Acasă Zi de zi Discutie cu un heterosexual

Discutie cu un heterosexual

320
34

La un articol scris de Tudor Kovacs pe Adevarul.ro, s-a comentat mult si prost, fiecare cum s-a priceput.

In fine, din vorba in vorba am ajuns sa am un schimb de opinii cu unul dintre comentatori, si pana la urma am fost surprins. Daca sunteti curiosi de toata discutia, puteti accesa link-ul de mai sus di da clik pe „Mai mult comentarii”… pe la ultimele o sa vedeti toata discutia.

Treaba e ca omu’ crede ca noi, gay-ii din Romania, ne adunam ca o secta in secret pe undeva si stabilim ce e de facut si cum sa facem „propaganda” (asa zice el). Si am simtit nevoia sa ii spun ca lucrurile nu stau chiar asa in acest comentariu:

(…) Sa nu crezi ca in Romania, sau oriunde in lume, exista o comunitate a homosexualilor, un grup care se aduna in secret pe undeva sa decida actiunile pe care le vor face homosexualii. Nu. Exista doar ONG-uri care functioneaza ca niste afaceri (asa functioneaza toate ONG-urile, asociatiile… nimeni n-o sa faca ceva pe gratis… e vorba de bani) care primesc din exterior bani pe diverse proiecte.

Acum, stii si tu… se merge pe drepturile omului, se militeaza impotriva avortului, Rosia Montana, pe intrajutorarea persoanelor cu handicap, educatie in ce priveste bolile cu transmitere sexuala, suport tinerelor de 16-17 ani care raman insarcinate cu colegul de clasa cu care au facut-o in toaleta scolii, copii abandonati de care abuzeaza asistentii sociali (eu tot zic ca pedeapta cu moartea ar trebui aplicata celor care abuzeaza de niste suflete nevinovate…), protectia copilului si cate si mai cate. Depinde de aria de activitate a fiecarui ONG in parte. Fiecare ONG actioneaza asa cum crede el de cuviinta. Nimeni nu consulta pe nimeni. Iti dai seama acum, degeaba o asociatie numita Pro-Familia militeaza impotriva avortului, ca avort tot se face, degeaba PSI a facut o gramada de campanii de educare in privinta bolilor cu transmitere sexuala ca Romania e tot printre fruntasi la numarul persoanelor infectate cu HIV, samd.

Apoi, gandeste-te, Facebook-ul e plin de barbati sarutandu-se (ar trebui sa ai grija la ce se uita copilul tau pe Internet), fiecare site cu pornosaguri are sectiuni dedicate lesbienelor si gay-ilor… dar ma indoiesc profund ca un tanar care da accidental sau din curiozitate peste asa ceva…. se va transforma in homosexual. Ti-am zis, unii sustin ca te nasti homosexual, altii ca educatia joaca un rol important (de exemplu se stie ca copiii care cresc fara tata vor avea mereu in subconstient o atractie fata de o prezenta masculina in viata lor, copiii pe care mama ii cocoloseste foarte mult… tot asa…). Sunt si familii cu 3 baieti, toti 3 sunt gay… deci e imposibil de determinat care e cauza exacta.

In Romania majoritatea homosexualilor sunt oameni simplii, trecatori pe trecerea de pietoni, oameni care stau la o bere (sau mai multe, hehe) la fel ca si tine, ca mine si altii, imbracati decent, cu functii, cu job-uri, cu viata sociala samd. Pentru mine, viata intima e… intima… e treaba mea daca in dormitor la mine fac sex cu un barbat, o femeie sau si/si. Eu nu prin asta sunt definit ca OM, ci prin inteligenta mea, puterea mea de a intelege, de a procesa informatii etc.

Cunosc cupluri de homosexuali care traiesc impreuna de 10 ani, 15 ani… locuiesc impreuna, isi vad de viata lor etc. As minti sa spun ca acestia nu isi doresc sa existe posibilitatea unei uniuni civile, adica sa poata sa merga la primarie si cineva sa le recunoasca statutul de cuplu, ca in font asta sunt. Isi platesc si ei taxele ca oricare altii, muncesc, etc… e un drept fundamental. Au fost cazuri urate… unul de exemplu a avut un accident, si mama celuilalt a venit repede si a pus mana pe tot ce era al copilului sau… nici macar la morga nu l-au lasat pe prietenul cu care a stat 12 ani. Evident, nu cred ca e cineva care vrea sa se imbrace in rochita de mireasa, sau sa faca reclama ca s-a casatorit. In fine… e vorba de niste drepturi fundamentale. Totuși, uniunile civile între persoane de același sex (nu căsătoria propriu-zisă) sunt deja legale în majoritatea țărilor Uniunii Europene, inclusiv țări vecine precum Ungaria, Cehia și Slovenia.

Pe de alta parte, societatea aduce argumente puerile oricand vine vorba de asa ceva (ca Dumnezeu l-a creat pe Adam si Eva, ca homosexualii nu pot face copii, ca traditia, ca familia traditionala, diavolul le poseda sufletele si alte bazaconii). Acum, iti dai seama… nici nu stii ce sa faci, sa razi sau sa plangi, cand auzi argumente de genu’: „Ahhaaaa… vara asta a fost seceta ca ne bate Dumnezeu ca exista homosexuali!”… 🙂

Ei bine, eu zic ca e ok ca cineva sa mai aduca din cand in cand in dicutie aceste subiecte pentru ca, repet, a fi homosexual nu e nicio rusine, nu e un handicap… trebuie sa acceptam ca ei exista, sunt oameni ca si noi… si in consecinta merita sa aiba drepturi ca si noi. Acuma… cum si in ce maniera se discuta… tine de fiecare. Solutia, clar, nu e cu bate si pumni.

Homosexualii inteleg ca Romania e o tara cu un trecut zbuciumat, are o traditie, cultele religioase sunt in floare, respecta aceste lucruri… insa si Romania trebuie sa inteleaga ca homosexualitatea nu e de ieri, de azi… si ca si ei sunt oameni. Si, as fi ipocrit daca as spune ca nu ma bucur enorm ca s-a abrogat legea 200, si ca nu le sunt reconoscator celor care pun problema intelept, fara a periclita in vreun fel psihicul tinerilor, evident.

In rest, nu ma pot pronunta la cum decid ONG-urile sa faca „lobby”… asta e treaba lor, ei nu se consulta cu nimeni, fac asa cum cred. Repet, homosexualii nu se aduna in locuri secrete ca sa discute despre viitorul lor. Ce vezi tu pe la TV si asa… sunt diverse comunicate de presa, evenimente pe care si presa le mai infloreste pentru a soca (ca din asta traiesc si ei)… si cam atat. Ti-am zis… da, sunt si homosexuali care inteleg gresit modul de abordare a problemei… dar nu ai ce sa le faci… fiecare procedeaza asa cum crede de cuviinta.

Crezi ca homosexualii s-au simtit bine cand s-a dus nush care travestit la ceva emisiuna si declara senin ca el este gay? Ce legatura are cu acesta un chirurg (gay) de exemplu? Dar is niste chestii incontrolabile pe care din nefericire mass-media le vaneaza pentru audienta. N-am mai vazut un om intreg la minte la vreo dezbatere de ani buni. Hai ca deviez deja, si mi se raceste si cafeaua. 🙂

La care, individul imi da un raspuns care… da, de ce sa nu recunosc, m-a pus un pic pe ganduri:

Neatza, Robert.

Habar n-am care e relatia dintre voi si ONG-urile de care spui, dar din ceea ce ai scris tu, tocmai am dedus un lucru neasteptat. Anume ca de fapt ONG-urile acelea lucreaza in defavoarea voastra. Ma refer aici strict la propaganda facuta. Si voi, oamenii de rand, ar trebui sa faceti diferenta intre reactia vehementa a majoritatii straight care e adresata in special impotriva rezultatului actiunii acestor ONG-uri, si nu impotriva indivizilor. Pe seama „altfel”-ismului vostru, ONG-urile respective castiga bani, iar prin actiunile lor va fac un deserviciu. Si asta de ce? Tocmai ca sa aiba motiv sa mai primeasca bani pentru inca o parada sau un set de pliante.

Si tot asa: bani investiti in ceva care face galagie, genereaza reactii de respingere, care sunt intretinute cu alti bani si alte manifestari. De fapt businessul acestor ONG-uri prospera atata vreme cat exista o reactie negativa la adresa actiunilor lor. Toate astea nu fac decat sa contribuie la sentimentul de marginalizare al celor in numele carora chipurile lupta, in paralel cu o reactie din ce in ce mai radicala a celor care se simt atacati de aceasta propaganda.

Disconfortul psihic al homosexualilor si sentimentul de marginalizare se accentueaza cu cat se vorbeste mai mult despre asta, la modul cum se procedeaza acum. Exact pe acelasi mecanism functioneaza si UDMR si ONG-urile cu protectia cainilor. UDMR irita populatia majoritara prin actiunile pe care le vedem cu totii starnind dezaprobare, in timp ce multi dintre maghiari se simt din ce in ce mai amenintati, iar lucrul asta asigura voturile UDMR, si tot asa.

Asociatiile gen 4 labute tot asa fac. Nu e „uman” ca maidanezii sa stea pe strazi, dar numai in felul asta respectivul ONG primeste bani. Tocmai nerezolvand problema, si intretinand o inflamatie in jurul ei.

Revenind la LGBT, ma intreb daca n-ar fi mai bine pentru toata lumea ca acestia sa-si inceteze activitatea. Popescu, Ionescu si mai stiu eu cine care sunt in spatele acestui ONG ar face bine sa se orienteze spre alte activitati gen sustinerea invatamantului, agriculturii, etc. As vrea sa mai punctez un singur lucru.

Spui la un moment dat despre uniunile civile dintre homosexuali. Percep acest subiect ca pe ceva artificial. Pare doar un pas intermediar spre altceva. De ce spun asta? Pentru ca in ultima vreme e foarte raspandita in lumea straight deviza „nu ma leaga pe mine o hartie de omul asta”.

Uniunile homosexuale oficializate intr-o lume in care ceilalti tind sa nu oficializeze relatiile, imi suna bizar. Cred ca mi-am exprimat suficient de limpede deschiderea fata de homosexualitate, si totodata limitele acceptarii ei (fara propaganda). O alta limita este adoptia de copii si casatoria.

De fapt aceste limite sunt consecinta faptului ca nu consider homosexualitatea o cale de urmat pentru membrii societatii. Consider aceste orientari ca fiind niste exceptii, mi se pare natural sa nu-i condamn pe oamenii respectivi, dar nu pot considera ca „a fi gay sau nu” e acelasi lucru cu „a face politehnica sau nu”. Prin urmare casatoriile gay si adoptia de copii mi se par inacceptabile, pentru ca ar sterge caracterul de exceptie al homosexualitatii, am duce acest lucru in zona „gay sau nu” e acelasi lucru cu „inginer sau nu”, si cred ca nu e in regula.

Daca exista oameni care se nasc asa (desi cred ca marea majoritatea devin, nu se nasc gay), e dreptul lor sa traiasca asa cum cred, dar un copil crescut intr-un astfel de mediu nu cred ca e de dorit, pentru ca nu-mi imaginez un viitor straight pentru el. Copiii devin in mare parte ceea ce vad la parintii lor. Expresii, obiceiuri, calitati si defecte ai sa le vezi luate de copii de la parinti. Unui copil implantat intr-un mediu gay aproape sigur i-ai hotarat soarta. Si revenim astfel din nou la ceva extern care corupe copiii (fie ca e propaganda, educatie in casa, tv, sau ce o fi).

Putem da nenumarate exemple de lucruri nocive la care este supus un copil crescut intr-un mediu traditional: alcool, violenta, infractionalitate, etc. Am fi tentati sa spunem ca acestea sunt „mai rele” decat homosexualitatea. In realitate acestea nu se pot compara, pentru ca homosexualitatea e pur si simplu altceva. Nu putem pune semnul egal intre a fi gay sau a fi alcoolic. A fi gay sau nu e mult mai „in amonte”.

Bifurcatia gay sau straight e mult mai devreme decat alcoolic sau nu, violent sau nu, etc. In mod cert si intr-un cuplu gay exista alcoolism, violenta, etc, asa cum exista si intr-unul traditional. Statistica poate demonstra orice. Daca la TV vedem femei batute de sotii / concubinii betivi, nu inseamna ca aceste cazuri sunt cu zecile de mii in fiecare zi. Asa cum spuneai si tu, acestea aduc audienta. Problemele de acest fel nu afecteaza mai mult sau mai putin un om in functie de orientarea sexuala.

Am scris cam multe, merg si eu la ale mele. O zi buna!

So, o fi cum zice el, sau nu?

In mintea mea, intrebarea nu este daca sa existe sau nu ONG-uri pro-gay (din punctul meu de vedere au o utilitate foarte mare, si anume aceea ca prin actiunile lor amintesc heterosexualilor ca existam) ci cum are trebui acestea sa isi desfasoarea activitatea, ce fel de priecte ar trebui sa demareze, astfel incat „acceptarea” noastra sa fie una naturala, nu fortata – asa cum de altfel este la ora actuala si se vede foarte bine ca sistemul nu functioneaza asa cum ar trebui, sau, ma rog, nu are efectele scontate.

P.S.: Stiu ca unii din voi va veti aprinde si asa… insa nu asta e ideea. Pe noi ne intereseaza cum sa punem problema intr-un mod intelept, astfel ca acesata sa fie inteleasa deo societate cum este cea romaneasca.

34 COMENTARII

  1. Din punct de vedere legal, intr-un stat democratic, Guvernul trebuie sa ofere protectie si egalitate cetatenilor unei tari. In Romania nu exista democratie. Oamenii nu sunt tratati in mod egal iar principiul laic al organizarii statale nu se respecta.
    Un ONG, prin definitie, nu face parte din structura guvernamentala – prin urmare orice rezolutie nu pot fi imputernicita din punct de vedere legal sau guvernamental – singura cale este ca Guvernul sa preia ideea si sa o legifereze (daca se aproba). ONG-ul este un loc ingradit de expresivitate, daca imi permiteti.

    Singura organizatie care poate sa schimbe actuala situatie si este direct responsabila de situatie este Guvernul Roman.

    Din puntul meu de vedere, ONG-urile sunt o metoda de a disimula si tine anumiti oameni ocupati – nu au nici o autoritate sau credibilitate.

  2. Poate se gaseste cineva printre cititorii blogului/autori, care sa apuce odata taurul de coarne si sa faca un nou ONG gay – „diferit” fatza de cele existente.

    Eu pot fi de folos cu niste contacte in strainezia daca e necesar. Poate cineva care cauta un job? Poate cineva care s-a saturat sa critice ONG-urile gay si vrea sa demonstreze ca se poate si „altfel”? 🙂

  3. In opinia mea, ONG-urile pro-gay isi au utilitatea, daca ele nu ar exista, nu ar fi nimeni care sa „cante”, asa… bine, prost… ca existam. Intrebarea care se pune aici cu adevarat (si nu, nu cartcotim impotriva ONG-urilor deja existente, dupa cum am stabilit deja, eu unul le vad utilitatea) este modul in care un ONG oarecare pro-gay ar trebui sa puna problema.

    Adica… ce sa faca? Cum sa faca? In ce maniera si cu ce mesaje sa iasa la inaintare?

    Deoarece, vedem bine ca trei poze, doua pliante si vesnicul „noi suntem diferiti – acceptati-ne si pe noi va rog frumos!” nu merge si au spus-o deja atatia ca nu e taman OK asa si vedem si reactiile „target”-ului (adica a heterosexualilor).

    Deci, va rog frumos, cu toata seriozitatea si fara misto-uri, incercati sa raspundeti la acesta intrebare.

    Multumesc.

  4. E evident ca nu prin „paradele gay” rezolvam problema acceptarii gay lor in Romania, ba din contra, formeaza o imagine total deformata a „tipologiei gay” care genereaza pe de alta parte, opozitia majoritarilor.

    Cred ca ONG urile ar trebui sa fie orientate spre linia speciala a consilierii celor care nu se accepta asa cum sunt, spre prezentarea lumii gay, reale, si nu a show ului pe care il fac anumite persoane.

    Crede-ma ca nu mi-ar placea ca un tip cu pene in cur sa spuna ca reprezinta comunitatea gay. Poate face parte din ea, dar nu are nimic comun, nici cu doctorul gay, nici cu inginerul gay si nici cu macelarul gay, cu exceptia orientarii sexuale!

    Dupa aceptarea ideii ca exista si gay, putem sa organizam orice parade, pentru ca totul va fi ca un spectacol.

    Dar acum, cand prostimea habar nu are ce este un gay, e absurd sa defilezi cu spectacole care iau in deradere o optiune sexuala.

    Aveai perfecta dreptate, ca optiunea sexuala e privata si strict intima. Si atunci de ce sa o promovam pe strazi? E de preferat o organizare a celor care sunt gay, sa existe senzatia unei comunitati care se ajuta decat o imagine desueta a unora care defileaza cu pene pe cap si in cur.

    Cati dintre cititorii acestui blog se identifica cu aceasta imagine promovata in mod propagandistic, ca suntem baietii carora le place trevestiul si ca ne simtim mai bine in haine de femeie?

  5. Heterosexualul cu pricina se afla pe drumul bun, dar mai are inca multe prejudecati. Nu e adevarat ca ¨ONG-urile¨ de profil doar iau bani, fara sa rezolve nimic. In vest, activitatea ¨ONG-urilor¨ a avut rezultate spectaculoase, au schimbat pur si simplu mentalitatea societatii, si mi se pare incorect sa presupunem ca romanii nu sunt capabili sa evolueze si ei. Pe langa asta, sunt multe judecati stranii in mesajul heterosexualului citat, de pilda: uniunile heterosexuale nu mai sunt la moda, prin urmare uniunile gay nu pot fi acceptate (tronc), sau ¨un copil crescut intr-o familie gay nu poate avea un viitor straight¨, si alte aiureli din astea.

  6. @Corneliu, vezi te rog intrebarea de mai sus, legata de ONG-uri (in general, nu ma refer la niciuna din cele existente): „ce sa faca? Cum sa faca? In ce maniera si cu ce mesaje sa iasa la inaintare?”

    Poate reusim in urma comentariilor, duce ce mai multi (si va rog, spuneti-va parerea) sa tragem niste concluzii referitoare la cum ar vrea gay-ii sa fie reprezentati.

    • @Victor, o sa iti raspund la ultima intrebare si apoi la prima.

      Poate ca voi infinta un ONG intr-o zi cu o mana de oameni care pot si stiu ce si cum sa faca. Nu as infiinta un ONG doar de dragul de a infiinta un ONG. Sunt constient ca e mai mult de munca (mai ales daca ar fi sa fie facuta cum trebuie) cu un ONG decat scrisul pe blog. Asta am auzit-o ori de cat ori a opinat cineva legat de activitatea oricarui ONG. Stiu poezia desi e una invalida. Orice ONG trebuie sa stie sa asculte ca poate sunt oameni care au idei bune. Anyway, de bine, de rau acest blog a descretit destule frunti incruntate si mie, personal, acest lucru imi da o satisfactie extraordinara. Adica, am facut un lucru MARE doar scriind pe blog. Uneori, nu trebuie sa depui prea mult efort pentru a realiza lucruri cu greutate.

      Referitor la cealalta intrebare, eu cred ca un ONG in primul si in primul rand trebuie sa aiba la bord oameni foarte bine instruiti, fiecare pe domeniul lui de activitate. Vad indispensabila prezenta unui phiholog axat pe psihologie sociala, a unui antropolog, a unui jurist bun si nu in ultimul rand a unui purtator de cuvant greu de intimidat si cu greutate in discurs care sa fie un bun comunicator cu publicul. Si evident, pe langa asta are importanta lui un specialist in marketing vizual, un editor de texte (pentru ca nu poti da comunicate de presa pline cu greseli) samd. Si orice proiect, orice chestie, cat de mica… sa fie foarte atent analizata, sa se aprecieze reactia publicului, sa se invete din posibilele greseli, sa se urmareasca atent reactia target-ului etc. Si evident, sa existe o comunicare cu homosexualii insasi, sa se analizeze niste date, niste fapte… ce merge, ce nu merge… de ce nu merge ceea ce nu merge?

      Eu cam asa vad lucrurile.

  7. Eu nu pot sa raspund la intrebare, nu am idei noi fata de ce s-a incercat, cu succes, in vest. Si cum, ca toti cei de aici, nu fac nimic concret, nu-mi permit sa critic pe cei care incearca sa faca ceva.

  8. @Smog

    Mai, din punct de vedere legal, n-ai de ce sa-ti faci nicio problema. Nu e „ilegal” sa fii gay. Problema nu sta in ceea ce face ori nu face guvernul fiindca la nivelul asta nu mai ai ce adauga in circumstantele zilelor actuale. Democratia in sine e un concept utopic, adaptat conform posibilitatiilor fiecarei societati care si-o insuseste. Pe parcrus e clar ca-si pierde din esenta. Dar tot o idee democratica e in spate, chiar si-n vagauna asta de tara. Lucru, zic eu, de apreciat totusi.

    Cat despre ONG-uri si ce-ar putea face – e relativ simplu. Sondaje de opinii pe medii virtuale, spre exemplu. Ar fi un inceput inspre a deschide un dialog cu adevarata comunitate gay din Romania. Sa afle si ei intr-un final ce vrem noi, ce asteptari avem de la ei si ce pretentii. Sunt foarte putini oameni cu adevarat scoliti intr-ale antropologiei, sociologiei si psihologiei care sa poata spune ca sunt in stare sa manevreze tot felul de initiative in interesul Comunitatii.

    Iar in privinta domnului hetero de acolo – pozitia lui inca imi pare una destul de incuiata. Apreciez si respect deschiderea dansului inspre dialog. Dar in ultima parte isi scoate ignoranta capul urat la iveala, iar argumentul ce i se poate da e unul simplu: oamenii gay provin din familii hetero. Mediul in care cresti, intr-adevar influenteaza anumite lucruri, dar sunt putine chestiuni determinante la nivel absolut. Faptul ca un om ori altu-i gay e un rezultat a multor factori asupra carora nu putem decat specula. Studii clare arata ca un copil crescut intr-o familie cu doi parinti de acelasi sex nu are mai multe sanse de a ajunge si el/ea gay decat un altul crescut intr-o familie tradiitonala. Iar argumentul „si-n familiile gay pot aparea neplaceri, neintelegeri si chiar abuzuri” subliniaza si mai mult ideea ca, intr-un final, nu e nicio diferenta intre o familie gay si una straight.

    Dialogul purtat de ONG-urile noastre trebuie sa se indrepte catre unul de bun simt. Cum a fost cel venit drept reactie la boicotul de la Muzeul Taranului. Schiopatat pe ici, pe colo – dar a fost unul de bun simt. De ce nu puneti mana si veniti in fata cu astfel de dialoguri mai des? Unde sa lasati oamenii sa va intrebe chestiuni ce nu le inteleg si sa aveti oamenii vostrii care le pot raspunde intr-un mod civilizat, batand terenul comun intre gay si straight, mai degraba decat a scoate in evidenta diferentele.

  9. @Victor

    RobertG a pus o intrebare simpla. In primul rand, e urat sa ii raspunzi cu o alta intrebare. In al doilea rand, atitudinea ta e cel mult primitiva. Exista deja doua organizatii care functioneaza la nivelul asta din multe puncte de vedere. Care e problema ca se discuta despre cum si-ar putea imbunatati metodele? Sau ce, mergem pe principiul ca daca nu ne place ce face un presedinte, trebuie sa ne scolim ca sa ajungem sa-i luam locul? Nu e mai usor sa ii spunem ca daca are pretentia de a ne reprezenta, atunci ar fi bine sa X, Y si Z lucru? Nu fii absurd si vino cu ceva constructiv daca vii. Iar daca nu, pe aceeasi linie logica cu a ta, fa-ti un blog al tau si ridica-le statui ONG-urilor astora „perfecte”.

  10. @RobertG: putem facem un brainstorming dragut cu idei si sugestii, dar nu stiu daca e cazul sa (re-)inventam noi roata.

    In primul rand, sa vedem ce capacitati au ONG-urile pro gay existente. Pentru a le putea evalua intr-un mod sistematic si evidence-based capacitatile, exista mai multe cadre teoretice. De exemplu putem include componenta: resursa umane de care dispun, finantarea, leadership-ul, parteneriatele, structurile prin care primesc si transmit informatii. Daca suntem de acord cu aceste componente, le putem lua pe rand si analiza.

    De exemplu, pentru reursa umana: ce studii si experienta au membrii staff-ului. Resursa umana profesionista, cu studii in ramuri specializate din sociologie si psihologie se presupune ca are capacitatea necesara de a dezvolta un plan strategic pe termen lung cu proiecte punctuale (SMART) care sa poata aduce schimbarea pe care o doresc in societate. Chestiunea gay, nu este simpla nici macar in acest context, si se vede experienta tarilor vestice. Dar macar sansele de reusita sunt mult mai mari in momentul in care dezvolti niste proiecte bazate pe ani de experienta din alte contexte, ai cunostintele necesare sa le adaptezi si nu te iei asa dupa ureche sa imparti pliante si fluturasi sperand sa mantuiesti lumea cu ele…

    Dupa o analiza clara a ceea ce exista, putem veni cu solutii de imbunatatire. Dar pentru asta, ideal ar fi sa fie inclusi in procesi si reprezentantii ONG-urilor respective, care de cele mai multe ori nu sunt incantate sa primeasca feed-back despre activitatea lor. Dupa parerea mea, cel mai simplu ar fi de creat un ONG nou care de la statut si pana la membrii sa fie cat mai aproape de profesionalismul necesar pentru a reusi schimbarea imaginii actuale a minoritatii sexuale pe care o reprezinta.

    • Michel-Angelo, as prefera sa nu vorbim de ONG-urile existente pentru nu asta e scopul. Nu strict treaba lor ce fac si nu vreau sa facem pe DarkQ comentarii legate de activitatea lor pentru ca… asa-i mai bine. Trust me.

      Vorbim despre ONG-uri in general, sau hai, nah… despre unul ipotetic. 🙂

  11. Eu vin cu o idee mai buna. Daca „Tara asta” isi doreste ca toti cetatenii ei sa fie egali si are nevoie de idei si ajutor, le putem oferii consultanta contra cost.

    Pana la urma tara asta are probleme mult mai mari decat drepturile homosexualilor. Nu ma intelegeti gresit, nu asa trebuie sa fie insa este.

    E mai simplu sa construiesti o autostrada aiurea ca sa dai peste cap un aeroport apoi sa ceri bani de la UE ca sa modifici cursul Somesului pentru a  reconstruii pista Aeroportului International din Cluj.

    Rationament romanesc.

  12. De exemplu: Make It Work: Six steps to effective LGBT human rights advocacy

    Dar cred ca e plin internetul de tot felul de guidelines, sugestii, propuneri si recomandari. Si probabil ca cei care lucreaza intr-un ONG pro gay stiu si ei de ele. Poate ce nu stiu ei este cum sa le implementeze. Si atunci sugestia este sa caute ajutor de la cine stie si are experienta.

    Poate problema este ca nu au fonduri suficiente. Si atunci sugestia este sa gaseasca metode de autofinantare, sa gaseasca parteneri internationali, etc.

    Poate ar putea organiza activitati „obisnuite” si „normale” tocmai ca sa sublinieze ideea ca nu suntem chiar atata de „diferiti” fatza de majoritatea populatiei… Pick your favorite

  13. Robert, mulțumesc de răspuns. Ce spui tu e de bun simț și achiesez în mare parte. Problema pe care cred eu că o au ONG-urile LGBT este problema legată de profesioniști. Salariile sunt mici în ONG-uri, chiar foarte mici, cu excepția acelor proiecte finanțate din fonduri structurale. Cum atragi profesioniști în cazul ăsta? Ca să nu mai spun cum atragi profesioniști care să-și asume asocierea publică cu homosexualitatea? Uneori mi se pare că unii de pe aici vorbesc dintr-o fântână. Unii probabil nici nu sunt out, le e frică de propria lor umbră, se cacă pe ei când ies la vreun date să nu-i vadă cumva, cineva. Așa că despre ce vorbim? Da, la modul teoretic știm probabil mulți dintre noi cum se face o treabă, dar ne omoară practica. Aștept cu interes să-ți înființezi un ONG și să ne spui cum e 🙂

    • @Victor, as avea multe de spus legat de usurinta cu care apar/dispar banii, mai ales in ultima vreme… de pe ici, de pe colo…

      Dar ok, nu sunt bani pentru a plati profesionisti (e bine macar ca in trecut s-au contractat „profesionisti” pentru a face site-uri care contin 10 pagini pe sume exorbitante). Atunci, admitem prin excludere ca un ONG in Romania, din cauza faptului ca „nu are bani”, e sortit esecului? Sau ca face ce poate?

  14. Apoi, legat de ce vrea comunitatea LGBT din România… e o chestie tricky. Mi-e teamă că de exemplu problema parteneriatului nu e o prioritate pt comunitate. Cred că așa-zisa comunitate, vrea mai degrabă să have fun, petreceri, după am observat din discuțiile cu mai mulți bărbați gay. Preocuparea pt probleme civice este scăzută, așa că mi-e teamă că sondajele de genul asta (bune în teorie) nu ar arătat de fapt o lipsă de preocupare pt zona de drepturi. Chiar și așa, mi-ar plăcea să existe o consultare în acest sens, măcar unde știm că ne aflăm.

    PS: vorbeam acum o zi cu un tip pe Romeo și îi povesteam de incidentele de la MȚR. Habar nu avea de el. Are 38 de ani, e cult, educat, lucrează bine prin București, dar e total dezinteresat de a fi un cetățean activ. El spunea că nu e out, că are o imagine de apărat, că are clienți, că nuș ce. Apăi cu oameni d-ăștia mai bine lăsați…

  15. Două lucruri sunt adevărate: (1.) Acolo unde există un ONG, există și o problemă de rezolvat – în acest caz, problema este discriminarea și nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului (printre altele, inegalitatea de șanse și inegalitatea în fața legii); (2.) ONG-urile funcționează după un model de business (nu contează că organizația e non-profit, modelul de operare e același), iar orice model business este aproape prin definiție supus tendinței de a-și găsi / face de lucru, dacă n-are, pentru a putea supraviețui.

    După părerea mea, organizațiile de acest tip ar trebui să renunțe la vocația de reprezentare publică a „comunității” pe care își închipuie că o deservesc, pentru că în realitate existența unei asemenea comunități este foarte discutabilă (dincolo de o identitate de carton, asumată de nevoie). Banii pe care astfel de ONG-uri îi primesc și îi cheltuiesc sunt destinați scopului declarat al organizației și proiectelor întocmite în baza acestui scop, nu într-ajutorării fraților de suferință dintr-o comunitate sau alta.

    Aici cred că se strecoară de cele mai multe ori neînțelegerea – în confundarea scopului cu cauza. Sigur că există cauze justificate pentru care se pot cheltui banii, dar un business urmărește întotdeauna un scop concret, care servește într-o anumită măsură cauza în numele căreia scopul a fost creat și definit, dar fără să și-o asume ca atare. În practică, se întâmplă adesea ca o acțiune să fie gândită și planificată înainte ca scopul ei să fie bine definit. Vrem să facem o proiecție de film, dar nu știm ce urmărim; știm doar de ce vrem să o facem. Modelul business (care mie îmi repugnă, dar nu despre asta vorbim aici) presupune definirea cu prioritate a unui scop urmărit, în funcție de care se construiește întreaga acțiune – numai în funcție de scopul urmărit putem discuta ce film anume vrem să vedem, unde să-l proiectăm, pe cine și cum să invităm etc. Dacă punem căruța înaintea boilor, riscăm să dăm în gropi cât de curând.

    Activitatea unei organizații non-profit trebuie să se ghideze după principii abstracte, nu după simpatii, reacții emoționale și după cazuri izolate. Proiectele trebuie în așa fel gândite încât să servească în primul rând scopului asumat de către organizație și nu câte unui caz concret care-și caută (oricât de îndreptățit) rezolvarea.

    Asumarea unei funcții identitare, de reprezentare este foarte riscantă pentru că distrage aproape întotdeauna de la scopul propus. Un șef de firmă nu este tatăl angajaților săi și nici interfața firmei cu publicul; în mod similar, un ONG nu poate să se reprezinte pe sine, ci lucrează în numele unui principiu de acțiune (pe care îl reprezintă) și pentru un scop declarat (pe care luptă să-l împlinească).

    Definirea unui scop pentru fiecare acțiune nu este o treabă tocmai simplă (și tocmai ăsta este motivul pentru care multe proiecte eșuează, lipsite fiind cu totul de un scop real, sau având stabilit un scop complet nerealist).

    Nu sunt un specialist în business administration, dar poate că altcineva ne va putea lămuri mult mai bine cum vine treaba cu management-ul unor proiecte.

    Pentru organizațiile care urmăresc profitul, adeziunea la un grup de interese sau asumarea unei funcții de reprezentare (pentru o anumită categorie de consumatori) poate deveni ceva obișnuit, chiar obligatoriu atâta vreme cât unicul scop declarat este profitul. În schimb, organizațiile non-profit trebuie să dezvolte o adevărată artă a aderenței la scopul lor, pentru care lucrează și cu care trebuie să se identifice, aceasta fiind singura lor garanție de succes (desigur, dacă acest scop este bine ales).

    Ca idee, o asociație precum Accept-ul , cu o misiune bine definită („Apararea si promovarea drepturilor persoanelor LGBT […] ca drepturi ale omului„), ar putea să evite pe viitor să se facă portavocea comunității. Dacă până acum a făcut-o, este pentru că scopul său declarat nu este foarte clar definit (pe site-ul asociației apare trecut ca scop: „schimbarea mentalității privind LGBT din România„, pe când Articolul 5 din propriul statut, regăsit tot pe site, definește scopul organizației ca fiind „apărarea și promovarea drepturilor omului„). Coordonându-și acțiunile din poziția de purtător de cuvânt al homosexualilor, nu prea ai cum să schimbi mentalități.

    Pentru așa ceva trebuie un punct de sprijin exterior, o poziție de forță și argumente solide care să folosească puterii de covingere. Trebuie găsită o voce a heterosexualilor, lipsită de complexul gay (complex nevindecabil, atâta vreme cât rațiunile sale stau în picioare), o voce în stare să vorbească suficient de clar heterosexualeza, ca să priceapă tot majoritarul despre ce e vorba. În România nu există încă asociații de tip PFLAG (Parents, Families and Friends of Lesbians and Gays) care să vorbească în numele lor, dar atunci asociațiile ar trebui să poată face asta în locul lor.

    Câtă vreme însă homosexualii își propun să facă educație heterosexualilor (în numele legii) rezultatul nu va fi decât discreditarea legii… Însă o organizație non-profit poate face asta, atâta vreme cât își alege bine metodele și purtătorii de cuvânt. Poate părea paradoxal, dar pentru ca astfel de acțiuni să aibă succes, trebuie ca organizația să-și asume și necesitatea de a mai da peste nas „comunității” din când în când, dacă nu chiar de a răni în mod serios un număr de hom-orgolii… Adoptând însă poziția de purtător de cuvânt al homosexualilor din România (sau de oriunde), nu mi se pare că o organizație poate face mare lucru.

    😎

  16. Robert, fara suparare… dar de ce trebuie sa le dau eu sugestii cand ei sunt experti in asta? Eu inteleg implicarea ta si intrebarea respectiva, insa cati urmaresc un exemplu din Spania 1980, sau Germania 1975?

    Stii ce ma deranjeaza? Faptul ca ‘NOI’ suntem tot timpul experti si avem impresia ca numai noua ni se intampla asta! Vai, poporul roman nu ne accepta, suntem luati in deradere! Ceea ce nu stiu expertii ONG-urilor de la noi este ca prin aceleasi momente au trecut si alte state din Europa.

    Daca totul se rezuma la trei party-uri de Predeal, daca totul se rezuma la impartitul rezervativelor pe plaja din Mamaia, atunci le urez multe ‘succesuri’ in viitoarele proiecte.

    Stand si analizand la rece, mie imi este clar ca un ONG ce include in agenda sa de lucru si comunitatea LGBT, nu stie ce trebuie sa faca. Drept pentru care s-a ajuns aici! Nu vreau sa fiu rautacios dar cati dintre coordonatorii LGBT din tara, se implica in ceva?

    De ce, eu… tu… altii… trebuie sa gandeasca pentru cei care promoveaza o imagine gresita a comunitatii? Hai sa fim seriosi!! Acum trebuie sa le facem si munca lor, ca dom‘le poate ni se ridica o statuie.

  17. Eu unul apreciez activitatile de genul dezbateri sau contact uman (vezi biblioteca vie). Problema e ca in Romania nu exista o traditie si deci o obisnuinta a dezbaterii, deci evenimentele de genul asta n-au audienta. In plus, cu cine sa faci dezbatere? Biserica si extremistii mai degraba trimit ciobani cu bate pentru a descuraja astfel de evenimente decat sa se angajeze intr-o dezbatere serioasa (si e cam greu sa dezbati cand oponentul nu se prezinta). Desigur aceste evenimente nu sunt, n-ar trebui sa fie si nici nu e posibil sa fie obligatorii.

    Acum si despre opiniile heterosexualului (ca nu ma pot abtine). El este un homofob care poate lega un discurs civilizat. Dar ceea ce spune, redus la esenta, e ca homosexualitatea este un lucru rau si ca vrea ca lucrurile sa ramana asa prin eliminarea „propagandei” (cunoscuta ca informare de cetatenii mai putin homofobi) si prin continuarea interzicerii uniunilor civile (ca mesaj ca nu e ok/normal).
    Ar fi frumos daca printre grijile ca propaganda LGBT ii va face copilul gay (un lucru rau a priori) , s-ar gandi si la copiii gay (12-18 ani) care nu beneficiaza de nicio indrumare, de niciun model de urmat si sunt lasati sa se descurce singuri.

     

  18. Toata chestia asta cu ONG-urile si hai sa facem sa fie bine, ca sa nu fie rau, e un fel de „tara arde si baba se piaptana”. Romanii, in marea lor majoritate NU sunt pregatiti sa fie educati, NU accepta sa fie educati, si cu siguranta NU renunta la propriile idei putine si fixe.

    Stiu, o sa ziceti ca vai, dar trebuie sa fim vizibili, trebuie sa incepem de undeva, ca deh – e misto sa ne simtim in Romania pionierii unor principii din astea pentru „comunitatea” gay, ca doar la cate filme gay-themed am vazut si am observat ca se poate, trebuie doar sa iti doresti tare-tare-tare si lumea o sa constientizeze ca prin minune ca a fost incuiata la cap atata timp si acum le-am aratat noi lumina.

    Come on people, this is not Laramie Project, pentru Dumnezeu!!! Indiferent de maniera de abordare a unui ONG in a concepe actiuni mai mult sau mai putin publice, bine gandite sau nu, opinia generala  a populatiei va ramane aceeasi: homosexualii trebuie arsi pe rug/ homosexualitatea e o boala/ astia ne fut copii, huooo, Tatal Nostru care esti… etc etc, atata timp cat lumea, incet-incet si de la sine, nu va incepe un proces intrinsec, propriu fiecarui individ, de a constientiza, rational, ca homosexualitatea nu e chiar cum credeau ei ca e.

    Diferenta o face si o va face doar mentalitatea fiecarui individ in parte. Oamenii deschisi si inteligenti versus prostime. Oamenii 18-30 de ani pe de o parte, versus 40+ pe de alta parte. Totul tine de „luminarea” pe care o face simpla trecere a anilor, deschiderea pe care o are fiecare generatie dupa generatie, ca sa tindem spre un nivel demult existent in tarile civilizate.

    Tanti Jeni de la etajul 3 nu va mai fi atinsa la corazon de vreun ONG sau campanie LGBT si cred ca nici nenea Gelu de la sifonarie. Daca nu ati observat pana acum, desi ma indoiesc, romanii sunt al naibii de grei de cap si nu vor accepta niciodata cand cineva le-ar demonstra negru pe alb ceva. Peisajul asta al acceptarii membrilor LGBT se va schimba, de la sine, in timp. Cu putin noroc, pana in prima pensie, vom prinde o lume destupata la cap asa cum ne-am dori-o.

    Pana atunci, toata agitatia asta intr-un pahar cu apa e ca sa se simta unii si altii importanti, ca sa mai faca baietii destepti din ONG-uri un banut de brifcor, ca sa se mai cupleze cunoasca lumea, si asa mai departe. Acelor chirurgi sau ingineri (sau chiar macelari gay – n-am intalnit inca, dar sigur exista) de care spunea cineva mai sus, li se fix rupe, multora dintre ei, atunci cand i-am intrebat, de ONG-uri si campaniile lor….

  19. Decadent, ai atins niste puncte sensibile 🙂

    Sunt de acord, Romania nu este inca, si probabil ca nici nu va fi prea curand, pregatita pentru a accepta din punct de vedere social, minoritatile sexuale. Cauzele? Le stim cu totii sunt mai multe. Dar daca ar fi sa aleg doar una ar fi educatia. Si da – noi construim biserici in timp ce inchidem scoli. Sec. XXI.

    Dar in ceea ce priveste timpul, acesta nu rezolva niciodata nimic. Actiunile rezolva problemele, nu timpul (quote Dr. House).

    Exista numeroase teorii ale schimbarii si cum poate fi schimbarea implementata in societate. Una dintre cele mai celebre este (http://en.wikipedia.org/wiki/Diffusion_of_innovations). Se poate adapta si la chestiunea minoritatilor sexuale. Conform acestei teorii Tanti Jeni de la etajul 3 sau nenea Gelu de la sifonarie vor accepta schimbarea mai tarziu decat tanarul cu cariera in plina ascensiune din Bucuresti. Pentru ca schimbarea sa aibe loc, e nevoie de planuri strategice, actiuni coordonate si mult profesionalism. Ceea ce lipseste din majoritatea ONG-urilor pro gay din Romania, indiferent de numele pe care il poarta. E nevoie de modele pozitive gay in societate, dar pana si la Hollywood problema este inca delicata.

    Daca RobertG chiar doreste insa o propunere concreta pentru ONG-urile gay din Romania, cred ca ar fi dragut sa incerce sa devina parteneri la evenimente organizate de alte ONG-uri care n-au nici o treaba cu orientarea sexuala a indivizilor, subliniind astfel ca s-ar putea ca Tanti Jeni de la etajul 3 sau nenea Gelu de la sifonarie sa faca chiar ei insisi parte din patura invizibila a minoritatii sexuale. Romanul in general e lipsit de spirit civic si activism. Se vede aceasta si prin prezenta la vot si atitudinea fatza de politica. Nu am pretentia ca se vor naste eroi peste noapte care sa schimbe mentalitatea post-comunista a mai multor generatii… Dar actiuni mici, locale, care sa sublinieze ideea direct si indirect ca diferenta dintre a fi gay si a fi straight este aceeasi cu diferenta dintre a fi blond si a fi brunet. Iar legat de casatoriile gay, azi se folosesc exact aceleasi argumente care s-au folosit impotriva casatoriilor intre albi si negri.

  20. Foarte descurajanta replica ta, Decadent…

    OK, si daca o populatie nu accepta educatia ar trebui sa o lasam asa de capul ei? Mi-e teama ca nu avem resursele ca sa ne permitem asta.
    Opinia generala a populatiei va ramane aceeasi? Eu am putut observa o evolutie in ultimii 10 ani in ciuda asociatiilor retrograde. Vorbesc desigur doar din perspectiva proprie, dar mult mai multi oameni au devenit mai deschisi la minte.

    Nu mi-e clar de ce te astepti ca o societate inchisa la minte si care refuza noile idei sa evolueze spre mai bine de la sine, fara niciun impuls. Eu cred ca lasati de capul lor, vor continua sa-si intareasca obiceiurile, convingerile. Deschiderea asta a generatiilor care urmeaza vine ca o consecinta a ceva (mai multa informatie disponibila, programe educative, directia imprimata de generatia anterioara).

    Mi se pare teribil de neproductiv sa folosesti termenii niciodata si intotdeauna in lipsa unor demonstratii riguroase. Daca cineva nu raspunde la argumente logice, de ce sa nu incercam altceva, cum ar fi un impuls emotional (stiu cateva cazuri in care un film, o poveste a avut un efect mult mai puternic decat toate argumentarile).

    Ce incerc sa spun e ca sunt impotriva statului cu mainile in san in asteptarea schimbarii si nu mi se pare o chestie laudabila (desi e normala pentru romani care sunt destul de neimplicati social) ca gay-ii care au o viata profesionala implinita nu misca un deget (nici macar nu se informeaza) pentru a-si face si alte aspecte ale vietii mai bune. Nici cea mai performanta asociatie nu poate aduce schimbarea fara sprijinul unei comunitati.

  21. Sa nu pierdem timpul batand intr-un zid, sperand sa se transforme in usa. Descurajanta sau nu, replica mea e strict oglinda unei realitati romanesti pe care incercam de multe ori sa o negam. Nu e vorba de stat cu mainile in san sau nu. Ci daca mainile alea sunt implicate intr-o actiune (oricare ar fi ea, de gay awareness sau nu), chiar se vor misca 0,001 din lucruri sau nu? Iar in clipa de fata, lucrurile se misca tragic de lent in tara asta, si intr-un ritm al lor, din pacate, foarte putin influentabil. Acel ritm se confunda cu incapatanarea romaneasca.

    Sunt de parere ca opiniile cele mai puternice – si pana la urma singurele cu adevarat valide – sunt cele ce le procesam singuri, cele pe care le punem intr-o balanta a propriei judecati, catre o finalitate dupa un proces propriu de analiza. Ca un ONG oarecare incearca sa educe o turma de oi care si asa nu are coloana vertebrala in Romania, rezultatul e degeaba. Atata tot ca aceeasi turma de oi gaseste mai facil sa arunce cu pietre in homosexuali, pentru ca nu-si bat capul cu CE si DE CE. Iar prin ce se vrea a face, exact asta va produce disconfort social. Faptul ca cineva, comunitatea LGBT sau persoane gay-friendly, vor incerca sa duca turma de oi din zona calda a comfortului necunoasterii catre o zona necunoscuta. Orice proces ce presupune creier e refuzat din start. Urca in masina, condu pana in primul sat sau cartier marginas sau indiferent, pune Wagner cu geamurile coborate, vezi reactii…

    Daca PSI-ul in loc de prezervative ar fi dat ulei si faina, ar fi avut mai mult succes (mai ales la sate!). Tragic, comic, cum o fi, asta e realitatea in Romania… Iar tot fosnetul asta din cadrul comunitatii e din cauza ca unii am face ceva in privinta awareness-ului, alti n-am face, dar ambele categorii stiu ca, din pacate, deocamdata, in Romania, batem in ziduri, sperand sa se transforme in usi…

  22. suntem indemnati sa cautam o cale de mijloc sau o potiune magica, cand de fapt este evident ca se duce o lupta de ambele parti … si ca orice razboi, e aprope imposibil de justificat si ma rog … cred ca stie toata lumea care e treaba cu „razboaiele” … sau poate nu se intampla de fapt nimic si totul e in capul meu 😕

  23. Poate că e ușor să se scrie pe blog, dar se gândește cineva că blogul ăla e creat și întreținut de către o persoană?

    Cred că avem consens: ONGurile LGBT din România nu fac ce trebuie.

  24. Sperante pentru mai bine sunt si vor fi intotdeauna, in tinerii de acum, copiii celor care au cunoscut regimul ceausist si generatia noua.

    Sunt complet de acord cu AlexP cand spune :”El este un homofob care poate lega un discurs civilizat”. De la un om fara educatie nu ai pretentii dar respectivul lasa impresia ca a facut o scoala, asta e mai trist, are potentialul de a intelege dar refuza sa o faca.

    Referitor la ONG-uri, sincer nu am idei deocamdata, dar le propun un compromis- in paradele viitoare, toti participantii ar trebui sa se imbrace… barbateste. Fara stilul travesti si explozie de culoare. Stiu ca in LGBT se face referire si la travestiti/transexuali dar… hai sa fie asta compromisul, daca unii cat de cat inteleg si tolereaza homosexualitatea, poate nu inteleg travesti-ul si de ce sa le incarci mintea? Pana la urma travestitii se manifesta astfel in baruri, la petreceri; pe strada sunt barbati! A nu se intelege ca am ceva cu ei. Repet, e vorba doar de un compromis pe care il propun ONG-urilor.

  25. Legat de ONG-urile din Romania care merg pe drepturile omului, treaba nu e roza la ora actuala in cazul niciuneia, din nefericire. Fiecare trece prin perioade austere. Nu se mai aproba proiecte ca alta data, ceea ce inseamna ca activitatea lor, si implicit vizibilitatea lor – e redusa.

    In acelasi timp este loc de mai bine, atat in ceea ce priveste profesionalismul unei echipe (si aici ma refer la un soi de „hai sa sedem si sa ne gandim un pic”, nu cred ca e foarte greu), cat si modul in care este implementat un proiect – si acesta e poate cel mai important aspect – deoarece, un ONG, indiferent care-o fi el, in conditiile in care vorbeste in numele intregii „comunitatii LGBT”, orice declaratie, orice act, orice miscare… e „facuta” de totalitatea homosexualilor din Romania. Asta percepe cel care receptioneaza mesajul.

    In acelasi timp, trebuie inteles rolul unei comunicari/colaborari cu persoanele LGBT. Cineva spunea de sondaje de opinie, e doar un exemplu. Se pot organiza intalniri (si la o cafenea, pana la urma) si stat de vorba cu oamenii pe care ii reprezinti. Un ONG trebuie sa stie ce vor si ce gandesc de fapt cei pe care ii reprezinta.

    Spun asta deoarece, dupa cum lesne se poate vedea, o mare parte dintre persoanele LGBT nu prea sunt de acord cu actiunile intreprinse de ai lor „conducatori”… si-atunci cred ca avem de-aface cu o problema, si inca un destul de spinoasa. Chiar daca doare, trebuie constientzat ca persoanele LGBT, nu sunt reprezentate de cei 500 care ies sambata in cele cateva cluburi gay din tara si nici de cei 100 de simpatizanti ai vreunui ONG care se aduna o data pe an in cerc inchis la munte.

    Si indiferent cum disecam problema, rezolvarea nu e „daca nu iti convine, fa tu” si nici „daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra”. Asa a fost tot timpul din nefericire. Nu se poate merge asa, adica se poate, dar atunci sa nu ne miram ca oamenii prefera sa stea in banca lor si nu se implica (si-apoi ii numim si lasi, ca deh… nu isi asuma orientarea sexuala).

    Trebuie sa dialogam, sa fim deschisi catre opinii si sa acceptam ca unii poate chiar reusesc sa vada lucrurile mai in ansamblul lor si ca pot veni cu o idee mai buna care sa ne ajute pe noi toti, ca pana la urma scopul suprem este ca noi, persoanele LGBT, sa fim perceputi conform realitatii, si anume ca nu suntem diferiti cu nimic fata de ceilalti, orientarea sexuala nefiind un criteriu de diferentiere al oamenilor.

    Cam asta ar trebui sa fie, in opinia mea, conceptul pe care ar trebui mers, si nu pe faptul ca vezi Doamne, cat de diferiti suntem noi fata de restu’, si cat de naspa e. E o chestie psihologia… noi singuri spunem ca suntem diferiti, ca suntem altfel si cersim acceptare. NU, nu suntem diferiti, suntem la fel ca ceilalti. Asta e linia pe care s-a mers si in alte tari, si oamenii au acceptat mult mai usor colegul, vecinul sau propriul copil homosexual deoarece in subconstientul lor nu exista ideea de „diferenta” care „trebuie” acceptata.

    Dar in conditiile in care singurele lucruri pe care populatia le vede si le poate corela cu homosexualitatea sunt show-uri de travesty, emisiuni cu travestiti, corupere de minori, Naomi… e normal ca impresia multimii despre homosexuali sa fie una de respingere.

    Vedem ca unii pun in aceeasi oala homosexualii cu pedofilii? Bun, demaram niste actiuni prin care explicam ca e o eroare de gandire la mijloc. Vedem ca lumea are impresia ca a fi homosexual inseamna a te imbraca in femeie si a sterge tacticos praful de pe mobila? OK, incercam sa nu mai bagam in acelasi context travesteala cu homosexualitatea, s.a.m.d.

    In concluzie, nu cred ca e foarte greu de stat si analizat un pic situatia, per total. A gandi rational si a implica in acesta gandire parerea unui sociolog (de exemplu) nu necesita bani. Trebuie sa vedem lucrurile in ansamblul lor, ca pe un intreg si sa se mearga inainte cu obiective clare care sa nu induca in eroare opinia publica.

  26. Referitor la intrebarea topicului, in opinia mea, ONG-urile respective ar trebui:

    1. sa se concentreze pe sustinerea unor initiative legislative care sa aiba ca obiect promovarea drepturilor persoanelor LGBT ( de exemplu, cu ocazia modificarii Codului Familiei si includerii acestuia ca parte componenta a noului Cod Civil, a fost o ocazie importanta de reglementare legislativa a uniunilor civile intre persoane de ac sex, care pana la urma a fost rata ….pe viitor poate ca ONG-urile din zona asta se vor organize mai bine in astfel de momente).

    2. sa sprijine real persoanele LGBT in sensul de a acorda asistenta juridica, psihologica eventual si financiara ( bineinteles prin specialisti bine pregatiti in aceste domenii)….este important ca membrii comunitatii sa stie ca vor fi ajutati daca sufera discriminari la serviciu, scoala etc. pe motiv de orientare sexuala….asta presupune insa colaborarea cu o casa de avocatura care sa reprezinte in caz de nevoie persoana la CEDO…ceea ce presupune bani multi.

    3. sa creeze site-uri de calitate unde cei interesati sa fie informati , sa poata intra in legatura cu psihologi, medici, juristi, sa comunice cu persoane ca ei etc. Personal, in afara de acest site/blog, nu am vazut un site romanesc decent pe acest segment, site pe care sa imi doresc sa ma intorc.

    4. sa organizeze evenimente de calitate la care oamenii sa participe nu numai ca sa-si ofere sprijinul comunitatii ci pentru ca chiar ii intereseaza ce se intampla la acel eveniment. Mai bine se organizeaza un eveniment de calitate decat 5 sau mai multe slab pregatite.

    Cam atat in linii foarte mari ca nu vreau sa plictisesc si as fi in stare sa scriu un roman pe subiectul asta.

  27. Pai tocmai RobertG

    Daca n-au fonduri ONG-urile in cauza, sa faca bine sa-si gaseasca parteneri ONG-uri sau institutii care n-au nici o treaba cu gay. De exemplu pe sanatate: e ziua diabetului? probabil ca sunt pe lumea asta si gay diabetici. De ce sa nu fie un ONG pro gay, partener cu Federatia Romana de Diabet. Sau pentru alte evenimente cu Federatia Romana de Cercetasi si asa mai departe.

    Prin asta, la un cost minim, s-ar sublinia exact ideea ca NU – gay nu se vede pe tine cand mergi pe strada, si ca poate medicul tau sau pacientul tau e gay, poate avocatul tau e gay, poate vanzatorul de ziare, si asa mai departe… ati prins ideea. Uneori e suficient sa actionezi prin astfel de proiecte si nu neaparat un top-down approach prin care sa impui niste chestii prin legislatie. Legislatia ar trebui sa creeze un cadru pentru ceva care provine dintr-o necesitate a societatii…

  28. Un ONG gay puternic ar putea fi un ONG care ar fi onest.

    Care ia problema de la radacina:

    1. Fara nici un „toti avem drepturi egale” bla bla.
    2. Fara nici cel mai mic mesaj religios „dar isus nu a condamnat gay”
    3. Fara apeluri la autoritate „dar si in olanda e la fel”
    4. Fara parade gay „uite ca si noi existam”

    Trebuie sa renuntam la martirism. Fara scuze, fara explicatii. Oamenii trebuie doar sa constate ca exista homosexuali si atat, nu ca ar fi rau, nu ca ar fi bine.

    Orice incercare de a le arata altora ca nu e bine ce cred ei e un esec. Cea mai buna solutie e indiferenta. Cand va afla heterosexualul ca are copil gay, va putea sa o ia de la 0, cu mintea lui, nu cu ce ii zice ala sau celalalt la TV.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here