Acasă Cultura Oameni Ghidul tânărului student – feișăn, laifstail și heirstail

Ghidul tânărului student – feișăn, laifstail și heirstail

454
26

Nu-i așa, proaspătule absolvent, viitorule student, că abia aștepți să-ncepi facultatea, să pleci de-acasă într-un oraș mare? Nu-i așa că toate speranțele tale sunt pe cale să se împlinească? Prieteni noi care o să-ți semene, o grămadă de materii pe care o să le studiezi cu plăcere, ai tăi nu te mai freacă la cap, poate găsești și ceva de lucru –musai la birou și bine plătit…și mai ales, o să dai și peste dragostea aia mare care, negreșit, va veni cu un Q7 din care se va da jos un tânăr domn pe la 1.85, frumos și lucrat la sală, cu aspect brazilian…toate o să fie ale tale, fără excepție! Dar cum viața de student nu e ca-n American Pie, e cazul să te trezești singur la realitate (dacă Bacul din toamnă nu a făcut-o).

Știu că ți-ai făcut o mie de planuri, pentru că și eu îmi făcusem când eram ca tine, însă fii realist și ține-ți imaginația în frâu, nu o lăsa să zburde prea tare. Nu zic să nu țintești sus, dar rămâi cu picioarele pe pământ.

De primul hop vei avea parte chiar în prima ta săptămână din marele oraș. Dintr-o dată, ți se pare că mâncarea maică-tii-i ca aia din reclame, că pălăvrăgelile lui taică-tău îți erau simpatice, că parcul de lângă casă de care te săturaseși până peste cap este acum superb…ți-e dor de casă. Dar stai calm, trage-ți mucii și, după caz, șterge-ți rimelul sau du-te la o băută cu noii colegi. Îți va trece rapid, cam după cele 18 telefoane de la părinți în 72 de ore. Sfatul specialistului este, în asemenea cazuri, să închei apelul din proprie inițiativă la cel mai mic semn că mama a terminat ce are de spus, altfel va apărea iminenta întrebare care te va bântui ani de zile de aici încolo: ”ce-ai mai mâncat azi, mamă?” .

Pentru mine, cele mai frumoase amintiri din primul an au fost petrecerile pornite din senin, date în cămin. Ar fi bine să nu ratezi prea multe, chiar dacă a doua zi de dimineață forța gravitațională în jurul patului va fi cam de trei ori mai mare. La petreceri vei cunoaște o grămadă de oameni și te vei apropia mai mult de colegi. E bine să ieși în lume, să nu rămâi în turnul tău de fildeș și-apoi să postezi pe Darkq despre cât de grea e viața la 20 ani sau despre cum ai rămas singurul din lumea asta care caută iubire. E bine să te duci acum la petrecerile astea spontane pentru că mai târziu nu vor mai fi, și tu și colegii tăi vă veți cuminți…mai ales după prima sesiune.

Primul semestru va funcționa cam ca paradoxul gemenilor. Prima sesiune pare departe, la ani lumină distanță, deși vacanța de iarnă în care vei mânca șorici, cârnați și vei bea vin fiert ți se pare că stă să vină. Totuși, să nu te culci pe o ureche spunându-ți că mai e timp. E bine să nu prea lipsești de la seminar și laborator, chiar dacă ai participat la petrecerea mai sus amintită cu o noapte înainte. Ești tânăr acum, ai timp să dormi la pensie (dacă mai apuci).

Pun pariu că ești fericit că nu se pun absențe la facultate. Dar se pun prezențe și tot dracul ăla e. E bine să ajungi și pe la școală, în caz că ai uitat cam de-aia l-a și lăsat maică-ta pe odor să plece de-acasă. Sigur nu vei ajunge la toate cursurile, doar de aia s-au inventat fetele (cel puțin pentru mine), pentru că scriu tot ce zice proful și totodată frumos. Fă rost de cursurile lipsă din timp și nu alerga după ele în ajunul examenului!

Pe parcursul semestrului vei avea activități din care e bine să iei puncte. Proiecte, lucrări, prezențe, parțiale – toate sunt importante. Nu te baza pe faptul că nu se dau note. Se dau puncte și la final se trage linie. Cinciul de acum se obține înfinit mai greu decât cel din liceu. Dacă nu ai puncte din timpul anului, foarte greu iei examenul și ajungi să te mulțumești cu zicala ”n-ai restanță, n-ai prestanță”. Iar dacă strângi prea multe restanțe…ei bine, am auzit că McDs sau KFC au nevoie de noi angajați.

Încearcă să legi noi prietenii, pentru că multe din cele de până acum se vor șubrezi în timp, fie din cauza distanței fie din cauza preocupărilor diferite sau a mentalităților care nu se vor mai potrivi. Presupun că nu ai să te mulțumești cu cei 45673 de prieteni de pe feisbuc via aifon5 și ai să încerci să cunoști și câțiva oameni în carne și oase: colegi de grupă, de serie, colegi de cămin. Așa vei da piept cu situații noi, vezi și alte puncte de vedere, ai cu cine ieși la un meci, la un teatru, la o bere, la o bibliotecă, la un concert, la un muzeu. Și-apoi, poți găsi 1-2 prieteni buni care să-ți fie alături oricând, pentru că mai bine plângi pe umărul unui bun prieten acum decât să râzi mai târziu la psihiatru.

Sunt conștient că acum le știi pe toate și în mare ai idee despre cum o să fii sau ce o să faci peste 10 ani. După cum spunea un nene mai demult, nu există om mai bătrân decât un proaspăt absolvent de liceu, dar nici unul mai tânăr decât un student boboc. Probabil, sfârșitul adolescenței tale va fi marcat de faptul că în sfârșit admiți că nu le știi pe toate, că începi cu adevărat să descoperi alt eu, unul care acceptă idei noi, care supune rațiunii orice noutate înainte de a o clasa în bine sau în rău, fiindcă vei auzi multe trăznăi de aici încolo.

În prima zi de facultate, un profesor foarte apreciat în lumea academică ne-a spus că facultatea nu ne va învăța nimic concret. Practic, ne va obișnui în a asimila, sistematiza și tria o cantitate mare de informație într-un timp scurt și doar ne va facilita calea către obținerea anumitor competențe. Cam avea dreptate. Nu spera că după licență vei lansa rachete sau vei putea prezenta știri pentru BBC, pentru că vei fi dezamăgit și doar vei îngroșa rândurile celor care spun că facultatea-i de căcat. Sunt și multe lucruri inutile prin programă, dar n-o să-ți cadă ouăle dacă te ajuți ceva zile pe an de puțină lămâie la învățat.

Și acum, să trecem la lucruri mai serioase, cum ar fi să vorbim despre lucruri albastre și despre cum planeta, aia albastră, are nevoie de tineri. În fiecare toamnă, ei reaprind speranța bătrânilor care cu o mână țin poza lor și cu una se gândesc la ei.

Într-un oraș mare, șansele să găsești pe Romeo oameni ok sunt la fel de mari ca cele de a găsi oameni nașpa. Aici intervine puterea ta de a cerne oamenii și de a-i păstra lângă tine doar pe cei care merită. Cunoaște, experimentează, fă ce-ți trece prin cap atâta timp cât nu-ți pui siguranța și sănătatea în pericol! Mai bine guști acum cât ești tânăr din borcanul cu dulceață decât să te apuce curiozitățile pe la 40 de ani când poate îl vei avea alături pe prințul din vis, ăla pe care îl căutai la 18 ani. Privește partea bună: dacă cineva zice că ești curvă îi zici că acum acumulezi cunoștințe pentru a-l da pe spate pe the special one, atunci când soarta ți-l va scoate în cale. Și-apoi, nu-i necesar să experimentezi cu toți cu care ieși la un suc obținerea căldurii prin frecare. Sunt atâtea lucruri pe care le poți face cu un om…

Nu-mi propun ca articolul de față să fie un îndrumar sau vreun how to, calea către succes, ci doar expun anumite lucruri așa cum le văd acum. Unele le-am trăit pe pielea mea, iar de altele m-am prins văzând cum s-au comportat alții în situații similare. Așteptăm sugestii și de la cei mai în vârstă, care au terminat deja cu studenția.

Mult succes, tinere student!

Articolul precedentStrigăt de ajutor. Teama de singurătate…
Articolul următorStrop de fantezie…
Eu...Cine sunt eu? Buna intrebare. Am incercat mereu sa-mi ofer raspunsul, dar n-am reusit. Sunt, ca toti oamenii, un infinit. Un infnit de ganduri, de idei, de fapte, de secrete, de sentimente. Sa incerc sa ma deslusesc mie insumi, inseamna sa rezolv un sistem de "n" ecuatii cu "n+1" necunoscute. Mereu voi ramane cu o variabila care poate sa-mi rastoarne intreaga teorie. Mai bine ma consider un schelet. Pe el se vor prinde multe lucruri care-i vor da o forma, una de care eu sunt responsabil. Doar de mine depinde cum va arata si cum va evolua "scheletul imbracat". Imi place sa citesc in ochii oamenilor. Ochii spun atatea povesti...mereu incerc sa fac asta pe furis. O privire de o fractiune de secunda, o alta cu coada ochiului, fara exagerari, fara insistente...altfel, as fi agresiv. Ce caut aici? Caut raspunsuri pe care le descopar direct sau, de cele mai multe ori, din experientele altora. Am sa incerc sa-mi spun si eu punctul de vedere, sa schimb ceva. De are sa-mi iasa- bine, de nu- macar stiu ca am incercat. Sunt diferit de altii!? Da. Si orientarea sexuala este una din diferentele pe care le-as trece la "si altele". Asta as face eu, nu si ceilalti. Poate si de asta nu am spus nimanui "micul meu secret". Dar o sa vi-l spun voua.

26 COMENTARII

  1. Eu mă așteptam la niște new tips pentru hair styling și vanity lifestyle dar se pare că în ziua de astăzi pe nimeni nu mai preocupă these issues…
    Glumesc! Superb articol!

  2. Well, this is really also about me. Abia astept sa incep saptamana viitoare facultatea. Astept cu nerabdare sa cunosc oameni noi, sa leg prietenii stranse si sa incep si eu in sfarsit relatiile cu oamenii din categoria mea. M-am saturat de tipe…was kinda boring.

    Voi astepta pur si simplu sa fiu surprins, mai degraba decat sa ies la „vanatoare”. Armele mele secrete? Sa fiu eu insumi, si optimismul.

  3. Pe mine nu m-a impresionat, am regasit in articol aspecte care ma deranjeaza la altii si clar nu mi se aplica si mie. Voi merge si eu pe ideea „auu, inima” :))

  4. @Rhade, nu am încercat să impresionez pe nimeni. Pentru așa ceva puteam alege alte cuvinte, poate și o abordare mai stilizată, mai puțin directă, după modelul băț în cur, ”înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune”. Am și specificat în articol, nu am căutat ca lucrurile scrise să reprezinte soluția general valabilă, universală, către succes. Am încercat să punctez lucrurile care au fost importante pentru mine sau care au jucat un rol semnificativ în viața celor din jurul meu. Totul s-a bazat pe observație directă, nimic pe teorie. Știu că ți-a dat palpitații articolul, însă pot intui că paragraful 12 ți-a provocat un atac de cord.:P

    @Smog, va trebui să mă mai urăști vreo doi ani.:)

    @Non_Lose, FireMan, RobertG, OscarW, Avocatus, mulțumesc!

    @MarioG, Oliver, mult succes!

  5. Not really…prin a fi eu insumi, ma refer sa fiu exact cine sunt si cum sunt. Valoreaza de nenumarate ori mai mult decat a fi „Top Only, XXL, Athletic”.

  6. @rediam Nu, nu fac atac de cord de la asta ca inima mea e inca bine sanatoasa. Lucrurile pe care nu le pot tolera imi provoaca reflux gastroesofagian (si nu e vorba doar de acel articol, dar evident ca il includ si pe el) 🙂 Am zis de „auu, inima” doar pentru ca folosise si Domyno aceeasi exprimare mai sus.

  7. @Rhade, nu e nevoie să-mi explici de ce ai zis așa și pe dincolo, mă prind și singur, chiar dacă ți se pare greu de crezut. Nu pot decât să presupun că ai înclinații masochiste din moment ce insiști asupra unui lucru care-ți provoacă repetat suferințe la nivel de aparat digestiv.

    Nu am pretenția ca toată lumea să mă placă sau să-mi agreeze felul de a așterne două idei pe foaie, fie ea și virtuală, pentru că (păstrând proporțiile) până și între scriitorii mai sunt animozități, dar nici nu oblig pe nimeni, dacă nu-i face plăcere, să citească ce scriu.

    Până la următorul reflux, să ai poftă!

  8. @rediam. Mi se pare mie sau nu prea stii sa accepti critica? Cu totii ne putem exprima opinia liber si stiu ca stii asta. Cu toate ca sunt sigur ca doar ai vrut sa explici despre ce e articolul tau, mi se pare ca folosesti un limbaj destul de ”ofensat” in comentarii… Nu e cazul sa o iei asa… Abordeaza o atitudine mai toleranta (bineinteles ca esti liber sa te comporti cum vrei) ca totusi suntem aici in sprijinul fiecaruia, nu sa aratam care e cel mai tare sau care intelege mai bine un articol!

  9. @MichaelB, știu să accept critica. După cum spuneam, sunt conștient că nu are cum să mă placă toată lumea și pot accepta opiniile care nu converg cu ale mele. Însă totul ține și de cum faci o critică. Cei de pe blog care mă cunosc știu că sunt un tip calm și rațional care nu se ”dezumflă” prea ușor.

    E perfect normal să nu fie toată lumea de acord asupra unui lucru, altfel am trăi într-o lume tare plictisitoare. Când ceva nu-ți convine, îmi poți spune în față, nu mă deranjează. Dar atunci când îmi spui că-ți verși fluidele corporale, prânzul sau mai știu eu ce peste munca mea, fie ea și de amator, simt nevoia să fac urări de poftă bună și eventual de un înec cu propriile ”delicatese” culinare.

    Știu că uneori am un limbaj mai colorat, nu am pretenția de a-l asemui cu florile de mucigai ale lui Arghezi, însă atât timp cât cuvintele respective sunt în DEX și nu le folosesc ca apelative la adresa unor persoane, nu cred că e o tragedie.

    Mulțumesc pentru intervenție!:)

  10. Interesant articol. Si eu-s student, dar nu sunt plecat intr-un oras mare, ci intr-o tara mare 😛 Sunt student ERASMUS… Cred ca voi continua intr-un articol nou 🙂

  11. Foarte frumos spus si punctat idee cu idee. Chiar m-ai facut sa-mi aduc aminte de vremurile de mult apuse ale studentiei!
    Stilul zeflemitor aduce zambetul pe buze, dar in spatele lui se ascund niste invataminte foarte importante.

  12. @Rediam,
    Articolul este dragut dar pentru cine nu stie pe ce lume traieste, pentru aia care-l viseaza pe fat frumos pe cal alb si se gandesc la bani si pula, asadar pentru aia ce viata i-a futut nu la modul sexul, ci la modul vietii asteia grele, stiu ca facultatea nu inseamna miere si scapatul de la sanul familiei ca scapatul din puscarie.

    Ai tratat totul prea dur, nu e chiar asa, dar asta nu inseamna ca nu e adevarat.
    Ai 8 din partea mea:D

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here