Din nou, protagonist.

The The – Soul Mining

 Fiecare din noi are sansa sa-si imbratieseze destinul sau nu. Circumstantele in care m-am regasit au reinviat o parte din mine, parte ce am decis sa nu o utilizez o perioada de timp incat sa ma pot cerceta. A fost o expeditie necesara. Aveam nevoie sa inteleg cum sunt, cum functionez, cum si unde gresesc. Sa constientizez care sunt aspiratile, consecintele si algerile ce urmeaza sa le execut. Simtamantul acesta este precum o sesiune de gagging neasteptat – cum o masa nu a constat in doar trei migdale, doua lingurite de ketchup si un RedBull – iti simti acidul gastric si stomacului undeva in nas si capul pulii devine un intreg mecanism ce propteste suficiente regurgitari. Insa asta nu reprezinta motiv de abdicare sau de refuzul unui nas temeinic strans.

In acest scenariu monocolor portretizat de mine, circumsantele sunt rezonabile. Exista suficiente teorii asupra destinului insa, ei bine, cum fiecare an aduce o noua explicatie asupra acestui concept, o sa-l adaug si eu pe al meu: destinul este rezultatul unui set vocational, al unui set de cercetari si sacrificii, victorii si prabusiri. De fericiri si prieteni. Barbati. Spalaturi stomacale ce nu ofera raza zilei de maine. Diete sau reinterpretari. Esecuri si excese, iubiri si tot negrul ce complementaza un eventual sfarsit (sau inceput, dupa caz). Iubire fara motiv. Iubire naturala si argumentata. Placeri. Anxietate, oameni, dumnezei, draci, iluzii, puteri. Surprindere sau blazare. Histrionism. Egocentrism si granite. Limite si/sau limitari. Acceptare. Depasire. Bomboane, acadele, banane. Muzica si film. Molly, Charlie sau alti amici. Tri-ciclic-cicleta. Incapaciatatea de a diferentia realitatea de fantezie. Sex. Vicii, tabiteturi, alcool, pasiune, speranta, si finalmente – cel mai important factor dintre toate – alegerea – si reintegrarea in randurile acesteia. Sunt convins ca ficare dintre noi avem anumiti markeri ce se regasesc intr-un fel sau altul mai sus.

Sarind peste argumentarea teoriei mele asupra destinului, pot concluziona cu usurinta ca defapt, ceea ce ma screm sa spun este ehm… ca destinul este o alegere! Oricat de mult am incercat sa ma pierd intr-un val de prostie, alegerea a fost inevitabila. Astfel, intr-un intreg Canaan inspirational, am eliminat… cardul de cacat – muntii de cacat in care fiecare dintre noi avem tendina sa ne aruncam. Uneori ne aruncam in propriul excrement iar alteori, de parca propria realizare nu este suficienta, ne aruncam sa halim si cacatul defecat de altii – cu cat mai mult, cu atat mai bine. Dupa lungi experiente am ajuns la concluzia ca orice fecala trebuie sa se scurga in closet.

Marea gresealea pe care oamenii o tot repeta (in viziunea mea) este sa considere ca un singur „item” este suficient. Complet fals. Nu exista realizari independente – „succesul”, rudimentar definit, este un imperiu fara sfarsit care are la temelie multiple sfere – de la emotional, la financiar, culori sau climat. Nu e moft, nu e drama – este selectivitate si preseverenta.

Asadar, am decis sa-mi asum rezultatul experimentului. Aceasta cercetare a durat trei ani si a fost o perioada destul de controversata urmata de multe consecinte. Sunt constient ca voi avea nevoie de inca pe atat sa ajung pe linia de plutire insa a fost cea mai buna calatorie spre autocunoastere, calatorie ce o recomand oricui voieste sa-si cunoasca sferele – de la cele bune la cele mai dezgustatoare. Si da, o gornoree sau o evacuare nu sunt excluse. Sau multe alte situatii dubioase si dificile pe care nu le prezint fara un numar minim de bauturi sau o companie competenta.

Si acum, cateva concluzii:

– Sunt si am ramas pro monogamie – insa este rasplata celor care o merita cu adevarat. Cred si sustin ideea de mariaj.
– Un capital (financiar) ridicat este important insa viata poate sa fie traita intr-un mod fericit, decent si in situatii mai dificile/limitate. Pana la urma, Romantismul a fost scris prin mansarde, tuberculoza, absinthe si opiu. Astazi, exista rulote si restrictii vamale scazute – asadar, un rasarit de soare si un apus, se pot prinde in aceeasi zi – din mare, in ocean.
– Daca un om nu s-a confruntat cu fortele autodistrugerii si nu a reusit sa le depaseasca si inteleaga, nu o sa computeze niciodata ce este sau cum functioneaza dragostea.
– Uneori, trebuie sa nu asculti alti oameni. Alteori, trebuie sa le spui sa nu se ia prea in serios.
– Daca o relatie emotionala/whatever-floats-ones-boat cu o alta partitie pare dificila, complicata si in voia sortii, atunci am o stire – aia nu inseamna iubire. Iubirea, intr-un mod cliseatic, chiar le cucereste pe toate – cu un singur amendament – sa fie mutuala.
– Nu va feriti de francitate – uneori un „Esti prea gras” face minuni pentru subiectul respectiv. Alteori, cand cineva iti spune ca esti prea slab si iti cumpara de mancare in toiul noptii ca sa fie sigur ca mananci, este la fel de franc. Chiar daca in secret, cand nimeni nu stie, ai plans juma de bulevard.
– Daca te sperie inseamna ca iti pasa!
– Legalize (insert here) it. 🙂
– Prefer sa cumpar, nu sa inchiriez.
– Sunt libertarian insa asta nu inseamna ca nu am criterii sau ratiune.
– Actiunile unui individ nu-l definesc pana la consecinte.
– Planurile sunt inutile insa asta nu inseamna ca renuntarea la acestea aduce beneficii. Planul, este un castel de nisip – importanta este reactia arhitectului la factorii omisi sau imprevizibili.
– Romanii sunt niste oameni fantastici. Mai putini cateva zone si judete. Concluzie – ½ romani sunt fantastici.
– Feriti-va de corporatistii romani – nu exista corporatism ci o caricatura a Indiei.
– Bunatatea, ca si rautatea, nu au limite. Si asta le face pe amandoua fantastice.
– Adevaratii europeni sunt sau au fost fumatori. Si au impartit sticle de vin la coltul unor artere scumpe. Si si-au dorit si procurat mereu mai mult decat si-au permis. Europenii pot, europenii vor. Sunt un mandru european.
– Muzica este la fel de buna ca si sexul iar sexul, este muzica. Adica, ganditi-va cand va scuipa cineva pe sfarc – un fel de percutie – numai ca beat-ul e in scrot.
– Uneori, o laba sanatoasa este mai buna ca o sedinta la psihiatru. Alteori, recomand cu placere – din pmdv. 1/6 romani sufera de o problema de natura psihica, cea mai mare pondere fiind reprezentata de cei care sufera de „Sindromul Post-comunist” (ie. Gulf War syndrome).
– Pro avort. Pro egalitate intre sexe. Pro educatie.
– Pro bunatate. Pro comuniune. Pro umanismului din default. Pro comunicare.
– A imparti putin este la fel de valoros ca a imparti si mult.
– Sunt artist si sunt boem. Putin hippie. Si iluminat.
– Viata, e fantastica – oricat de jegoasa poate ajunge.
– Prefer sa controlez sfarsitul. Inceputul este sansa insa sfarsitul este mult mai important pentru ca este bazat pe alegeri.
– Daca crezi cu adevarat in ceva, nu merita sa mori pentru acel crez. Lupta pentru el incat nimeni sa nu fie nevoit sa moara sau sa fie ucis.

Am scos un minim din lista mea de concluzii. Este destul de lunga insa, am vrut sa va dau un spoiler asupra multelor dileme ce le puteti rezolva daca va asumati un astfel de drum.

Mergeti, futeti-va, iubiti, lesinati pe unde apucati. O sa fie cineva ca mine acolo care o sa inteleaga ce faceti, si niciodata, dar niciodata, nu o sa fiti singuri sau neiubiti. Aici este minciuna – ca exista un sfarsit in care lipsa unei cai standardizate aduce pierzare sau chiar si moarte. Insa asta este cat se poate de departe de adevar – uneori, cele mai bune conversatii si revelatii le puteti gasi pe canapeaua unui strain binevoitor. Sau al unui prieten care s-a saturat de voi. Sau, tot asa.

Nu exista un sfarsit. Nimeni nu devine irelevant pana la moarte. Asa ca, traiti. Traiti ca si cand va inecati in propria voma. Din alegere, evident!

Si cam asa, o sa intelegeti ca aveti nevoie de mult mai putin ca sa fiti fericiti – si nu ma refer la partea financiara – ci la cea psihica. Fericirea este adunarea dintre iubire, echilibru si vointa. Si cu acest amalgam de entuziasm care nu prea are conectori sau cursivitate, revin pe taramul fagaduit – cel al realitatii.