, in cazul acestui proiect, intervin multe semne de intrebare, legate nu doar de mentalitatea anacronica ce guverneaza societatea romaneasca, de stereptipiile si prejudecatile (intretinute chiar in randul comunitatii gay), de scepticismul cvasi-general al majoritatii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here