No menu items!

Ganduri spre trecut

Acelasi autor

Cel din urmă început

Am simţit în acel moment că ceva îmi lipseşte, ştiam că nu e ceva material dar nu reuşeam să îmi dau seama ce este. Stăteam...

Momente

Ne-am cunoscut la locul de munca, mai mult locuiam in acelasi apartament. Era putin distant, eu eram putin curios, ma interesa persoana lui. Urma...

Cum as putea incepe altfel, decat sa iti spun ca imi e dor de tine!

Ai plecat de multi ani, dar chiar si asa mi-am spus mereu ca ai facut-o mult prea repede, mult prea devreme. Puteai sa mai ramai, mai era timp destul. Te-ai grabit, as putea sa te invinovatesc pentru unele lucruri, dar nu o fac.

Am fost zilele trecute in locul acela unde iti petreceai multe ore din zi cand erai la bunici. M-am plimbat pe marginea raului si am avut impresia ca te vad pentru un moment. Stateai ghemuit langa mal si priveai apa.

Iti aduci aminte de acel loc? Iubeai sunetul apei curgand. Stateai mereu zeci de minute privind-o si ascultand-o aproape nemiscat, ca si cand urmareai ceva ce urma sa tasneasca de acolo, iar tu voiai sa nu pierzi momentul. Din cand in cand aruncai cate o frunza in valuri si o urmareai putin cum pluteste, apoi ramaneai din nou cu privirea atintita in apa.

Adorai sunetul vantului ce batea printre frunzele copacilor. Mai tii minte cand te-ai intins in iarba sa il asculti si ai adormit? Te-au trezit greierii seara, tu ai mai fi stat. De multe ori ai facut-o, iti aprindeai un foc langa malul apei si stateai cu ochii atintiti spre cer. Erai un visator si un norocos. Erai inconjurat de acele lucruri ce le considerai speciale, de acele sunete magice: apa curgand, vantul sufland incet in coroanele copacilor, focul trosnind.

Am facut un castel de nisip sa stii, cele facute de tine erau mult mai reusite. Mi-am pierdut indemanarea sau poate am uitat cum anume le faceai.

Ti-am vazut si prietenii, aproape ca nu i-am recunoscut. Au intrebat de tine. Nu am prea stiut ce sa le spun, stii, cand ai incetat sa mai mergi pe acolo, am mers si eu tot mai rar, foarte rar.

Erai un singuratic oricum. Sau cel putin asa credeam. Puneai pret pe prietenia cu ceilalti dar de multe ori evadai, preferai sa fi singur, cu gandurile tale.

Trebuie sa iti spun ca semanam la asta, eu sunt inconjurat de multi oameni dar de multe ori am nevoie de liniste, e obositor sa stai mult timp intre ei, chiar este. Tu nu ai stiut insa cum e.
De multe ori am impresia ca toata lumea vrea ceva de la mine, tie iti era usor sa dispari o perioada pur si simplu, eu nu pot face asta.

M-ai invatat totusi sa nu imi las bunatatea si prietenia in mainile oricui. Am crezut in asta pentru ca am vazut cum ti s-au luat toate acestea fara sa fi fost intrebat macar, s-a intamplat de multe ori, stiu. Ma uimeai, de fiecare data te regaseam cu mai multa bunatate si prietenie decat inainte. De unde le aveai?

Poate de aceea nu te impotriveai, stiai ca de fapt, nu ti se ia nimic. Sau poate din cauza ca erai timid?
Iti amintesti cum ascultai discutiile celorlalti?Erai interesat de orice subiect dezbatut. De multe ori, ceilalti isi dadeau fiecare in parte dreptate si se certau. Cu toata timiditatea ta, iti faceai curaj si interveneai, rezolvand repede cearta. Si erai ascultat si apreciat. Pacat ca nu vorbeai des, taceai si ramaneai cu raspunsurile. Ar fi fost frumos sa impartasesti si cu altii. Tu nu ai vrut.

Erai un geniu sa stii. Chiar erai. Iti era usor sa faci orice, dar de cele mai multe ori faceai ce voiai doar. Cei din jur si-au dat repede seama.

Ai gasit totusi persoane carora le-ai dat voie sa vada ce ascundeai. Iti aminesti cat de mult ii iubeai?Iti aduci aminte ca nu stiai exact de ce ti la ei?Si nici nu ai aflat, sau nu ai vrut sa spui.
Am intalnit si eu oameni care dupa scurt timp au inceput sa tina la mine, tot mai mult pe zi ce trece. As fi vrut sa stiu de ce, ar vrea si ei sa stie.

Tu nu ai vorbit foarte des despre mine. Sau poate nu imi aduc eu aminte. Eu ma gandesc mult la tine. Uneori fara sa imi dau seama. Mi-as fi dorit sa te cunoasca toti prietenii mei, chiar daca nu le vorbesc nici eu despre tine. Mi-ar lua o zi intreaga sa le povestesc tot ce stiu, tot ce stiai tu sa faci, ce gandeai.
Dar nu cred ca e nevoie sa le vorbesc neaparat despre tine. De fapt, cred ca randurile de mai sus sunt de prisos.

Vroiam doar sa iti spun ca Iti Multumesc!

Nu te-am inteles nici acum de ce ai facut tot ce ai facut, de ce ai gandit asa, cine sau ce ti-a dat puterea sa lupti. Nu inteleg de ce ai stiut lucruri pe care altii nu le stiu nici acum. Nu inteleg. . multe. Dar tu, ai stiut, ai simtit.

Vreau sa iti mai spun ca, tot ce nu ai reusit sa faci atunci, am facut eu acum si sunt mandru de tine, pentru ca tu, Copilule, ai facut din mine om, pentru ca tu, te-ai nascut stiind ca viata are un sens.
Acum stiu de ce ai ascuns atatea, voiai sa fi sigur ca ajung toate nealterate, la mine. Of. . . Copilule.

Previous article
Next article

14 COMMENTS

  1. Allure, folosesti filosofia cuvintelor simple. Ai o mare putere de introspectie. Faci in mare parte referire la persoana a doua, ceea ce e un lucru laudabil.

  2. Acest text este o multumire adusa copilului din mine,care si-a dat seama foarte devreme de necesitatea de a investi in el,de a acumula cunostinte si realizari fara a avea stabilita o directie in viata.El a avut un singur scop,sa iasa invingator din toate situatiile placute si neplacute pe care le-a intalnit,acceptandu-le ca pe o provocare,pe fiecare in parte.Astfel si-a definit inca de pe atunci caracterul si si-a dobandit simtul umanului,simtul realului.
    Apoi s-a grabit sa creasca,a sarit peste perioada de adolescenta si a predat ,,stafeta” maturitatii,o maturitate aparte insa.Fara pareri de rau,fara regrete.
    Acum,mie imi ramane datoria de a face la fel in continuare,ceva ma asteapta,inca nu stiu ce,dar stiu ca trebuie sa fiu pregatit pentru acel moment.

  3. Felicitari autorule… scoti niste cuvinte foarte frumose, explicative si induiosatoare.
    Ai terminat cumva Facultatea de Litere?

  4. Multumesc.Nu,abia in toamna voi incepe primul an de facultate,cu intarziere,dar o incep. 🙂
    Imi face placere sa imi scriu gandurile,mai mult asa,pentru mine.

  5. Wow…super articolul! Imi trezeste anumite amintiri!
    P.S…hmmmm, uitandu-ma la poza de langa nick-ul tau, te cunosc mai zumzum!!!

  6. Nu mi-a trecut niciodata prin capsor ca tu esti…:))
    Oricum…se pare ca talentul de a scrie nu te-a parasit!! 😛

  7. Frumos , ai resuit sa captezi in acest text mare parte din frumusetile copilariei tale , ai facut-o intr-un mod pur si ai reusit sa trezesti un sentiment placut in mine .
    🙂

Comments are closed.

Vezi si...

Așa am fost întotdeauna.

Nu am încercat niciodată să caut explicaţii de ce mă atrag bărbaţii, însă săptămâna trecută m-am trezit într-o dimineaţa şi mi-am dat seama cât de naturală a fost orientarea mea încă de când eram mic. Ce m-a făcut să am “revelaţia” asta?.  O experienţă pe care am avut-o când mă...

Articole din aceeasi categorie