Acasă Zi de zi Este viața unui homosexual egală cu singuratatea?

Este viața unui homosexual egală cu singuratatea?

296
30

In primul rand salutare tuturor! Primul meu post este despre singuratatea care m-a cuprins in ultima vreme.

In ciuda faptului ca sunt inconjurat de multi oameni in viata mea de la familie, prieteni, amici, colegi si voi include aici si partenerul meu, ma simt singur. De ce? Fiecare om are problemele sale, dar uneori uitam de cei din jurul nostru. Asa se ajunge in situatia in care nimeni nu te suna, nimanui nu-i pasa de tine si nimeni nu are timp de tine. Timpul trece repede, jobul, facultatea, ne fura partea umana si majoritatea timpului, dar in farama de timp ramasa, uitam de cei la care tinem mai mult sau mai putin. Uneori avem nevoie de un umar pe care sa plangem, un sfat prietenesc, un ceai cald si o vorba buna dar de unde?

E dificil sa ai o preferinta sexuala diferita de a majoritatii. Daca la inceput mi-a fost greu, acum accept ceea ce sunt dar se pare ca cei din jurul meu usor, usor se indeparteaza de mine de cand m-am decis sa imi fac coming-out-ul si vorbesc de o perioada medie de timp de cand am facut asta. S-au rarit iesirile cu prietenii, familia e din ce in ce mai distanta, iar relatia cu partenerul meu sta si ea undeva suspendata din diferite motive mai mult sau mai putin obiective.

Oare asta este viata pe care trebuie sa o duca o persoana care 99% din timp are aceleasi preocupari cu cei hetero iar 1% difera doar ce prefera acasa in pat? Suntem oameni, avem nevoie sa socializam, sa ne putem impartasi problemele uneori, sa ne mai usuram din greutati, dar cu cine? Cine vrea sa asculte „dramele unui poponar”? Nici macar partenerul meu cu care in curand voi implini 2 ani de relatie, nu ma mai intelege, nu ma mai asculta, este prea ocupat cu treburile lui diverse.

Este viata unui homosexual egala cu singuratatea? Cu inmagazinarea tuturor frustrarilor si problemelor pentru ca intr-un final sa fim „macinati pe interior”?

Imi este frica de asa o viata in care nu are cine sa te sprijine si ma ingrijoreaza faptul ca relatiile cu cei din jurul meu sunt din ce in ce mai instabile si se racesc. Mi-e teama ca intr-o zi am sa clachez, singuratatea ma sperie.

Ce este de facut in cazul acesta? Voi cum va descurcati?

Cu stima,

P.

30 COMENTARII

  1. Pari putin depresiv, din punctul meu de vedere. Consider ca ceea ce ai tu nevoie acum este o persoana careia sa-i spui fix ceea ce ne-ai spus noua, prin articolul asta. De o persoana cu care sa poti vorbi despre orice, iar aceasta sa te asculte. Si, desi spui ca esti inconjurat de familie, prieteni, colegi si chiar un iubit, totusi nu ai gasit o persoana cu care sa poti sa comunici? Ai incercat macar? Tu ii cauti pe ei, tu ii suni pe ei, tu incerci sa pastrezi cu ei o relatie cat mai apropiata, indiferent de sexul/preferintele lor sexuale? Nu te critic, incerc sa ajut, nu stiu daca reusesc, dar ma simt mai bine daca stiu ca am incercat.
    „Nici macar partenerul meu cu care in curand voi implini 2 ani de relatie, nu ma mai intelege, nu ma mai asculta, este prea ocupat cu treburile lui diverse.” Adica partenerul tau a devenit un fel de fuckbuddy, eu asta inteleg :-D. Ca daca de vorbit nu prea mai vorbit probabil singurul timp petrecut impreuna e in pat. Asta nu prea suna a relatie…

  2. Bine ai venit pe blog.

    Inteleg ca ai anumite retineri in a-ti spune prenumele, probabil sa nu citeasca cine nu trebuie, poate iubitul tau sau cineva din familia ta.

    Povestea ta se aseamana usor cu a mea, si eu am ceva vechime intr-o relatie, la fel cum de asemenea, am spus familiei ca sunt gay. Cu diferente – relatia cu partenerul meu este asa cum ar trebui sa fie si familia m-a acceptat, neexistand o distantare.

    Cred ca pentru inceput e normal sa aiba anumite retineri familia ta, dar dupa cum ai spus, deja stiu de ceva timp. Nu te-au renegat, nu te-au dat afara din casa dar intrebarea este, in mod indirect si-au luat mana dupa tine? Nu stiu, probabil pentru ei a fost ceva socant, cu siguranta niciun parinte nu se asteapta la altceva de la un copil decat sa se casatoreasca si sa isi intemeieze o familie , una „traditionala”. Nu stiu care este nivelul de cultura al familiei tale sau care le sunt orizonturile mintii, daca sunt mai deschise sau nu, cel putin la capitolul asta cred ca nu ar fi cazul sa intri in panica si sa mai lasi ceva timp sa treaca.

    In cazul meu de exemplu, timpul a insemnat un an. Cu toate acestea, trist este faptul ca iubitul tau nu este alaturi de tine asa cum ar trebui sa fie avand in vedere ca te simti singur. E de inteles situatia in care esti , probabil nu e usor sa vezi cum incet, unul cate unul incepe sa se raceasca fata de tine pentru ca se intampla sa nu te simti atras de femei. i in perioada asta iubitul tau ar trebui sa fie sprijinul tau, sa te incurajeze, sa te faca sa nu-ti pese de ce cred si spun altii. Sper sa gresesc, dar presupun ca in viziunea lui, sexul este primordial in relatie, esti bun atata timp cat se lasa noaptea, dupa care isi vede de treburile lui. Nu asa ar trebui sa stea o relatie. Daca espre el nu stiu decat foarte putine persoane, probabil te vede ca pe un factor negativ in jurul lui, ceea e insemna ca ar fi preferat sa fii un ascuns toata viata, dar sa dai bine in ochii lumii. Daca si el si-a facut comeing-out-ul, poate elo a avut norocul sa isi tina prietenii, familia, la fel de aproape. Oricum ar fi, ceva nu e bine intre voi.

    Eu iti dau un sfat- invata sa inchizi si tu usa si intoarcele spatele celor care dupa ce le povestesti despre tine, vezi ca nu sunt capabili sa inteleaga. Nimeni nu are nevoie de prieteni falsi sau de complezenta, doar ca sa aiba cu cine se pupa pe obraz sau sa stranga mana in mijlocul strazii. Te-ai acceptat asa cum esti, si acest lucru a adus o oarecare schimbare in viata ta, mai bine spus, altii au facut o schimbare in ceea ce te priveste. Ei, fa si tu o schimbare din nou, de data asta iti poti alege tu prietenii care sa te vada asa cum esti in toata fiinta ta, fara minciuni, fara ascunzisuri. Eu nu mai am niciun prieten, dar daca as fi in locul tau asa as face. Si nu uita, adevarata prietenie nu inseamna sa iesiti la suc/bere/club. Inseamna si comunicarea aceea mai profunda, in care a cunoasteti ca persoane, va contraziceti si va spuneti opinii pe care le acceptati reciproc.

    Asa ca stai linisit, daca ti s-a intors spatele, nu e capat de lume. Tu faci regulile, tu stii ce fel de persoane vrei in jurul tau si vei actiona ca atare.

    Cu drag, Adi.

  3. Duminica care a trecut la un “loc de joaca” pusesem următorarea întrebare: “Cum pot depăși sentimentul de singurătate”? Personal sunt conștient că am ales sa fiu singur. Dacă am spus ceea ce am simțit Nora m-a acuzat că nu fac altceva decât să mă plâng. De fapt ea și Boon au fost singurii care mi-au indicat ceva. Nora m-a întrebat cu cine eram când eram singur. De fapt eram cu mine însumi. Eram singur la propriu și la figurat.

    Situația pe care o exprimi oglindește anumite sentimente pe care le-am avut și le am uneori. E ca și cum toți au plecat de lângă tine și fiecare își vede de afacerile lui.
    Singurătatea nu este un mod de viață dar o stare de moment. Nora îmi dădea de înțeles că dacă iubești pe cineva nu ești singur. Deși uneori idealizez modul de viață al celor din jur și spun: “ACELA CARE IUBESTE NU ESTE NICIODATA SINGUR”, uneori cad în această extremă de a mă simți singur. Cred că e vorba de autoizolare.

    Singurătatea este o dramă, care pe unii îi duc la o descurajare existențială.

    Mi s-antâmplat să mă simt singur după o dezamăgire. Sigurătatea îți oferă posibilitatea să meditezi, să-ți asculți vocea inimii. Cineva imi spunea odată: sunt singură dar nu singuratică. Deoarece omul este un animal social simte nevoia să se exprime, să se comunice, să se simtă util și mai ales sa fie înțeles.

    Singurătatea este uneori o alegere inconștientă, fugim de ea deoarece vrem să fugim de noi înșine. Omul nu vrea să fie niciodată singur. Viața e ca o calătorie pe apă numai că uneori ne mai trezim și în deșert. Singurătate e un duș rece, nu totdeauna negativ. Nu lăsați pe nimeni singur indiferent pe cine aveți lăngâ voi, pe timpul călătoriei voastre spre eternitate.

  4. Din ce am inteles, este important sa te simti bine singur. Asta ar insemna ca esti sincer cu tine, ca ai o anumita „igiena” interioara care te face imun la „singuratatea-negativa” (e fortata exprimarea, stiu). Totusi, a sti sa fii singur e un lucru diferit de singuratatea pe care zici ca ai inceput sa o simti. La toti ne mai da cate un ghiont singuratatea, pe mine m-a cam luat in brate in ultima vreme si tot ii explic ca „Nu vreau!!! multumesc Singuratate Nesuferita ce esti” (nu ma refer la singuratate de cuplu, in general).

    Sunt de parere ca singuratatea tine de oameni, nu de gay-icitatea noastra 😛 … o influenteaza, inevitabil, dar … se depaseste totul!

  5. @ User89

    Sa inteleg ca esti o persoana deschisa, sociabila, si ceilalti te ocolesc doar pentru ca esti gay? Imi vine cam greu sa inteleg cum TOTI te resping numai pentru asta.

    Daca totusi esti ocolit numai si numai pentru orientarea sexuala si nu reusesti sa rezolvi aceasta situatie, atunci va trebui sa te gandesti daca nu e mai bine sa parasesti mediul in care traiesti acum. Imi imaginez ca locuiesti intr-un oras mic si conservator, exista si locuri unde oamenii sunt un pic mai destupati, in general centrele universitare sau daca nu in strainatate. Fireste ca acolo unde esti ai familia (parintii etc.) insa cum si acestia te ocolesc (din cate spui tu), nu vad ce ai de pierdut. Imi pare rau ca trebuie sa vin cu un asemenea sfat, insa situatia ta, asa cum o descrii, este inacceptabila.

  6. Multumesc tuturor pentru sfaturi.

    Partenerul meu si cu mine ne-am racit in urma unor greseli din trecutul nostru. Ceea ce a accentuat racirea sunt job-ul si facultatea. Practic timp pentru noi nu prea mai e iar atunci cand ne vedem.. putin probabil sa nu ne reprosam una alta sau ne vedem pur si simplu de nevoie.
    Locuiesc in Bucuresti iar singura persoana care ma sustine e mama desi in ultima vreme nici ea nu ma mai suna asa des.
    In privinta prietenilor, fiecare cu drumul lui. Cred ca se simt incomfortabil sa iasa cu doi „bulangii” la un suc si nici nu prea inteleg ei foarte bine fenomenul.
    Sper sa imi ies totusi din starea asta nu-mi face bine. Si am sa incerc sa imi fac noi amici in viitorul apropiat. De sunat sun, dar este neplacut sa observi ca dupa un timp nu se intoarce „serviciul”.
    Va multumesc inca o data pentru sprijin.

    Cu stima,
    P.

  7. „De ce?” este întrebarea care îmi vine în minte întotdeauna când mă gândesc la singurătate SAU când mă cuprinde şi pe mine acest sentiment. De ce trebuie să mă simt aşa, de ce mă simt aşa chiar înconjurat de oameni fiind.
    Suntem în aşa fel concepuţi încât să avem întotdeauna sentimentul că suntem străini pe acest pământ, că nu acesta ne este locul, că suntem meniţi să fim în altă parte. Mai cred că sentimentul acesta apare şi din nevoia de a simţi pe cineva la propriu. Mie mi se întâmplă ca în momente de singurătate să am o nevoie acută de a atinge pe cineva, de a cuprinde pe cineva sau de a fi cuprins.
    Cel mai straniu e când am fost în mijlocul unui grup mare şi am simţit un aşa gol, m-a trecut un aşa sentiment de singurătate că m-am speriat. Dar ce e frumos e că aşa cum vine, aşa şi pleacă; şi iar vine, şi iar pleacă.

  8. …Şi am uitat să comentez exact la subiectul articolului tău.
    Nu cred că a fi homosexual are obligatoriu în componenţă elementul singurătăţii. Cred că acest sentiment îl are oricine, de orice limbă, naţie, rasă, sex, orientare sexuală etc. Însăcred că există o oarecare predispoziţie ca un homesexual să fie cuprins de acest sentiment. Cauze: frustrare, sentimentul de neîmplinire, nevoia accentuată de afecţiune ş.a.m.d. Şi adevărul e că nu poţi ieşi una-două din casă şi să începi să legi relaţii pentru că ai nevoie de mai mult; superficialitatea unei legături dintre oameni sau prezenţa într-o „gloată” de oameni nu ajută la anihilarea sentimentului. Cum s-a spus deja: chiar înconjurat de oameni fiind, sentimentul e tot acolo. Şi chiar dacă nu simţi aşa când eşti în „toi”, tot vei simţi când vei fi revenit în odaia ta.
    Cred că omul a fost înzestrat cu multe capacităţi şi tării, printre care şi aceea de a se căli şi a continua marşul până dă de oaza mult şi bine-meritată!

  9. Singuratatea, mai ales in cuplu este o tema mai vasta mai profunda. Traim in era vitezei, alergam dupa lucruri marunte, neimportante, ne stresam cum sa ne impartim mai bine timpul intre job, familie si prieteni si am uitat de intimitate.

    Am uitat pe drumul nostru sa comunicam, sa fim atenti la dorintele partenerului sa ai acordam putina atentie. .

    Am intrebat-o pe bunica o data cum a rezistat linga bunicu 60 de ani, raspunsul fiind:Printre altele, e important sa te sti si certa, sa sti sa acorzi atentie, DAR, egal cit de mare cearta sau scandal ai, niciodata nu te pune la somn suparat pe partener. . atit de mult povestiti pina va iertati unu pe altu si dormiti imbratisati!
    Singuratatea nu are treaba cu sexualitatea ci pur si simplu cu coordinarea vietii cotidiene.

    Foarte multe cupluri ce le cunosc eu, egal ca sint hetero sau gay, sint cuplati doar de dragul de a fi cu cineva impreuna, nu conteaza cite sau ce lucruri au in comun sau daca se potrivesc.
    Singuratatea poate proveni si din cauza monotoniei, obisnuinta cu partenerul, adica dispare vraja de la inceput si fluturi din stomac, in locul lor apare normalitatea. . devine nirmal ca el sa fie acasa, e normal sa ma astepte, e normal ca el gateste etc etc
    O alta problema ar fi cit de repede ne suparam pe partener, cit de orgoliosi sintem uneori si des cit de greu iertam sau cit de usor renuntam la o discutie, uneori chiar la prietenie sau la relatie, ceva de genu: Nu iti convine? du-te dracu…

    Eu am avut cindva o relatie extrem de frumoasa de 7 ani in care aveam citeva reguli simple:

    Micul dejun si cina erau sfinte, le luam impreuna, egal care cim veneam sau plecam la munca. Munca casnica se facea cu schimbul si cit de des se putea impreuna

    Nu treceam pe linga el prin casa, fara sa il ating, egal cit de putin, uneori ai trageam cite una peste fund in joaca, sau placerea mea era sa il musc. . ba mai incet ba sa invineteasca :-p
    Am invatat o parte din hobby-urile lui, mergesm la vernisaje de exemplu desi in materie de pictura eram afon, el venea la rally cu mine sau expoziti auto, desi nu facea diferenta intre dacie si rolls royce

    Citeva sms-uri, nu 1000 pe zi, printre ele chiar si unu mai siropos sau mai erotic nu strica niciodata etc etc etc

    Cei cuplati, ia incercati sa iesiti din monotonie, simplu, ba o mica atentie, o iesire spontana in oras, un weekend undeva fara planificare in prealabil, sau pur si simplu cumparati o galeata de lavabil si zugraviti o camera, faceti ceva impreuna, chiar daca sinteti obositi, sau fara chef.. faceti-o de dragul partenerului.

    Sau implicati-va in hobby parteneruluide exemplu nu moare nimeni daca invata ceva tipuri de masini, pentru ca iubitul lui e un iubitor de automobile, sigur va fi placut surprins..
    Ce-i solo? DE CE sintem solo frate? ia sa ne gindim? poate prea visam la printul de peste 7 mari si 7 tari cind und duce e chiar linga noi si nu vedem?

    Sintem mai uriti, prostii sau doar mai exigenti ca altii? Eu unu am ales eu sa traiesc in singuratate, sa fiu singur si mie destul de binisor asa. Fac doar de Craciun si Paste depresii, insa in rest sint in mare parte multumit.

    Bineinteles ca ma simt uneori singur, ca sufar in tacere si eu, dar nu. imi pling de mila, decit un partener gresit mai bine solo.
    Un tratament impotriva singuratati la cei solo nu exista, egal ce faci, plimbari, munca, shopping sau iesiri cu amicii si prietenii nu ajuta decit pe moment.

    Reteta mea este: ma gindesc la cei din jur, la multimea care are probleme imense, moare de foame, sint in razboi sau au dureri din cauza ca sufera de anumite boli. atunci problemele si singuratatea mea este o chestie minuscula, fara importanta, iar la urma urmei sint singur de vina ca sint solo, asa imi trece singuratatea… stiind ca sint sute de mii tot singuri ca mine, nu ma simt asa de singur.

    Gata ca cred ca v-am plictisit deja :-p

  10. Hey

    @Sergiu nu cred ca plictisesti pe nimeni,din contra m-a impresionat cat adevar exista in parerile tale foarte interesante si sincere.Sunt de accord cu tine.

    „Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi realitatea.” un citat care mie mi-a placut foarte mult :-))

  11. Relațiile sociale nu sînt un „cadou” al mediului înconjurător, ci în primul rînd rezultatul unei munci. La asta se lucrează.

    De acord cu ItsFriday (azi e totuși miercuri) și că trebuie să te simți bine în singurătatea ta. Dacă nu te simți bine, înseamnă că singurătatea (ta!) s-a întins prea mult, deci e cazul să faci ceva, clar. Ce — aici ar fi multe de spus și prefer să vă las pe voi.

    Asocierea singurătății cu orientarea (homo-) sexuală mi se pare o greșeală de percepție/interpretare, sau eventual un pretext. Dacă homosexualitatea este într-adevăr corelată (în sens statistic) cu singurătatea (și se pare că așa este), asta nu înseamnă că homosexualitatea este cauza directă a singurătății. Homosexualitatea poate să ducă la anumite forme de comportament (evitarea colegilor, preferința pentru iubiți-minunați-adorați care nu împărtășesc sentimentele respectivului, provocări comportamentale, neajutorare socială învățată și multe altele — multe din aceste forme de comportament sînt tipice pubertății, dar pot fi păstrate pentru multă vreme), iar comportamentul duce mai departe la singurătate (obiectivă sau subiectivă). Lanțul cauzal este foarte simplu de întrerupt prin identificarea formelor de comportament responsabile și prin schimbarea lor. Cam asta spune Sergiu mai sus (iar eu nu contenesc să mă minunez de contrastul dintre comentariul lui de aici și povestea cu răzbunatul pe concierge).

    În fine, aș mai aminti aici de povestea tipică, extrem de frecventă a bărbatului generic care iese la pensie și nu știe ce să facă fără servici. Dintr-o dată stă acasa cu nevasta acasă, nu se suportă, divorțează etc. (Ca într-una din puținele comedii cu adevărat bune nemțești: Ea: Tu erai? Vai de mine, ce m-ai speriat! El: Bine, dar eu LOCUIESC aici! Ea: Posibil, dar nu la ora asta!) Și aici, problema este felul în care fiecare dintre noi știe să se poarte cu cei din jur — și, să fim serioși, nu orientarea sexuală.

  12. Avocatus nu te lua dupa Nora mai, a spune ca daca iubesti nu te mai simti singur E FALS, tot mai sunt momente cand te simti atat de singur incat iti vine sa lesini. Si asta cred ca simte orice indragostit cand nu este langa iubit/a.

  13. Sentimentul singuratatii este parte integranta in viata oricarui om de pe planeta asta. Nici un om nu scapa de aceasta experienta. In fapt omul de la nastere pana la moarte este singur, iar singurele parti din viata cand nu se percepe singur este atunci cand intalneste un alt om cu care simte ca se implineste sentimental.
    In preajma acelor oameni uitam de singuratate, desii majoritatea lucrurilor pe care le faceam pana atunci tot singuri le facem, dar, exista un dar aici si anume acel dar cand putem face un lucru in doi.
    De fapt acesta este darul cel mai mare pe care cred eu ca il poate oferii viata, acela de a face un lucru in doi ca unul singur.
    Insa sunt atat de rare aceste momente.

    USER89 LAQ TINE E CEVA MAI MULT DECAT sentimentul singuratatii, la tine se simte si efectul sentimentului de parasire/indepartare. De fapt acesta este si faptul ca tu resimti singuratatea mai accentuat decat un om care este singur dar se stie apreciat, dorit de acei cativa amici, prieteni.

    Tu vezi indepartarea celor din jur incet dar sigur si deja prevezi aparitia panicii disperarii singuratatii.
    Daca nu faci nimic acum concret imediat, vei putea sa intri in depresie de care scapi mult mai greu.

    Ce trebuie sa faci?
    SOCIALIZEAZA, fati prieteni noi, cunoaste oamnei noi, fi deschis la idei noi, drumuri noi, aruncate in viata si nu bocii ca ai murit inainte de a-ti da ultima suflare.

    Dute in locuri noi si cunoaste oameni noi, acctioneaza acum.

  14. @avocatus & cristymaykei
    Nora n-a spus niciodata asa ceva si nici n-a dat de inteles asa ceva. Nicaieri.
    Oamenii inteleg tâmpenii pentru că sunt atat de focusaţi pe ce au ei de spus, incât înţeleg pe diagonală.

  15. @Avocatus si oricine mai are astfel de asteptări de la mine:
    (ca urmare a mesajelor private)
    1 la mână: Eu aici NU sunt psiholog/coach/terapeut. Eu aici sunt in timpul meu liber.
    2 la mână: nu vă mai aşteptaţi de la mine să fiu „delicată”. Chiar si daca as fi făcut pe psihologul pe-aici, nu as fi delicată. Psihologii nu trebuie sa fie delicaţi, ci eficienţi. Dacă doriţi delicateţe şi amabilitate, pentru asta există „prieteni”.
    P.S.
    3 la picior: Cine vă spune că se poate face terapie/consiliere în scris, vă minte ca pe ultimii neica nimeni.
    4 la picior: Dacă ajungeţi vreodată pe la vreun terapeut, lăsaţi la intrare funcţia sau meseria şi intraţi doar cu ce vă doare

  16. Eh, Avocatus, iti dau o veste – posibil proasta! Nu numai ca nu esti autentic, dar esti atat de tipic, incat, dacă ai fi măcar un pic atent la reacţiile celor din jur, ţi-ai da seama cat de previzibil eşti în „autenticitatea” ta.
    Nici măcar nu înţeleg de ce-ar trebui să-mi crească respectul faţă de meseria ta (spui că eşti preot) când nu ştiu nici măcar cum te cheamă.
    De unde şi până unde meseria trebuie respectată şi nu omul?!

  17. Pinocchio, ai dreptate. Însă legătura homosexualitate-singurătate este una care are toate șansele unei căsnicii trainice. Treaba e că, homosexualitatea dacă e tratata de „purtător” ca ceva diferit față de ce vede în jur, dacă acelui om îi pare rău că este homosexual, dacă încearcă mereu să salveze aparențele (chestie la care, de ce n-am spune-o, lumea de azi te îndeamnă tot mai mult)… atunci e normal să nu își găsească acea liniște interioară care să îi permită să și… trăiască. Cu atât mai puțin să fie modest, înțelept, chibzuit cu cei din jurul său.

    Și-atunci, cumva, se formează cred eu un cerc vicios: câteva relații eșuate, job, ascuns mereu…. apoi anii, te obișnuiești să fii singur, sp faci singur… practici duci cu singurătatea o relașie de simbioză. Spun simbioză, pentru că uneori, și dacă soarta îți este favorabilă… nu mai stii ce sa faci cu ce ti se ofera.

    Mi-a plăcut foarte mult gluma.

  18. Pai din toata ecuatia ta ,,,eu mai pun un minus si la bf ( asta ca sa vezi ca tot timpul la cineva e MAI nasol decat la tine ) . Poate putem iesi la o coffee 😛 sau vb pe mess sau altceva …

    Eu am un amic foarte bun insa la mine problema e ca el nu e in bucuresti … 🙁

  19. Un om nu este ceea ce este, este exact ce vad ceilalti ca este. Omul e suma relatiilor cu cei din jur. Daca suma lor e zero virgula ceva atunci , da, poti sa zici ca esti singur. Cel mai mare dusman al nostru in lupta contra singuratatii este mintea noastra ,comoditatea ca mai bine singur decat sa ma chinui sa vorbesc cu cineva.
    E foarte usor de zis : „du-te si socializeaza” pentru ca aceasta atrage dupa sine intrebarea „Cum?”, la care nu prea sunt raspunsuri satisfacatoare.
    Eu unu mam impacat cu singuratatea si cu faptul ca eu is vinovat. De aceea nu vreau sa ma plang si nu cer toleranta. Actionez ca atare.
    @Sergiu : respectele mele!

  20. Un om nu este ceea ce este, este exact ce vad ceilalti ca este. Omul e suma relatiilor cu cei din jur. Daca suma lor e zero virgula ceva atunci , da, poti sa zici ca esti singur. Cel mai mare dusman al nostru in lupta contra singuratatii este mintea noastra ,comoditatea ca mai bine singur decat sa ma chinui sa vorbesc cu cineva.
    E foarte usor de zis : „du-te si socializeaza” pentru ca aceasta atrage dupa sine intrebarea „Cum?”, la care nu prea sunt raspunsuri satisfacatoare.
    Eu unu mam impacat cu singuratatea si cu faptul ca eu is vinovat. De aceea nu vreau sa ma plang si nu cer toleranta. Actionez ca atare.
    @Sergiu : respectele mele!

  21. Homosexualitatea e destul de apropiata singuratatii. Dar nu peste tot. La noi in tara, in mediul asta sufocat de o religie puternic homofoba care a indoctrinat masiv masele umplandu-le de ura, e si normal sa cladesti foarte greu o relatie iar cand o ai sa nu se desfasoare tocmai cum ar trebui. O relatie ar trebui sa se poata traduce si prin iesiri la picnic, plimbari pe strada fie si tinandu-te de mana cu partenerul, iesiri in oras cu diversi prieteni etc. E clar ca deocamdata nu suntem lasati sa facem asta. E si motivul pentru care foarte multi renunta la ideea de relatie si raman doar cu apropierile fizice pasagere.

    As vrea sa-i raspund intr-o maniera mai „drastica” conului Ionut la decretul cu care arunca asa usor o anatema si aceleasi preconceptii si stereotipizari absurde:

    „Cum pana mea sa nu fim evitaţi şi ignoraţi când noi, cu @&?() intre picioare avem comportament de femeie?”

    Deci, domnu’ „machomen” care esti tu, sa-ti explic eu cum merg lucrurile in comunitatea gay. Barbatii gay sunt de felurite tipuri. N-ai tu treaba, cadenta si pertinenta sa decretezi ca ar trebui sa fim toti asa si pe dincolo. Vor exista intotdeauna gay foarte macho, moderati, mai androgini, efeminati, sau de-a dreptul panselute. Daca te deranjeaza diverse categorii de gay, afla ca ar fi bine sa respecti oamenii in primul rand si apoi sa-ti mai dai seama pe ce lume traiesti.

    Intotdeauna cei care se forteaza sa fie ce nu sunt vor trai dezamagiri, frustrari, depresii. Si, cum am mai spus, NU trebuie sa fim toti la fel, si NU este nimeni in masura sa decreteze ca efeminatii sunt indezirabili.

    Si eu zic sa te mai uiti prin diverse vloguri, pe la Oprah, pe la Queen Latifah, ai sa fi surprins ca niste baieti tare draguti dar foarte efeminati s-au perindat prin show-urile alea si au chiar foarte multi admiratori din randul persoanelor hetero.

    Numa’ la noi s-a gasit solutia universala la problemele societatii asteia homofobe, sa fim toti macho. Ai nu zau!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here