Somnul parcă s-a certat cu mine, nu aşa. E târziu, am avut o zi lungă şi ar trebui să dorm, dar nu pot. Nici să citesc, să lucrez sau să mă uit la vreun film nu pot.
Singura care-mi menţine atenţia oarecum vie e muza mea, care-mi cântă. Aş vrea să ies la o plimbare, să respir aerul proaspăt al nopţii care se lasă.
Da! Şi acum a aparut Îngeraşul fâlfâind, căruia i-a trecut răceala între timp. Şi cum cântă muza, “…tu sarai sempre qui…”, uite aşa apare fâl-fâl, fâl-fâl şi hai să semnăm condica şi-n Piaţa Unirii, ca să simţim că trăim. Să vedem cu ce ne stimulăm somnul despre care ziceam mai sus. 🙂 Poate un Cosmo? Sau ceva mai tare? A da şi clar o discuţie despre ce mai achiziţionăm de la Cellini la salariu. :))
Gata! Că se-nchid birturile. Am tăiat-o. Evident ceilalţi îngeraşi din trupa fantastică sunt aşteptaţi şi bine-veniţi, ca întotdeauna.
Să se abţină nedoriţii că dăm cu “Fleurs du Mal” după ei de nu se văd! Aşa… Uite am făcut şi o mică vrajă! :))
Luxor***
Somnul s-a certat cu tine..asta e bine, dar la mine este exact invers…poate se trage de la faptul ca eu sunt pe invers:)…..”perfect life” o melodie tare!