Acasă Zi de zi Doamna din piata de legume

Doamna din piata de legume

375
27

Azi m-am trezit devreme. Foarte devreme. Am lucrat un pic, am preluat de la Dani domeniul de care va vorbeam ieri. Apoi am mers la sala, dar de data aceasta la aia de forta, nu la indopat. Am alergat si am ars vreo 150 de Kcalorii. Dupa aceea imi venea sa lesin, dar nah, ce nu face omu’ sa se mentina suplu? 🙂

Am ridicat si niste greutati foarte grele. Spectacolul care era afara era fascinant: niste tigani faceau ceva cu o punga, in care nush ce era… ceva cu multe E-uri presupun. Inspirau, expirau. Pe rand. Din aceeasi punga. Macar daca aveau fiecare punga lor…

Dupa aceea o proasta statea si radea, si ma imita cum trageam io ca nebunu de fiare. Adevarul este ca daca as fi fost in locul ei… ei ash… neahhh. Langa mine si Cosmin erau doi tipi. Spanioli. Bruneti. Si vorbeau ei intre ei, si io nu intelegeam o iota. Am schimbat tipul exercitiilor, astfel incat (din intamplare, evident) am ajuns langa ei. S-auzim si noi ce barfesc, ce zic, etc.

Dupa 30 de minute, istoviti, obositi, leorca am plecat. Dupa ce am iesit, am bagat o tzigare. De fapt, jumatate… 🙂

Am alergat apoi la spalatorie sa iau niste haine ce le lasase Andrei in urma cu cateva zile. Nene d-acolo fuma si m-am uitat la mainile lui batrane sa vaz daca o avea pielea subtire de la atata spalat. N-avea.

Am plecat catre casa. In piata am zarit o DOAMNA, cred ca avea peste 70 de ani. Era atat de imbracata incat i se vedeau doar ochii si nasul. Baticul ii acoperea gura…

Era usor palida si in expresia ochilor ce putea citi cu usurinta zeci de ani petrecuti la opera, teatru si petreceri de caritate… Vindea radacina de patrunjel si niste morcovi taiati cubulete. I-am zis ca vreau morcovi de 20 de lei si patrunjel de 10 lei. Mi-a pus cu mainile-i tremurande totul intr-o sacosa. I-am dat banii, i-am urmarit privirea pana ce a numarat cele 4 bancnote de 5 lei si cea de 10 lei.

Am trecut de piata, si m-am asigurat ca nu ma mai poate vedea. Am pus totul intr-un tomberon de gunoi caci nu aveam nevoie nici de morcovi si nici de patrunjel. Dar ea, DOAMNA aceea, sigur avea nevoie de cei 30 de lei.

M-am simtit mai bun pentru o clipa.

Articolul precedentDiferente
Articolul următorTrupa de travesty Toxice
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

27 COMENTARII

  1. Acum câteva zile am avut parte de o experienţă similară. I-am dat unei bătrâne, care stătea pe trotuarul rece ultimii 10 Lei, pe care-i aveam în portofel. De atunci parca şi acum mă urmăreşte privirea ei şi acel „Mulţumesc!”.

  2. 1.A face bine cuiva e un lucru egoist. Facem bine ca sa ne simtim noi „oameni”. Unui cersetor daca ii dai bani ii faci mai mult rau, pentru ca il mentii in starea de a cere mila… (asta e ideea lui Grid. am rumegat-o si sunt de acord).
    2. A spune cuiva ca ai dat bani la un cersetor sau ca i-ai facut un bine cuiva din mila, e un lucru grotesc.

    Imi place sa fac bine fara ca tinta faptei mele sa stie macar cine e binefacatorul. Aidoma nu imi plac „prietenii” care imi fac bine, cerand ceva in schimb, fie chiar si recunostinta.

    Daca tot ai cumparat „legumele” nu trebuia sa le arunci, ci sa le dai cuiva… E pacat de ele.

  3. Sigur nu aveai ce face cu legumele alea. Saraca vindea si ea acolo cum vand copii pietre in fata blocului si se joaca de-a magazinul. Bine i-ai facut si mie mii mila cel mai mult de batrani ca ei chiar n-au ce face, au muncit o viata pentru viitorul nostru. Restu la munca (aia de 20 de ani care cersesc).

    Fireman esti tu grotesc de prost (punctu 2).

  4. Bagami-as pula ca nu mai pot sa sa imi exprim gandurile asa cum le simt ca hop-top tre sa fie cineva care sa judece.
    Ma fut in ele teorii si suprateorii, ma pish pe ele. Viata mea e a MEA si fac cum mi se scoala mie pula, nu asa cum o minte trage neste concluzii pe anumite criterii mai mult sau mai putin fonda(n)te. Daca io vreau sa ii dau bani unei femei/curve/batrane/cersetoare o fac deoarece asa vreau EU, in acel moment. La ce ar trebui sa ma gandesc? La ce zicea Cioran sau Noica despre cersit, (prea)curvit, etc.? Unde raman invataturile lui Iisus?

    PS: NU ASTEPT/DORESC RASPUNSURI!

  5. Robert~

    nu vreau sa par critic, dar nu pot sa ma abtin de la a spune ce gandesc.

    cred ca pentru femeia din piata de legume morcovii aceia insemnau cu mult mai mult decat banii primiti pe ei. erau morcovi crescuti, probabil, cu multa dragoste si gija. de asta cred ca gestul tau ar fi intristat-o cumplit, oricata nevoie ar fi avut de bani, si oricat de multi bani ar fi primit pe biata legatura…

  6. stiu ca nu se platesc cu morcovi, dar nu despre morcovi era vorba aici, ci despre munca si sufletul omului. ca altfel am putea justifica si vanzarea sufletului din pricina ca nu se poate trai fara bani.

  7. Grid:

    Mila este un sentiment uman, al constiintei noastre. Eu mi-am manifestat-o asa cum am crezut de cuviinta. Sufletul lu’ tanti din piata nu stia ca io am aruncat morcovii, ci ca voi pregati o ciorba gustoasa ca doar legumele ca ale ei numa’ la Bonduelle mai sunt (si umblau morcoviorii cu umbrelute, si marmota le invelea in staniol si bobitele de mazare jucau sah…).

    Vanzarea sufletului? Io vorbeam de morcovi, nu de suflet. Ce legatura are vanzarea sufletului cu vanzarea morcovilor? Sau are si nu m-am prins io!? Ma bucur.

    Apoi legat de „Unui cersetor daca ii dai bani ii faci mai mult rau, pentru ca il mentii in starea de a cere mila… (asta e ideea lui Grid. am rumegat-o si sunt de acord).”, Nu sunt de acord. Nu cred ca are nicio importanta cine este cel care cere: un betiv, o batrana, mama sau un prieten. Ideea este ca dai, daruiesti, oferi. Nu vad cum o actiune de binefacere te face (mai) egoist.

    Mai avem asta:

    „Un exemplu clasic al surprizelor pe care Domnul ni le oferă prin pilde este în pilda bunului samaritean. Un om este tâlhărit şi bătut, aproape ucis. Un preot şi un levit trec pe lângă el şi nu îl ajută cu nimic. Apoi apare un samaritean care are grijă de evreul căzut. Suntem atât de familiarizaţi cu această pildă încât nu realizăm şocul provocat de această pildă a Domnului Isus când a fost spusă prima dată. Evreii care Îl ascultau pe Domnul Isus s-ar fi aşteptat ca oricine să fie eroul pildei, însă nu un samaritean! Samaritenii au fost urâţi de evrei. Evreii nu aveau de a face cu ei; şi nici invers. Faptul că Domnul Isus îl pune pe un samaritean ca şi eroul povestirii este un lucru şocant pentru ascultători. Omul care a întrebat “Cine este aproapele meu?” află că şi Samariteanul este aproapele lui.”

    Acum am inteles. Preotul o fi fost un tip tare invatat si nu dorea sa fie egoist… si de aceea nu l-a ajutat pe evreu. Samariteanul ii ala prost si fraier, care l-a ajutat pe evreu. Nu?

    Grid, scuze dar chiar nu pot fi de acord cu cele de mai sus. Acum, sper sa nu imi aflii adresa de IP si sa ma nenorocesti.

    De fapt, stai ca ofer eu toate detaliile care se pot afla pe net, ca deh, cine stie… poate s-o gasi vreun agresor care sa ma viziteze ca mi-am permis sa-mi spun parerea:

    My IP address location & My IP address info:

    My IP address : 69.31.93.162
    My IP address country: United States
    My IP address state: New York
    My IP address city: New York
    My IP address latitude: 40.7619
    My IP address longitude: -73.9763
    My ISP : NLAYER COMMUNICATIONS
    My Proxy: None
    Organization: Pilosoft
    Host of my IP: us.fonlight.com
    Local Time of this IP country: 2008-02-13 01:35

    More about my IP and my system:
    My Speed: Corporate/T1
    My Browser: Internet Explorer 7.0
    My Operating System: WinVista

    Am atasat si o imagine ajutatoare:

    New-york, New-YOLK

  8. Robert~

    tu vobeai de morcovi, eu vorbeam de sufletul (si de efortul) cu care se cresc morcovii, caci daca morcovii pot fi cumparati cu bani, efortul e intotdeauna nepretuit. si chiar daca tanti nu stia ca i-ai aruncat, sufletul ei stie. daca exista suflet, ma rog, ca asta oricum nu pot sa dovedesc. insa chiar tu sugerezi ca ea isi iubea morcovii (chiar daca n-aveau umbrelute Bonduelle 🙂 ) – deci ceva suflet ma gandesc ca tot era indesat in morcovii aia…

    Pilda bunului samaritean nu are legatura cu fapta in sine. Fapta buna e un pretext pentru a spune ca, fie ca o simtim sau nu, sufleteste oricum suntem aproape chiar de cei cu care credem ca nu avem nimic in comun. Samaritenii erau dispretuiti de evrei pentru ca erau considerati impuri (amestec de sange evreu cu sange asirian), samaritenii urmand si din punct de vedere religios numai o parte din invaturile ebraice, considerate de evrei ca fiind singurele „adevarate”. In consecinta, samaritenii erau priviti de evrei ca pe niste dobitoace care desi au adevarul in mana, il imita fara a-l putea intelege. Samaritenii erau niste „pretenders” din punct de vedere al evreilor, care se considerau depozitarii unor adevaruri mai profunde.

    Lectia lui Isus in parabola Bunului Samaritean este ca adevarurile spirituale nu sunt deasupra celor materiale (si nici invers). Exista feluri diferite de a privi lucrurile, fiecare justificate in felul sau. Adevarurile spirituale, in momentul in care sunt impuse ca adevaruri celor din jur (fie si ca recomandari de conduita!), se de-spiritualizeaza si se materializeaza, ceea ce duce la separari nedorite intre oameni de naturi diferite. Sigur ca religia traditionala traduce aceasta pilda prin obligativitatea de a ne iubi aproapele, insa si aceasta interpretare se loveste de realitatea faptului ca nu actul in sine (care demonstreaza iubirea, materializand-o intr-un gest oarecare) este esential, ci sentimentul de a fi aproape de celalalt intr-atat incat nu numai sa nu-i faci rau, dar nici sa nu-i doresti raul. „Binele” facut este, in consecinta, secundar acestui sentiment de apropiere sufleteasca. In ciuda faptului ca exista falsitate, nu ne putem „lua” de falsitate, pentru ca nu falsitatea in sine ne deranjeaza (ea fiind doar o haina a adevarului), ci perceperea ei – sentimentul ca nu putem vedea dincolo, prin haina falsitatii. dar atunci cel care nu vede prin haina falsului e la fel de vinovat ca si cel care o poarta…

    in fine, revenind la morcovii nostri (pe care i-as fi ros cu placere, dar de care nu-mi pare rau pentru ca pribabil o sa-i roada sobolanii din tomberon), i-ai aruncat nu pentru ca nu aveai nevoie de ei, ci mai degraba dintr-un sentiment de jena ca a trebuit sa-i cumperi, ca sa-ti oferi un motiv de a-i da bani femeii care te-a impresionat prin tinuta si prin ochii ei, care reusisera sa iti transmita atmosfera salilor de opera si de petreceri de caritate… daca i-ai aruncat asa, numai de jena de a nu te folosi de munca femeii, situatia se schimba cu 180 de grade si devii chiar un mare maestru al binefacerii dezinteresate. sine ira et studio.

    apropo, unde e FireMan cu celofanul ala? ca tot n-am inteles – e mai bine cu celofan sau fara? 🙂

  9. Maine cred c-am sa scriu despre telina si gulii. Vad ca legumele sunt tare gustoase. Unde mai pui ca au si putine calori??

    Grid, da-mi te rog adresa de IP caci vreau sa iti trimit un cos de morcovi. Ma duc sa vad daca tanti e tot acolo.

    Asta imi aduce aminte de: Scufita Rosie 🙂

  10. Scufţa roşie tocmai scăpase din ghearele lui Karl. O chinuise cu ultima prezentare de haute couture. Biata de ea îi tot spusese că bunicuţa ei, săraca de ea, era bolnăvioară şi că avea nevoie de ajutorul ei. Repede, repejor s-a prezenat domnişoara Scufi la supermarket şi a luat un coşuleţ cu bunătăţi, din care evident că nu lipseau nişte morcovi crescuţi cu multă atenţie si grijă pentru concentraţia lor de beta-caroten. Bunicuţa, amărâta, mai visa încă la viaţa anterioară, când după spusele imaginaţiei ei ar fi fost chiar dezirabilă şi era veşnic bronzată.

    Scufi, scumpa de ea, o ia la picior până în staţia de taxi, unde sare sprintenă într-un S.
    – La bunica, vă rog!
    – Domnişoară, e prea periculos acum în pădure.
    – De ce?
    – Cică a ieşit vârcolacul din catacombe. Îmi pare rău să vă refuz, dar chiar nu vă pot duce.

    Supărată, Scufi coboară din S. Într-o zi va veni şi prinţul ei, care o va răsfăţa aşa cum merită un supermodel ca ea. Necăjită porneşte Scufi către bunicuţa, care nici măcar nu era bunica ei adevărata, ci doar o babă adunată de pe drumuri, pe care Scufi a vrut s-o ajute. Bătea vântul şi era frig, dar Scufi era protejată de pelerina roşie de la Chanel. Odată intrată în pădure o luă pe potecuţa, care ducea spre casa (pseudo)bunicii. Era întuneric, dar Samsung-ul Armani îi lumina calea.

    La un moment dat, într-un luminiş, apare (chipurile) vârcolacul. Scufi mai să leşine din cauza duhorii de canal.

    – Bă, Scufiţo, am să te halesc!
    Scufi se dă repede cu Allure, să poată face faţă duhorii şi păstrează sticluţa magică în mână. Ea ştie că dacă va apărea prinţul o va recunoaşte după esenţa pură, nu după pelerina roşie.

    – Poftim? Auzi, nu vrei un Orbit Clean înainte să mi te adresezi, lupule?
    – Băăă, păpuşooo, te halesc, măăă! Sunt lihnit!
    – Vai, da… Se vede, lupule, se vede, să ştii. De aia ai năpârlit în halul ăsta!
    – Îţi baţi joc de mine, măăă?
    – Îţi recomand un tratament Kerastase, lupule, da’ nu mai deschide gura atât sau ia un Orbit, insist!

    Brusc din desiş Scufi văzu două lumini uşor albăstrui, dar orbitoare, care se apropiau de ei. Vârcolacul se năpusti asupra ei, dar ea, abilă îi dădu cu Allure în ochii şi aşa chiori. Lupul răcnea din răsputeri. Scufi sări într-o parte şi luminile albastre, care se dovediseră a fi Xenoanele A6-lui negru, orbiră lupul, ale cărui oase pârâiră sub roţile Perlei Negre.

    Scufi privea mirată, nu putea să-şi creadă ochilor. Era EL. Vânătorul! Prinţul ei era vânătorul. Acesta o luă de după talie şi o sărută aprins. S-au urcat fericiţi în A6 şi au plecat către casa bunicii.

    La bunica au constatat miraţi că baba dracului n-avea nimic.
    – Ia zi, draga bunei, nu te-ai întâlnit cu lupul?
    – Ba da, buni, dar l-am omorât. Eu i-am dat cu Esenţa Pură în ochi şi vânătorul l-a strivit sub roţile A6-lui.
    – Cum?! Lupul meu adorat! Nenorociţilor!
    – Vai, buni! Buni, dar tu erai pe felie cu lupu’?! Atât ai putut să decazi, babă nenorocită?
    – Pleacă, pleacă de aici…

    Dar baba nu mai apucă să-şi termine strigătul, căci inima-i bătrână-i pocni şi se duse dracului.

    Scufi şi Vânătorul s-au urcat în A6 şi au trăit fericiţi prin castelele lor presărate pe toată planeta.

  11. luxor, il copiezi pe grid? 🙂

    roby, daca tot ai vb de gulii si alea alea, pe cand un articol despre? (scot limbutza) poola mea, cum se pun emoticonuri aici?

  12. Luxor: genial, Kido! Povestea ta merita transpusa in imagini (realitate). Si nu cred ca ar fi greu de gasit actorii potriviti pentru a juca rolurile respective.
    dar oare ar avea succes? si daca da, cat timp ar avea succes? pentru ca ar fi cateva probleme…
    1. cum se face ca Vanatorul ala apare numai cand Scufi e pusa intr-o situatie limita? deci, Scufi ar fi doar o alternativa pentru Vanator… caci dealtfel, Vanatorul ar fi „pe felie” cu lupul/varcolacul mai tot timpul
    2. Scufi ar face bine sa fie de gen feminin totusi…
    3. Varcolacul e surprins doar intr-una din ipostazele vietii lui…poate cea mai dificila. Orice varcolac are insa o viata de om, „normala” … si una de animal (anormala pentru gasculite a la Chanel ca Scufi)… Si niciodata nu poti sti cine/ce se ascunde sub pielea oamenilor de langa tine. Din acest punct de vedere, mi se pare mult mai fermecator (sau cel putin interesant) un varcolac decat o biata Scufi care doar vede fluturasi, e deranjata de miresme ne-Chanel, si tipa in gura mare de frica lupului/varcolac, care nici macar nu se sinchiseste sa pape o asa musculita mica si neinsemnata, bazaind prin lume aiurea…
    4. Vanatorul are nevoie si el de cateva palme peste ochi, sa se trezeasca (la realitate), iar Scufi nu poate face altceva decat sa il poarte in lumea ei plina de intzepaturi, miraje si cristale … implicit, la un moment dat se va simti stanjenit de exagerarile si veninul ei irosit pe toti peretii… si va cauta iarasi cate o palma zdravana, dar „nooooormala”, chiar daca doare un pic

    5. locul de Scufi e deja ocupat, oricat ai ar incerca cineva sa dai dea din coate ca sa prinzi prinda locul din dreapta din A6 rolul… nu e corect… asa ca in A6 Scufi 2 va sta pe bancheta din spate… lucru care o va enerva la culme, dar… nu va avea ce face…

  13. in legatura cu IP-u’,ma simt obligat sa dau cateva explicatii… ca altfel vad ca ia lumea foc, si nu mi-e de alta decat ca pompierii nu isi mai fac datoria…
    so…
    imediat ce am citit comentariul lui KKS, prima intrebare care mi-a venit in cap a fost daca are sau nu dreptate… asa ca am incercat sa il inteleg. pentru asta, as avea nevoie sa cunosc un pic omul respectiv, ceea ce am si inceput sa fac, pornind de la IP sau. Primul lucru gasit… a fost acela ca nu respecta un site de cultura si informare cum e Wikipedia, apoi am gasit cum ca este din Iesi… venindu-mi fara sa vreau in minte Povestea Povestilor, de Creanga. Atata tot. De ce e o asa tragedie?

    P.S. Robert, nu cred ca stie toata lumea ce inseamna proxy… dar na, daca multimea e tentata sa creada ca te plimbi seara pe locul ex-Twin Towers, de ce nu, nu?

  14. mai… deci nu va mai certati ca niste femei ca nu va sta bine… mai ales daca nu va puneti si rochiile.
    omu’ a facut si el o fapta buna. foarte bine a facut. ma rog, puteai sa pastrezi morcovii daca tot i-ai cumparat. orisicum pana la urma a fost un schimb relativ echitabil.
    nici eu nu sunt de acord cu datul de pomana, mai ales aici in bucuresti, unde auzi aceeasi poveste de sute de ori, de la alti oameni.

  15. Luxor~

    Mare noroc pentru Scufi ca baba dracului, ex-dezirabila si ex-bronzata, a murit de inima rea! Da’ trebuie luata in calcul si posibilitatea ca bunicuta sa-si fi orchestrat propria moarte, numa’ ca s-o vaza pe Scufi in sfarsit multumita de ceva! De fapt, babiți e probabil destul de versata ca sa nu se sinchiseasca de mutrele acre din jurul ei. A crapat si ea, de ochii lumii, iar acum traieste la capatul lumii sub o alta identitate, in timp ce Scufi mai plange si azi ziua cand a pierdut-o pe buni…

    In alta ordine de idei, nuș’ cine zicea p’aici ca nu mor lupii cand vor scufitele… asa o fi.

    A, si inca ceva… Daca Vanatorul o papa in final pe Scufi, careia se vede treaba ca ii s-au cam aprins augustele talpi dupa nenea vanatoru’, cine o sa raspunda? Ca A6-le departe ajunge, iar bunicuta – ia-o de unde nu-i…

  16. Scrisoare deschisa catre Scufi
    Draga Scufi,
    Fac recurs la antologia prezentata de tine, ca obligativitate datorata moralei padurii noastre… Nu este dezirabila brabusirea echilibrului eco-logic al regnului nostru in padurea din care facem parte
    Astfel ca:
    Mandatarii Ministerului pentru Usurarea de (sau pe) Idioate din Ecosistem al padurii noastre dragi, prescurtat…. , reprezentati de: bunicuta resuscitata si nesperat de vie – in comparatie cu moleseala si paloarea ascunsa de fond de ten ale unor exemplare demne de insectar din mai sus numita padure – si subsemnatul, adik lupu’ (supranumit si Varcolacu’), care vorba ceea, isi schimba parul, dar naravul ba, si asta numai pe luna plina, au hotarat de comun acord si sfatuiti de contacte externe, urmatoarele:
    -clasica doza de Flit aplicata ca pedeapsa asupra zumzaitului suparator din padure sa fie inlocuita cu o portie zilnica de muschi VANATORESC la Casa cu Flori, doar doar i s-o apleca uneia din partile (evident) vatamate.
    – pe bancheta din spate a limuzinei (viitoare) a padurii sa se monteze un scaun de bebelusi prevazut eventual cu centuri de siguranta (mai multe… si in jurul gatului) pentru o mai buna reactie la cuvantul „frana” ce poate aparea pe parcurs (pe parcursul drumului spre … palatele de cristal/e)
    – intelegerea pe deplin a maltratarilor suferite in tineretea Scufitei si absolvirea de orice vina cu privire la bazaitul ei devenit suparator chiar si pentru animalele ce-si vad de treaba: de ex. iepurasul rontaitor de morcovi. Intr-un cuvant: dragi animale: cu toata simpatia pe care i-o purtam ,se pare ca Scufitza are ceva suparator la scufitza. Incercati sa o ajutati, nu o scuipati, nu o injurati, si mai ales, nu dati de inteles ca vreti sa o papatzi, caci pot aparea reactii halucinogene
    – achizitionarea unei lunete noi, din bugetul padurii, pentru pusca de mare distanta a vanatorului… pentru a vedea mai departe…
    – importarea de noi exemplare de mamifere, preferabil masculi, pentru a gasi un biberon pentru sarmana Scufitza care din cand in cand se simte sedusa, abandonata si mai ales molestata…
    Va multumim,
    Lupu’ si Bunicutza

  17. Atentiune, atentiune!

    Se aud trambitele (in care niste ostasi cu gatul lung si pieptul mare sufla cu putere): Tatatataaaaaaa!

    De trei ori.

    Regele junglei (jungla folosita pe post de decor de teatru petru o opera de doi bani) a decretat:

    Articol 1: Incet dar sigur cred ca vom ajunge pentru termenul de cautare „Legume” pe primul loc. Peste tot, nu doar pe Google. Simt miros de ciorba, fara carne, doar legume. Vegetariana, hipocalorica si fara gust.

    Articol 2: Regelui ii plac carnurile, de toate felurile si cele domestice si cele salbatice (vanate intr-un stil vanatoresc de insusi Domnia Sa Regele Junglei) asa ca roaga tot poporul sa renunte la a mai consuma ciorbe create doar cu legume deoarece cu cat sunt mai multe legume cu atat este mai probabil sa nu se mai diferentieze niciun gust de celalalt.

    Articolul 3: Luati aminte la Articolul 1 si 2.

    Trambitele suna dinou. Regele tusind usor, se retrage de pe balconul gradinii sale cu legume.

    Acesta petitie este semnata de:

    Alba ca Zapada
    Cenusareasa
    Fat Frumos din lacrima
    Motanul Incaltat
    Hänsel
    Gretel
    Zmeul cel Rau
    Zmeul cel Foarte Rau
    Muma Padurii
    Critorasul cel Viteaz
    Ileana Cosanzeana
    Fat Frumos (nu asa de frumos ca ala din lacrima)
    Fata babei
    Fata mosului
    Cele sapte muste omorate dintr-o lovitura de Croitorasul cel Viteaz
    Capra si iedul cel mare si cel mijlociu
    Iedul cel mic al caprei (acesta a pus copita in cerneala apoi pe petitie ca nu stie inca a scrie)
    Ursul (pacalit de vulpe)
    Pestisorul de Aur
    Fetita cu chibriturile

  18. Trebuia sa iei morcovi acasa mey sunt foarte sanatosi 🙂 Acu io reiau ce a trecut da na acu am timp. Oricum daca mergi si maine tot acolo o vei gasi pe batranica pentru ca asta e viata ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here