No menu items!

Filosofii imprumutate

Acelasi autor

Karma Strikes Back

Nu am mai prea avut timp sa imi astern gandurile, am fost prins cu multe chestii printre care si BAC-ul. Vreau sa impartasesc o...

Ce te face “barbat”?

Stau si ma oripilez cand citesc unele profile pe romeo ale unor persoane care se dau a fi "barbati"/persoane inteligente. Ce te face un barbat?...

“Cultura gay” si homosexualitatea

Lately tot aud de "gay culture", dar totusi, ce legatura are cultura cu identitatea unui individ? Este (homo)sexualitatea o cultura? Ar trebui considerata asa? Astept pareri.

When yin loves yang (2)

Am sa continui povestea inceputa acum mai bine de doi ani. In celalalt articol vorbeam despre un impas care pare sa fi trecut, problema...

Puncte Volatile

Au trecut 4 luni bune, poate chiar 5 de cand am avut prima tentativa de artist sifonat. Nu eram pregatit din toate punctele de...
Mending
Mending
Sunt un amalgam de sentimente inecate in prea multa libertate.

Ca sa fac o mica introducere, acesta este al doilea text scris de mine in aceste zile, sper sa va placa. E altceva fata de cum scriu eu in general (simplu si plin de sentimente), e filosofie.

Say goodbye, as we dance with the devil tonight. Don’t you dare look him in the eye (ca ajungi in ipostaza mea)…

Daca ar fi sa trag o linie si sa iau in considerare cine sunt si cine vreau sa fiu, mi-as da seama ca sunt extrem de departe şi de ce sunt, şi de ce aş vrea să fiu. Nu o spun cu tristeţe, ci, din contra, o spun cat se poate lucid. Cine sunt eu sa trag concluzii, cand nu sunt in stare sa vad ceea ce simt? Dar cât din ceea ce văd, simt cu adevărat? Prea puţin sau prea mult? Sunt o persoana pierduta in propriile ganduri, trăiri şi dorinte.

Nu, cititorule, daca ai de gand sa ma contrazici si sa ma tratezi cu o superficialitate compensativa, nu esti cu nimic mai presus de mine. Ce usoara ar fi viata daca am reusi sa o luam de la inceput cu  experienta acumulata pana in acel moment. Problema e oarecum de natura geologică, experientele se sedimenteaza ireversibil, ca aluviunile în albia unui râu leneş, nimic nu se pierde, totul se transforma.

Degeaba imi dau taguri daca nu reusesc sa ma trezesc la realitate si sa fac lucrurile cum trebuie. E, de fapt, doar o tânguire, un fals strigat de ajutor, e un pseudo-îndemn de genul: „hai fa-o pentru mine, tu poţi şi vrei, ca mie mi-e prea lene”.

Sunt o persoana care incearca sa simplifice totul, complicand. De multe ori, ma las doborat la primul obstacol.

Ce am învăţat eu din toate cele? Ca nu exista persoane frumoase sufleteste în sine, exista doar persoane care se construiesc, mai mult sau mai puţin bine, care reusesc sau nu sa refracte lumina sentimentelor prin care trec. Nu exista frumuseţe în sine, exista doar o anumită rânduire unică, irepetabilă şi inconfundabilă a personalităţii noastre.

Nu exista iubire adevarata: ceea ce credem noi ca traim si numim iubire e a mia parte dintr-un micron. De fapt, iubirea adevarata inseamna sa fii corect in comportamentul cu celalalt, sa functionezi cinstit cu tine însuţi şi cu el, sa-i oferi sentimentele tale ca produse finite si de cea mai inalta calitate si, prin asta, sa te construiesti tu, tot mai „finisat”.

De aceea avem instincte: ca să ne deschidem spre experienţe, să le reuşim sau să le ratăm, sa invatam din greseli si sa folosim această acumulare de experienţe pozitive şi negative in folosul crearii unui adevarat om din noi.

Adevaratul Dumnezeu nu este cel care da mana cereasca din văzduh, pentru ca atunci nu l-am mai putea numi creator, ci mai degraba un banal şi generos gradinar al omenirii.

Dupa urmatoarea afirmatie sigur voi muri asfixiat sau voi zăcea in iad o vesnicie sau, si mai rau, ambele (citez din Ernest); voi muri poponar si voi renaste femeie in Iran.

Nu exista Dumnezeu, ca divinitate. Dumnezeu este misterul propriei noastre necunoasteri, prin cunoastere acest mister se risipeste, ajungand ca noi, marii (in)crezatori in El, sa devenim agnostici, chiar atei.

Acestea sunt cuvintele mele dupa trei nopti nedormite, cinci sute de articole de filosofie scrise de voi , si nepretuita muzica pagana (rock). Si asta ca sa va dovedesc eu voua cum functioneaza atractia diavolului. Mare esti Tu, Dumnezeule!

Ii multumesc lui Tata pentru diacritice si corecturi (si implicit prin text : jurnalului lui Razvan aka Rzv).

9 COMMENTS

  1. Ai descris frumos mecanismul de functionare al omului facand referire la constructia personalitatii individului.
    Acum ia somn,ai stat toata noaptea treaz?

  2. Tentatia de a gandi bine

    Omul traiește de multe ori cu teama de a fi contrazis. In acest discurs nu admir contemplația în care ai căzut, dar demnitatea pe care o ai, libertatea de a nega orice.

    Mai exista oare ierarhie în adevăr? Și dacă ești mai mic ce ai de pierdut? Un om mic poate vedea lucruri pe care un om mare nu le vede.

  3. Draga Mending,
    Încep prin a-mi măguli propriul orgoliu şi a-ţi mulţumi pentru creditul acordat… 🙂
    Lăsând la o parte estetica, mă voi referi la sentimentele enunţate…
    Este normal să tragi concluzii pe baza a ceea ce crezi că simţi. Că ceea ce simţi se schimbă… schimbând automat şi concluziile… este iarăşi normal.
    Omul învaţă cât trăieşte. Învaţă să simtă, învaţă să tragă concluzii.
    Eu, unul, n-aş vrea să întorc timpul, n-aş vrea să o iau de la început. Pentru că, dacă aş şterge cu buretele chiar şi o fărâmă din ceea ce sunt acum… n-aş mai fi eu.
    Un singur sfat: blogul este de mult aici…sperăm că va rămâne mult încă de-acum încolo… încearcă să fii cumpătat, nu e nevoie să îl citeşti tot deodată…
    Mai important este să dormi 🙂
    (Nu da, nenea RobertG!) 🙂

  4. Sunt de acord cu tot ce ai enuntat in acest articol.
    Nu exista dragoste adevarata, nu exista Creator, nu exista persoane “umane” (sper ca intelegeti ce vreau sa spun). Pentru mine toate acestea sunt niste iluzii…dar am trecut de mult peste faza in care toate acestea ma deranjau.
    De ce sa ma consum eu daca altii nu o fac…mie imi este cam lene. Asa ca iau viata ca atare…desi in sinea mea stiu ca pot mult mai mult. Dar nu e nimeni care sa ma trezeasca cu o mama de bataie buna! :))

  5. @Ichigo EXISTA DRAGOSTE ADEVARATA.
    DAR FIECARE CU PAREREA LUI SI IN PRIMUL RAND CU CEEA CE SIMTE, DACA N-AI FOST INDRAGOSTIT S-O SIMTI ASTA E.. CU TOTUL ALTCEVA.
    IAR DACA TOT CEEA CE AI ZIS SUNT DOAR ILUZII M-AM LAMURIT.

  6. Va multumesc tuturor de pareri . Am sa ma opresc doar la cateva adica la toate :)) .

    @ DLK
    Mai incet cu caps-u ok ? Voiam sa arat ,ca daca este sa analizezi putin dragostea si sa ii intelegi mecanismele realizezi ca ea de fapt este un ideal . Daca ar fi sa ma cobor la nivelul tau ( nu o lua ofensiv) sa fac asocieri ieftine gen “Daca n-ai fost indragostit s-o simti asta e …” as spune : Daca esti prea orbit de dragoste ca sa o vezi asta e …
    Intelegi ? Uneori realizezi ca dragostea nu este doar acel sentiment euforic ci mai implica si altele .

    @ Ichigo
    Din contra , daca in acest moment am ajuns sa il iubesc pe El cu capul nu cu inima (orbeste) , nu inseamna de loc ca dragostea mea a disparut ci ea a evlouat in ceva mult mai bun , mult mai (urmeaza un termen dur) rentabil . Nu neg existenta divinitatii , poate si din cauza , da , sunt putin nebun de felul meu si nu vreau ca acel mister sa dispara .

    @Razvan
    *bigeyes* ma bucur ca te pot maglui ;)In legatura cu sfatul , nu am de gand sa il citesc chiar tot …(sa fim seriosi am vazut postari din 2008 ) si sper si eu sa nu isi degradeze calitatea (cu mine) sau si mai rau sa … dispara .

    @ Avocatus
    Nuuuuu !!! Nu mai vreau sa gandesc astazi vreau sa simt si sa fiu artist cu propria-mi gandire .

    @ Allure
    Acuma serios , ce e aia noapte ? Si mda , nu am mai dormit de 2 saptamani o noapte intreaga , orele mele de batut taste fiind de la 12-6 dimineata 😀 . Edit : sau mai pe scurt 5-6 maxim 7 ore pe zi 😉

  7. DLK@ nu stiu ce intelegi tu prin dragoste adevarata. Fiecare o percepe diferit.
    Bineinteles ca am fost indragostit…doar sunt om si eu si am slabiciunile mele (slabiciuni pe care le controlez).
    Despre ce iluzii vorbesti tinere domn? 0_o…jesus, mai un pic si cred ca o sa-mi in cap! :))

Comments are closed.

Vezi si...

Oikos, istoria sfarsitului unui concept

Oikos-ul este termenul care definea in Grecia antica universul domestic. De-a lungul evolutiei umane putem observa mai multe tipuri de oikos-uri, de la hoarda primitiva pana la familia nucleara de azi, si alaturi de aceasta evolutie si un  pattern catre o comprimare din ce in ce mai mare a...

Articole din aceeasi categorie