Acasă Zi de zi Diferenta dintre problemele inchipuite si cele reale

Diferenta dintre problemele inchipuite si cele reale

324
46

Am fost acuzat de metoda mea de a inlatura plictiseala intr-un comentariu la articol mai vechi.  Si acum voi raspunde mai pe larg, tuturor celor care au aceeasi problema in viata reala. Autorul acelui articol chiar are o problema, si nu una inchipuita ci una reala.

Problemele inchipuite sunt cele care de fapt nu sunt probleme dar le ridicam noi la rangul de probleme… si probleme reale sunt cele care chiar iti pot afecta viata intr-un fel sau altul.

In folclorul Romanilor, sunt cateva povesti, care exprima  anumite valori caracteristice neamului  nostru. Si am sa-ti dau doua povesti pe care e musai sa le sti, sunt la sfarsitul articolului. Dar sa lasam povestile, desi ele au o morala si chiar ramanem cu ceva folositor in creierasul nostru daca le citim.

Oamenii tind sa cada in depresii, sa gandeasca prea mult, sa isi ocupe timpul cu intrebari nemuritoare legate de existenta… de ce?

Resurse externe:

46 COMENTARII

  1. Motivele pentru care un om cade in depresie sunt infinite!

    Dar cel mai des intalnite in viata unui gay sunt: Acceptarea propriei orientari sexuale si poate cea mai grava este despartirea de persoana iubita!

    Persoanele care sunt mai slabe de caracter, sunt deobicei cel mai tare afectate de depresie, ajungand chiar si la sinucidere.

  2. Este greu sa scapi de o depresie, si poate cel mai greu este atunci cand cineva de langa tine vrea sa te ajute sa scapi de o depresie, dar fara sa vrei refuzi orice ajutor !

    Am recitit resursele externe ! Sunt intradevar doua valori care exprima caracteristicile neamului nostru !

    Frumos articolul !!!

  3. Oamenii se complac si refuza sa inteleaga ca totul are o rezolvare. Ne place sa filosofam insa putini stiu ca raspunsurile pe care le gasesti la intrabarile tale sunt relative si genereaza alte intrebari care iti ocupa mai tot timpul.

    De ce cadem in depresii? pentru ca dramatizam tot ceea ce ni se intampla si suntem neincrezatori in capacitatile noastre.

    Suntem slabi si atunci cand cadem asteptam sa vina cineva sa ne dea o mana de ajutor desi am putea sa ne ridicam si singuri.

    Pana la urma ar trebui sa ne dam seama ca NU cadem in depresie, ne aruncam de bunavoie.

  4. @Blue aici ai nimerit-o … suntem prea slabi unii din noi, incat intensitatea socului atunci cand primesti o lovitura grea este atat de puternica, incat doar cei puternici supravietuiesc, ceea ce este foarte trist pentru ca cei slabi au de suferit defiecare data si mai trist este ca inconstient refuza o mana de ajutor pe care cineva incearca sa i-o ofere!

  5. @Mary..asa e.
    Nici eu nu ma numar printre cei puternici dar in timp am invatat ca ar fi mai bine pentru mine daca nu as mai intospecta asupra starilor negative si deja ma simt mai bine. Nu ma mai intreb zi de zi „cine sunt?” si nici nu mai incerc sa ma schimb doar pentru a fi ca ceilalti (hetero). Asta e, daca am alta orientare nu inseamna ca acum ar trebui sa ma sinucid. Nu am ales eu sa fiu asa, ma accept si merg inainte ignorand vorbele celor ce ma eticheteaza si-mi adreseaza diverse apelative asteptand sa intalnesc si eu unul la fel ca mine capabil sa imi faca ziua mai buna. 😉

  6. Oricum, problemele pe care omul si le face cu mana lui, prind mult mai bine si sunt mult mai tragice in ochii societatii decat problemele pe care ti le poate aduce destinul..

    De exemplu… si cantareata asta de-o murit drogata… Amy… nu stiu cum… adica… c’mon la 27 de sa mori drogat??? Ca acu’ s-onghesuit lumea sa-i cumpere albumele cand o crapat.

    Si toata lumea o plange… ca ce cruda-i soarta asta nenorocita. Dar copiii care sunt abandonati? Oamenii care sufera de diverse forme de cancer? cei care nu au ce pune pe masa? Pe aceia cine ii plange?

  7. Amy Winehouse a fost parasita de iubitul ei din cauza ca nu vroia sa renunte la alcool si la bautura! Si cam asta a fost picatura care a umplut paharul!

  8. RobertG, imi place banc-ul 😛
    Mary, hey si aici 🙂 Intr-adevar, in a noastra comunitate, acestea sunt unele dintre cele mai contribuabile pentru a ajunge la o depresie dar, la o „depresie” se ajunge acumuland in timp: frustrari, dezamagiri, etc…

    Nu doar un factor este cel care contribuie, ci tot ce ni se intampla zi de zi…

    P.S. Ma primiti in colectivul deja format aici? 😀

  9. @Marin Robert
    Hey salut ! Bine ai venit printre noi ! Salut si aici ! Asa este ai dreptate la ceea ce spui ! Cele doua exemple pe care le-am dat eu, sunt cam cele mai intalnite si nu e valabil doar pentru o persoana care are orientare gay, ci pentru toata lumea !

  10. @Marin Robert
    Da mai ai dreptate se poate preveni aceasta stare, dar acum depinde de la persoana la persoana, pentru ca sunt foarte rari oameni care sunt tari de caracter. Si acum depinde si de motivul pe care il primesti ! Iti moare cineva din familie, esti dat afara de la servici, pierzi un prieten foarte bun, despartirea de persoana iubita s.a.m.d.

  11. Sincer daca ma gandesc la extremele de rautate si suferinta prin care trec oamenii atunci parca ma simt oribil ca sunt depresiv si atunci ma consider slab si las… fara forta de a lupta. Alceva nu stiu ce sa mai spun… stiu doar ca din moment ce imi doresc sa mor am o problema foarte grava. Nu mi-e frica de aceasta depresie atat de mult deoarece consider ca aceasta este un test al rabdarii mele. La o adica eu sper ca va trece, poate e doar o faza dar amestecat cu alcoolu poate fi fatala, deoarece eu stiu foarte bine de ce este omul in stare cand este beat. Prin articolul meu am incercat sa transmit o imagine infricosatoare despre alcool pentru ca poatentialii cititori sa poata invata ceva si bine inteles mi-am si descarcat sufletul.

  12. @adi, de ce doresti sa mori?. Asta nu rezolva nimic. Esti tanar si ar trebui sa-ti traiesti viata oricum ar fi ea. Incearca sa depasesti momentul adoptand o gandire pozitiva. Depresia ta e cum spuneai si tu doar o etapa peste care trebuie sa treci singur sau ajutat de persoanele de incredere din jurul tau.

  13. @adi … oricum persoanele care se lasa coplesite de depresie sunt considerate slabe, dar nu lase, atat timp cat intr-un final reusesti sa scapi de depresie, nu esti slab … nu, nu, nu … poate esti considerat a fi las atunci cand recurgi la sinucidere si iti doresti moartea, dar si atunci daca acea persoana a ajuns la aceasta concluzie … practic cei dragi lui trebuie sa se resemneze cu ideea ca oricand l-ar putea pierde, dar tot odata sa fie cu ochii pe el mai ceva decat la un bebelus … Odata ce iti doresti sa mori, este intradevar o problema foarte grava, dar gandestete de 10 ori inainte si intradevar va trece … just chill ( calmeazate ) ai rabdare si va fi totul ok !

    Poate ca ai facut un bine ca ai facut un articol de genul acesta si ai pus alcolul intr-o imagine negativa, infricosatoare si ti-ai deschis sufletul, dar intr-o mica masura si poate ti-ai creat si tu o imagine negativa, pentru ca alcolul si sa iti doresti sa mori nu e o solutie si intradevar esti un LAS … Dar eu sper sa treci peste etapa asta si sa ma insel eu 😉

    Asa ca iti doresc mult noroc si rabdare de fier !!!

  14. Omul trebuie să şi îmbrăţiseze depresia! Fericirile sunt mai mari în depresie! Cine preferă o satisfacţie meschină, fadă unei depresii inteligente, romantice care, de altfel, te face mai inteligent? Oamenii nu caută motivele fericirii, dar în durere omul e forţat să cerceteze, să caute, să devină mai isteţ, să-şi astîmpere setea de transcendent! De aceea există anecdota aia a scriitorului francez Houlbeque că adultul e un adolescent diminuat; doar artiştii mai simt atît de violent diferenţele dintre ideal şi real după perioada adolescenţei. Naturile superioare sunt melancolice! Mie mi-e dor de disperarea mea adolescentină!

  15. Plictiseala? Lehamite? Probleme inchipuite?

    CrisryMaykei, tocmai diversitatea umana, unicitatea (nu doar genetica!) fiecaruia dintre noi face ca aceasta experienta terestra (VIATA) sa nu aiba timp de „plictiseala”… Mie personal imi este strain acest termen, dar se pare ca unii sufera crunt de aceasta maladie… Banuiesc faptul ca propria desconsiderare, insuficienta explorare a universului launtric, existenta dusa izolat intr-un castel de fildes sau, pur si simplu, inconstienta pot reprezenta declansatori ai acestui fenomen – vezi curentul „emotionalilor”… Pe termen scurt poate reprezenta o oaza, o asa zisa terapie, dar… exact precum in cazul celor „suicidali”, noi, ceilalti, putem recepta aceste semnale si, daca nu am fi atat de orgoliosi, daca nu am fi atat de prinsi in lupta aceasta de supravietuire, daca am investi putina energie si timp, am putea sa ii scoatem din acest abis… Sigur, pot fi acuzat de utopie, de idealism… Si, pe undeva, mi-as recunoaste culpa acestei abordari, dar… In primul si primul rand, adevaratul declansator al acestei stari de lehamite este, asa precum aminteam din start, lipsa increderii in propriile forte si talente (mai mult sau mai putin ascunse), in creativitatea si dorinta noastra de autodepasire, in lupta continua cu noi insine, in evolutia normala a fiecarei personalitati…

  16. ady eu as spune mai simplu, lipsa de ocupatie indiferent care ar fi ea.
    Cand ai mult timp liber si esti prea lenes ca sa ti-l ocupi cu ceva, apare si plictiseala.

  17. cristymaykei, mi se pare că chestia asta cu „naturile superioare sunt melancolice” a spus-o ARistotel,habar n-am la ce se referea el, dar eu am zis-o în sensul că contemplarea lumii, înţelegerea spirituală/religioasă etc. necesită o anumită sensibilitate care nu poate exista fără trăirea sentimentului durerii de care puţini suntîn general capabili, cel mai adesea cei care trec de simpla satisfacţie egoistă sunt artiştii, filozofii etc. Sunt din nefericire groaznic de abstract fiindcă nu mă pricep să explic mai bine, scuze!

  18. Liebster Schwul, primul metafizic ganditor al lumii considera (nu afirma!) ca „geniile sunt melancolice”, tocmai pornind de la filosofia lui Platon… Dar, acest postulat, specific perioadei de inceput a abordarilor scolii parapatetice (fondata de Aristotel), nu cred ca are aplicabilitate in vremurile noastre marcate de superficialitate, snobism si ipocrizie… Mai apropiat si valabil timpurilor noastre este consideratia lui Victor Hugo: „…melancolia este fericirea de a fi trist.”
    Hai ca te-am zapacit… Oricum, in zilele noastre, melancolia este considerata o devianta de ordin psihic, patologie ce poate consiliata/depasita apeland la oameni de specialitate… Ma intreb daca romanul a ajuns la acel stadiu al evolutiei normale, al mentalitatii deschise in fata terapiilor de ordin psihologic/psihiatric…???

  19. Într-adevăr aşa e, psihiatrii de azi i-ar vindeca şi pe Shakespeare şi pe Goethe etc. (E o povestire interesanta de Cehov pe tema asta intitulata Calugarul negru) Pînă la urmă melancolia oricum nu e o devianţă în orice situaţie, ci ţine şi de temperament. Şi cine zice că teoriile actuale sunt cele mai bune? Psihologia e după mine o falsă ştiinţă. Pe mine mă minuna de exemplu tîmpenia lui ADler, sau cum îl chema, că tipii devin homosexuali fiindcă dezvoltă un complex de inferioritate faţă de fraţii mai mari cu succes la femei!

  20. Bist ganz nett! Nu cunosc politica si strategiile psihiatrilor contemporani, dar nu se pune problema „vindecarii”… Este o utopie… Eu faceam o analogie a semanticii acestui termen… metaforic, cel mai adesea… Oricum, homosocialul Great Will sau lucifericul Goethe sunt mai actuali decat oricand! Si, poate ne „vindeca” ei prin mesajul genial transmis… dincolo de aparent banalele lor cuvinte!!! Referitor la Cehov… Hmmm… infinita problematica a omului-problema… Nu stiu daca cineva indrazneste sa sustina faptul ca „teoriile actuale sunt cele mai bune” – probabil doar cei redusi sau carora li s-au spalat creierele… Referitor la Adler… Dincolo de psihologia sa individuala (discutabila), si-a lasat o remarcabila amprenta in cadrul viitoarei psihanalize (actuala inca!!!), alaturi de Freud si Jung… Ufff, zici ca e un site de descreierati… Ce subiecte abordam… Oricum, herzlichsten Dank, schwuler Kumpel 😉

  21. @Ady, adevarul e ca… da… astea cu analize si psihanalize si Freud si tata lu Freud… si gradinarul fostei sotii al lui Freud… is asa… anti erotice din punct de vedere al cititorului de rand, care sunt convins ca trece peste.

    Cred ca adevarata arta a scrisului straluceste atunci cand prin cuvinte putine si simple reusesti sa spui lucruri mari.

    😎

  22. @RobertG – Asta cam asa este ! Arta scrisului straluceste atunci cand prin cuvinte putine si simple reusesti sa spui lucruri mari 🙂 😉

  23. numai un geniu poate reduce infinitatea la cateva cuvinte intelept alese.
    Dar sa nu uitam intelepciunile populare, proverbele care isi pastreaza sensul, intelesul peste generatii de generatii, intelepciune populara venita de niciunde pentru oriunde, de la oameni intelepti pentru oamenii obhisnuiti.

  24. @CristyMaykei „multumiri din inima, amicule gay” – a fost un joc de cuvinte… Nick-ul sau (Schwul) inseamna gay in limba germana…

  25. Prin toate aceste comentarii imi dau seama de stinta „filosofia” cat e de putin importanta in vietile oamenilor.Personal,eu cred ca tot ceea ce face este sa nu fie concreta si astfel sa faca abstractie de problemele care le are o persoana.C \a cititor de rand,fara atata cultura generala, modest fiind,nu am inteles absolut nimic din comentarii.Parerea mea este ca atunci cand incercam sa ajutam pe cineva,ar trebui sa nu ne folosim de filosofie pentru ca este de fapt religie,care este homofoba si atunci chiar ca ma sinucid .
    Ceea ce vreau sa spun este ca ar trebui sa folosim un limbaj mai concret pentru a ajuta pe cineva si nu trebuie sa fim „destepti”pentru asta.

  26. Ai dreptate adrianmihai, ce ne zapacesc astia cu vorbaria lor, pasareasca asta, pe care oricum tot ei o inteleg.

    Si pssssst!!!! Sa nu zici la nimeni Adrian dar cateodata, mai pun si eu mana pe carte, net, ca sa aflu ce vor sa zica filozofii astia.

  27. Pai ce sa zic crisymaykei, nu toti gay-ii sunt asa de destepti ca tine si atat de setosi dupa cunoastere. Asta nu inseamna ca nu trebuie ajutati. In fine… nu este articolul meu deci dezbateti cum doriti problema 🙂

  28. Adrian, tu ai dreptate in ce zici si chiar de mult bun simt, in observatia ta, ca sa se spuna in cuvinte simple si la obiect, fara asa multe cuvinte complicate sau expresi de specialitate.
    Tu esti unul dintre putinii oameni, care doresc sa simplifice, reduca, rezuma o idee, la minimul posibil de intelegere corecta a ceea ce vrei sa transmiti.
    Numai ca aici e problema mare. Fiecare comunica in functie de ce a invatat + anturajul in care isi petrece timpul.
    Nu vad ce ti se pare tie ca-s asa destept, sunt altii mai destepti si cu aceia chiar imi face mare placere sa vorbesc, fiindca intradevar, ai observat corect, sunt ‘setos’ si dornic de cunostinte noi.
    Imi cer scuze daca te-am jignit/suparat.

    Totusi asa fraier cum te consideri tu, ai atins in acele cuvinte simple, o idee care este adevarata. O ideea care ar trebui voua/noua filozofilor sa ne faca sa ne fie rusine.

    Asa mult dorim sa ne etalam inteligenta prin fraze alambicate si tinem asa de mult la imaginea de savant, incat trece pe locul doi problema adevarata, care … TREBUIE, de fapt … sa fie pe primul loc.
    Adrian be-a dat o palma meritata si ar fi corect sa-i multumim pentru asta.
    Adrian scrie mai des, asa cum sti tu, chiar daca folosesti cuvinte simple, ai ce spune.

    Iar pentru lenesi, delasatori, puturosi, nu voi avea niciodata intelegere, mai ales daca se intampla sa fie cineva apropiat pe care ai incercat din rasputeri sa-l ajuti si dupa multe esecuri, constati ca e munca in zadar.
    Tocmai faptul ca iti este drag te face sa suferi mult, dar in final incepi sa intelegi ca daca el nu se poate ajuta, in sensul ca macar sa doreasca sa fie ajutat, nu ajungi nicaieri, iar asta te face sa te simti nefolositor, dar folosit/uzat, DEGEABA, iar asta infurie rau.
    Asa ca acum cand vad in alta familie pe cineva de gen cum am eu in familia mea, nu mai pun botul la … vai mititelul, vai frumuselul, vai saracutul, vai ce napastuit este, hai sa-l ajutam si ajungi sa-l ajuti pana te ingroapa si nici bine nu te-ai racit in mormant ca saracutul si-a gasit alt fraier.

    ————–mentionez ca in familie pe langa rudele de neam, se incadreaza prietenii + iubitul.

  29. Hmmm… Cristy… Tocmai din aceasta diversitate umana rezida frumusetea existentei noastre… Unii au capacitatea de a se ridica sau cobori la nivelul interlocutorului, in timp ce altii se complac in resemnarea lor… Fiecare cu „fericirea” si „adevarul” sau…

  30. @Ady As fi de acord cu tine daca adevarul care da fericirea lui nu ar trebui sa depinda de mine, facandu-ma sa fiu obligat de ai intretine aceasta fericire, dandu-mi in cap cu adevarul lui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here