Acasă Zi de zi Gay si homofobi

Gay si homofobi

373
6

Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am saturat. Ca toata lumea de altfel,  numai ca eu am observat un lucru.

Toata lumea se plange de toata homofobia si discriminarea ce ne mananca zilele, se plange ca nu l-a gasit pe acel om care sa-i faca fericiti, fiecare din cati am cunoscut pana acum erau bantuiti de cel putin o relatie trecuta, acel baiat care trebuia sa fie The One si care s-a dovedit a fi un mincinos si un ipocrit, iar de aici la vesnicele discutii despre imposibilitatea de a avea o relatie stabila, despre cat sunt ei de dornici sa iubeasca dar nu dau decat peste fatarnici dezaxati, etc.

Si aici ridic problema, nu cumva noi suntem in mod paradoxal mai putin toleranti decat restul lumii? Nu noi suntem adevaratii homofobi? Zic din propria experienta, am vb cu baieti f ok, atata timp cat eram pe placul lor, cat aveam gusturi comune, dar cum imi aratam originalitatea si personalitatea, eram tratat cu raceala, gen, saracu, e gay din ala frustrat sau figurant sau instabil sau… Asta pt ca n-au putut accepta ca cei cu care ei deja visau poate la o relatie serioasa, nu pot fi proiectiile mintii lor, ci e cineva care are personalitate si vointa proprie.

Si asta mi se pare cel mai dureros, nu ma deranjeaza ca unu pe care nu dau 2 bani ma face poponar, atat il duce capul, ci faptul ca cei cu care am sperat sa formez o adevarata comunitate, sa nu mai stiu ce-i aia singuratate, ei arunca primii cu pietre si pun eticheta. Ma opresc aici ca altfel imi amintesc iar despre multele mele asteptari inainte de a avea coming out-ul, cati prieteni visam eu atunci ca voi avea in randul gay-ilor, ce nebunii am fi facut, ce viata tumultoasa m-ar fi coplesit, dar…  tot aici sunt, singur,  la tastatura.

Articolul precedentIt’s a headache!
Articolul următorNoutati…
Fetele imi spun ca se simt atrase de mine, poate datorita umbrei de mister pe care o afisez, poate din cauza indiferentei mele necodificata de ele. Astept sa-mi zica si un baiat lucrul asta, pana atunci visez...

6 COMENTARII

  1. te cred, si asa este… la lucrul asta ma gandeam si eu… viata faina.. relatii bune.. zambete.. dragoste…
    am impresia ca lumea e rea, iti arata o fata si cu alta te respinge… am ajuns la concluzia, ca nu inteleg realitatea,e diferita de ceea ce imi imaginam…

    ma gandesc ca trebuie sa ne gandim la solutii care sa ne ajute, sa ne dea speranta de a merge inainte..  imi aduc aminte in octombrie anul trecut a venit o delegatie din partea parlamentului european sa discute problema rromilor, au adus rapoarte si concluzii. mi-a placut enorm de raspunsul presedintelui Traian Basescu. le-a zis in felul urmator: nu am nevoie de rapoarte si concluzii, am nevoie de solutii… asa am ajuns si noi, facem rapoarte, tragem concluzii si solutiile nu le cautam… lucrul asta trebuie sa ne ajute sa revenim cu picioarele pe pamant… va pup si va iubesc

  2. Am citit acest fragment de mai multe ori si nu am certitudinea ca am inteles.
    Cu tot respectul, nu cred ca dezamagirea are de a face cu orientarea sexuala. In cuplu, cei doi, nu mai sunt nici homosexuali, nici heterosexuali. Sunt doi oameni care incearca sa se iubeasca, sa se descopere, sa evolueze. Deziluzionarea poate sa apara  atat in cuplul heterosexual cat si in cel homosexual. Cat despre esuarea organizarii unei comunitati LGTB din punctul meu demonstreaza ceea ce sustin si in ateleiere pe tematica LGTB: orientarea sexuala nu e definitorie in constructia unor relatii interumane. E nevoie de mai mult, si anume de niste valori esentiale. Lipsa de toleranta nu are nici ea de a face cu orientarea sexuala. Are mai degaba de a face cu educatia. Fundamentalismul care se observa la nivel international afecteaza toata societatea contemporana, nu doar homosexualii sau doar homosexualitatea.
    Homofobia este prezenta peste tot pe unde am calatorit, nu doar in Romania. Data fiind complexitatea acestui fenomen nu mi-am permis sa prezint solutii generale, ci punctate. Spre exemplu in cateva scoli din Marea Britanie  sunt profesori care ofera elevilor ateliere interesante si cu rezultate concrete. Mass-media prezinta deasemenea membrii LGBT din alte unghiuri, mai sanatoase, mai aproape de realitate, in comparatie cu alte decade.
    Mi-am permis, in mod gratuit, sa consider ca in Romania religia reprezinta un impediment major dat fiind faptul ca suntem in mare un popor credincios. Riscul este unul major in momentul in care am demontat Biblia, am citit si pasajele deloc citite de credinciosi dar care apar in Biblia Ortodoxa si pot spune ca am „deranjat” anumiti crestini. Sigur ca am invatat ceva din acest demers. Extremistii au logica afectata, se complac in ceea Richard Dawking numeste „Delusion” adica auto-iluzionarea in defavoarea ratiunii. Ori ratiunea nu poate fi creata inafara unei rogori ale educatiei scolare.
    Cat despre „aruncatul cu pietre si etichete” e vital sa stii pe cine primesti in ograda si la cine apleci urechea. Poate o selectie mai atenta ar fi avut un rezultat constructiv.  Poate nishte ateliere in cadrul comunitatzii prin care membrii sa depaseasca momentul de incordare si reticenta ar fi dat rezultate deasemenea. Recomand asfel apelarea la specialisti asa cum si eu la randul meu, am apelat in momentul in care am observat ca o anumita comunitate risca destramarea acesteia.
    Doresc sa inchei intr-o nota optimista. Solutii exista doar ca se cere punctat cu exactitate elementul nevralgic.
    Capul sus, tinere!
     

  3. din cate stiu eu pentru a misca lucrurile prima oara trebuie sa incepi cu tine.. nu poti cere o anumita atitudien de acceptare altor persoane atata timp cat tu esti primul in a respinge pe altii si ai blama in fel si chip.. dar asta pana la urma tine de fiecare in parte..

  4. Problema cea mai importanta in relatiile interumane sunt asteptarile reciproce.

    Asteptari si proiectii exista de ambele parti intr-o relatie si, desi apar in masuri diferite din partea fiecaruia, ele sunt inevitabile. Probabil cea mai importanta asteptare (si cea mai toxica dintre toate) este cea cu privire la evolutia relatiei, respectiv asteptarea ca relatia sa dureze. Cine reuseste sa se implice fizic, sentimental si emotional intr-o relatie si, cu toate acestea, sa ramana indiferent la evolutia acesteia in timp se poate spune ca e fericit (sau macar linistit).

    E adevarat ca asteptarile sunt in buna masura rezultatul proiectiei pe care fiecare si-o construieste in legatura cu celalalt. Proiectia poate fi definita ca mecanismul de aparare al unui individ prin care acesta isi neaga propriile reactii, impulsuri sau sentimente si le atribuie celuilalt, in sensul ca partenerul este facut responsabil pentru propriile tale trairi si reactii. Mijlocul cel mai sigur de evitare a construirii de proiectii (ca false imagini ale celui de langa tine) este o buna cunoastere de sine.

    Cunoasterea de sine e, desigur, o vorba frumoasa dar care nu spune multe. Nimeni nu-si este propriul stapan si nimeni nu se poate cunoaste pe sine decat la modul superficial. Cunoasterea de sine se manifesta mai mult ca siguranta interioara si ca asumare a propriilor idei si sentimente, inainte de orice altceva. Cel care se cunoaste pe sine nu se schimba dupa cum bate vantul si nu-si schimba comportamentul si gandirea luandu-se dupa cei cu care se insoteste.

    Modul in care se leaga relatiile in lumea tehnicii moderne este unul tot mai superficial si e bazat in mod intrinsec pe proiectii, deci pe imagini de la bun inceput nesustenabile. De la profilul facut pe asa-zisele „site-uri de socializare” (care numai de „socializare” nu sunt, fiind de-a dreptul antisociale prin vocatie) ajungi sa cunosti un om pornind exclusiv de la imaginea pe care respectivul si-o livreaza celorlalti precum ar distribui un „eu” de larg consum. Pana si cel mai sincer, direct si cu capul pe umeri om care-si construieste un profil online nu se poate abtine sa nu se descrie asa cum se vede el pe sine. Or, aceasta este de la bun inceput o minciuna, pentru ca fața pe care o prezentam celor din jur in lume nu e fața pe care o vedem in fiecare dimineata in oglinda.

    Cei de langa noi ne percep adeseori in ciuda a ceea ce vrem sa aratam despre noi insine. Fiecare „pozeaza” a fi cel care, de fapt, si-ar dori sa fie. Unora le merge scamatoria asta, altora mai putin, in functie de cat de convins e fiecare ca este numai si numai cel care crede el ca este. Dar in lumea reala – si mai ales in ceea ce priveste oamenii de care ne simtim atrasi si de care ne legam – suntem perceputi mai ales prin marginile personalitatii noastre inchipuite, adica tocmai prin ceea ce vrem sa ascundem atunci cand ne infatisam a fi intr-un anume fel. Numai cel care ma percepe pe mine intr-un fel diferit de cel care cred eu ca sunt se va lega, intr-un fel sau altul, de mine. Oamenii se atrag prin slabiciunile lor. Singura ancora care tine doi oameni legati consta in faptul ca fiecare stie despre celalalt lucruri pe care acesta nu le stie (inca) despre sine, dar pe care le poate afla sau descoperi ca urmare a relatiei. Orice relatie este, de aceea, un fel de mina din care sunt excavate neincetat lucruri nestiute si adanc ingropate in sufletul fiecaruia.

    In cazul comunitatii gay, obstacolul principal este intr-adevar, asa cum bine intuiesti, faptul ca orientarea sexuala comuna este un fals punct de plecare, aceasta fiind insa in realitate un prim blocaj serios in ceea ce priveste cunoasterea reciproca. Credem ca am cunoscut „un alt gay” inainte sa vedem in fata noastra un alt om. Aceasta este, cred si eu, o forma de discriminare, pentru ca il reducem de la bun inceput pe celalalt la un „ceva” dinainte cunoscut, or nu este deloc asa (chiar in cazul in care fiecare din cei doi se considera „gay” 100%).

    Intre barbati si femei problema asta nu se pune din cauza diferentei evidente dintre sexe, aparenta neputand fi sfidata cu usurinta. Dar intre doi „gay” deja se presupune, in mod nedrept, ca sunt la fel. Iar pentru ca, in mod evident, doi oameni nu pot fi la fel, pasul logic urmator este sa se caute diferenta dintre ei. Si unde sa o cauti, daca ei se pretind a fi la fel? Desigur, punand intrebarea cine este „mai gay” decat celalalt. Deja asta e un turn-off in relatie si primul pas spre dezastru. E o proiectie complicata de o alta proiectie, iar o minciuna compusa nu este in niciun caz calea spre adevar.

    Garantia de normalitate – ca sa spunem asa 🙂 – intr-o relatie gay este data de felul in care partenerii reusesc sa faca abstractie de faptul ca celalalt este placut pornind in primul rand de la criteriul sexual. Asa ceva e insa aproape de neconceput, pentru ca o relatie gay nu e o relatie gay daca nu e, in primul rand, o relatie sexuala. Omul numit „gay” este omul sexual prin definitie – mai sexual chiar decat heterosexualii, care mai au si alte treburi in agenda in afara de a face sex. (De altfel, notiunea de „heterosexual” nici nu ar exista si nici nu ar avea sens altfel decat ca reactie la eticheta de „homosexual”.)

    Si totusi, pericolul aduce cu sine si salvarea. Ceea ce salveaza relatiile gay de la derapajul sentimental caracteristic relatiilor heterosexuale este faptul ca plictisul intervenit in relatia fizica dintre cei de acelasi este asumat cu mult mai multa lejeritate decat intre sexe diferite. Neexistand bariere formale precum casatoria sau copiii, care sa escamoteze sau sa atenueze oarecum lipsa interesului sexual, iubirea homosexuala este mai sincera si mai greu de contrafacut. Cu alte cuvinte, cu toate ca – spre deosebire de relatiile straight – se porneste adesea de la o proiectie, in cazul relatiilor gay, aceste proiectii sunt mai expuse, mai transparente, fiind deci mult mai usor de demontat atunci cand survine un impas relational. Ca urmare, sansa ca doi fosti parteneri sexuali (si, eventual, iubiti) sa ramana cel putin prieteni este mai mare.

    Faptul ca gay-ii deplora de fapt statutul de „gay” provine nu atat din faptul ca sunt discriminati (asa cum indeobste se crede), cat din faptul ca gay-ii resimt mai acut decat heterosexualii cat de nedreapta este segregarea pe criterii sexuale. Heterosexualii au motive mult mai serioase sa se simta prost ca heterosexuali, pentru ca ei au un statut (o „față” straight, proprie) de mentinut cu orice pret in fata lumii, ceea ce e infinit mai greu decat a purta – cu nonsalanta, daca nu chiar cu mandrie uneori – o eticheta pusa de altii. Gay-ii nu sunt responsabili pentru faptul ca sunt gay, si nu au nimic de aparat sau de pierdut in ceea ce priveste orientarea lor sexuala, care este asa cum este, pe cand heterosexualii au intotdeauna a se teme ca ar putea „cadea” (sau ca ar putea parea ca fiind de fapt) de partea cealalta a baricadei.

     

  5. faza este k cei mai multi gay nu sunt gay in romania si de fapt niste perversi imputiti bolnavi psihic, sa va fie rusine de homalai imputiti si tara infecta….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here