Acasă Zi de zi Ghidul tânărului homosexual (ediția revizuită)

Ghidul tânărului homosexual (ediția revizuită)

345
38

Citind întâmplările unora dintre voi, articole și comentarii, mi s-a creat un anumit tablou în minte, o anumită nuanță pe care aproape că o pot pipăi cu simțurile dar nu o pot îngloba nicicum în circuitele mele.

Cei mai mulți se confruntă cu problema acceptării, mai apoi se destăinuie unei colege (de regula, niciudată nu am înțeles de unde afinitatea pentru sexul feminin când vine vorba de prietenii mai sincere) respectiv coleg de clasă, prieten foarte bun care se dovedește de fapt a fi un șarlatan în momentul în care acesta va simți că e trendy să mai spună la cel puțin jumătate din cunoștințe că în portofoliul de prieteni este și un gay.

Se pare că abia apoi urmează distracția: zile de coșmar, depresii, batăi, psiholog.

Toate astea până se descoperă vreun site de dating pentru gay, gen gayromeo.com sau altele. Aici, tânărul gay este absolut perplexat de faptul că ceilalți sunt interesați mai degrabă de marimea sexului decît de posibila viziune că „totul pute”. Să nu uităm de notele luate la matematică. După ce cu greu se trece peste acest prim șoc, gay-ii neacceptați, neștiutori, naivi, fricoși… își iau inima în dinți și urmându-și instinctul, asemeni păsărilor migratoare care pleacă în țările calde, se întâlnesc totuși cu „experimentatul” homosexual, care va profita și el de sentimentele curate ale micului său „discipolului”.

Ultima scenă se repetă până când un regizor mai bun la suflet decât sunt eu, introduce scena aceea cu dragostea la prima vedere, moment în care se înfiripă o relație care, evident, durează foarte mult, și anume de la două saptămâni la două luni.

Genie in a bottle.

Abia acum, în actul patru, urmează „I am what I am” și „Invincible” și lumea „se acceptă” de-adevăratelea, fără psiholog, fără drame, fără furadan.

Ei bine, chiar dacă ce am spus mai sus pare ușor sarcastic, cam asta fu’ și intenția pentru ca, măcar unii dintre voi să prindă niște idei, adevărul fiind că foarte mulți gay sunt protagoniști ale uneia sau mai multor episoade din mica noastră telenovelă.

Acum, eu cred că sexualitatea este probabil la fel de intimă ca și forma ombilicului. E doar o parte din ceea ce suntem noi. Nu știu dacă ne naștem sau devenim gay, nici măcar nu mă (mai) interesează, dar cert este faptul că… e strict problema noastră. Mai mult, trăim într-o societate care are unele reguli create pentru „bunul mers” al unei mașinării complexe. Homosexualitatea nu e vreun handicap, vreun flagel, cu care vreo prietenă, dornică să devină Monica Columbeanu când va fi mare, ne „acceptă” sau nu. Apoi, nici nu văd de ce este atât de acută nevoia asta de „a spune” ce preferăm în pat cuiva cu care nu vom ajunge niciodata in pat. Pe bune, eu niciodată nu am simțit nevoia să spun cuiva că sunt gay. Oamenii care mi-au fost foarte apropiați și-au dat seama și niciodată nu m-am simțit niciodată exclus sau tratat altfel.

Evident, depinde de fiecare, însă nu orice adolescent cu care păpăm, poștim o țigară în baie este și cel mai bun prieten. O mai bună selecție a „prietenilor” poate că nu strică la fel cum nu orice tip cu care petrecem o noapte devine automat iubitul nostru. Părerea mea.

Diversitate
Diversitate

Un alt aspect foarte deranjant este discriminarea. De multe ori am zis că nu e nevoie de o plăcuță pe care să scriem cu roz „Sunt gay!” (cu notă de subsol „My own special creation.”) dar sunt și cazuri în care nu e nevoie de mărturisiri ci modul de a ne îmbrăca, gesticula, vorbi… „spune” celor din jur că nu facem parte din aceeași „parohie”. Oricât de nașpa sună, trebuie să înțelegem un lucru: trăim în Romania, o țară prinsă parcă într-o bulă imensă de chihlimbar. Ori acceptăm asta și… trăim pur și simplu, asumându-ne niște chestii ori plecăm (e democrație până la urmă, acum se pot face studii prin vestul Europei cu foarte mare ușurință, mai o rudă, o cunoștință etc) și gata, am scăpat de o parte din crucile pe care trebuie să le cărăm. Oriunde sunt cruci de cărat, dar asta e altă poveste.

În final, un alt aspect destul de important, zic eu, ar fi însușirea capacității de a face diferența între un „one night stand” și palmele înlăuntrul cărora ne asezăm uneori sufletul. Orice legătură (mă refer la chestiile adevărate, reale, nu la „prieteniile” și „relațiile” care se consumă pe Yahoo Messenger sau Facebook) se formează în timp, se așează și se conturează. Nu știu cât de înțelepte sunt mișcările gen „fugit de la părinți”, plecat în nuș’ ce țară îndepărtată la nuș’ ce tip care ne vrea binele în viață, înghițit zeci de pastile că nu mai suntem vandabili pentru unu’ cu care am fost „cuplați” două-trei luni și altele asemenea.

În concluzie, fiecare face ce vrea cu viața lui, e adevărat, dar în același timp cred că e bine să fim conștienți de faptul că de cele mai multe ori, modul în care acționăm în diverse situații afectează direct modul în care trăim.

38 COMENTARII

  1. Este adevarat ca dragostea te poate degrada, nemaifiind conștient la grija de tine însuți (dacă a existat vreodată). In orice relație, sa zicem, bazata pe o persoana ceva mai matura, se simte stabilitate de partea lui și de partea noastră, cei tineri, „the puppy effect”. Ori acest lucru este respingător, dacă „stam strâmb și judecam drept”. Trebuie sa-ți pui problema unei anumite interiorizări, al unui echilibru financiar, de ce nu, chiar a unei educații care sa te faca sa te descurci pe cont propriu. Iubirea este doar o opțiune pentru suflet. Nimeni nu suporta sa fie întreținut, dar mai cu seama cel ce-l întreține…

    Legat de cui sa-i fi spus întâi, consider ca o soluție este încrederea în familie; dacă asa ceva nu exista, nimic nu exista. Familia este unica în lume capabila sa te înțeleagă de la A la Z, din simplul fapt ca-ți cunoaște evoluția, deși de multe ori știe sa și tacă… Asta a fost și primul meu pas în a-mi asuma sexualitatea, pasul numărul doi fiind sa-i spun unui prieten. Nici pana în ziua de azi nu regret acest lucru, deoarece am întâlnit numai reacții pozitiv/ acceptabile, oricât de greu ar părea. Aici meditați la ideea de stabilitate; destinul ni-l facem noi tot atât de bine cât putem sa le arătăm altora o imagine nealterata, inexistenta, doar din pricina unui temei ca sexul…

  2. Buna,
    Am citit articolul de mai sus si suna foarte interesant, eu as avea cateva intrebari poate poti sa ma ajuti.
    In vara am cunoscut pe cineva (un tip foarte dragut) cu care am petrecut foarte mult timp si am inceput sa tin la el, numai ca acum de curand am descoperit ca el este atras si de barbati sau numai de barbati pentru ca intre noi nu s-a intamplat nimic. Doar ca ne comportam in asa fel incat persoanele din jur sa inteleaga ca ar fi ceva intre noi (am dormit si impreuna, doar cand mergeam in club dansam foarte apropiati unu de altu in rest nimic).

    Nu stiu ce sa fac, cum as putea discuta lucrul asta cu el, din ce am priceput eu el se fereste, nu vrea sa afle lumea. Dar as vrea sa il ajut numai ca nu stiu cum sa abordez subiectu fara ca apoi sa rupem orice legatura, el sa se simta rusinat sau mai stiu eu cum. El are foarte mare incredere in mine, adica in sensul ca daca eu ii zic ca un lucru e asa poate sa ii spuna apoi oricine ca este altfel daca eu am zis ca e asa pai asa e. Poate poti sa imi dai cateva sfaturi. Iti multumesc anticipat!

    • Buna Bianca,

      Se poate sa nu fiu cea mai in masura persoana care sa iti dea sfaturi dar voi incerca bazandu-ma pe ceva experienta.

      In primul rand, trebuie sa stii ca relatiile dintre un barbat cu inclinatii homosexuale si o femeie au fost si sunt destul de frecvente. Imi pot imagina ca probabil in urma cu 20-30 de ani societatea efectiv obliga, direct si indirect, sa fii casatorit. Astfel foarte multi barbati (si femei) homosexuali alegeau sa se casatoreasca ducand o viata dubla.

      Lucrurile din fericire s-au schimbat insa si azi sunt destui gay care nu isi pot asuma pe de-antregul sexualitatea si aleg sa aiba (si) o prietena.

      Pentru nimeni nu este floare la ureche sa accepte ca este homosexual. Majoritatea nu stiu exact ce se intampla fiind vorba de niste instincte. In aceasta perioada este posibil ca un homosexual sa incerce sa se puna pe „sina corecta”, si anume sa se aventureze in relatii heterosexuale. Eu inclin sa cred ca acesta este si cazul prietenului tau.

      Nu trebuie sa te mire ca ii este frica sa deschida subiectul deoarece presupun ca se teme ca il vei respinge, ca nu-l vei intelege. Apoi, probabil ca intuieste asteptarile (emotionale si sexuale) pe care le ai de la el si probabil ca nu vrea sa te raneasca.

      Ai rabdare si nu-l forta sa fie ceea ce nu poate fi fiind natural. Bineinteles, nici aceasta „coma” nu este satisfacatoare, asa ca la un moment dat incearca sa deschizi foarte diplomat subiectul (spui si tu absolut intamplator ca ai o ruda care este gay si il respecti foarte mult etc) si vezi ce reactie are. Daca alegi calea mai directa, adica o dicutie mai transanta despre ce crezi tu, risti sa nege si sa se indeparteze. Mereu calea mai „jucausa”, mai ocolita (cea care da mai multe posibilitati de interpretare) da mai multe roade pentru simplul motiv ca nu vei penetra intru totul carapacea inauntrul careia el se simte invulnerabil.

      In acelasi timp, evita sa iti aloci tot timpul numai lui, incearca sa cunosti si alti oameni. Spun asta pentru ca stand blocata foarte mult timp intr-o asa zisa relatie de la care speri ceva ce probabil ca nu se va intampla niciodata, nu este deloc benefic pentru psihicul tau.

      Incearca sa fii rezonabila si echilibrata indiferent de rezultat. Daca lucrurile sunt facute cum trebuie relatia voastra va fi o relatie de prietenie foarte frumoasa. Oricum, nu-l presa, nu vorbi cu nimeni despre ce crezi despre el petru ca traim intr-o lume insetata de senzational si increderea este de cele mai multe ori piatra de hotar in rice tip de relatie.

      Spuneam la inceput ca nu sunt in masura sa iti dau sfaturi pentru ca ceea ce ti-am scris este o varianta de abordare, cu cele mai multe beneficii atat pentru tine cat si pentru el. Evident, poate altcineva ti-ar spune sa il iubesti asa cum e, si sa accepti bisexualitatea lui (spun bisexualitate caci banuiesc ca nu-ti imaginezi o casatorie cu cineva fara sex). Pentru el ar fi extraordinar, pentru tine… mai putin. Apoi, nu prea merita. Poate acolo, undeva, este un barbat care poate sa fie langa tine din toate punctele de vedere. E decizia ta.

      Militez pentru o cale cat mai diplomatica pentru a nu-l pierde, mai ales daca este un om de calitate.

      Dar nu uita niciodata ca si tu, la randu-ti, esti o mica stea care trebuie sa straluceasca acolo undeva pe cer, alaturi de celelalte stele. E pacat sa donezi stralucirea ta unei alte stele pentru ca aceasta sa straluceasca de doua ori mai puternic.

      Succes.

    • Eu am trecut printr-o situatie oarecum similara, am avut o colega de facultate cu care ma intelegeam foarte bine si de la care, fireste, nu doream nimic altceva decat sa fim prieteni. Incet-incet am inceput sa banuiesc ca doreste mai mult de la mine (ma invita la ea acasa, numai noi doi, intr-un an a aranjat sa fac revelionul numai cu ea). Daca m-ar fi intrebat direct daca sunt gay nu stiu daca as fi putut raspunde, pentru ca prima data e cel mai greu sa spui (nu spusesem la nimeni pana atunci); probabil m-as fi blocat complet si as fi uitat si cum ma cheama, necum daca sunt gay sau nu.  Deci ideal ar fi sa-ti spuna el tie (ar putea sa dureze ani de zile pana cand e pregatit, poate niciodata), si nu sa il intrebi tu. Bineinteles ca trebuie sa fie intai convins ca nu ai nimic impotriva persoanelor gay (ai putea sa ii zici ca ai avut sau ai un prieten/prietena gay la care tii foarte mult), sau ca actorul/cantaretul tau favorit e gay (iti place Ricky Martin, nu?).
       
      Daca insa trece foarte mult timp si nu mai esti dispusa sa astepti, va trebui sa iei tu intiativa. Adica ori il intrebi direct, ori il lasi sa faca ce vrea el, iar tu iti cauti intre timp un iubit.
       
      Si inca un lucru: s-a spus aici pe blog ca daca se adevereste ca ar fi bisexual atunci ar fi mai bine sa il indepartezi. Trebuie sa stii ca un barbat bisexual te poate iubi la fel de mult ca un heterosexual si poate fi alaturi de tine DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE. Asa cum nu ai respinge un heterosexual numai pentru ca te-ar putea parasi (teoretic) pentru o alta femeie, tot asa nu trebuie sa scoti din calcul un bisexual numai pentru ca (teoretic) ar putea sa te lase pentru un barbat.
       
      Astea fiind zise, trebuie sa adaug ca, din ce ai povestit, prietenul tau probabil nu e bisexual, ci gay.

  3. Cu ocazia asta ma întreb: este bine sa-i confesezi celui mai apropiat (cu timpul, din mers) înainte sa se creeze situații jenante? Spun asta în ideea ca, odată prins cu mâța în sac (/fără sa fii pregătit), orientarea devine slăbiciune/ pari nesigur pe propriile puteri, iar asta modifica oarecum și cursul prieteniei.

    Ma rog, în general, cei care n-au exersat confesiunea către familie au reținere fata de lumea larga.

    Nu este de condamnat, dar poate exista și o parte buna a lucrurilor, lăsate netulburate, fiecare după caz.

  4. Buna,
    Multumesc pentru sfaturi, da el este gay nu bisexual, o sa incerc sa deschid subiectul pe ocolite asa sa vad ce zice. Nu vreau sa fiu rea, chiar vreau sa-l ajut dar in momentul  asta chiar am impresia ca el se foloseste de mine ca sa acopere acest lucru.Zic asta deoarece am mers si la el acas si bineinteles ca parintii lui au crezut ca suntem impreuna pentru ca nu le-a zis nimic doar ca ma duc in weekend la el.Noi am fost colegi de servici pana acum o luna, eram plecati in diferite orase cu serviciu.
    Inca o data va multumesc pentru sfaturi si ave-ti dreptate ca ar trebui sa imi caut un iubit pentru ca din relatia asta nu o sa iasa niciodata nimic.

  5. Revin din  nou pentru ca stii ce nu inteleg din comportamentul lui faptul ca incearca sa ma aive tot mai aproape. Adica de exemplu eu nu mai am servici acum, el este din Bucuresti, eu sunt din alt oras si imi tot zice sa ma duc la Bucuresti, chiar a vorbit cu un prieten sa ma angajez.Bine ca probabil el nu vede decat o buna prietena in mine si o persoana care il acopera sau nu stiu exact cum sa ma exprim.
    In momentu asta vreau doar sa-l inteleg  pentru ca am inteles ca nu este nici o posibilitate sa iasa o relatie din treaba asta.
    Inca o data va multumesc si sper sa nu va stresez cu atatea intrebari.

    • Buna, Bianca!

      Am tot citit și-mi cer scuze ca ma implic, dar, sincer, dacă adevarul este tot ceea ce dorești, cel mai bine este sa-l întrebi. Aranjează o întâlnire, la el acasă, nu într-un spațiu public. Spune-i care ar fi fost intențiile tale, ce va leagă și roagă-l sa fie sincer. Eventual, spune-i bănuielile tale. Daca este vorba de prietenie adevărată, nu va ceda psihic și-ți va răspunde. Va ști ca a găsit în tine un prieten de nădejde, căruia sa-i dezvăluie fără alte repercusiuni. In fond, asta e fobia confesiunii; de a „umbla vorba prin lume”.

      Sper ca ți-am fost de folos cumva. O seara frumoasa iți doresc!

  6. Am deschis cu înfrigurare „Ghidul tânărului homosexual” mai ales că se anunţa a fi o ediţie revăzută şi adăugită.
    Iată un loc, mi-am zis eu, unde voi găsi nişte indicaţii, sfaturi, ceva orientări, unele direcţii de urmat pentru tinerii gay.
    Citind, am constatat că de fapt sunt nişte observaţii pertinente, documentate, reale şi obiective, dar care reflectă mai mult „Traseul tânărului homosexual”.
    M-am tot gândit, şi până l-a urmă m-am hotărât să-mi spun şi eu părerea.
    Sper că nu am supărat pe nimeni.
    Dacă da, scuze!

  7. @ Bianca
    Mi-a venit o idee trăznet! Sau trăznită, dacă vrei.
    Sfaturile lui Robert mi se par la locul lor, dar se pare că nu-ţi sunt suficiente.
    Deşi nu rezultă foarte clar ce vrei. Zici că e gay, dar vrei să-l ajuţi. Cum ai tras concluzia că e gay şi de ce vrei să-l ajuţi?
    Zici că aţi dormit împreună şi nu s-a întâmplat nimic.
    Nu e relevant. Nu cunosc amănunte, dar se poate să nu fi fost cadrul cel mai potrivit ca să se simtă stăpân pe situaţie. Poate că băiatul este foarte timid, sau te iubeşte foarte foarte mult încât se inhibă, de teamă să nu te dezamăgească.
    Se cunosc multe situaţii în care mirele nu şi-a putut face datoria în noaptea nunţii.
    După consiliere, cu specialişti în domeniu, şi cu sprijinul şi înţelegerea miresei, totul a decurs normal. Tebuie să ţii cont că lipsa atracţiei faţă de femei nu înseamnă automat şi întotdeauna atracţie pentru bărbaţi.
    Sunt convins, însă, că nu eşti dispusă să te căsătoreşti ca să verifici.
    Cred că nu eşti dispusă să verifici nici necăsătorită, altfel o făceai până acum, fără să ne întrebi pe noi.
    Aşa că am să-ţi spun ideea care mi-a venit: dacă e bucureştean, dă-l pe mâna mea.
    Ştiu că sunt un străin, că nu mă cunoşti, dar cu atât mai bine.
    Eu pot să mă conving sigur. Fireşte, nu întrebându-l, pentru că răspunsul poate să nu fie sincer.
    Oricum, trebuie să ştii că dacă e gay, gay rămâne, chiar şi dacă se căsătoreşte.

    Despre mine, altă dată.
    Îmi pare rău că nu am intervenit mai de mult pentru Bianca.
    Acum nu sunt sigur că o să mai apară.

    • Buna, acum am citit mesajul tau si vroiam sa te lamuresc in legatura cu afirmatia mea cum ca el este gay.Am facut un lucru nu prea frumos, am intrat pe adresa lui de messenger si aici am gasit conversatii cu alti baieti,discutii de despartire si povesteste ca si-a facut iubit  , asa am descoperit ca are cont pe romeo si acolo el scrie la orietare ca este bisexual, am stat si m-am gandit la afirmatia mea ca vreau sa-l ajut dar nu stiu daca am cum sau daca am ce sa ajut.
      Am facut aceasta afirmatie pt ca atunci cand l-am cunoscut eu treceam printr-o perioada grea, ma despartisem de cineva dupa 4 ani jumate si el prin felul lui de a fi ma ajutat mult sa trec peste si sa nu ma mai gandesc asa mult la ce a fost. Tot timpu incerca sa ma faca sa rad nu ma lasa niciodata sa pic pe ganduri.(noi ne-am cunoscut la servici, servici care presupunea ca de luni pana vineri sa fim plecati in diferite orase, eram cazati acolo si de aici si faptu ca ne petreceam mai tot timpu impreuna).
      Am putea sa vorbim pe mess?Daca nu te superi, mi se pare ca ar fi mai usor deoarece tu mi-ai raspunde atunci la intrebari si eu te-as lamuri cu privire la anumite lucruri.Multumesc frumos

  8. @INOCENTOS

    Nu am vrut sa fiu foarte transant, nici dur, insa cam acela este adevarul.

    Hai sa admitem ca un adolescent de 17-18-19 ani isi permite sa viseze la o lume plina de satisfactii, multa iubire, implinire, relatii minunate, parteneri destepti si de incredere, etc. Faptul ca farame din toate astea e posibil sa fi avut fiecare din noi – e o treaba –  dar cred ca e imperios necesar sa avem si un simt al realitatii, caci, de ce sa nu recunoastem, inca nu s-a inventat chihlimbarul care sa opreasca clipele in loc.

    Simtul realitatii ne ajuta, zic eu, sa nu devenim niste meduze melodramatice, semi-sincere, semi-prostituate si sinucigase (cu vorba numa’) care sa postam peste tot pe unde apucam mesaje gen’ : „oai, mai exista oare iubirea adevarata?” si seara sa batem parcu’ pana facem febra muscuara la picioare. De la un anumit punct incolo gay-ii tind sa devina patetici, nimic nu este mai antierotic decat exprimarea dorintei intr-un mod ofensiv.

    Toata lumea se plange ca nu este iubita, ca vrea discretie, ca vrea sa fie ingrijit si alte bull shit-uri. Lucrurile astea nu pica din cer si nici nu vin de pe azi pe maine. Totusi, traim intr-o lume a superficialitatilor, a vulgaritatilor, a non-valorilor aduse la rang de valoare, a snobismului etc. Ei, in aceste conditii este extrem de usor a aluneca pe diverse „partii” bine lustruite, dar buna’ intervine atunci cand nu mai e cale catre inapoi, respectiv sus.

    Cand mai vad pe unii care „cauta relatie” cu orice pret, se indragostesc intr-o zi sau au „relatii la distanta” (sute de km) de se vad o data la doua luni, mi se face pielea gaina. Repet, nu vreau sa fiu transant, nu mi-am propus asta, dar STOP DREAMING.

  9. @ Robert
    De la un curs de „Comunicare” am reţinut că sunt 3 faze distincte: codarea (codificarea) mesajului, transmiterea, decodarea (decodificarea) mesajului.
    Transmiterea se poate face în scris, prin reprezentări grafice, audio – video, sau chiar verbal. Ce m-a frapat, ca urmare am reţinut şi, iată, o spun şi aici, este că pentru fiecare dintre cazuri există atât o codare cât şi o decodare a mesajului, oricât ar fi el de simplu la prima vedere.
    Se pare că nu am fost bine înţeles. De fapt, în termeni de „comunicare” se spune că… se pare că nu m-am exprimat suficient de clar.

    Eu nu am avut de comentat nimic asupra textului postat iniţial, sau am comentat cât am comentat, favorabil.
    Doar că din titlu rezulta că e un GHID, adică ceva care te îndrumă, iar textul era un traseu.
    Şi ca dovadă că nu numai eu am avut percepţia de ghid, este faptul că imediat a apărut Bianca şi a cerut un sfat, considerând că aici este locul potrivit.
    A primit sfaturi.
    Cu unele sunt de acord într-o proporţie mai mare, cu altele într-o proporţie mai mică.
    Cea mai practică mi se pare propunerea lui RHODOS, deşi nu uşor de pus în aplicare.
    Cu cât sunt mai multe idei, cu atât şi şansele sunt mai mari pentru găsirea unei soluţii viabile.
    Am şi eu propunerile mele, dar şi mie mi-e teamă că Bianca nu va mai apărea, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi care au cerut ajutor, apoi au dispărut.

    Despre ultima intervenţie (a lui Robert) nu am de zis decât de bine. Trebuie să remarc tonul echilibrat, explicabil pentru cineva care a depăşit adolescenţa.
    Am, totuşi, ceva de comentat despre partea finală. Mă refer la:
    <<Cand mai vad pe unii care “cauta relatie” cu orice pret, se indragostesc intr-o zi sau au “relatii la distanta” (sute de km) de se vad o data la doua luni, mi se face pielea gaina. Repet, nu vreau sa fiu transant, nu mi-am propus asta, dar STOP DREAMING.>>
    Cei la care te gândeşti nu vor dispărea. Adică, da, dar vor apare alţii.
    Nu sunt de acord cu STOP DREAMING !
    Mai ales din partea ta, care spui pe undeva că eşti un visător, că ai devenit dependent de visare. Că deformezi cu intenţie lumea, înţeleg eu, pentru ca să-ţi convină.
    Eu aş spune Ctrl DREAMING !

  10. @ Bianca
    Nu e frumos ce ai făcut, dar e sănătos.
    Acum lucrurile sunt mult mai limpezi. Din păcate, de multe ori trebuie să apelăm la minciună, pentru a afla adevărul.
    Îmi pare rău să aud că după mai mult de patru ani, relaţia ta s-a destrămat. Pe mine, personal, m-ar fi interesat de ce, dar nu e locul aici şi probabil nici tu nu vrei să te expui public.
    Deşi, sper eu, numele de Bianca să nu fie al tău, adică ţi-ai putea spune povestea în umbra anonimatului.
    Mă interesa povestea ta, ca să-mi dau seama unde ai greşit şi tu, pentru că e foarte puţin probabil ca vina să-i aparţină în exclusivitate fostului tău iubit.

    Se pare că ai început să ţii la băiatul ăsta.
    Te avertizez, însă, că e foarte greu ca o fată să accepte ca iubitul să aibă viaţă dublă.
    Astfel de cupluri pot rezista numai dacă adevărul iese la iveală când e mult prea târziu, şi de dragul familiei, a copiilor, se acceptă un compromis. Nu pe faţă, evident, cel mult pe ascuns.

    Între voi a apărut sentimentul de prietenie. Este un element foarte important, pentru că, în general, acesta este sufocat de interesul erotic.
    Pentru un cuplu hetero, când interesul erotic scade, se duce totul de râpă, datorită lipsei altui sentiment puternic.

    Dar nu se poate merge mai departe, zic eu, dacă nu provoci acel sentiment erotic.
    Dar trebuie să fii conştientă că eşti la concurenţă nu cu alte fete, ci cu alţi bărbaţi.
    Şi, din păcate, puţine femei sunt capabile să satisfacă un bărbat aşa cum ştie s-o facă alt bărbat.
    Sper să nu te deranjeze ce-ţi spun.

    În mod normal, atribuţiile revin în măd egal ambilor parteneri. În cazul vostru, o mare parte din atribuţiile lui ţi se vor transfera ţie. Trebuie să ai multe şi foarte puternice argumente ca să accepţi.
    Poţi accepta, însă, pe termen scurt, pentru a te convinge că nu ai greşit. Va fi şi asta o experienţă de viaţă. Vei învăţa să cunoşti oamenii.

    Nu vreau să omit un lucru. Viaţa de gay este atât de stresantă, atât de nesigură, încât pentru un bisexual, după o vârstă, balaţa tinde să se încline hătărât către aripa hetero.
    De fapt, singură ţi-ai dat seama, când ai găsit mesajele de adio adresate unor foşti, şi cele de căutare de noi parteneri.

    Am înţeles că politica acestui blog este de a găzdui la vedere dezbateri care să fie utile şi altor useri, care nu intervin neapărat efectiv.
    Nu-mi pot face public ID-ul pentru că risc să am şi surprize neplăcute. Nici tu nu trebuie să faci acest lucru.
    Pe de altă parte, sunt de acord că nu poţi pune totul pe tapet, şi pentru alţii chiar nu ar avea relevanţă.
    Dar există o modalitate de a comunica şi pe mess. Am s-o ţi-o spun la momentul potrivit.

    Pe de altă parte, eu nu-mi petrec mult timp în faţa calculatorului, ca să fiu accesibil oricând pe mess.
    Din păcate, nici Robert nu poate da drumul la mesaje decât cel mult o dată pe zi, din câte mi-am dat seama.
    Aşa că, deocamdată, cam acesta ar fi ritmul de comunicare.
    Cu condiţia să mai treci pe aici.

    Cred că pot să te ajut mai mult decât cu sfaturi.
    Depinde de tine.
    Deocamdată e important să ştiu ce vârste aveţi.

    Te rog să nu mai foloseşti butonul REPLY, ca în cazul anterior, pentru că dacă cineva intervine după tine, numai mesajul acestuia apare la COMENTARII RECENTE, iar dacă pentru mine nu prezintă interes nu mai deschid topicul.
    În mod normal, deschid topicul care mă inetersează şi văd ultimul, sau ultimele mesaje apărute, nu stau să derulez toată pagina, să vad dacă cineva mi-a lăsat un mesaj la un post anume.
    Când vrei să te adresezi cuiva anume, adaugi @ în faţa numelui acestuia.

    Foloseşte butonul „Trimete comentariul”

  11. @Inocentos
    Buna, nu am disparut doar ca am vazut ca o perioada nu a mai zis nimeni nimic si nu am vrut sa fiu stresanta.Mi-ar face placere sa stam mai mult de vorba. Multumesc frumos

  12. @ Bianca
    Bă bucur că n-ai dispărut.
    Îmi pare rău că nu ţi-ai rezolvat problemele.
    Am urmărit ce ai mai scris şi eram curios ce-i vei răspunde lui Rhodos.
    Se pare că e singurul care te-ar putea ajuta mai mult decât cu vorbe.
    În legătură cu modul în care ai descoperit că e gay.
    Poate nu-i nimic concret.
    Poate că prietenul tău este în faza în care aleargă după 2 iepuri.
    Dintre care, unul este iepuroaică.
    Sper că nu te-a supărat gluma mea.
    Personal nu mai ştiu cum să te ajut, pentru că zici că deja ai aflat că e gay.
    Aşa, ca părere, cred că nu trebuie să renunţi la prietenia lui.
    Dacă nu are alte pretenţii de la tine, cred că e bine să-i accepţi ajutorul şi să vii în Bucureşti.
    Nu trebuie să-i spui că ştii că e gay, şi mai ales cum ai aflat.
    Trebuie să-i spui că ţi-ai dat seama că nu-l atragi, în sensul că probabil nu eşti genul lui, dar că îi apreciezi prietenia şi i-o accepţi. Dacă i-o accepţi, fireşte.
    Şi că, dacă ţi se oferă ocazia, vei accepta alt bărbat.
    Probabil are un suflet bun, dar tu nu te poţi mulţumi doar cu sufletul.
    Şi eu consider că e important ce vârstă aveţi.

    Astăzi am avut ceva timp liber şi am intervenit pe ici pe colo.
    Dar se prea poate să dispar zile întregi.
    Mai vedem…

  13. @RHODOS
    Ai dreptate numele de Bianca nu este numele meu adevarat. Cat despre fosta mea relatie ce pot sa-ti spun asa pe scurt este ca s-a ajuns la despartire, cred eu, pt faptul ca noi ne vedeam doar la sfarsit de saptamana. Au fost si discutii cu parintii mei. Eu datorita serviciului pe care il aveam atunci eram plecata de luni pana vineri in alt oras si la un moment dat firma la care lucram a avut un proiect la mine in oras, am stat cateva saptamani acas si apoi a trebuit sa aleg daca raman la mine in oras sau pleca iara pe delegatii si am ales sa plec pt ca era vb de bani . Noi (eu si prietenul meu) ne facusem planuri sa isi schimbe masina sa plecam in vacanta si pt ca atunci cand eram plecata primeam diurna am discutat si cu el si am decis ca ar fi mai bine daca as pleca pt ca asa nu am mai cheltui din salarii in weekend si am cheltui ce imi ramanea mie din diurna, si am plecat. In timpu saptamanii el mai iesea cu baietii la bere sau la o cafea prin oras si si-a gasit pe alcineva, dar nici cu mine nu a rupt relatia, cand veneam la sfarsit de saptamana se comporta foarte ok, nu a zis niciodata ca nu merge intr-un anumit loc sau ca e obosit sau alte scuze. Totu a fost frumos pana au aparut pe contul lui de hi5 poze cu alcineva si un comm sa aive casa de piatra si tot ce isi doreste alaturi de sotia lui. Apoi am aflat de la matusa lui ca peste 2 luni a pus nunta. A fost o perioada urata, si mai sunt multe de spus. Nu pot sa zic ca este numai vina lui, am gresit si eu. Am fost foarte toleranta, am lasat foarte mult de la mine in general pe parcursul celor 4 ani. Ca toata treaba  cu plecatu si asa s-a intamplat doar un an de zile. Sper sa intelegi ceva, sunt foarte multe lucruri si am incercat sa iti spun foarte pe scurt.

  14. @ Bianca
    Greşeala ta în fosta relaţie nu constă în faptul că ai fost tolerantă.
    Nu cred că, dacă l-ai fi ţinut mai din scurt, rezultatul ar fi fost altul.
    Nu te-ai implicat mai mult, asta din cauza serviciului, şi nu ai ştiut să compensezi lipsa de implicare.
    I-ai acordat prea multă încredere, asta poate fi o greşeală.
    Dar ai făcut-o după sufletul tău, nu te-ai gândit că nu toţi oamenii sunt la fel.
    Mi-ai spus că ai 25 de ani. Dar nu mi-ai spus câţi ani are el.
    Mă întreb pentru că mă surprinde că şi-a dorit o relaţie definitivă, că s-a gândit la căsătorie.
    Dar putea să-ţi spună, sau să-ţi dea de înţeles. Meritai, după atâţea ani.
    Pentru asta ar trebui să-ţi fie mai uşor să-l uiţi.

    În legătură cu băiatul din Bucureşti.
    Aici mă surprinde că are doar 21 de ani, dacă am înţeles eu bine.
    Asta înseamnă că poate fi la începutul drumului lui de gay.
    Un început care poate fi nesigur.

    În câteva zile sper să pun în aplicarea cealaltă modalitate de a comunica.
    Până atunci, dacă mai ai ceva de spus, spune.

  15. @RHODOS
    Buna din nou, in legatura cu fosta mea relatie am aflat mai tarziu ca de fapt tipa era de la el de la tara, undeva aproape de orasu in care stam, si ar fi ramasa gravida si parintii ei au hotarat ca trebuie sa faca nunta, el a zis da bine si mai tarziu cand a realizat care este treaba era prea tarziu si nu la mai sustinut nimeni sa mai renunte (vreau sa precizez ca nu a fost tocmai usa de biserica la viata lui, a facut multe tampenii si ai lui l-au sustinut si l-au ajutat mereu) pt ca ar fi facut de rusine mai multe persoane si i-au zis sa mearga pana la capat si vede apoi cum se descurca. Pana sa faca nunta a convinso pe ea sa mearga sa faca avort ca a zis ca nu vrea sa aive nimic care sa il lege de ea, iar cu vreo 2 saptamani pana in nunta a inceput sa sune pe toata lumea sa le spuna sa nu se mai pregateasca de nici o nunta ca el nu mai face nimic,ca el tine la mine si ca nu vrea sa ma piarda, si  pana la urma au stat mai multe persoane de vb cu el si l-au convins ca nu mai este momentu sa faca asta. Toate aceste lucruri le stiu de la o matusa de-a lui cu care am vb la ceva timp dupa. Iar el fostul meu are 27 de ani.

  16. @ Bianca
    Povestea ta pare una clasică.
    Nu este de mirare că ai prins drag de un băiat de 21 de ani, care, la această vârstă, mai poate încă să aibă sufletul curat.
    Din cauza asta sunt de părere să nu renunţi până nu te lămureşti pe deplin ce e cu el.
    În cazul în care el e lămurit, sau vrea să se lămurească.
    Spuneai că nu mai ai serviciu, iar el ţi-a propus să vii în Bucureşti, că te ajută o cunoştinţă de a lui.
    Asta ar fi foarte bine, dar să ai unde să stai, să nu depinzi de el, să nu-ţi pui nădejdea în el, atâta timp cât el nu ţi-a vorbit nimic despre căsătorie, ceea ce mă face să cred că este, cel puţin deocamdată, un băiat cinstit.
    E limpede că nu trebuie să-i spui nimic din ce ştii despre el.
    Încă nu putem comunica direct, dar mai spune-mi aici ce ai mai făcut.
    Faptul că ţi-ai ales un pseudonim arată că ştii să te descurci.
    S-auzim de bine!

  17. @ Bianca,
    Aştept de mult timp să-mi răspunzi pe messenger.
    Poate că acum ai alte priorităţi, sau prima parte a adresei de e-mail nu este ID-ul tău de mess, aşa cum se obişnuieşte.

  18. ai perfecta dreptate…e horror sa fii gay sau lesby intr-o tara k romania…faza cu relatiile care dureaza intre 2 saptamanii si 2 lunii este foarte adevarata,la lesby e mai altfel,la gay pe site-ul ala romeo care mi se pare cel mai scarbos site de dating din romania sunt numai oamenii care cauta sex si atat si cei care cauta cat de cat ceva frumos sunt frustrati si pretentiosi…da:)in concluzie:e imposibil sa fi fericit ca gay in romania,doar cei norocosi supravietuiesc:) 😛
    p.s:nu stiu cum sa imi explic dar am prins asa o scarba de lumea asta gay k m-am dat pe femei si sunt chiar fericit si implinit
    daca iti place viata solitara si doar cu partide sexuale esuate imbratiseaza comunitatea gay din romania…bye:)

    • Daca „te-ai dat” pe femei si esti multumit e foarte bine.  Voiam doar sa adaug ca nu toti suntem bisexuali, si ca solutia pe care ai gasit-o tu nu prea merge la toata lumea.  Spui apoi ca ti-e scarba de „lumea asta gay” – sa inteleg ca ti-e scarba si de noi cei de pe blog?

      • nu imi este scarba deloc, niciodata nu am judecat oameni, este doar experinta mea, eu sunt o fire  sensibila si imi place sa traiesc frumos sa iubesc si sa fiu iubit, nu pot sa mint am avut relati frumoase cu baiety dar scurte, este norocul meu, eu gandesc cu sufletul nu cu sexul, a fi gay inseamna a iubi un barbat, ceea ce nu prea se poarta in aceasta comunitate.
        in fine sunt fericit sincer k pot fi cu o fata,faptul k niciodata nu as fi fericit cum as fi cu un baiat mai bine asa decat experintele care le-am avut aici.
        nu exista persoane bi doar sexual poti fi bi,dar sentimental nu 😉 cine zice k da minte:)

        • Dar cum poti sa fii asa de sigur ca nu exista persoane bi? Tu poti vorbi doar in nume propriu, despre altii nu poti pentru ca nu stii ce simt altii.  Eu unul nu sunt bi, insa am cunoscut asemenea persoane, care s-au atasat sentimental si de barbati si de femei. Chiar aici pe blog, daca cauti bine, ai sa gasesti astfel de marturii.

          • hmmm…sentimentele sunt de mai multe feluri si pot fi percepute tot in aceste multe feluri:)faza cu dragostea e mai puternica doar pentru un anumit sex…faza asta cu by nu stiu e ciudata nu prea mai am ce comenta dar un lucru e sigur,un bisexual e atras atat afectiv cat si sexual fata de un sex mai mult si 100% implinit,e ilogic sa fi in egala masura,faptul k tu ai cun.nu stiu ce persoane,de unde sti k spuneau adevarul sau au habar macar ce e aia dragostea sau cum percep dragostea?asta se simte dupa cum ti-am zis in multe feluri probabil nu asa cum o percepem tu sau eu…oricum dragoastea adevarata o oferim unei singure persoane…

  19. Salutare Robert,
    De apreciat efortul tău de a-ți spune părerea direct, sarcastic și poate chiar plictisit. Da, asta este realitatea în care trăim și pe care o vedem și care poate am și experimentat-o. Dar urmează un „dar” (sau mai mulți):
    Pentru că îți exprimi părerea aici (căci e blogul tău) și ai o oarecare experiență de viață, și (poate) că dorești să exprimi niște direcții, idei despre viața de gay, sunt destul de mulți care te citesc. Și pentru că se întâmplă asta, mă gândesc care este efectul pe care îl are asupra destul de multor tineri, chiar adolescenți care citesc rândurile tale, și citesc că dacă nu ne place în România, să plecăm. Oare asta să fie soluția, Da, tu, eu și alții ne „permitem” să facem aceste alegeri, însă tineri care abia pășesc în lumea asta unde să plece, ce să facă? Ceea ce spui tu sună foarte mult cu proverbul „la plăcinte înainte, la război înapoi.” Da, suntem o minoritate și ca minoritate suntem supuși anumitor „neplăceri”, atitudini chiar ostile. Dar atunci ce, să dăm bir cu fugiții? Cred că ar fi fost mai sănătos dacă s-ar fi oferit soluții pentru contextul în care suntem și trăim în țara asta. Gândește-te (să ne gândim cu toții) și la alții, nu numai la noi.
    Citesc articolul următor, al lui Ecquilibrum (If the Shoe Fits…), care caută soluții. Cred că ar fi ideal de căutat în acele idei. Există atâta nevoie pentru ajutor și îndrumare a tinerei generații. De aceea se aruncă în brațele primului venit, sau au parte de acele „telenovele”, cum le numești tu, pentru că nu există cine să le spună o vorbă bună, un sfat, sau să le dea o îmbrățișare care să-i facă să se simtă în siguranță și nu să se simtă folosiți. Pentru că noi am trecut de „fazele” acelea (sau perioadele în care am fi fost predispuși la ele) de „telenovelă” nu înseamnă că ele nu mai există (și sunt trăite de alții care vin în urma noastră).
    Așadar, dacă dăm vreun sfat, să-l dăm în cunoștință de cauză, să luăm în considerare că totuși cuvintele rostite sau scrise au un efect. Intotdeauna.
     

    • Da, poate ai dreptate, insa am pus acolo si o concluzie, si anume:

      …fiecare face ce vrea cu viața lui, e adevărat, dar în același timp cred că e bine să fim conștienți de faptul că de cele mai multe ori, modul în care acționăm în diverse situații afectează direct modul în care trăim.

      Asadar, fiecare face cum crede de cuviinta. Nu s-a inventat nici un „cum sa facem ceva in 10 pasi” – apa de ploaie.

      DAR, foarte multe chestii tin exclusiv de noi, de alegerile pe care le facem la momentul… T.

      Citeam mai demult pe undeva, ca unu’ pe la 2-3 noaptea agata un altu’ de pe net. Nici o italnire, nimic, il cheama la el acasa. Ala’ il ameninta cu un cutit si ii prada casa. Bineinteles, puteam bine, merci trai intr-o lume fara criminalitate, dar bunaoara „scenariul” putea sa fie altul daca victima si-ar fi imaginat fericirea cu un preludiu intr-o cafenea. 🙂

      O alta chestie: o cunostinta foarte aratoasa cu parteneri pe masura a trecut prin niste episoade de pseudo-indragosteala. Si cand esti indragostit evident, nu ti se poate intampla nimic. Dar soarta e cam curva ea asa de fel si tipu’ s-a infectat cu HIV.

      Sau, poate cunosti, ai cunostinte sau ai auzit… persoane trecute de o anumita varsta care se umilesc pentru o pula? Mint, inseala, isi dau casa?

      E normal? E ok? E bine? Io zic ca nu, si nu vis-a-vis de societatea asta de doua parale in care traim.

      Cam asta incercam sa spun.

      Iar legat de Romania… sunt niste lucruri care nu mai tin de noi. Putem noi sa mergem fain frumos sa ne dam foc, ca in afara sa ocupam 30 de secunde de stiri, nu vom reusi sa facem. Cati ani au trecut de la Revolutie? Imediat vor fi 22 de ani. Asa. Deci, dupa 22 de ani noi avem sobolani prin spitale, mor batranii de frig pe capete, guvernu’ fura si in acelasi timp lefurile sunt taiate, daca te pui la o terasa e imposibil sa nu-ti vina cate un cersetor pe juma’ de ora sa te faca sa-ti vina sa-ti borasti cafeaua de care incercai sa te bucuri si cate si mai cate.

      Ei bine, intr-un mediu din asta, intr-un mediu in care fetitele vor sa fie ca Monica Columbeanu cand se fac mari… impotriva cui sa luptam? Cui sa aratam ca de fact se poate si altfel? Dar mai cu seama, cu ce pret?

      Tot asa, merg acu’ vreo 2-3 saptamani la un magazin cu produse bio si vanzatoarea, dornica sa fie draguta si splendida, imi spune: „Vaaaii, pai uite daca iei produse a caror valoare depaseste 1 milion iti putem da doua napolitane… „, si-mi arata cu unghiutele ei ojate spre un bol de pe tejghea. La care io, gandindu-ma ca trebuie sa fie vreun catch, ma interesez cu se face ca le dau gratis. La care ea, foarte inocenta: „Pai oricum expira maine…”.

      Acum normal, nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada. Imi povestea o prietena, romanca plecata in SUA, ca la un moment dat un tip da o spargere intr-un magazin mai micut. Porneste alarma, tipu’ se sperie, face infarct si moare. Familia acestuia, da in judecata magazinul si castiga procesul, mulgandu-i pe aia de cateva sute de mii de dolari. 😆

      Am niste cunostinte care sunt oameni super doxa in domeniul lor, oameni de valoare, si crede-ma au ramas la statutul de acu 5-10 ani, acelasi birou, aceeasi bani, aceeasi saracie… pe cand sarlatanii umbla cu masini de 100 de mii de euro si 5 kg de aur pe ei.

      Vina cui este? Spre cine sa aratam cu degetu’?

    • essentials,
      robert este gandirea unui om normal care este gay sau ce o fi el si traieste pe planeta terra…locatia:romania,si are dreptate 100% in mesajele lui
      pare un om neimplinit la fel ca toti ceilalti oameni normali care vrea ceva normal in comunitatea gay din romania
      daca te intrebi ce e normal:stabilitate,oamenii realii,si restul mai intreabal si pe robert k stie

  20. @Essentials

    Ah, si inca ceva. Poate ca mai presus de toate este este vorba de parerea mea. Punctul meu de vedere. Mereu am spus ca nimeni nu trebuie sa ia ce citeste pe acest blog ca si „sfaturi de urmat” 100%. Eu asa gandesc. Asta sunt eu. Nu pot sa fiu altfel. As fi fals. As minti. M-as minti. Daca altii vor sa „indrume tanara generatie” – n-au decat. Eu nu pot sa fac asa ceva.

    Altfel gandesti tu, altfel gandeste Fireman probabil, grid, Rhodos, kiwi, Petrus etc.

    Deci, e foarte important ca toata lumea sa priceapa ca ce se intampla pe acest blog nu este vreo biblie care propovaduieste calea cea dreapta. Nu. Sunt simple pareri, povestiri, idei..

    Apoi, exact de aceea oricine poate sa scrie ce vrea, poate sa vina cu idei, sa combata alte idei cu argumente, etc.

    • Robert,
       
      Am apreciat și apreciez ceea ce spui. Vorbele tale vin din experiență de viață, din trăiri și cercetare conștientă sau nu. Nu știu de ce, dar am anticipat că vei veni cu ideea de „este părerea mea și gata.” Este o părere, da, însă modul în care expui ideea este una categorică, fără echivoc. Și zici că nu vei fi ghid pentru tânăra generație. Poate că tu nu vrei, sau poate că nicicare nu vrem, însă pur și simplul prin faptul că scriem ceva aici sau altundeva ești/suntem ghizi. Adolescenții, proaspeții pășiți pe băncile școlii vieții de gay sorb cuvintele noastre. Au mai existat „intervenții” de-ale tale cu care nu am fost de acord, însă da, acelea clar au fost păreri personale și n-am comentat; poate cel mult mi-am spus și eu părerea mea. Dar în situația asta e altfel.
       
      DAR, nu vreau să îți țin ție morală cumva (doamne-ferește), chiar nu aș vrea să pară așa și  nici nu este intenția mea, ci ceea ce vreau să subliniez este exact ceea ce am spus în primul conmentariu: că oamenii trebuie încurajați în situațiile lor și nu spunându-le că fuga este soluția. Și să știi că dacă, prin absurd, ar fi soluția, mulți nu și-o permit. Trebuie să privim la „the right way, not the easy way.” Dar,… aceasta este părerea mea 😀
       
      Faza cu trăitul în România și cât de nașpa e etc etc etc este deja expirată și atât de „mediatizată” că devine plictisitoare. Da, într-o mare măsură este cum se spune. Dar dacă nu ne convine (fie în plan politic, social, al minorităților etc.) atunci să facem ceva. Dar buba românului este că nu știe a fi unit. Asta ca să comentez la „plângerea de milă” expusă de tine.
       
       

      • 😉

        Adevarul e ca la multe din chestiile legate de mine ar trebui puse placute cu „Don’t try this at home!”.

        Iti dai seama ca imi place mult cand cineva imi poate dovedi ca are dreptate. O sa recitesc de doua ori next time cand mai scriu ceva.

  21. @ Robert,
    Essentials a fost poate prea aspru, dar are dreptate, deşi nu pare să vorbească din punctul lui de vedere, ci al altora care te cunosc mai puţin.
    Nu înseamnă că tu nu ai dreptate, doar că „tonul” cu care spui anumite lucruri nu este cel potrivit.
    În ce mă priveşte, ce-ţi pot spune, dacă nu cumva ţi-a mai spus cineva, este că acest topic nu trebuia să se cheme „Ghid”, pentru că va fi luat drept ghid.
    Tu mergi pe principiul „părerii personale” , dacă tu te-ai descurcat, să se descurce şi ceilalţi. Da, dar tu acum eşti „băiat mare”. Sfaturi pentru cei ca tine sunt pe acest blog puţine, sau deloc.

    Spui că:
    << Daca altii vor sa “indrume tanara generatie” – n-au decat. Eu nu pot sa fac asa ceva.>>

    Ba tocmai asta faci, fie că îţi dai seama, fie că nu, d-aia trebuie să fi mai precaut.
    Metoda ta este nuieluşa. Deseori eficace, dar nu totdeauna şi nu pentru oricine.
    Nu trebuie să spui, cum ai spus, nici în glumă, „data viitoare, când ai să încerci să te sinucizi, caută o metodă mai eficientă”.
    Gândeşte-te ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi unii care să aibă alte păreri decât tine, şi alţii care au alte păreri decât ei.

    Spui că nu poţi să te schimbi.
    Ba te vei schimba.
    Peste 30 de ani vei fi alt om.
    Îţi garantez eu!

    • Si faza aia cu sinucisul, io m-am distrat copios. Adica, vorbind acu’ strict de sinucidere… daca vrei sa te sinucizi (ceea ce evident nu e o solutie… viabila) nu dai pe gat pastile… pentru raceala. Si nici nu mai suni pe cineva dupa aia.

      Bineinteles, am priceput agonia, dar m-am si distrat.

      Poate fac intr-o zi un ghid despre asta. 😉

  22. Despre ce să faci ghid, Robert? Despre sinucidere?!
    Doamne fereşte!
    Cât despre povestea băiatului din Timişoara, eu nu cred că te-ai distrat copios.
    Poate ai zâmbit puţin, ironic, dar nu mai mult.
    Ca să nu greşesc, am vrut s-o recitesc, dar nu am mai putut da de ea.
    Poate te gândeşti la asta, şi nu te grăbi să dai vina pe mine.
    Dar mi-aduc aminte foarte bine povestea.
    Nu era vorba de pastile pentru răceală, nu trimite totul în derizoriu.
    Era vorba de somnifere. Oricum, gestul contează. Chiar şi numai gândul contează.
    Povestea este excelent scrisă şi totul absolut plauzibil, chiar dacă ţie ţi se pare că nu.
    Realitatea bate ficţiunea.
    Da, este foarte plauzibil că a dat telefon. Specialiştii spun că 95% dintre sinucigaşi regretă gestul după prima clipă, dar pentru mulţi e prea târziu.
    Este o diferenţă între a nu aprecia gesturile personajului şi a nu aprecia povestea.
    Momentul acela, pe care şi tu l-ai sesizat, când medicul îl întreabă cine a împodobit bradul, este magistral. Şi nu exagerez. Tu te-ai limitat la a constata modul în care medicul verifică luciditatea pacientului. Este mult mai mult. Reprezintă dragostea cu care îşi aştepta prietenul, care îi dă un mesaj: „Ce faci mai putza?”. Este teama, groaza de singurătate, a noastră, a tuturor, mai ales în timpul sărbătorilor, când nu te mai poţi duce la serviciu, la cumpărături, şi nici măcar pe stradă.
    Eu am trecut prin aşa ceva.
    Şi mulţi alţii, care nu au mai sunat pe nimeni şi nu au mai ajuns să-şi spună povestea pe blogul tău.

    Chiar şi dacă povestitorul a văzut acel moment într-un film, ceea ce eu nu cred, tot are meritul includerii lui într-o poveste bine închegată cu un mesaj sugerat: nu faceţi ca mine!
    Faci pe „avocatul diavolului”, uneori conştient, alteori nu.
    Vrei să spui că nu-ţi pasă, dar îţi pasă, altfel nu făceai un blog pentru gay.
    Doar că ţi-e ciudă că nu sunt mai puternici, mai tari, mai mândri, mai realişti, mai conştienţi astfel de oameni.
    Dar sunt şi astfel de oameni. Şi eu aş vrea să fie mai puţini.

    Tu eşti din Timişoara.
    În locul tău l-aş fi căutat pe băiatul acela şi l-aş fi strâns la piept.
    Dacă povestea a fost inventată, doar i-aş fi mulţumit pentru osteneala de a o posta pe blog.

    Chiar şi faptul că îmi dai posibilitatea să am altă opinie decât a ta arată că îţi pasă.
    Altfet te-ai cufunda în superficialitatea aceasta care ne înconjoară şi care te supără

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here