Acasă Tragicomic The Only Gay in the Village

The Only Gay in the Village

140
19

Care era probabilitatea ca într-un sat de 300 de locuitori să nu fiu singurul gay de acolo????!!!

Ştiu că şi mulţi dintre voi v-aţi născut la ţară sau în oraşe mici şi aţi fugit de acolo în oraşele mari sau aţi venit în capitală pentru a scăpa dintr-un spaţiu în care nu puteaţi să vedeţi niciun viitor optimist pentru voi. Locurile astea micuţe, unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea sunt ca nişte închisori pentru noi, care avem de ascuns nişte secrete atât de mari. Nu sunt expert în sociologie sau comunicare rurală, dar din câte am văzut oamenii nu se rezumă doar la bârfă. Şi ai nevoie de mult curaj şi multă încredere ca să treci chiar şi peste asta, care nu e cel mai grav lucru prin care poţi trece într-o comunitate mică.

Eu mereu am fost din alt peisaj acolo: am avut primul calculator (Mecca a fost camera mea o vreme), am fost primul care a avut internet (Zapp, dial-up), primul cu antenă de satelit – iar accesul la informaţie inaccesibilă lor îmi dădea un soi de putere, chiar dacă eram un copil. În perioada aia, în primele săptămâni după ce descoperisem Google, descoperisem şi care e treaba cu orientarea sexuală, şi din fericire, am descoperit şi DarkQ unde am găsit răspunsurile necesare. Un mare mulţumesc!

Eram (şi sunt) un tip studios, ştiam multe lucruri interesante, mă comportam ca un domn, mă feream cât puteam de noroi şi cel mai tare, dar cel mai tare, de făcutul focului în casă şi căratul lemnelor! La ţară e un întreg proces cu lemnele astea. Suni omul, ăla îţi aduce o maşină de lemne furate din pădure (din păcate), îţi toarnă nu-ştiu-câţi metri cubi de lemne în curte şi îţi distruge gazonul, apoi chemi alt zilier din sat care are drujbă să ţi le taie mai scurte, apoi te trezeşti cu un munte de boci pe care trebuie să-i crapi. Îţi alegi cel mai lat boc din grămadă şi o secure sănătoasă şi începi să crapi lemne (la noi se crapă, nu se sparg, cum ziceţi voi). În 4, în 6, în 7, în câte e nevoie. Apoi le aşezi frumos într-un spaţiu de depozitare. La final strângi rumeguşul din curte şi toate resturile ca să se poată reface gazonul. În toamna următoare se reia procesul. Din tot ce v-am povestit aş face cu drag numai ultima parte. Da nu faci întotdeauna ce îţi place. Cum arătau mânuşiţele mele după o campanie ca asta, vai vai: unghii distruse, piele exfoliată, bătături în palmă, aşchii în piele, tot tacâmul. Şi apoi o iarnă întreagă, zi de zi, să cari lemne înăuntru ca să te încălzeşti.

Vara erau alte activităţi care se potriveau de minune cu spiritul meu exclusiv urban: să ud legumele din grădină, seară de seară, să strâng fân (iarbă uscată) pentru animale, dă de mâncare la găini, la câini, să tund iarba din curte, toamna să culeg fructele stricate care cădeau pe jos. Un fel de rai din care vrei să fugi cât mai repede. Apropo, dacă aş ajunge în rai m-aş gândi non-stop la evadare. Nu-i pentru mine.

Bunicule, scopul meu în viaţă nu e să apăr livada de ciori şi alte păsări negre cu ciocul tare, sau să culeg porumb, sau să mă cert cu toţi tractoriştii să-mi are sau să-mi semene terenul.

Bunica, nici măcar nu vreau să-ţi adun ouăle de prin gospodărie, pentru că şi un minut dacă ai stat prin grajd pe unde ouă găinile, te-ai îmbălsămat în miros de bălegar şi pişarlău (hai că învăţaţi şi termeni noi – urina de la animale)!

 

Bunicii locuiesc la 5 minute de casa mea, şi cei din partea tatălui şi a mamei. Aşa că treaba se dubla, respectiv tripla, uneori. După ce şi-au luat telefon a fost un boom de treburi, brusc!

Această lume nu este pentru noi! Şi să-ţi placă agricultura şi viaţa liniştită, nu te poţi refugia doar în treburile astea gospodăreşti. Nu ai viaţă socială, amoroasă exclus! Duminica? La liturghie cu tine…

Homofobia şi paranoia atinge praguri record acolo. Glumele şi bancurile astea urbane despre gay sunt light faţă de ce se povesteşte în faţa barului satului la o bere PET sau o vodcă cu 2 lei/100ml. Corpuri transpirate, haine incredibil de murdare şi vechi, dinţi foarte stricaţi şi feţe roşii de la prea mult alcool, am plecat cu mare plăcere de acolo.

Dar acasă rămâne acasă orice ar fi, şi mă întorc cu mare drag la curtea mea paradisiacă în care mă aşteaptă părinţii mei, şi la casa bunicilor unde sunt toate animalele alea drăguţe, fiecare cu numele lor. Dar sunt bucuros că după ani de lamentări am reuşit să-l fac pe bunicul să înţeleagă că Tudor nu se mai întoarce acolo să se ocupe de toate pământurile lui. Are alt nepot mai mic acum cu care îşi face planuri!

Şi de când am plecat recunosc că mă interesează şi pe mine destul de mult ce se mai întâmplă acolo: cine e însărcinată?cu cine s-a cuplat aia? ăla e tot singur? aia se duce tot cu batic în cap la slujba de duminică? ce datorii are ăla la magazin? etc. Şi acum câteva săptămâni a fost un breaking news despre un băiat mai mic ca mine. So’ auzit în sat că, exact asta e expresia, ăsta s-ar fi mutat la un tip de vreo 30 de ani  într-un oraş mai mare din apropiere. S-au cunoscut pe internet şi se pare că a aflat şi mama lui pentru că a mers cu el. Şi stau toţi trei împreună! Zic, în sfârşit, îmi spui şi tu ceva interesant! Mi-am făcut research-ul pe Facebook şi chiar aşa şi este! Se pare că nici nu ascunde lucrul ăsta! M-am bucurat din suflet pentru el.

Fiind mai mic ca mine cu câţiva ani am vorbit foarte puţin, ne mai întâlneam la magazin, dar am văzut că se comportă puţin ciudat în prezenţa mea, părea emoţionat şi vorbea foarte puţin, aşa că nu am avut ocazia să-l studiez prea mult, astfel ca vestea asta să nu fie o surpriză aşa de mare. I-am zis lui mami să studieze ce zice lumea, ce părere are, ca să ştim ce s-ar putea întâmpla când vor afla de mine. Când la 40 de ani nu o să am soţie o să fie foarte clar totul, mă aştept eu. O să frâng nişte inimi acolo, toate băbuţele alea  la care le-am reparat televizoarele şi care mă simpatizează la maxim nu o să le vină să creadă.

Sunt foarte proud să spun că sunt un ţăran! Vă rog şi pe voi să vă faceţi coming out-ul ca ţăran într-un comentariu şi să-mi povestiţi ce credeţi voi despre toată faza asta cu gay născut în mediul rural.

Noh, şi uite aşa mi s-a spulberat visul secret de a  fi singurul gay din sat. 

ⓣⓤⓓⓞⓡ

19 COMENTARII

  1. Măi prietine, eu şi tu, şohan n-om vedea raiu’! Ai auzit tu versul ăsta?

    Sunt foarte dezamăgit, numai doi ţărani pe blogul ăsta?

  2. Când am început eu să scriu pe DarkQ, FireMan a fost convins că sunt un țăranuș șugubăț pus pe șotii, mi-a spus-o de la prima întâlnire fiind contrariat de ce vedea și ce scriam pe blog. Cred că în sinea lui a crezut că-i o păcăleală, fiindcă nu a vrut să vorbească decât despre DarkQ ce-am scris noi acolo.

    Băi Tudor eu sunt țăran din naștere, când a primit mama de la comuniști apartament, am vrut să-mi aducă vaca pe balcon și a fost o întreagă muncă de lămurire din partea ei să mă facă să înțeleg că vaca nu poate urca 9 etaje pe scări și nici nu are voie să pască iarba din parc. Așa că conform spuselor lui FireMan și poveștii ăsteia mă încadrez la țărani.
    Și apropo cred că sunt mai mulți gay pe la tine în sat, doar că se țin ascunși să nu-i râdă gura satului.

    • Nu-mi aminti de vacă @Cristi, că şi eu am făcut o scenă asemănătoare când am renunţat la Lolita şi la animalele mari de prin curte pe când aveam 11 ani. Ţin minte că l-am scuipat pe omul care a cumpărat-o! Unde îmi erau cei 7 ani de acasă, vei spune? Am recuperat mai târziu.

      Şi mi-ai amintit şi de filmul ăla românesc unde explodează porcul în bucătăria din apartament!!! =)))))
      Da, eşti ţăran, ai aprobarea sfatului!

      Am făcut şi eu calculul, cu cei 7% din populaţie, dar mi se pare exagerat numărul. Într-un alt articol revin cu subiectul: Gay bătrân la ţară!

  3. https://www.youtube.com/watch?v=f-wcMfGdMow

    ironic sau nu ieri am ascultat melodia asta:)))

    eu provin dintr-un oras relativ mediu, insa acum mi se pare mic. intr-adevar m-am „retras” intr-un oras mai maricel, si vreau sa va spun ca acolo am lasat amintiri, prieteni si ganduri frumoase, pe care mi le aduc aminte ca si cum s-au fii intamplat ieri, numai daca ma duc pe acolo si macar respir aerul…

    taran sau nu, esti om si asta e cel mai important lucru

  4. Ca să răspund la partea de matematică a articolului, probabilitatea ca dintre N persoane să nu fie nici un gay se calculează cu formula

    (1-p)^N

    unde p este proporția de gay din populație, adică vreo 10% (depinde de cum definim ce înseamnă gay).

    Iată cîteva exemple sugestive:

    – Dacă faci parte dintr-un grup de 10 prieteni, probabilitatea ca dintre ceilalți 9 să nu mai fie nici unul gay este de circa 40%. Adică e 60% probabil să mai fie încă cel puțin unul.

    – Dacă ești într-o clasă de 30 elevi, probabilitatea ca din restul de 29 să nu mai fie nici unul gay e de circa 5%. Adica aproape sigur mai e cel puțin unul, dacă nu vreo doi-trei.

    – Dintr-un sat de 300 de locuitori, probabilitatea să fii singurul gay este infimă, și anume 2*10^-14. Adică numai 1 (un) sat din 50 de milioane de milioane de sate are exact 1 singur gay. Poți să bagi mîna în foc că mai sînt cîțiva, și anume în medie circa 30 de gay.

    Cînd sîntem foarte tineri și ne descoperim orientarea sexuală diferită de a celorlalți avem impresia că sîntem singuri, sau oricum o raritate. Iată totuși că și în comunități foarte mici sîntem mulți. Mai rămîne să ne găsim unul pe altul.

  5. Da, sigur, există problema că despre mulți nu știe nimeni că sînt gay.

    Apoi dacă te gîndești ce urmărește cineva care face un asemenea calcul, și anume ca să vadă cîți prieteni gay potențiali sînt în grupul respectiv, mai sînt și alte probleme. De exemplu, în satul acela de 300 de oameni mai pot fi încă 30 de gay, dar jumătate dintre ei sînt de sexul opus, iar din restul o bună parte au vîrste mult prea diferite de a celui care își caută prieten. Și așa mai departe, alte incompatibilități.

    De aceea pînă la urmă șansele reale de a-ți găsi pe cineva le ai în comunități mai mari, adică în orașe, cu cît mai mari cu atît mai bine. Așa se face că în orașele mari nu doar numărul de gay e mare, ci și proporția e mai mare decît în restul țării. Mulți se mută la oraș tocmai pentru a avea de unde alege (plus alte avantaje).

  6. După mine problema majoră ține de educație și cultură.
    Altfel gândește tânărul îndoctrinat într-o singură cultură și cu totul diferit tânărul educat multicultural.

  7. Well, Tudor (și Cristymaikei), la fel cum i-am spus unui prieten care tocmai îmi spusese „să mă scuzi că sunt așa (…), eu sunt de la țară”, la fel spun și acum: „și crezi că e ceva în neregulă cu asta? în opinia mea ar trebui să fii mândru de asta. La țară s-au născut oamenii sănătoși și frumoși la minte și la trup”.

    Nu m-am născut la țară, dar poate mă voi naște vreodată… Am fost mereu invidios pe aerul curat pe care îl respiră „țărănușii” cu care am intrat mereu în contact și am disprețuit dintotdeauna „aerele” pe care le expiră orășenii și intoxicarea generală ce se petrece în marile orașe. Cu toate astea, paradoxal, avantajul cel mai mare al orașului este tocmai acela că aduce laolaltă mai multe capete … aerisite, fie că sunt de la oraș sau de la țară.

  8. No, fraților, io-s țăran din Maramureș si sunt mândru până-n vene.
    Tudor, imi pare rău pentru situația ta, eu fac parte dintr-o comună extrem de homofobă, cu aproximativ 2000 de familii și, Doamne, greu e să-i găsești pe tovarășii tăi gay. Desi există acolo, pitiți sub fârcituri sau în spatele șurii, eu tot nu îi aflu.
    Acum sunt axat pe liceu, fac naveta intr-un oras mai mare, cu mai mulți băieți frumoși, dar e diferit deoarece orășenii sunt așa de deschiși la celelalte culturi față de prietenii și adulții din satul meu, repet, sunt mândru de locul în care am crescut, de unele tradiții și alte aspecte rurale care chiar nu aș vrea să moară împreună cu babele și moșii din corul bisericii. Eu sunt nou pe blog și mă bucur că am găsit articolul ăsta bine ascuns.
    Enjoy your lives my friends, happiness is all around us!

  9. Daniel, I love Maramu. Mai ales dupa ce m-am împrietenit cu un moț frumos și înțelept ca un bătrân, la locul de muncă. Acu suntem nedespărțiți și cred că este cel mai cald om pe care l-am văzut pe dealurile reci din Anglia. Nici nu mă interesează „dacă e” sau nu. Știe despre mine și se pare că nici pe el nu îl interesează altceva în afară de prietenia noastră. De la țară și el… Me fan Maramu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here