Acasă Zi de zi Dragoste versus interese meschine

Dragoste versus interese meschine

282
29

thumb

Trebuie să încep această relatare prin a preciza că sunt singur. Nu o spun ca să atrag atenţia, ci doar ca să înţelegeţi că ceea ce urmează are legătură cu acest aspect al vieţii mele.

În mare parte a timpului atunci când sunt ocupat nu simt golul din viaţa mea legat de această neîmplinire, zic eu, din viaţa mea. Însă apar şi momentele în care îmi doresc extrem de tare să am pe cineva doar al meu. Ştiu că neg că îmi este bine şi aşa, ştiu că mă mint pe mine însumi că nu e nimic rău în a fi singur. Dar este doar o minciună. Nimic nu e mai urât ca atunci cand mergi în pat să o faci singur sau să te trezeşti de dimineaţă şi să fii doar tu în acel pat.

Nu mă consider un tip pretenţios ba din contră. Şi cred că ceea ce eu pretind de la un eventual partener nu e nimic mai mult decât ceea ce pot eu să ofer. Dar şansa ori neşansa mi-a scos în cale tot felul de specimene umane care într-un fel sau altul au încercat să profite de pe urma mea. Iar asta urăsc cel mai tare. Să fiu luat de fraier de vreun individ care crede că poate manipula şi profita doar pentru că îşi dă ochii peste cap, că se pisiceşte pe lângă mine sau pentru că poseda o gaură în dos despre care el crede că îmi este mie indispensabilă. Nimic mai neadevărat.

Experienţele m-au învăţat să îi miros de la distanţă şi să scap cât mai rapid de ei. Dar mă întreb uneori câţi şomeri care aşteaptă frumos acasă şi să apară un fraier să îi scoată din sărăcie mai trebuie să întâlnesc? Peste câţi neica nimeni trebuie să mai dau ca să ajung să descopăr un om onest, un om de caracter şi care să mai aibă în posesie şi ceva principii de viaţă sănătoase?

Sper doar că într-o bună zi să apară acela despre a cărui existenţă nu mă îndoiesc şi că ce am trăit până acum au fost nişte experienţe de viaţă din care trebuia să învăţ câte ceva.

Nu contest că trăim într-o societate în care nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine însă nimic din toate astea nu m-ar determina să caut un om pe spinarea căruia să trăiesc dacă mi s-ar întâmpla să nu am de muncă.

De asemenea ştiu foarte bine că majoritatea cuplurilor deja existente sunt formate din parteneri care de cele mai multe ori nu sunt egali din punct de vedere financiar dar când există deja iubirea şi respectul între cei doi, lucrurile deja se schimbă şi nu mai contează care şi cât câştigă. Dar când tu la prima întâlnire când mergem să bem o cafea nu schiţezi niciun gest când vine nota de plată şi aştepţi ca eu să plătesc pentru amândoi, atunci apare o mare problemă şi cu siguranţă nu va mai exista o a doua întâlnire cu acel individ. Şi nu pentru că nu imi permit să plătesc două cafele ci doar pentru simplul motiv că nu mă simt dator să fac asta pentru un om pe care abia l-am cunoscut. Deşi, în nu puţinele cazuri când m-am confruntat cu această situaţie, am zâmbit frumos, am achitat nota de plată pentru amândoi iar la despărţirea de acel tip am pus mereu punct fără a da detalii.

Aş fi preferat ca cei aflaţi în această situaţie să işi fi asumat statutul de şomer sau pierde-vară înainte de prima ieşire la o cafea, să fi admis că nu au destui bani să iasă la o cafea şi cu siguranţă că am fi ieşit doar la o plimbare care nu costă nimic şi după care eu aş fi rămas cu o mai bună impresie despre ei.

Şi atunci unde se termină interesele meschine şi prostituţia – pentru că eu consider asta o formă de prostituţie – şi unde apare interesul real pentru cel de lângă tine şi cum apare dragostea dacă foamea şi lipsa de caracter sunt mult prea mari?

29 COMENTARII

  1. Ohohoo… e al doilea articol in decurs de cateva zile, more or less in aceeasi categorie cu articolul meu – soon to be published (l-am scris ieri).
    God! Si poza care ai publicat-o, se aseamana cu cei 2 (L. si S.) din articolul meu… Am sa merg cred, la psiholog. Am nevoie acuta de afectiune. Prea multe schimbari intr-un timp prea scurt ca sa ma pot adapta fara ajutor.
    Inteleg perfect ce zici Nikos. Din punctul meu de vedere lucrurile sunt legate in mod special de educatie si de valorile cu care au pornit de acasa in societate.
    Cum ziceai si tu, dom’le si daca esti sarac – nu poti fi atat de sarac sa nu poti face un sacrificiu pentru o cafea atata timp cat ti-ai asumat ca iesi la o cafea cu cineva. Daca nu-ti permiti cafeaua, sugerezi o plimbare si gata…
    Tot aud de la prieteni si familie, ca situatia pare din ce in ce mai dificila in Romania. Nu contest asta. Dar saracia nu trebuie sa fie si scuza pentru badaranie.

  2. „Peste câţi neica nimeni trebuie să mai dau ca să ajung să descopăr un om onest, un om de caracter şi care să mai aibă în posesie şi ceva principii de viaţă sănătoase?” = Peste nici unu.Ajunge doar eu! :))
    (curios daca o sa comenteze cine trebuie) 😀

  3. NikOS, acuma pe bune lasand gluma la o parte, parerea mea e ca sunt destui oameni onesti,cu un caracter bun si principii, conteaza cat de mari sunt asteptarile tale la onestitate, caracter si principii. Tu poate consideri ca nu sunt mari, dar se poate sa fie 🙂
    Chestia cu platitul cafelei… asa unii oameni au obijnuit pe altii cu lucrul acesta si din pacate nu se mai simte nimeni sa plateasca… Si mie mi s-a platit cafeaua cu toate ca am pus banu pe masa, s-a ajuns la cearta ca sa nu platesc si nu a fost o singura data, eu unu nu m-am mai intalnit cu multe din persoanele cu care am patit lucru asta, dar altul, care nu e ca mine, clar se intalneste cu toata lumea daca tot e de o cafa moka 🙂 Din pacate lumea s-a obisnuit sa primeasca mai tot timpul si sa nu ofere 🙂 nu pot sa zic ca as avea multe sa ofer dar nici nu cer in schimb si nici nu imi place sa primesc, dar cand am sa ofer, ofer fara nici o ezitare tot ce am 🙂
    daca vrei, poti sa iei un pic de ADN de la mine si sa imparti la toti de prin RO, o sa fie o lume mult mai buna :))

  4. @ SoulEater – Nu am nici cea mai mica indoiala ca exista si tipi deosebiti, onesti si care au coloana vertebrala. Insa au fost la sute de kilometri distanta si nu s-a putut lega nimic.
    Din pacate insa nici eu si nici altii care poate au patit ca mine, nu suntem vinovati ca societatea este bolnava, ca este rata somajului prea inalta. Daca vreau sa „cresc” pe cineva cu siguranta nu voi lua de suflet un pierde-vara care este mult prea autosuficient lui insusi incat sa se duca sa lucreze chiar si pentru 800 lei. Prefer sa ma duc la o casa de copii si sa duc saptamanal unui copil de mancare si de imbracat.

  5. Atat am observat in umila mea experienta de viata, si sper sa nu aduc atingere nimanui, ca pretentiile care nu au o baza reala sunt direct proportionale cu prostia. Dar cu asta intram deja in alt capitol pe care sper sa il tratez intr-un articol viitor.

  6. Wow! subiect interesant! Nu mi s-a intamplat niciodata sa patesc asta. Fiecare a platit pentru a sa consumatie. Imi amintesc ca m-am oferit eu sa platesc unei tipe consumatia. Trebuie sa mentionez ca de fiecare data tipa punea banu jos (probabil sa imi demonstreze ca nu profita de bunavointa mea)iar eu politicos refuzam si ii plateam si ei. Dar sa fie ceva de genul sa astepte vreo cineva sa ii platesc consumatia… nu, never! inca :)) nu stiu cum as reactiona… vad ca totusi e un mini-fenomen social de cafenea ca sa zic asa :)) sa astepti sa iti plateasca cineva consumatia. desi recunosc ca daca as citi persoana cu pricina ca e mai saracuta, i-as plati direct fara sa astept, nuj :-?? desi fireste nu as lasa sa se vada asta.

  7. Inteleg ca ai patit-o des. Eh, lumea este dura, dar din perspectiva mea aceasta „prostitutie” este practicata tot pentru a gasi pe cineva care merita iubit. Nu incurajez si nici nu consider un mod foarte eficient de a gasi pe cineva, dar te asigur ca multi si-au gasit „linistea” asa, fiind alinati si eventual satisfacuti.
    Recunosc ca intr-o perioada ma atragea si pe mine lifestyle-ul acesta. Dar NU am ales sa merg pe acel drum deoarece mi se pare o viata decadenta si oarecum privata de libertatea de a alege.
    Condsider ca cei care aleg sa continue pe acest drum isi iau un job cu norma intreaga pe care il pot pierde foarte usor.
    A, si apropo legat de o gaura indispensabila, mhh uita-te la hetero guys.
    Ce crezi ca ei isi mai adora partenera dupa 5 ani?
    Raspunsul este NU, dar continua sa ramana cu ea din respect si probabil afectiune si faptul ca au impreuna anumite amintiri.
    Ceea ce tu nu o sa intelegi pentru ca nu reusesti sa vezi partea frumoasa a oamenilor odata ce te-ai acoperit cu aceea „perdea” de care dai dovada in articolul scris.

    Parerea mea este ca nu trebuie sa discreditezi persoanele cu care iesi prea repede, incearca sa le faci pe ele sa te „acrediteze” sa iti poarte un anumit respect pentru a nu fi mereu cel care plateste :D.

  8. Inteleg ce spui. Imi amintesc de primele luni ale relatiei mele, partenerul vroia mereu sa plateasca pentru mine in special pentru fapul ca numai eu veneam la el, in Bucuresti (my hometown fiind Ploiesti). Multa vreme am refuzat acest lucru si sper ca nu a observat nimeni in public cat respingeam gestul lui, a trecut ceva vreme pana cand am inceput sa lasam deoparte aceste politeturi. Tin minte ca intr-o dupa amiaza am lamurit acest subiect pe o banca din Cismigiu, am cazut amandoi de acord ca plata la restaurant/Mec si alte buticuri sa nu mai fie un motiv de inversunare intre noi. Cand vrea sa plateasca el, plateste el si eu tac, si viceversa. Dar niciodata nu am pornit la drum cu ideea de a fi domnisoara careia trebuie sa-i platesti consumatia. Mi se parea rusinos, josnic acest lucru.
    Fiind si noi tinerei pe vremea aceea, vai de mama noastra, ne dadeam seama cand nu detineam suficiente fonduri pentru o iesire cu fast asa ca ne limitam la plimbari si cate un meniu la Mec.

    Faptul ca in ziua de azi exista persoanele pe care le descrii nu se datoreaza nivelului de trai ci educatiei si unui rasfat prelungit.
    Nu e frumos sa consideri ca meriti sa fii tratat „ca o doamna” doar pentru ca urmeaza sa returnezi plata „in natura”.

    Observatie- poate ar fi bine sa rezumi aceste nelamuriri in profilul de pe Romeo si sa te asiguri ca persoana cu care iei contact initial online, a citit profilul. De asemenea, incearca sa elimini din subconstient posibilii parteneri care nu au respect de sine si sunt dispusi la iesiri imediate (eliminam vreun booty call pe care nu il poti stapani). Cauta in parteneri acel self esteem.

  9. @ Dexus
    Eu nu vorbeam despre ce se intampla dupa 5-10 ani de casnicie, ci la primele cateva intalniri cand cei doi nici macar nu se cunosc.
    Cat despre „acreditarea” si „discreditarea” despre care vorbeai tu, cred ca este o mica neintelegere. Eu nu pornesc la drum atunci cand vreau sa cunosc pe cineva, cu nicio idee preconceputa ci iau omul asa cum e el. Ceea ce poate te-a facut pe tine sa gandesti asa, este faptul ca poate nu s-a subinteles (nici eu nu am specificat pentru ca nu am considerat) dar eu am un anume confort financiar dat de meseria mea pe care nu am cum sa o ascund celui/celor cu care ma intalnesc. Eu prefer sa fiu sincer si sa spun ce trebuie sa spun caci ma gandesc ca omul ala se poate indragosti de mine si eu ii spun minciuni. Dupa care sa ma trezesc ca trebuie sa ii spun niste lucruri pe care i le-am ascuns.
    Si atunci, in aceste conditii, pentru ca pe plan local se cunosc anumite detalii despre cei care au o meserie ca a mea, anumiti indivizi incearca sa profite.
    Apoi nu vad de ce crezi tu ca trebuie sa ma acrediteze pe mine cineva. Eu stiu foarte bine cine sunt ca om, stiu ce calitati si defecte am, stiu la fel de bine daca pot cuceri pe cineva sau nu prin simplul meu mod de a fi.
    Din punctul meu de vedere o curva ce cauta sa fie intretinuta, ramane doar o curva care nu se gandeste daca este discreditata sau daca acrediteaza pe cineva.
    Adaug doar atat pentru ca tu sa intelegi ca am o anumita cunoastere asupra a ceea ce ai spus tu. Cand l-am cunoscut pe exul meu, ii spun C, el era somer, mi-a spus lucrul asta din start si mi-a spus la fel de tare ca isi dorea sa ne cunoastem dar ca sa il inteleg ca nu isi poate permite anumite lucruri. Vreau sa iti spun ca timp de aproape doua saptamani ne-am plimbat in fiecare zi, luam statiunea Mamaia la picior cu cate o sticla de apa plata cumparata de la un magazin de la coltul strazii. Nu a acceptat sa ii cumpar eu acea sticla cu apa, iar cand am incercat sa fac un anume gest dupa vreo luna de cand ne intalnisem s-a suparat chiar. Dupa care, la vreo doua luni de cand ne cunoscusem, am avut o discutie legata de situatia noastra, si am facut o intelegere, si din acel moment am mai inceput sa iesim la cate un film sau un suc prin oras, cand plateam eu. Dupa care a inceput munca si ba platea el, ba plateam eu fara a face mare tam-tam pentru ca sa hotaram care cine platesc si ce plateste.

  10. http://youtu.be/ya8-ZKcOhiY
    http://youtu.be/e-aaencD-dY

    Eu cred că dreptul la un date echitabil ar trebui să-l aibă: şi şomerul, şi omul cu stima de sine sub nivelul mării, şi Mr. Pierde-Vară … însă poate nu un mincinos. Există o diferentă între toate aceste „nomenclaturi” 🙂

    Îmi pare rău de experienţa ta, însă îmi pare bine pentru că ai învăţat din ea. Tuturor li se întâmplă astfel de lucruri. Fie că sunt „tu”, fie că sunt în echipă cu mincinoşii.

    Până la urmă, e super că îi poţi mirosi de la distanţă … bănuiesc că nu au un iz foarte mişto ( I’m just kidding! 😀 )

    În caz de ermetism „iatac”-ic sugerez un teddy bear 😀 de/cu pluş!

    • Oricine are dreptul la date-uri, insa atata vreme cat fiecare este „cu a ma-sii” atunci sa ramanem asa chiar si cand vine vorba de plata unei amarate de consumatii.
      In final suntem barbati si trebuie sa ne comportam ca atare. Asa vad eu lucrurile.

      itsfriday, sa stii ca au un miros specific…de curva :))))))

  11. Gizas, manca-ti-as ! :))) multa lume, multe pareri, majoritatea vor doar sa fie in asentimentul boggerului !
    Mi se pare ca discriminezi gratuit o categorie sociala, somerii. Da, ma aflu in aceasta situatie independent de vointa mea si nu, nu astept sa-mi plateasca cineva cafeaua..si iarasi nu, nu o sa ma duc sa muncesc 16 ore/zi pentru 800 lei.
    Cred ca pui prea mare pret pe cafea, in definitiv e doar o cafea :)) presupun ca daca persoana intalnita s-ar fi ridicat la nivelul asteptarilor (idealurilor) tale la acea intalnire (frumusete, inteligenta, etc), nici macar nu ai fi pomenit de aceste „incidente”…in concluzie, dai dovada de meschinarie !

  12. @imaginary_two

    Da, poate sunt meschin ca nu accept curve in viata mea fie ele frumoase, inteligente sau mai stiu eu cum.

    Nu discriminez pe nimeni, nu am nimic cu nimeni, daca citeai comentariul meu in care am povestit cum mi-am intalnit eu iubitul cand era somer, cred ca ai fi ramas filosof.
    Eu vorbeam strict de principii si de coloana vertebrala sau lipsa ei.

    PS: Ma bucur ca nu platesc taxe si impozite in Romania ca sa sustin somajul sau sa incurajez taiatul frunzei la caini. 😉

  13. @imaginary_two

    o mica trimitere la cuvantul „meschinarie” in DEX…
    prefer sa fiu meschin asa cum spui tu, si daca imi arat generozitatea sufleteasca sau bunatatea prefer sa o fac fata de un batran care are pensie 200 lei dupa 20-30 de ani de munca sau fata de un copil abandonat. restul osul la munca!

  14. Nu discutam problema curvelor, nu vad legatura, insa citez: „Dar mă întreb uneori câţi şomeri care aşteaptă frumos acasă şi să apară un fraier să îi scoată din sărăcie mai trebuie să întâlnesc? Peste câţi neica nimeni trebuie să mai dau ca să ajung să descopăr un om onest, un om de caracter şi care să mai aibă în posesie şi ceva principii de viaţă sănătoase?” ..eu zic totusi ca discriminezi, cel putin judecata mea asta imi spune..
    1.Asta inseamna ca somerii nu pot fi oameni onesti,cu principii de viata si cu caracter ?
    2. ce inseamna sa ramai filosof ?
    3. chiar daca nu platesti taxe in Romania, oriunde ai plati aceste taxe, un procent se duce catre fondul de somaj de cre e posibil sa beneficiezi candva.

  15. -rolling eyes-
    Nu stiu ce4 spaime ai dar oare de ce ai impresia ca te fura cineva ?! Nu te obliga nimic si nimeni sa platesti cafeaua nimanui, doar ca mi se pare exagerat sa pui la un loc ideea de curva, somer, hot, sarac, neica nimeni doar pentru a epata intr-o postare..
    Eu iti spun doar ce se intelege din aceasta postare a ta, nu sunt interesat sa stiu mai mult doar din simplul motiv ca nu poti recunoaste ca discriminezi..
    PS: keep your cofee money !

  16. @imaginary_two

    citeste cu atentie postarea mea numarul 12 si ai sa intelegi mai mult.

    asocierea de curva, somer, sarac, etc este valabila doar legata de cazurile la care m-am referit (cazuri cunoscute personal)

    daca te simti in vreun fel atins prin acest subiect doar pentru ca esti tu somer, este alta problema. nu te cunosc si nu ma cunosti, asa ca sa nu emitem judecati de valoare unul la adresa celuilalt.

  17. Mi-am amintit o întâmplare din tinereţea mea. Aşteptam troleibuzul într-o staţie aflată aproape de facultate, numa studenţi acolo, vacarm, glume , de astea. Şi un copil de ţigan cerşea. A ajuns lângă grupul în care eram eu: „Daţi-mi şi mie un bănuţ!” „Nu am , dă-mi tu” spune un coleg. Şi copilul scoate o bancnotă, nu îmi amintesc valoarea ei, dar nu era cea mai mică în circulaţie, i-o întinde şi pleacă. Şi oricât a încercat colegul meu să i-o returneze nu a mai vrut să o ia.

  18. @CM

    Eu vorbeam de prima intalnire unde nu cred ca se pune in discutie dragostea fata de un om pe care abia l-ai intalnit.
    Trimitere la comentariul numarul 12 unde am descris frumos cum l-am cunoscut eu pe exul meu cu care am fost impreuna timp de 3 ani, iar cauza despartirii noastre nu a fost faptul ca el fusese somer, asta ca sa clarific niste treburi.

  19. Scrisesem inainte de asta un alt comentariu care, din motive care îmi scapă, a ajuns la coşul de gunoi. O să încerc să îl recuperez. Am citit comentariul 12 , ai mai făcut referire la el. Şi eu tot de prima întâlnire vorbesc, ăsta cu nota de plată mi se pare cel mai neimportant criteriu în a evalua pe cineva

  20. Iată comentariul cu pricina:
    Dacă vorbim de dragoste oare are loc criteriul ăsta meschin cu cine plăteşte cafeaua?
    Eu cred că nu ai întâlnit-o, pentru că dacă s-ar fi produs coliziunea nu te-ai fi gândit cum s-a împărţit nota de plată.
    Cât despre uşurarea pe care o resimţi ştiind că nu plăteşti taxe în România, este o nouă dovadă de meschinărie. Situaţia stă astfel: cine încasează indemnizaţie de şomaj a plătit înainte de asta ani de zile contribuţie la stat EXACT pentru această situaţie. Din banii ăia ai fi putut lua tu indemnizaţie de şomaj la nevoie. Sau tatăl tău. Însă este o perioadă limitată în care cineva ia banii ăştia. Dacă decide să nu se angajeze pentru 800 lei, iese din ecuaţia asta. E o decizie personală, poate lucrează la negru, poate cerşeşte, poate îl întreţine un membru al familiei, treaba lui. Cu siguranţă nu din taxele plătite de tine trăieşte. Tu îi plăteşti cel mult o cafea (pentru ca apoi să te simţi spoliat de asemenea generozitate).

  21. Intrebarea era urmatoarea: de ce un barbat asteapta sa i se plateasca consumatia la prima/primele intalniri cu un alt barbat, ca sa nu spun strain? Ca asta e in fapt, un strain pe care ar vrea sa-l cunoasca.

  22. @CM

    Ai tot dreptul sa evaluezi pe cine vrei cum vrei tu dupa ce criterii doresti tu la o prima intalnire. La fel si eu.
    Este strict o problema personala ce face fiecare la o prima intalnire, daca accepta sau nu sa i se plateasca consumatia sau daca o plateste si pentru celalalt.
    Eu am vorbit strict legat de un numar de intamplari pe care le-am trait, si da, este posibil ca fata de o alta persoana sa ma comport altfel doar pentru ca tipul respectiv s-ar prezenta intr-un mod foarte onest.
    In rest PEACE…si la cat mai putine frustrari pentru noi toti!

  23. Ooooo! mulţumesc, de mult nu m-a mai identificat nimeni ca frustrat înainte de a doua cafea de dimineaţă (şi fără argumente).
    Sau oi fi io ultrasensibil, cine ştie…
    Peace, desigur, că doar comparăm argumente, idei. Nici eu şi, cred, nici tu nu suntem de la Inchiziţie să pornim Cruciada Cafelei De La Prima Întâlnire…
    🙂

  24. @CM
    La capitolul frustrari si frustrati ma inclusesem si pe mine. Nu exista fiinta umana fara asa ceva. Nu te-am identificat in niciun fel asta ca sa iti tihneasca si cea de-a doua cafea 😀 si nici ultrasensibil nu cred ca esti 😉
    Si tin sa subliniez ca noi oamenii tindem sa facem judecati lansandu-ne influentati de aceste frustrari. Freud si Adler stiu mai multe despre asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here