M-am gandit de cateva ori la libertate… libertatea mea, dreptul meu de a trai cu aceasta iluzie. Libertatea e o stare de spirit sau o realitate obiectiva? De obicei consideram libertate acea conjunctura in care putem face ceea ce ne dorim. Iar lipsa libertatii ca ingradirea noastra in a face exact ce dorim. Dar, daca mergem mai departe, suntem noi liberi sa ne dorim? Sau, cu alte cuvinte, ceea ce ne dorim vine din libertatea noastra de a decide, pe baza informatiilor despre noi si despre univers, ce vrem, si ce nu vrem?
Oare nu cumva, chiar nasterea e primul stalp dintr-un gard care se va construi toata viata in jurul nostru? Oare nu s-ar putea ca primul lucru pe care-l vedem, mirosim, auzim, sa influenteze in mod decisiv evolutia noastra ulterioara?
Se spune ca un om informat e un om liber, ca poate urca, poate se se inalte pana la cele mai inalte culmi si deopotriva sa coboare pana in noroiul cel mai murdar. Nu cred. Imi imaginez cunoasterea, informarea ca pe o sfera care interactioneaza cu mediul. Cu cat aceasta e mai mare cu atat perimetrul sferei cu exteriorul va fi mai pronuntat, mai greu de tinut sub control.
Dimpotriva, cred ca e mai putin liber decat cel neinformat. Cu alte cuvinte un om neinformat, poate fi mult mai liber decat cel informat. Orice informatie e asimilata (vrem, nu vrem) si cu un “rest” din modul in care a fost prezentata. Nu exista informatie pura. De aceea, ma-ntreb in ce masura suntem dependenti de modul in care am primit (extras) o informatie si cat de constienti suntem de “resturile” asimilate. Si-atunci, cata libertate ne ramane in a stabili exact ceea ce credem, ceea ce stim, ceea ce vrem? Oare un om caruia i s-ar “servi” doar informatie pura, fara “resturile” valorice (bun, rau) ar fi capabil sa ia o decizie? Nu cumva libertatea aceasta absoluta ar fi, de fapt, sursa unui blocaj? 🙂 Libertatea le da oamenilor un sentiment de putere. Au putere asupra lor! Au senzatia ca sunt mai autentici in momentul in care se bucura de libertate. De aceea, de multe ori, dorinta de libertate nu vine dintr-o necesitate profunda de a face ceva (neingaduit de ceilalti) ci ca o revolta, pur si simplu, impotriva gardului, ca un protest la adresa independentei, ceea ce mi se pare o blasfemie la adresa libertatii.
Oamenii care se simt liberi se simt si diferiti, nu? Dar, de cele mai multe ori, disparitia cenzurii externe duce la constientizarea (sau macar manifestarea cu putere) a celei interne. Regulile acestei cenzuri sunt stabilite tot pe baza informatiilor asimilate in timp. Si, evident, a experientelor de viata. Dar si acestea au fost transformate in informatii depozitate in diferitele straturi ale structurii noastre, cu ajutorul mecanismelor noastre de gandire, modului nostru de a vedea, percepe lucrurile. Informatia noua de oarecum dependenta de informatiile asimilate anterior. E un cerc vicios. Si-atunci, suntem noi liberi cu adevarat? Istoria omenirii a aratat ca oamenii nu vor sa fie liberi, de fapt. Ca, atunci cand se trezesc fata in fata cu realitatea, de cele mai multe ori ostil si misterios, isi inventeaza singuri repere intre care sa se simta in siguranta (repere care sunt trasferate celorlalti in timpul interactiunii cu ei).
Cred ca oamenilor le e mult mai frica sa fie pusi in situatia de a alege decat de a accepta o varianta sau alta, in functie de conjunctura constrangatoare exterioara. Cu cat sunt mai multe variantele de raspuns, cu atat ne pierdem mai mult timp in a alege una si cu atat suntem mai speriati de faptul ca s-ar putea sa fi gresit in alegerea facuta. Sa ne gandim la un test grila. E mai usor alegerea unui raspuns corect din doua posibile decat din sapte raspunsuri. Si-atunci, atunci cand nu exista constrangere exterioara, ne construim una interioara pentru a ne fi mult mai usor in a alege. Credintele noastre sunt complexele repere interne care ne ajuta sa taiem nodurile gordiene. Asta ne scuteste de multe blocaje psihice si emotionale, ne ajuta sa mergem inainte si sa nu inghetam, paralizam in fata unei probleme a carei solutii trebuie aleasa. De fapt… alegem anestezia in locul paraliziei.
Dar suntem noi liberi, cu adevarat, atunci cand luam o decizie? Sau suntem, de fapt, dependenti de frica noastra de a fi liberi?
r.
(azi semnez cu r. nu cu R.)
Fiecare dintre noi am fost, suntem sau ne vom gasi pe una din “treptele cunoasterii”:
– Nu stim ca nu stim.
– Stim ca stim.
– Nu stim ca stim.
– Stim ca nu stim.
“Nu vom putea fi liberi, decat atunci cand, pana si dorinta de-a fi liberi ne va fi straina, iar libertatea va fi-ncetat sa ne ai fie ţel si nazuinta.” acelasi K.Gibran
Frumos post, Robert!
“M-am gândit de câteva ori la libertate… ”
Cineva ar spune ca prima greseala este ca ai gandit.
Si de fapt, asa cum spui, nu ai facut decat sa TE gandesti. Tu din momentul prezent TE-ai gandit-creat pe tu din momentul viitor, ai pornit un proces al devenirilor. Astfel gandul tau a devenit cauza unui proces de ingradire. Ne autoingradim constant pentru a ne plange apoi ca nu suntem liberi sau pentru a ne intreba daca suntem liberi sau nu…sau pentru.. sau pentru…
Altcineva ar spune ca nu ai gresit nimic… Esti liber sa gresesti, dar a repeta greseala inseamna a-ti bate joc de libertatea ta.
Suntem atat de liberi incat putem sa fim impacati cu propriul destin, incat ne putem supune sau nu oricarei reguli.
Ne autolimitam libertatea din inertie, asa cum bine a sesizat intelectul tau:
“Dar şi acestea au fost transformate în informaţii depozitate în diferitele straturi ale structurii noastre, cu ajutorul mecanismelor noastre de gândire. Dependente de informatiile asimilate anterior. E un cerc vicios”
Cand inceteaza intrebarea raspunsul incepe sa apara.
Dar avem oare curajul sa EXPERIMENTAM disparitia intrebarilor sau doar ne invartim in jurul cuvintelor?
Oare cine pune intrebarea? Avem oare curajul sa EXPERIMENTAM disparitia celui care intreaba?
🙂
A observa nu inseamna neaparat a gandi.
Crezi ca esti liber sa fii sincer?
A fi liber sau a nu fi liber sunt doua fete ale aceleasi monede. Doi poli creati de mintea noastra. Cine invata sa vada moneda intelege ca suntem si liberi si fara de libertate in acelasi timp. Transcede astfel libertatea si asa poate face cu toti polii, cu tot ce este dual, polar.
PS: nu incercati sa raspundeti va rog la “intrebari”…
Intrebarea ramane: Suntem sau nu dependenti de frica noastra de a fi liberi?
“eu cred ca raspunsul exista, de multe ori, inaintea intrebarii…” – mai rău e când, avem deja răspunsul şi-l ocolim. Încercăm să-l întoarcem proustian pe toate părţile, să-i acordăm circumstanţe atenuante, sau să-l asezonăm unor conotaţii tragice.
eu cred invers … mi-e frika sa fiu liber 😛
(limbutza o primeste tot Ank… stie ea de ce)
azi am mai descoperit ceva – ” Sunt cel mai prost …dar cand privesc in jur … parca imi revin ” – culmea cineva are ca titlu la blogu’ lui chestia asta
erich fromm ( http://en.wikipedia.org/wiki/Erich_Fromm ) a scris o carte numita chiar “the fear of freedom” (tradusa la noi ca “fuga de libertate”, dupa titlul original american al cartii, “escape from freedom”), unde sunt discutate multe din observatiile tale ( http://en.wikipedia.org/wiki/Fear_of_Freedom ).
libertatea revine la a fi capabil sa-ti asumi pe deplin consecintele actelor tale, adica sa nu-ti fie niciodata frica de urmari. asta e cam greu, dat fiind ca fiecaruia ii e teama sa nu fie ostracizat in comunitate. nimeni nu vrea safie “pus pe liber”, adica sa fie singur – acolo unde libertatea e intr-adevar totala.
se pune problema: am “libertatea” sa-mi fac mie insumi rau (intentionat)? da, daca “cred” ca o fac pentru a-mi fi mai bine. notiunea de “libertate” se refera numai la domeniul actiunilor intentionate, nu si la situatiile accidentale carora le cadem victima. insa paradoxul e ca un om liber, in virtutea modului sau de raportare la realitate, reuseste adesea sa se fereasca de situatii care multora ar aparea ca accidentale.
un om liber nu e blocat in paradigma propriei sale conceptii despre lume, fiind gata nu atat sa-si abandoneze conceptiile, cat sa le mentina permanent permeabile si altor adevaruri. in felul acesta, nici una din actiunile sale nu va reprezenta o amenintare la adresa celor din jur, iar el nu va avea motiv sa se simta ingradit in actiunile sale, deoarece oricum nu ar alege sa faca nimic periculos pentru cei din jurul sau.
incantat de noul spin filozofic al globului,
8)
Pai normal, blogul asta va da o generatie intreaga de filosofi. 🙂
Tu esti profesoru’ si noi invataceii! Da’ noi suntem invatacei care “prinde repede”.
Himera,
Expresia corecta e: “Prost io? Sa-l vezi pe tata!”
😛 Kisses!
The Bare Necessities (of Life)
( http://www.youtube.com/watch?v=9ogQ0uge06o )
Writer: Terry Gilkyson;
Lyrics: Terry Gilkyson,
used in The Jungle Book
Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Old Mother Nature’s recipes
That brings the bare necessities of life
Wherever I wander, wherever I roam
I couldn’t be fonder of my big home
The bees are buzzin’ in the tree
To make some honey just for me
When you look under the rocks and plants
And take a glance at the fancy ants
Then maybe try a few
The bare necessities of life will come to you
They’ll come to you!
Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
That’s why a bear can rest at ease
With just the bare necessities of life
Now when you pick a pawpaw
Or a prickly pear
And you prick a raw paw
Next time beware
Don’t pick the prickly pear by the paw
When you pick a pear
Try to use the claw
But you don’t need to use the claw
When you pick a pear of the big pawpaw
Have I given you a clue ?
The bare necessities of life will come to you
They’ll come to you!
So just try and relax, yeah cool it
Fall apart in my backyard
‘Cause let me tell you something little britches
If you act like that bee acts, uh uh
You’re working too hard
And don’t spend your time lookin’ around
For something you want that can’t be found
When you find out you can live without it
And go along not thinkin’ about it
I’ll tell you something true
The bare necessities of life will come to you
(Reprise)
Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Old Mother Nature’s recipes
With just the bare necessities of life
“Intrebarea ramane: Suntem sau nu dependenti de frica noastra de a fi liberi?” iar raspunsul extrem de simplu este ca da,suntem dependenti pt ca de fiecare data cand suntem pusi in fata unei probleme si tre sa luam o decizie sau sa cautam o solutie apare si frica,frica ca decizia pe care o luam va fi gresita si ne va influenta intr-un mod negativ…that’s all..atata filozofie,uff:)) dar totusi,depinde cum vede fiecare libertatea…conceptul de libertate se schimba cu fiecare experienta pe care o traim..