Acasă Zi de zi Delictul de a fi tu insuti: homosexualitatea

Delictul de a fi tu insuti: homosexualitatea

297
72

Azi, după-masă mă duceam la curs. Eram foarte obosit, îngândurat. Aproape că nici nu mă uitam pe unde calc. La un moment dat am trecut pe lângă o gaşcă de tipi, din care a răsunat un glas:

– Bă, ăsta-i poponar!

Atunci am privit şi am văzut că era vorba de o gaşcă. Altfel aş fi trecut mai departe, cufundat în gândurile mele. Am mers mai departe fără să mai acord vreo importanţă acestei prostii. Un dobitoc precum acela care s-a găsit să facă inteligenta remarcă, nici n-ar fi deschis gura dacă ar fi fost de unul singur. Sunt sigur de asta.

Homofobia in Romania

Mi-am amintit apoi, pe parcurs, că peste tot pe unde mai umblasem, nu am întâlnit oameni (dacă animalele astea pot fi numite oameni) atât de haini şi de răi.

Dincolo de graniţele fizice şi (din păcate) spirituale ale României am văzut băieţi sărutându-se pe stradă, bărbaţi plimbându-se de mână, fără ca cineva să-i dezaprobe exteriorizându-se în aşa hal. Apoi eu mergeam de unul singur, nu purtam nici pene roz, nici nu militam pentru drepturile gay-ilor. La noi homofobia atinge cote alarmante.

Desigur că nici prin alte ţări aşa-zise (mai) civilizate „nu umblă câinii cu colaci în coadă”, dar populaţia e mai tolerantă. Aici ţi se aruncă în faţă statutul de „poponar” pentru a ţi se sublinia cât de jos te afli ca individ.

Aici intervine diferenţa dintre „gay” şi „poponar”. Cineva capabil să înţeleagă iubirea şi atracţia între persoane de acelaşi sex va spune (interlocutorului sau sieşi) că cei în cauză sunt gay. Efectiv nu înţeleg cum nişte tineri de vârstele noastre, care te pun la perete pentru faptul că nu le place faţa ta, se pot pretinde bărbaţi şi implicit oameni. Faptul că se culcă cu femei şi se iau de lume pe stradă, put şi se comportă ca nişte urangutani îi face bărbaţi? Eu personal am considerat acest „a fi bărbat” ca pe o trăsătură de caracter, care se poate aplica la fel de bine şi unei femei, că acum n-o să dăm noi în misoginism!

Probabil că va mai curge apă pe Bega până ne vom putea plimba şi noi liniştiţi prin oraş, ţinându-ne de mână. Atunci, invocând absurdul, ar avea un motiv să comenteze, dar când mergi de unul singur încotoşmănit în haine groase de abia ţi se vede faţa? Dar asta e Ţara (noastră) Românească cu „picanteriile” ei.

72 COMENTARII

  1. Super misto acest articol.

    Prostii se simt mai bine in grup, neexistand o siguranta in sine, incredere. Apoi, nici macar nu este vorba de fata ta – ci mai degraba e legat de faptul ca nu te inscrii in acea eticheta, a “barbatilor”: trening, mers cracanat, cate o flegma pe jos etc. Evident ca nu un comportament de doi bani te face “barbat”, iar daca acela ar fi pretul personal as prefera sa fiu transgender.

    Dupa cum ti-am mai povestit, fii ceea ce esti si nu tine cont de nimic altceva. Sufletul tau a fost destinat altor lucruri si nu pentru a fi (auto)mutilat.

    Imi aduc aminte de ceva… “Are we human because we gaze at the stars, or do we gaze at them because we are human?” Pointless, really…”Do the stars gaze back?” Now that’s a question.

    Tine minte, dragul meu, poti fi ceea ce vrei, cand vrei si unde vrei. Da, chiar si un fluture de aur, un inorog sau un fir de iarba. Trebuie doar sa vrei si sa crezi ca poti. Ah, si foloseste aripile care iti sunt oferite, atunci cand obosesti sa zbori. Asta e toata magia de a-ti lua zborul si a ajunge acolo unde nimeni n-a ajuns vreodata.

    PS: Viata e mult prea scurta ca sa iti pui intrebari. Ofera mai bine raspunsuri. Anyway, tu esti un “alpinist” bun…

    Uite.. de ce tanjim dupa acceptarea unor oameni cu care nu vrem sa semanam?

  2. Cel mai usor si cel mai comod lucru este sa pui o eticheta. Si din punctul meu de vedere este cel mai evident semn de superficialitate, de limitare. Te scuteste de efortul de a-ti punea cea mai simpla intrebare „De ce?”, de a face un minim de efort de gandire pentru a intelege. Din pacate observ ca pe zi ce trece ne afundam din ce in ce mai mult intr-o mare de superficialitate si rutina.
    Cei care se ridica macar un pic deasupra acestei mari, dintr-un anumit motiv sau din mai multe, vor fi intotdeauna mai greu sau deloc intelesi. Dar…si cea mai mica bataie din aripi a unui fluture intr-un colt al lumii poate schimba cateodata totul. Indiferent ca aripile fluturelui sunt albe, rosii sau au culori de curcubeu.

  3. Eterna si fascinanta Romanie, ce pot sa zic.
    Din articol inteleg ca erau tineri si aici de fapt e problema. Te astepti ca tinerii sa fie mult mai liberi si deschisi insa la noi se intampla exact contrariul. 🙁

  4. mda niste homofomi ratati 🙁 nu o sa fie nici prima nici ultima data cand o sa iti auzi vorbe … si mie mi s-a intamplat de multe ori , si innainte chiar ma afectau chestiile astea , acuma de curant observ ca nu a mai comentat nimeni nimic, cred ca s-au mai desteptat bucurestenii 😀 :)))

  5. mei, io cred ca “e rolul lor” sa fie homofobi… atata timp cat exista eticheta HETEROsexual si HOMOsexual e normal ca o “parte” sa fie “anormala”. De ce le spunem “nebuni” la cei cu diferite boli psihice? Apoi inclusiv in comunitatea gay sunt etichete.

    Si in alte tari homofobie exista insa acolo probabil ca indiferenta (care nu trebuie echivalata cu toleranta) este mai ridicata. De exemplu, SUA, prin excelenta au o indiferenta accentuata, unde nu cred ca homosexualii sunt tolerati, ci heterosexualilor NU LE PASA ca altii sunt homosexuali.

    In Romania atata timp cat copilu Vasilica vede ca ma-sa se intereseaza de la vecina Gherghina daca vecina X a fost sau nu sa ia paine, cum va gandi Vasilica? Intr-o tara in care INCA este o rusine daca nu te mariti/insori pana la 27-30 de ani? Intr-o tara care a gustat moll-ul si este in extaz cand castiga vreo echipa la fotbal? Imi vine in minte vorba lu’ R. “plebian peasants”.

    Ce sa mai… tara asta e varza, e prastie… ticsita cu prosti. Ah… la un moment dat in scoli se preda… religie? (Si mie mi s-a predat… io is reformat, nu ma intereseaza dogmele ortodoxismului…)… unde e liberul arbitru?

    Oricum ma bucur din suflet pentru cei care au reusit in anii acestia sa plece si sa isi construiasca o viata prin alte tari. Bravo lor!

  6. Nu ma deranjeaza homosexualii in sine, ci normalitatea la care se tinde cu posibilele efecte, asta asa pe scurt. Poate intr-un un an, doi o sa cereti legalizarea pedofiliei, zoofiliei si necrifiliei. Si apoi aia de la accept vor face cate o parada pedofiendly, zoofriendly si necrofriendly.

    Traiti intr-o societate libera.

  7. – hienele ataca NUMAI in grup. daca simt (cred ca au un simt in plus) ca iti este frica, sigur vor si musca.
    – daca privim din punctul lor de vedere, e dreptul lor in a pune etichete… pun pariu ca acea gashca nu avea media de varsta mai sus de 18 ani, varsta la care oricine isi pune intrebari… sau se exprima cu voce tare. ce sa spuna bietii de ei daca asta stiu despre homosexuali? ca sunt „poponari”. Daca asta vad la televizor? daca asta se scrie prin ziare? pe internet… bunul simt ma impiedica sa postez cateva poze ce se gasesc la o discutie despre homosexualitate/bisexualitate pe forumul de la Fanclub.ro… de-a dreptul socante si dezgustatoare… poze care arata ce intelege unul din user-i apropos de homosexualitate. e el vinovat? nu. asta a vazut el pe internet ca inseamna a fi homosexual. la fel cum restul se inspira din massmedia in cugetarile lor… mass-media care, stim cu totii, (cat de) grotesc exprima realitatea. ce nu inteleg insa e cum au ajuns ei la concluzia ca TU esti „poponar”.
    – am fost intotdeauna de parere ca nu e bine sa ne mai miram de aceste etichete vulgare puse la voia intamplarii de catre semenii nostri, ci sa ne vedem de drumul nostru in a demonstra ca inainte de toate suntem oameni…
    -imi amintesc de o faza similara, cand mergeam prin parc in Constanta, cu prietenul meu de atunci, tinandu-ne de mana…. ne-am sarutat la un moment dat, fara sa ne dam seama ca in fata mai erau vreo 3 holtei stransi… in gasca… am inceput sa zambim, ne-am apropiat… cei 3 au vrut sa spuna ceva, i-am privit in ochi…. am trecut mai departe… nu stiu daca au mai spus ceva… dar nici nu ma intereseaza…

    un zoofil: de ce te-ar DERANJA NORMALITATEA (la care se tinde)? si explica-mi te rog legatura dintre homosexuali, pedofili, zoofili si necrofili… in afara de faptul ca sunt categorii diferite si egale pe site-urile porno de „ciudatenii”

    – oricum ar fi ciudat fara homofobie

  8. Intre toate trivialitatile moralistice, nici una nu se rosteste cu asa senina si stupida siguranta ca apelul la sinceritate. „Spune-mi sincer…”, „n-ai fost sincer…”, „trebuie sa fii sincer…” etc., etc. – asa se
    aud „miticismele” solemne care ies automatic din gurile unor indivizi, ori de cate ori se ivesc semnalmentele unei posibile „conspiratii”. Niciodata nu se incearca, din bun-simt macar, sa se identifice o motivatie cat de cat
    argumentata a declansarii unui asemenea joc conspirativ. NU! Se face apel la sinceritate! Cu deosebire intre „prieteni”!
    Este eminamente stiut ca imbecilul (un individ cu capacitati mintale foarte reduse), care te interpeleaza astfel, vrea numai sa-ti smulga o aprobare pentru persoana lui, aprobare care sa ajunga cat mai aproape de admiratie. Si pentru ca e imbecil (redus mintal), merita sa-l ineci in protestari admirative cat mai
    impudice. Imbecilitatea (tulburarea mintala) este o putere naturala absoluta; fiind si absoluta si naturala, revolta impotriva ei nu exista, obiectiile nu au sens, pentru ca obiectiile sunt ale inteligentei (capacitate mintale
    superioara); astfel, ramane loc doar pentru admiratie si compasiune…Dar, e un joc distractiv si consolator sa supui gandirii lucide postulatele cele mai neroade…

    Nu stiu daca este forma cea mai dorita a unei pareri privind evolutia unor fenomene nedorite, a unor fenomene ce se incapataneaza a persevera in interiorul comunitatilor umane : cele de suspiciune, de acuze nefondate, de incriminari si calomnieri, de reactii necontrolate ori porniri conflictuale de interes personal cu rasfrangere asupra intregii colectivitati. Este trist, cu atat mai mult cu cat aceste evenimente au loc in interiorul unei comunitati umane, comunitate care, in loc sa-si canalizeze fortele, spiritul creator, inventivitatea si ingeniozitatea intr-o directie pozitiva, constructiva, de emancipare, de evidentiere a valorilor propriei sale culturi, se consuma inutil si nefast in directa segregarii, a izolarii. Nu sunt un profesionist in ale „hacker”-ismului ori ale „cracker”-ismului, dar, nu atat speta in cauza este importanta, cat mai ales faptul ca am fost continuu martorul evolutiei unor tensiuni, de cele mai multe ori fals generate, in interiorul comunitatii noastre. Necunoscand amanunte, nefiind in posesia „probelor” mentionate, neavand dovezi ale celor doua parti, neauzind pozitiile taberelor nu pot sa ma pronunt. Pot insa sa iau atitudine, continuindu-mi pledoaria. Plicticoasa sau subiectiva, deranjanta sau pragmatica, aceasta scriere imi doresc sa starneasca procese de constiinta, sa ridice intrebari la care sa se identifice
    raspunsurile cele mai convenabile imaginii comunitatii umane, din randul careia face si subsemnatul parte.

    Fapt banal este ca oamenii se dezaproba sincer si complet numai in caz de
    dusmanie fatisa. Si atunci fiecare ramane incredintat ca dezaprobarile pe care
    i le arunca „dusmanul” sunt mincinoase, sunt calomnioase. Ideea excelenta pe
    care fiecare o are despre propria persoana ramane, in acest caz, nealterata;
    fiindca din fiecare acuza a „dusmanului” scoatem, prin rasturnare, o lauda.
    Dar, in cazul „conspiratiei” noastre, fiecare din noi traieste inchis intr-un
    cerc de reticente si disimulari, stare pe care, in absenta informatiilor precise ale partilor implicate, cei/cel care au/a generat aceasta tensiune, o intretin/e foarte acut, perpetuand si intensificand „seismul” unei stari de fapt inexistente. Acest fenomen, atat de specific noua, romanilor, poarta denumirea de conspirateie esentiala, conspiratie fara de care traiul impreuna nu ar avea
    farmec, nu ar fi posibil, ar deveni plictisitor, insuportabil. In jurul fiecaruia din noi circula, mocnind ori fatis, constatari si aprecieri dureroase sau jignitoare; si fiecare, desi aclamam festiv apartenenta la comunitatea noastra, continuam sa ne agatam de „bisericutele” in interiorul carora punem
    la cale urmatoarea conspiratie. Cel mai dureros aspect este ca, in mod artificial, continuam sa cultivam falsul ideal conform caruia, societatea noastra, colectivitatea noastra, aceasta comunitate a oamenilor care tin, cum ne place sa declaram, unii la altii, nu e posibila decat daca fiecare dintre noi este
    sistematic impiedicat de a cunoaste anumite fapte si judecati care-l privesc in mod direct.

    Dar sa revenim la lectia „conspiratiei”, si sa recunoastem ca durata si buna
    functionare a acestor conspiratii sunt garantate atat de catre conspiratori ce,
    oameni fiind, disimuleaza natural si automatic aceasta stare, cat si de catre cei carora li se aplica acest „scenariu”, care, la randul lor oameni fiind, fac parada de aceasta stare. Astfel, omul inventeaza defecte „amabile” pe care nu le are, ori vorbeste de calitatile lui cu vagi aluzii. Caci, conspiratia este
    pentru romani una din cele mai robuste si cele mai importante produse ale vietii sociale.
    Negresit, oricat de solida este natura acestei conspiratii, pornirile si interesele elementare ale individului izbucnesc uneori oarbe si violente, cercul de disimulare servila se evapora, dand nastere la conflicte serioase,
    cu atat mai amenintatoare, cu cat inlantuirea si evolutia lor este incalculabila. De aceea se impune evitarea ca acel cerc compus din minciuni sa se rupa involuntar, ducand la amplificarea nescontata si nedorita al unui
    sfrasit care, prin proportii, sa anihileze intreaga comunitate umana din Cluj, Romania sau aievea – comunitate deloc partasa la aceasta conspiratie ce, involuntar, a condus la o bresa ireparabila in ceea ce priveste viitorul
    membrilor acestei colectivitati.De aceea, prieteni, lasand orice orgoliu, orice pornire de imbecil, orice urme da vanitate, meditati la ceea ce a spus Andre Gide:

    „Nici o valoare nu poate fi, cu buna judecata, pusa mai presus de viata. Adevarul este numai un mijloc, pe langa multe altele, in servicuil acestei valori supreme, care le conditioneaza pe toate celelalte. Este sigur ca apostolii simplisti ai sinceritatii nu sunt capabili sa realizeze in imagini clare ce ar fi daca viata noastra interna s-ar da continuu pe fata in toata mobilitatea ei tumultoasa. A fost una din functiunile vitale ale vietii sociale sa creeze sisteme de mascare si stilizare a haosului intern pentru slujba comunicarii exterioare si in interesul traiului in comun. Si nu mai socotim ca
    sinceritatile curente nu sunt doar pornite doar din setea de a realiza adevar,
    ci sunt simpla rautate si impertinenta plebee”.

    Cu deschidere oricarui dialog,
    Ady Vantiu

  9. da asa este , dar uite vezi tu nu putem compara deloc Romania Cu SUA s-au „alte tari straine” nu stiu … cred ca va mai trebuii sa treaca multii ani ca romanii sa vada altfel homosexualii … Si dupa parerea mea , este vorba aicea si de o cultura … care zic io majoritatea din romania heterosexuali , care nu au nimic cu persoanele gay , sa ii invete si pe ceilalti , sa stea sa le explice. Si stau si ma gandesc eu acum , ca tot in scoli au icneput sa se vorbeasca , la psihologie sau cul. civica , despre avorturi , copii , sex, si altele de ce nu s-ar vorbi acuma si despre minoritatiile sexuale 😕 hmm …

  10. Ne cramponam prea mult de ceea ce in zilele noastre e etichetat ca normal, in standarde. De fapt ce e normal? Sa fii hetero, casatorit, cu copiii urlandu-ti in ceafa, limitat intr-o slujba mizera si intr-o viata pe masura, fara macar sa fi incercat o gura de aer proaspat, ajungand la sfarsit fara a-ti pune intrebarea ce inseamna a trai, cu atat mai putin a fi simtit ceva din acest minunat joc de lumini, provocari si minuni care e VIATA. Si atunci avem de ales: traim conform standardelor impuse de o societate limitata, inculta si lipsita de adevar (mai ales cea romanesca, dar nu numai), doar pt. a fi acceptati ca niste vajnici cetateni, de catre cine? De niste fiinte mizere, insipide pt care adevar inseamna scorul unui meci de fotbal, berea si lantul (neaparat de aur galben) de la gat asociat obligatoriu cu o masina pe masura grosimii zalelor.
    Dispret si sfidare asociate de bunul simt specific oamenilor liberi si destepti, e singura reactie pe care le-o „daruim”.

  11. Ello, acu m-am trezit, ma doare capul de mor, nush de la ce naiba…

    Citind ce ati scris, ajung la concluzia ca totul este un fel de „playground”. Uite cum vad eu lucrurile:

    Bin La Den, a pus o intrebare esentiala: cum au ajuns ei la concluzia ca TU esti “poponar”?

    Ma gandesc de cate ori vazand pe strada cate un tip puteam sa bag mana in foc ca e gay: o gentuta pe un umar, o freza mai trendy (faina sau naspa), mers rapid, balans de maini etc.

    In acelasi timp imi aduc aminte de cate ori stateam si urmaream cate un tip (aparent str8), incercand sa „smulg” ceva de la el care sa „bata” cu imaginea” unui gay: Un cercel, ceva roz etc.

    De cate ori nu ati mers pe strada cu amicii/prietenii si la vazul unuia care purta un tricou roz sau pe terasa daca cineva tinea o tigara mai „altfel”, gesticulatii si multe alte aparente incercam sa raspundem la intrebarea: Oare o fi gay?

    Ideea este ca pana si noi avem infiripat in minte o IMAGINE. Asociem homosexualitatea cu diferite comportamente imprumutate de la sexul opus. Cand suma acestor comportamente atinge un anumit nivel, ne putem da seama ca acel individ nu se inscrie in TIPARUL in care ar trebui. Si atunci se trag concluzii: Uite ba la ala ce roz e! Sigur e gay!

    Cred ca la fel este si in cazul celor heterosexuali. Daca observa ca o imbracaminte, un comportament paraseste tiparul BARBATULUI sau FEMEII clasice, e ceva putred la mijloc, inseamna ca acel individ e altfel, este cel mai la indemana sa se zica in aceste cazuri: „Uite bah, ala-i poponar!”.

    Toate bune si frumoase pana aici.

    Cred ca multi dintre noi ne-am gandit ca uneori trebuie sa ne comportam altfel. Am cunoscut tipi gay pentru care era un adevarat chin sa isi schimbe freza, sa renunte la gentuta de zi cu zi, sa se abtina a mai rade ca un pitigoi intr-un restaurant, a nu-si mai rupe mana, a tine degetul mic acolo unde ii este locul, insa acest tip de comportament are sanse mai mari de a atrage apelative pe strada si nu numai. Apelativele ar fi nimic, dar au fost cazuri cand unii au fost batuti mar, fracturi, spital si chiar crime.

    Ei, aici vroiam sa ajung.

    Ce se poate face? Unii ar trebui sa se controleze pentru o siguranta aparenta sau sa traiasca cu frica ca ar putea fi injunghiati si sa simta o libertate a comportamentului, (care tot o aparenta este).?

    Vrand, nevrand multi din comunitatea gay sunt actori FARA VOIE pe o scena pe care tot noi, oamenii am creat-o.

  12. Mie mi s-a întâmplat să „o iau în freză” acum nişte ani. Şi asta în plină zi, în Timişoara. Dar până la urmă n-am avut ce face şi a trebuit să depaşesc momentul. E totuşi destul de neplăcut să îţi aminteşti de un astfel de episod de fiecare dată când mai apar nişte „deştepţi”, care să mai comenteze ceva la adresa ta.
    De ce nu sare nimeni la unul, care are o mutră scârboasă şi care acasă-şi bate soţia şi copiii? Doar se vede pe faţa lui că-i rău.
    Recunosc că am o alură mai feminină, dar asea-mi sunt genele. Ce sa fac? Să-mi rup picioarele ca să fie stâmbe şi să merg crăcănat? Să-mi stâlcesc faţa pentru că e frumoasă? Nu am umblat cu o oglindă pe stradă ca să văd că nu mă unduiesc ca pe catwalk.
    Sunt de acord cu faptul că trebuie să ne adaptăm într-o anumită măsură societăţii, că doar facem parte din ea, însă nu trebuie să ne lăsăm înghiţiţi şi anihilaţi de te miri ce reguli nescrise.

  13. BinLaDene nene,

    Cum draga nu stii care e legatura intre homosexuali, pedofili, zoofili si necrofili??? HA?

    O faci pe sfantu’? Ai uitat de ultima oara cand ai intrebat PUIUL ala de PISICA MORT daca ai voie sa-l VIOLEZI si ti-a spus: „de cand te asteptam, dragul meu!” Ce? Vrei sa spui ca acolo nu a fost acord comun? Sau mai pe tzaraneste, liber arbitru? HA?
    Sau erai LUP atunci, si in cazu’ asta nu se mai pune…?

  14. Cred ca fiecare din noi, fie ca recunoastem sau nu, ne fixam standarde si tipare legate de anumite lucruri din viata si jurul nostru (orientare sexuala, imbracaminte, freza, etc). Standarde autocreate pentru a ne ajuta probabil sa intelegem acele lucruri. Sau poate create deoarece constient sau mai putin constient incercam sa ne facem acceptati de majoritate. Unul din instinctele primare ale omului este instinctul gregar, de adunare, de apartinere, de includere. Incarcand sa arunc o privire si asupra celelilalte parti a problemei, cred ca fiecare din noi, din nou, fie ca o recunoastem, fie ca nu, am „criticat” la un moment dat, o trasatura care iesea din propriile noastre tipare de intelegere si imagine.

    Cu toate astea, tot nu pot sa inteleg aceste „critici” duse la extrem (gen lovituri, batai, sau mai rau). Nu inteleg motivul pentru care apar: exprimarea propriilor frustrari, sau pur si simplu o limitare intelectuala dusa la extrem? Teribilismul varstei sau o educatie prost facuta si mai prost inteleasa?

  15. Are we human because we gaze at the stars, or do we gaze at them because we are human?” Pointless, really…”Do the stars gaze back?” Now that’s a question…robert G. imi place filmul foarte mult.

  16. In 7 decembrie 2004, pe la 9 seara treceam prin Parcul Rozelor, din centru catre Calea Girocului.. bausem putin si voiam sa imi revin inainte de a ajunge acasa. Pe langa scena din parc – zona puternic luminata – am vazut un grup de vreo 4-5 tinerei… nu cred ca aveau mai mult de 17-19 ani. In momentul in care am trecut pe langa ei m-au trantit de pamant si au inceput sa care pumni si picioare mai rau ca intr-un sac de box.O fetiscana statea de „6” si, din cand in cand mai scotea un ranjet colorat… intr-un final mi-au luat portofelul… in care aveam 10.000 lei vechi, mi-au aruncat papucii intre tufe si au luat-o la fuga razand de bucurie ca i-au „tras-o poponarului”… Am aflat literlamente ce inseamna sa ai ochii cat cepele…( ca in bancul cu independenta femeilor: romanca, in prima zi nu vede nimic, a doua zi nimic, a treia zi.. incepe sa vada cu un oki..)… si, pe langa experienta in sine, am ramas cu frica de a mai trece pe langa grupuri de oameni seara…

    Si asta.. pentru ca sunt diferit… (?!?)

    k.

  17. Prima tendinţă este să arunci cu piatra… iar asta reprezintă tocmai efectul gândirii “de grup” asupra noastră, chiar şi atunci când suntem singuri. Suntem învăţati de mici să discriminăm, şi o facem cu aceeaşi violenţă simbolică (şi verbală) cu care altul dă cu pumnul înainte măcar de a se fi gândit ce face.

    Într-un fel, ei sunt mai puţin vinovaţi decât noi, iar asta tocmai pentru că noi “îndrăznim” să aratăm (lumii) cine suntem, pe cand ei au avantajul că încă nici nu ştiu. Ei măcar nu s-au „descoperit” pe sine ca fiind heterosexuali, asta fiind doar o identitate care le-a fost pusă în braţe de mici copii, pe când în cazul nostru identitatea „gay” e una pe care ne-o asumăm (uneori chiar făţiş). Vă gândiţi că unii dintre aceşti “băieţi de cartier”, care odată nu ştiau exact ce anume îi mâna prin parcuri la vânatoare de poponari, astăzi vin sâmbăta în club şi se simt bine, deşi unii dintre ei încă nici până azi nu s-au acceptat pe deplin ca „gay”? (Şi poate că e mai bine că nu s-au acceptat, că asta le permite să trăiască între două lumi, pe când cei mai mulţi dintre noi trebuie să alegem ori una, ori alta.) Mulţi dintre ei au complexe vizavi de identitatea lor sexuală, nefiind prea siguri cine sunt şi ce le place cu adevarat, sau simţind că sunt „ceva” ce nici nu le vine să creadă. Ei sunt mai putin vinovaţi, în ochii mei, decât noi, cei care deşi ştim (uneori pe propria noastră piele) ce e discriminarea, n-am învăţat nimic din ea şi continuăm să o practicăm, perpetuând-o la infinit prin ostracizarea celor care ne discriminează… Tot o mentalitate “de gaşcă” acţionează şi în mintea noastră atunci când îi punem la zid.

    Apropo de “delictul de a fi tu însuţi” – noi credem că suntem ceva/cineva (respectiv “gay”), asumându-ne o identitate pe care imediat simţim nevoia să o afişăm, ca să se vadă. Efeminarea nu e deloc genetică, chiar daca e involuntară. Este un comportament învăţat – un tip de condiţionare, la fel ca şi condiţionarea impusă de rolul straight. La fel cum populaţia straight învaţă de la varste foarte mici că bărbatul adevarat e cel care arată “dur”, îmbrăcându-se (şi purtându-se) în consecinţă, şi că femeia ideală este sensibilă, lacrimogenă, retrasă, ascultatoare şi cu fustă, tot aşa ne închipuim şi noi că a fi gay înseamnă a arăta într-un anume fel (musai „diferit”) şi a ieşi neapărat în evidenţă prin ceva. Tot o formă de comportament identitar (şi gregar) este şi asta. Mai grav e însă că, în cazul nostru, acest comportament “de masă” e reactiv la forma de identitate general acceptată, care este cea heterosexuală. Măcar cel care dă cu pumnul (şi se crede îndreptăţit să o facă) nu stă să se mai întrebe cine este el cu adevărat (nu îşi pune problema acceptării unei anume identităţi) şi prin aceasta, neştiind ce face, e mai puţin vinovat decat noi, cei care afişăm o identitate care deşi nu ne este proprie, o asumăm cu mare pompă, ba chiar o construim cu grijă, pas cu pas, exact dupa tiparul şi imaginea celei heterosexuale (cu care ne simţim, evident, în competiţie).

    Discriminaţi fiind, gay-ii au făcut (prin crearea comunităţii “gay”) un scut împotriva nedreptăţii, scut care îi separă de lumea “normală” cu o violenţă chiar mai mare decât cea cu care aceasta lume îi respinge. Spun “mai mare” pentru că noi purtăm aceasta pavază identitară cu bună ştiinţă, pe cand „heteroii” de pe stradă nu se gândesc în mod neapărat la ei înşişi ca hetero~. Sau, dacă o fac, nu se gândesc la sexualitatea lor ca la o identitate pe care să trebuiască s-o „accepte”, ci doar ca la un dat, ca la ceva pus în braţe practic prin naştere. De ce se simt ameninţaţi – sau de ce simt nevoia să-şi apere o identitate care, dacă oricum e a lor, nu le-o poate lua nimeni – nu mai stau să se întrebe. Mai mult, pe ei îi enervează probabil la culme (deşi nu ştiu câţi chiar realizează asta) faptul că cei pe care “se vede” o anume identitate ceva mai mult decât e nevoie (un mascul feroce, o tipă super-bună, un băiat care aduce a fată, sau o fată mai băieţoasă) îi obligă implicit să se gandească la ei înşişi şi să-şi definească într-un fel propria lor identitate în funcţie de ceea ce le e dat să vadă. Abia atunci, văzând un asemenea clişeu identitar (pozitiv/”normal” sau negativ), încep să se întrebe – „Dar eu ce sunt? Unde mă situez în raport cu ceea ce văd?”. Abia atunci ei se simt forţaţi „să facă uz” de identitatea lor şi să fie ceva anume, adică heterosexuali pe care se vede, adică îi forţează să-şi asume o identitate cu care s-au născut, dar pe care nu şi-au dorit-o; care le-a fost pusă în braţe din fragedă pruncie, dar despre care nimeni nu i-a întrebat dacă le place sau nu. Şi atunci unii dintre ei, mai slabi de înger, ca răspuns la această provocare vizuală care îi obligă să se gândească la cine sunt ei de fapt (ceea ce nu au nici un chef să facă, iar asta e de salutat!), devin violenţi.

    Asta e şi esenţa pildei lui Isus (dacă e să poată fi explicitată în cuvinte) – cel care ridică piatra şi vrea să lovească e chiar mai vinovat decât cel care deja a lovit, pentru că dacă cel care a lovit deja a facut-o inconştient, cel care adoptă poziţia justiţiarului – vrând să facă dreptate – e cel care “loveşte” premeditat, folosind Binele ca pe o armă. Iar cei care fac rău sunt întotdeauna mai puţin vinovaţi decât cei care vor să pedepsească Răul, sau măcar să-l pună la colţ, pentru că atunci când Binele pedepseşte Răul înseamnă că Binele începe să acţioneze după însuşi principiul Răului, servindu-i acestuia şi nu sieşi. De asta pare Răul să triumfe în permanenţă în lume, în timp ce Binele nu rămâne decât un vis frumos al umanităţii – pentru că Binele e slujit aproape întotdeauna cu uneltele Răului, făcând ca Răul să apară în mod constant mai pur, mai autentic şi mai inocent decât Binele, care e incapabil de a-şi urma până şi propria logică internă.

    Aş zice, deci, că dreptul de “a fi tu însuţi” devine un delict abia în momentul în care chiar îţi imaginezi că eşti ceva (sau cineva), pentru că numai în acel moment începi să te limitezi cu bună ştiinţă şi nu îţi mai permiţi să fii orice.

    8)

  18. Prada_devil
    nu poti sa mergi in scoli si sa-i pui in fata copilului povestea cu orientarile sexuale.asa au facut si olandezii.si ce au reusit?care a fost urmarea?societatea le-a sarit in cap.si nu uita cum sunt vazute pers cu alte orientari sexuale in Olanda si cum e situatia la noi.hai mai bine,intai noi,cei care facem parte din acest cerc,sa ne construim o imagine…
    mai apoi sa avem si pretentii.
    gresesc?

  19. ViperJack: Imi place ideea tare mult!! 😛

    Jumper: O „imagine”, dorinta de a o crea, nu este nimic altceva decat o bariera in interiorul careia vom sta limitati la ceea ce am creat.

    Rekcah89: M-am tot gandit la ce ai scris, e adevarat ca in Romania toleranta nu e ceva care „face ca lucrurile sa mearga”. Insa, nici nu cred ca dorinta prea mare de a fi „tolerat” este foarte potrivita. Nush, ma documentez io ce-i si cu toleranta asta dom’le. Ceea ce ii sigur, ii ca io unul nu mi-as dori sa fiu foarte „tolerat”.

  20. Cred că ne place ideea foarte mult! :))

    Cât despre toleranţă ca formă politicoasă a urii. Aici nu prea sunt de acord. Sau nu în totalitate. Acum referindu-mă la prieteni, iubiţi, familii, etc., fiecare avem „metehnele” noastre, care pe ceilalţi i-ar putea scoate din sărite. Le tolerăm însă defectele, pentru că le avem pe ale noastre proprii, care sunt tolerate la rândul lor.

    Până la urmă capacitatea de a tolera atinge un rang de virtute, ceea ce nu o face, desigur, infinită şi infailibilă.

    Adevărul se află undeva la mijloc, având în vedere că această capacitate de a tolera ţine în mare măsură de individualitate.

  21. Foarte dragutza poza asta hmmmmmmmmm :p

    Cat despre toleranta io zic ca mergem spre bine avand in vedere ca suntem in plina schimbare dar cu cat mai multa libertate avem cu atat mai anarhisti var fi cei ce sunt contra, niciodata nu vor fi cu toti toleranti. Anumite expresi nu merita bagate in seama chiar daca ne deranjeaza dar daca suntem batuti atunci cred ca trebuie sa se faca dreptate.

  22. <p>Intoleranta atrage intoleranta? <br />
    😀 Eu spre exemplu, cand sunt intolerant, nu sunt tolerat. Oare daca as fi intolerant cu toata lumea as mai fi macar un pic tolerat? Sau ca sa fii tolerat trebuie sa fii … nu asa de intolerant? Si cunosc o gramada de oameni intoleranti care au pretentia de a fi tolerati.<br />
    Ce dracu e toleranta asta pana la urma? Ca eu deja cand aud „toleranta” ma gandesc ca unul se crede superior si il crede pe celalalt inferior, altfel spus, a-l TOLERA pe cel de langa tine inseamna a-l privi deja de sus. Sunt sigur ca de multe ori se face confuzia intre a tolera/a accepta si a nu pasa cuiva daca scufita Scufitei e verde si nu rosie, cum ar fi trebuit.<br />
    Eu spre exemplu nu vreau nici un fel de „toleranta” de la cei din jurul meu, pentru ca acum vorbim, nu-i asa?, de omenesc, si nu numai de sexualitate. Nu vreau sa ma priveasca nimeni nici ca fiind inferior, si nici ca fiind superior, pentru ca exista, din cate pot simti in lume, si un complex de superioritate, nu numai unul de inferioritate. Si daca tot nu vreau sa fiu privit nicicum, ar urma, prin logica gandirii, sa fiu tratat indiferent. Da, indiferenta doare cel mai tare, indiferenta alina orice durere, indiferenta naste relatii interumane sau prabuseste sentimente puternice. Totul mi se pare ca pleaca de la indiferenta. Chiar si intr-un flirt, se joaca un rol al indiferentei, mult mai placut decat o intelegere tacita, animalica aproape, a instinctelor, afirmativa (de genul „si eu cred ca esti bun rau”) sau negative („muta-ti cuibul, ca nu ai fata de mine… „). Si ce constituie joc, ma atrage, ma provoaca… Tot ce inseamna incertitudine, intrebari, cautare, scanteie….<br />
    Iata, deci, de ce ma bucur eu nespus pentru ca nu sunt tolerat.<br />
    voi ce ziceti? Aberez deja nu?</p>

  23. La mine cand cineva imi este indiferent mi se rupe daca ma tolereaza sau nu. De fapt in cazul meu daca cineva reuseste sa-mi „castige” indiferenta chiar nu are cu ce sa ma atinga. 🙂

  24. <p>da, dar „indiferenta” aia ma atrage :D. Pentru ca in cazul asta… sa zicem… daca ai interactionat sau rezonat cu un om un timp, iti poate fi orice, numai indiferent nu, oricat de „indiferent” ai vrea sa fii. Si in cazul asta e o indiferenta-joaca, o indiferenta ce cauta sa fie reala, ca un copil de 4 ani care imita un om matur. Adevarata indiferenta intervine atunci cand …FARA SA VREI sau fara sa te gandesti… iti devine cineva indiferent.</p>

  25. Toleranta implica o doza mare de falsitate in relatile interumane. „A tolera” presupune deja existenta unui sentiment neplacut, de respingere ce se cere depasita in numele a ceva mai bun. „Tolerant” e cel care, desi nu-l intelege pe celalalt si il deranjeaza diferentele pe care acesta le exhiba, incearca totusi sa-si impuna ca aceasta neintelegere sa nu-l afecteze prea tare. Ceva in genul – „nu te suport, dar te respect indeajuns ca sa ma oblig sa te suport si sa ma fac ca nu-mi pasa”. Implicand respectul fata de celalalt, toleranta e o forma de politete – o evitare mai… diplomatica a conflictului. Acolo unde exista toleranta exista mutre acre si zambete fortate.

    Acceptarea, pe de alta parte, presupune o relationare interumana de tip diferit, pentru ca desi exprima cam acelasi grad de falsitate (a incerca sa pretinzi ca-ti place ceea ce de fapt te deranjeaza), nu pleaca totusi de la premiza nevoii de respect. Cel care „accepta” ceea ce nu-i face placere, nu o face din respect pentru celalalt, ci din „respect” fata de sine insusi, sau mai bine zis din convingerea ca celalalt are, pana la urma, tot dreptul sa fie el insusi, si chiar sa fie deranjant. „A accepta” pe cineva e reflectarea faptului ca si tu iti doresti, la randul tau, sa fii acceptat in ciuda idiosincraziilor pe care, poate, le starnesti in jurul tau. Acceptarea celuilalt e oarecum, din aceasta cauza, un pas inainte fata de simpla tolerare a unor lucruri neplacute, desi e un pas facut realmente din interes (nu dezinteresat).

    Toleram ca sa nu avem dureri de cap; acceptam ca sa ne simtim bine. Diferenta intre celedoua e doar o chestiune de nuanta.

    Cu indiferenta insa, chiar ca e o poveste interesanta. De vreme ce atat „tolerarea” cat si „acceptarea” celui de alaturi sunt forme diferite de abordare a unei reactii viscerale de respingere nascute in prezenta celuilalt, e clar ca nici una dintre ele nu are de-a face cu indiferenta. Indiferenta fata ce ceva (sau cineva) presupune o lipsa de interes, adica o perceptie a lipsei unui potential pericol, caci interesul (cu sensul de „atentie”, nu de „interesare/profit”) se naste numai daca ceva este inregistrat ca un potential pericol. Ceea ce nu ne capteaza atentia face parte din banal, din decorul cotidian care nu ne „atinge” deloc prin prezenta sa (un „peisage” 🙂 ).

    Indiferenta cuiva fata de tine te face sa te simti banal, te face sa vrei sa rupi zagazurile propriei tale fiinte si sa iesi cumva in evidenta. E chiar un joc, pe undeva chinuitor, dar fara indoiala intens si… irezistibil. E, poate, jocul devenirii.

    Imi spunea cineva mai demult ca in viata cel mai mult conteaza asteptarile („expectations”). Cum ma astept eu ca cineva sa reactioneze imi determina toate actiunile, ba chiar imi dirijeaza gandirea. A avea asteptari fata de cineva, a dori ca cineva sa raspunda nu in felul sau, unic si irepetabil, ci in felul imaginat de noi, e un lucru de care ma intreb daca se poate scapa. Poate ca asta e esenta Puterii. Nu ne putem infrange propriile asteptari decat lasandu-l pe celalalt sa fie el insusi pana la capat, adica oferindu-i libertate totala. La prima vedere e un lucru simplu – cel putin teoretic – insa in realitate intervin si asteptarile celuilalt fata de tine, adica masura in care si tu esti lasat sa fii tu insuti. Din acest joc complicat al libertatii dintre indivizi se naste devenirea amandurora.

    Indiferenta reprezinta tocmai lipsa asteptarilor. Cand cineva nu mai are asteptari fata de celalalt relatia se stinge precum o baterie epuizata. Atata vreme cat ceva inca te mai atrage la celalalt, cat inca iti doresti ca el sa raspunda intr-un fel anume ideilor pe care ti le-ai facut despre el, se poate spune ca inca exista mister si pasiune. Iar o relatie reusita este aceea din care pasiunea si misterul nu mor niciodata. A-l „dezlega” pe celalalt ca pe un careu de cuvinte incrucisate poate fi o provocare aproape la fel de pasionanta ca aceea a navigarii prin necunoscut, cu deosebirea ca finalitatea difera, fiind deschisa in cazul din urma si inchisa in primul caz (prin persistenta scopului care se cere a fi urmarit si atins).

    8)

  26. Bah, nu mai schimbati temele ca tema actuala functioneaza pe baza de widget-uri si chiar dupe ce se re-activeaza nu se pun singure la loc. Si daca a-ti vazut ca nu ii ca inainte, un sms se putea trimite.

  27. Doammnneeee , pe mine de ce nu s-o fi gasit nici un holtei sa ma bata sau sa vrea macar? ca am asa in mine o acumulare de stres combinat cu energie negativa … incat as fi foarte bucuros sa ma pot debarasa de ea, intru „purificare”. si sa ma pot apoi lauda si eu ca fiind victima a intolerantei… mama lor dară de heteroi !
    Îmi vin în minte câteva idei: aş demara cu inculpaţii o acţiune energică în urma căreia ei ar putea înţelege mai bine „fenomenul” gay: în afară de banala confruntare fizică,…. cătuşe, despuiere, faţa la perete, şi … „spălarea gândurilor” pornind de la urmă/spate către înainte, normal, cu … furtunul de pompieri… În acest fel cred că s-ar înfăptui o benefică purificare a gândurilor de ambele părţi… maleefice.

  28. intreb si eu ca tot omul….daca gasca …gloata …zicea: „Uite o domnisoara” te avantaja mai mult?
    Btw…ca era sa uit „La multi Ani” tuturor…doamnelor…domnisoarelor…marilor doamne…restul e poveste.

  29. Ai mare dreptate prin ceea ce spui in acest articol.

    SI eu am patit ceva asemanator.

    Pe 23 decembrie 2009 am intrat intr-un magazin alimentar sa cumpar ceva. Eram singur, nu ma tineam de mana cu nimeni si nici nu ma sarutam cu nimeni. Si eu eram imbracat in haine normale, nu aveam pene roz pe mine. Niste tipi stateau la tejghea si jucau table cu patronul magazinului, care a venit la mine sa ma serveasca. In timp ce ma servea, vreo doi dintre tipi au zis de cateva ori catre mine: „Iesi afara, homalaule ? Ce cauti aici ? Nu mai jucam nimic pana nu iese homalaul afara !”.

    Iar patronul nu a zis nimic catre ei (desi am observat ca era stanjenit de aceste cuvinte ale lor).

    De atunci nu mai intru in magazinul ala in semn de protest. Nu pentru ca ar fi spus o minciuna (pt ca sunt gay, chiar daca nu spun pe fata treaba asta, ci sunt „in the closet”), ci pentru ca m-a suparat tonul si cuvintele folosite.

    Mare, mare de tot homofobia in tara asta !!

  30. Sunt de acoed cu tine…Romania e in mare parte de rahat…si nu ma refer numai la homofobie…si dak esti om cu o orientare straight se mai face misto pe nedrept…da’ ce sa facem…asta’i Romania noastra…

  31. Astazi seara cautand un alt gay blog am dat din greseala peste comentariile voastre si am simtit o nevoie puternica sa spun si eu ce ma doare(desi tot timpul aud si simt asta)visavis de homofobie si in general de discriminare de orice fel.Daca toti s-au exprimat ,,asta-i Romania si aici traim”trebuie sa-i aprob,dar va rog nu ma condamnati daca sant hetero poate in cel mai rau caz ,,fag hag”pentru ca sint o admiratoare acomunitatii gay si o devoratoare a filmelor gay .Toate astea doar pentru ca am avut un suflet de barbat de cand am deschis ochii (adica pe la 13 ani)si mi-au placut barbatii dar din pacate niciodata n-am putut sa spun nimanui si e secret pentru toti cunoscutii mei.Vreau sa va mai spun sa fiti fericiti ca puteti fi ceea ce sunteti ,chiar si cu riscurile de a intalni citiva romani redusi ca nu stiu cum ii chema da stiu ca femeia trebuie intii batuta si apoi f..,si nu sinteti atit de ingraditi si neputinciosi ca mine.Sunteti extraordinari toti si mi-as dori un sigur lucru  ,sa intalnesc in realitate un gay adevarat nu doar in filme atunci as putea muri linistita .Sa traiest in Romania e ca si cum vezi un tort ii simti aroma e aproape de tine dar nu-l poti gusta.

  32. Un articol (inclusiv comentariile) complex. S-au punctat atâtea lucruri aici, lucruri care mie îmi trec prin minte de câteva zile încoace, doar așteptam să le găsesc cuvinte potrivite.

    Articolul e vechi. Acum e 2011, însă subiectul e etern, se pare. În zilele noastre, în articolele mai recente de pe darkQ se vorbește, din nou, de homofobie, de România noastră etc. Și, cum am spus, vroiam să dau un răspuns la astea. Însă răspunsuri bune s-au dat prin articolul și comentariile prezente aici.

    Și poate că nu multă lume va citi comentariul meu din cauza vechimii articolului, însă ce vroiam să spun eu este că:

    Nu doar în România există homofobie și chiar violență față de cei „diferiți.” Sunt mai familiar cu Belfastul (Irlanda de Nord) și să vedeți aici ce atitudini față de gay. De umbli prin Belfast cu o geantă pe umăr (ce să mai zic de alte „elemente ostentative”) riști să ajungi să fii cotonogit. Unele persoane pe care le știu de acolo au idei atât de ciudate despre cine este și cine nu este gay încât și un hetero ar trece drept gay (așa cum unii dintre cei care au comentat au atins aceste puncte). Așa că să nu ne mai văităm, în mod particular pentru situația asta, că e așa și așa în România. Nu suntem noi atât de „unici” sau de „speciali.” Nu înseamnă că ar trebui să acceptăm situația, dar ca și fapt, nu suntem mai diferiți decât alții din alte țări pe care le numim noi „mai civilizate.” Foarte fain punctat când se zice mai sus că e o diferență între acceptare și toleranță. Nici că se putea spune mai bine.

    Și eu am avut parte de experiență în care o haită de indivizi au început să comenteze când am trecut pe lângă ei cum că aș fi gay. Dar numai când au fost în gașcă pentru că atunci când am dat peste indivizi din gașca respectivă, singuri, fără ceilalți, nu s-a întâmplat nimic. Poți explica spiritul gregar și mitocan al unor indivizi? Nu! Credeți că ajută să abordezi problema logic așa cum face cineva în comentariile de mai sus, întrebându-se dacă atitudini din acestea îi face pe bărbați mai bărbați? Nu! Da, detesc acest gen de oameni. Poate ca noi, gayii, suntem suflete mai delicate, tocmai pentru că avem o altă perspectivă asupra lumii ce o privim și în care trăim (poate e relativă chestia, dar vreau să cred că așa e). Dar în concluzie: ce, să ne rupem picioarele ca să mergem mai împrăștiat, sau să ne schimonosim fețele ca să arătăm mai a brute, cum spune Luxor? Și pentru ce? Nu merită efortul. Măcar de le-ar schimba modul de gândire al acestor indivizi ce gândesc strâmb ca să stea drepți. Dar asta nu se va întâmpla niciodată. E la fel de improbabil ca și posibilitatea unui gay de a nu mai fi gay.

    Vai cât am scris…

    Oricum, cred că acest articol + comentariile ar merita un refresh ca să fie citite din nou în zilele noastre (2011)  😛 .

    La mai bine,

    xo

  33. Luxor, foarte frumos scris.. 🙂 Am citit-o de doua ori.
    Iar restul comentariilor..blah blah blah..la unul ii pasa la altul nu..unul ii fericit in grupuletul sau de prieteni..celalalt este pierdut in marea de oameni din jurul lui si nu-si gaseste locul..al treilea este batut mar de pustani care habar nu au pe ce lume traiesc..unul doreste sa fie acceptat altul il doare in paishpe.
    Bottom line..toti suntem aici pt. ca aici ne simtim „acasa”..liberi sa fim noi insine..dar..cum spunea cineva intr-un articol recent..nu avem o voce acolo afara „in the big bad world”. Asta trebuie sa se schimbe!!! Fie ca esti gay in roz, sau la frizer toata ziua sau la gym building up muscles sa pari mai macho..fie ca esti lesbi in vesta de piele si cu tattoos peste tot sau femme in rochita cu floricele, suntem imprastiati si fara unitate. Hai sa fim sinceri, la sfarsitul zilei deep down toti dorim sa fim cel putin tolerati aka lasati in pace sa fim noi insine. Daca nu au ceva frumos de spus cel putin sa taca din gura. Dar cum nu suntem lasati in pace, multumita lui Robert, venim aici..:).
    xx to all.. 🙂

  34. Dar in Afganisthan , Irak…Kosovo si alte tari musulmane, cum credeti ca este viata gay acolo? din cate am auzit au fost exsecutati multe persoane gay!!!! Oricum aici la noi in romania nu o sa fim tolerati sau acceptati niciodata asa cred eu. In tarile musulmane in care oamenii se izoleaza de unii singuri si care traiesc doar prin fel si fel de rugaciuni care nu isi au rostul si mai ales femeile care sunt chinuite si lovite de soarta si legea proasta care o au ei le face pe unele sa isi ia viata. La fel si la barbatii gay de acolo viata este un chin si o lupta pentru ei care are loc zi de zi si isi pot risca viata doar pentru ca sunt gay. In Irack sau in nu stiu ce tara islamica au fost exsecutati!!!! Cum ati reactiona daca la noi in Romania s-ar da o lege in care barbatii gay sa fie executati?

  35. Recunosc si spun ca si in Romania e greu sa fii gay dar e mult mai greu sa fii gay intr-o tara ca: Kosovo, irack , Afghanistan etc etc etc. foarte greu si am auzit doar la televizor si din spusele oamenilor am ajuns la concluzia asta. Deci nu suntem singurii cu astfel de probleme ca sunt tari in care e mult mai grea viata de gay.

  36. Daca se ar pute ca in ziua de azi totiii care se iubesc fara sa stie paritii\:)):)):)):)):)):)):)):)):? eu sunt de acord cu ce ce este in rominia ????? ca dac nu ari fi nu asi fi in al doile rand vreau sa zic ca pe starada sunt foaret multi de genu asta si nu noi trb sa ai judecam ca ai judeca DUMNEZEU si asa casele de copii se iubesc dar ce sa vb despre cei care au crescut cu mama si cu tata care traiesc unul cu altul este pacat nu daca ari fi nu ar mai exzistat iubire si mai ales cu pararile celelante asa ca va rog nu mai judecati tarile sau al ceva

  37. Ceea ce voi nu intelegeti este faptul ca homoxexualitatea(sodomia)nu este nici o boala mintala ,nici un comportament firesc alternativ la comportamentul heteroxexual sau firesc intre oamnei ,ci este una dintre cele mai grele patimi cu care diavolul ne prinde bine si in felul acesta orbindu-ne efectiv ,ne indeparteaza de scopul inalt de a intra in comnuniune cu parintele ceresc Dumnezeu cel intreit si vesnic prin lucrarea virtutilor!!!

    Este o patima grea caci ea se savarseste in trup,este cea mai periculoasa caci este cea mai accesibila(daca pt a fuma sau a bea iti trebuie bani ) pt patima sodomiei(homoxexualitatii) care deriva din patima malahiei(masturabarii) nu trebuie bani este lesne de inteles.

    Bunul Dumnezeu nu se supara pe noi atat de mult ca facem din neputinta aceste pacate (cei care le savarsim in speta sodomia) ci se supara pe buna dreptate ca nu ne luptam cu aceasta patima ,cu rugaciune ,cu post si cu lacrimici le savarsim cu nerusinare sau dintr-o „sinceritate” oarba,sau numai voi stiti din ce alte ratiuni vi se pare ca e firesc acest comportament.Ca sa lupti cu acest pacacat,desigur dace vreti,desi multi dintre voi cu mult tupeu spuneti ca nu „vreau,imi place ceea ce fac”, e nevoi ca sa ostenim trupul cu post si multe lacrimi!!!nu sa mergem pe strada imbracati care mai de care mai despuiti ,mai dezgustator,dezbracati as zice la unii dintre voi ,sa mergem la marsuri in felul acesta smintind pe semenii nostrii si intunecand si mintea celorlati.

    Voi vorbitii tot timpul de iubire.Habar nu avei voi de IUBIRE,caci nu vreti sa cunoasti pe Dumnezeul crestin care este izvorul IUBIRII.
    Iubirea vesnica este cea care nu se rezuma la tolaneala in pat intre doi barbati sau doua femeii ,nu se rezuma la orgiile pe care le promovati cu atat pofta si sete oarba in filmele pornigrafice pe care aveti atat nerusinare fata de bunacuviinta crestina ortodoxa sa le postati pe internet ect.
    Un comportamnet firesc e acela care aduce roade sufletesti,care se finalizeaza cu satisfactii sirituale etc.
    Iubirea eros intre doi oamnei se finalizeaza cu rezultatul unei familii=copii ,nepoti etc.Ori doi barbati /femei nu pot da nastere in mod natural la copii,nu vedeti ,va mintit pe voi insiva,va amagiti mai rau ca nebunii sau copii naivi!!!

    Iubirea cea vie ci este aceea iubire care transcende trupul si toate cele ale trupului.Citi in scrierile sfintilor pariinti cuviosi.
    Dar voi sunteti incapatanati si orbi.
    In vechiul testament Bunul Dumnezeu a starpit aceasta crunta patima surpand cetatile Sodoma si Gomora de care so voi ati auzit dar va faceti ca nu ati auzit
    Mergeti in putie si puneti trupurile voastre la cazne,la post mult si lacrimi pt ca Bunul Dumnezeu sa va stinga flacarile acestei patimi ,flacari cu care „parliti” si pe noi ceilalti.Numai simpla afisare a acestei patimi inseamna sminteala,
    Cel ce smintesteste=ispiteste pe aproapele sau va da socoteala in fata Bunului Dumnezeu caci in felul acesta s-a facut pe sine asemenea diavolului=ispititor

    Incetati a mai scarbi trupurile voastre si mai ales incetati a mai propaga acesta patrima!!!

    Fie ca Bunul DUmnezeu sa va daruiasca lumina cunostintei ca astfel sa intelegeti in ce mocirla oribila sunteti si sa va intorceti la lumina cea nenserata care este Slava preasfintei Treimi ,care se praznuieste maine!!!si sa ne daruisca tuturor rabdare si putere de lupta cu toate patimile!
    Doamne ajuta!!!
    Dumnezeu asteapta intoarcerea pacatosului nu moartea sa!luati aminte

  38. OK, n-am sa mai merg despuiat pe strada, si o sa-mi pun si trupul la cazne daca zici tu, dar maine probabil, acum mi-e cam somn, noapte buna.

  39. daniel~

    există o plăcere cu mult mai perversă decât plăcerea cărnii (şi chiar mai „accesibilă” decât aceasta) – anume, plăcerea de a pune cuvinte în gura lui dumnezeu pentru a te transforma mai apoi în agentul său publicitar, că doar-doar i-oi câştiga bunavoinţa.

    mai diavolească ocupaţie decât aceasta numai cu greu se poate închipui. nu văd cum (şi de ce ar trebui) să-şi bage satana coada între doi oameni (de acelaşi sex sau nu) pentru a aprinde între ei scânteia pasiunii, acolo unde ea nu există. că doară, precum se ştie–de unde nu e, nici dumnezeu nu cere. noroc cu necuratul, că are soluţii la toate, precum se vede… aşadar, le stârneşte el pasiunea oamenilor ăstora aşa, din nimic, mai ceva ca dumnezeu în ziua facerii, iară pofta asta sexuală, odată aprinsă (ne-natural, precum zici), să ne aşteptăm apoi a o stinge numai cu post şi rugăciune…?! în cazul ăsta, nu înţeleg cum de nu i-a pus dumnezeu pe adam şi eva, când au păcătuit în grădina raiului gustând din fructul oprit, să se spele mai întâi pe mâini şi pe gură înainte de a-i fi izgonit din rai.

    se vede treaba că dracul e ultraortodox – acolo unde dumnezeu nu binevoieşte nici măcar a stârpi păcatul, necum a-i şterge urmele, dracul se încăpăţânează să-l facă pe om mai încă sfânt decât l-a făcut dumnezeu însuşi…

    după cum bag eu de seama, dracul ăsta îşi freacă bine copitele de mulţămire când vede cum omul se pune pe sine mai vârtos în mintea lui dumnezeu, spre a se auto-tămâia apoi cu harul divin precum o scaldă în bulbucii din jacuzzi. doamne-apară-ne de cei boiţi cu de-ale sfinte, că de preacucernici ce se găsesc, mi se pare că-şi cam pun sutanele-n cap.

    intunecat ne este sufletul, straine, atunci când vorbim cu patimă, ură şi neînţelegere despre semenii noştri, cu care avem mai multe în comun decât cu dumnezeu, dat fiind că omului nu-i e niciodată dat să fie dumnezeu pentru semenul său, oricât de învăţat sau de înţelept ar fi. iară dacă nu ne putem suporta unii pe alţii ca însoţitori şi tovarăşi de drum, să nu fim atât de ipocriţi şi de laşi încât să atribuim aversiunea aceasta unui ţel preaînalt, când în realitate nu ne putem suporta semenii din motive mult mai josnice – cum ar fi acela că le semănăm prea bine.

    dacă te simţi cumva mai vrednic şi mai pur decât cei pe care-i blagoslovesti cu sfaturi preţioase, fii atât de bun şi păşeşte înaintea lor, iară nu cu biciul, dinapoi. însă pare-mi-se că mângâierile harapnicului sunt mai plăcute împieliţatului, care nu doarme niciodată, de frică să nu fie cumva scărpinat de Eros între coarne.

    😎

  40. In primul rand Salutare darkq in al doilea rand sa incepem primul meu comentariu pe blog

    Urmaresc de mult acest blog insa nici o data nu am intervenit cu vreun comentariu sau orice altceva insa acum fiind ultima mea saptamana petrecuta in Romania tin sa postez si primul meu comentariu
    Imi aduc aminte ca prima mea incercare de a spune prietenilor cea ce sunt a fost poate cea mai mare greseala facuta de mine pana acum ( poate ca acest lucru trebuia sa se intample la un moment dat) insa dupa ce am marturisit ca sunt gay multi dintre ei pur si simplu nu mai vorbesc cu mine (Nu ca mar durea extrem de mult lucru acesta) insa multi dintre ei sunt prieteni din copilarie

    Insa nu asta este toata problema am simtit din partea lor raceala , ura , si „tratamentul aplica” mie ca si om

    Am fost insa frumos surprins de reactia rudelor mele ale verisorilor mei ( Cu ei traind efectiv de mic copil) de vecini ( persoanele de varsta a doua ) au reactionat destul de bine la ” vestea asta ” ( find un oras mai mititel „vestea” a fugit destul de repede insa la ei nu am vazut indiferenta , ura, despre care vorbeam undeva mai sus

    Insa consider ca am facut un pas spre propriam libertate insa sper ca peste hotare sa-mi fie putin mai bine ( Sper ca ati inteles la ce ma refer)

    Aici inchid comentariul meu insa nu inainte de a va saluta pe toti ( de la cel mai mic la cel mai mare ) 😀

  41. @Bondarul
    Nu a fost o greseala fptul ca le-ai spus despre orientarea ta.
    Asa afli cu certitudine cine din cei apropiati sunt intradevar apropiati sau asa zisi apropiati.
    Vine un moment in viata fiecarui gay cand trebie sa faca pasul accesta.
    Imi pare bine ca ai scris acest comentariu si poate pe viitor vei avea curajul sa scri mai mult.
    DarkQ TOCMAI PENTRU NOI EXISTA, pentru noi ca oameni in primul rand si de abia apoi ca oameni cu alta orientare sexuala fata de cea a majoritatii.

    Bine ai venit Bondar si sper ca acesta sa nu fie si ultimul comentariu.

  42. @cristymaykei

    Nu-i neaparat greseala faptul ca am decis acest lucru insa nu pot concepe cum arunci la gunoi 21 de ani cu bune si rele cu atatea amintiri ( unele placute altele neplacute ) cum iti ironizezi „prietenul” cu , care ai facut atatea pentru ca ( Nu se incadreaza in categoria oameni normali )

    Ma simteam ciudat atunci cand trebuia sa aprob „Mama ce buna e aia” …
    In anumite cazuri preferam sa tac si sa nu comentez anumite situati.

    Insa pe de o parte sunt multumit pentru ca cei apropiati mie ( O parte din familia mea „nu toti stiu inca” nu mi-au reprosat nimic si au fost alaturi de mine ) iar pentru asta sunt multumit ca cel putin de fata cu ei pot sa fiu ce sunt defapt cu adevarat fara sa ma ascund fara sa ma simt incomod s.m.d.a

    Eu consider ca este un pas mic insa necesar pentru mine si pe viitor voi incerca mai mult find mai bine pentru mine si poate si pentru cei din jurul meu

  43. Salut tuturor!
    Un lucru nu intelegeti voi homoxexualii, anume faptul ca intre denominatiunile de gay sau homoxexual si poponar care vi se atribuie, nu e nici o diferenta, oricat va straduiti voi sa demonstrati contrariul.Nu mai are importanta ca va numiti intr-un fel sau altu.Ceea ce are importanta e fatul ca din cauza orbirii pe care o provoaca aceasta mare patima, nu vedeti conditia decazut in care ati cazut, si conditie in care toti oamenii suntem predispusi in a cadea, dar spre deosebire de voi cei care inca nu au cazut, fie ca au cazut in alte patimi (drogurile, alcoolul, fumatul, curvia, mandria, iubirea de arginit), fie datorita sederii in lumina Preasfintei Treimi prin infranare continua si gandul la Dumnezeu, inca nu au cazut.
    Nu am inteles, nu intelg si nu voi intelege de ce atat inversunare in a respinge macar putin indeea ca aceasta conditie nu e fireasca!nu e este!voi afirmati ca sunteti pesoana sensibile, sincere…dar nu e asa ca daca ar fi asa v-ati stradui sa vedeti ca nu e firesc acet comportament.Una e sa fi inspitit sau in limbajul vostru sa fi atras, si alta e sa concluzionezi ca e normal acest comportament.Parca criminalii psihopati, insetati in a varsa sange, nu trec si ei prin acelas mecanism al atractiei…sunt atrasi de acest comportamnet in a ucide…la fel fumatorul…drogatul…alcoolicul…acum ce ar trebui sa zoncluzionam ca e normal sa ucizi, sa bei peste masura, sa te droghezi etc….adica daca avem inclinatii spre una sau mai multe patimi gata transformam acea patima…acel comportament nefiresc in ceva alternativ si firesc?? chiar atat de intunecati sunteti?…sincer…..la fel si masturbarea….nimic nu e firesc….firesc e ca omul sa faca voia Lui Dumnezeu si va fi deplin in pacea cea nesfarsita…

  44. Spuneti voi ca si intre doibarbati/femei se naste IUBIRE! dar oare voi chiar intelegeti ca sens are aceasta „IUBIRE” in acest contex? nu cumva in fapt aceasta „iubire” este doar un pretex in a obtine fiecare de la celalat satisfacerea patimasa a acestei patimi, care intuneca mintea? fiti sinceri….chiar aveti bine definit in minte si inimile voastre aceasta forma de „iubire”? sau aceasta se rezuma mai degraba la actiunea esentiala care se petrece in dormitor?…..vedeti voi…nu practicati iubirea in sesul pe care ni l-a poruncit Dumnezeu …..vai nu va ganditi la celalt… si cu siguranta o sa ma huiduiti ca asa va sta in fire cand sunteti incoltiti si asta din cauza orbirii mintii…
    cum puteti afiram ca il iubiti pe partenerul vostru…daca prin aceasta patima de a va satisface in fapt pe voi insiva, ca tre sa fiti siceri, asta e o practica egocentrica, il spurcati ? aceasta este o iubire pervertita…ea nu se finalizeaza nici cu nastere de prunci (in cadrul familiei) si nici cu dobandirea virturilor ingeresti (in monahism)…fiti sinceri…totul se invarte in jurul organelor sexuale…in jurul excitatiei trupul pentru a obtine acele efemere clipe de „FERICIRE EXTATICA”.Eu nu sunt tolog, sunt un simplu tanar inginer, dar ingrozit de aceasta stare actuala a lumii…sigur o sa ziceti probabil ” mai lasa-ne cu predicile tale…ce sti tu despre iubire….”,

    dar totusi fiecare din cei care intrati pe acest forum al vostru straduitiva sa va vedeti si din afara,….lasati un pic dulceata aceasta aparenta a satisfacerii carnale….si ganditi-va la clipa mortii asa cum spunea Sf Vasile cel Mare…vedeti conditia ultima si anume la faptul ca omul este numai un brat de oase si sufletul care va fi judecat dupa poruncile Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu sa sti,nu ne va judecat pentru faptul ca eram tot timpul atras ce cei de acelas sex, adica predispusi pentru acest pacat, ci ne va judeca pentru faptul ca nu ne-ma luptat cu aceste ispite, inclinatii, atractii cum vreti sa le spuneti, pentru asta vom fi judecati toti, pentru ca nu ne-am luptam cu patimile, nu pentru ca am cazut o data de doua sau mai multe ori in ele….ci pentru ca nu ne-am oprit in a mai patimi si a lupta cu patimile, in speta homoxexualitatea.

    Sigur voi ziceti ca homoxexualitatea e de cand lumea, si ce daca si crimia, si curvia si betia si toate sunt de cand lumea… si ce daca tre sa le incadram in comportamente firesti??? fiti sinceri pana la capat….una e sa recunosti imi e greu sa imi reprim aceste inclinatii, fapt pentru care ar trebui sa va asumati aceasta conditie si sa luptati cu armele crestine ortodoxe! si alta e sa afrimi cu zambetul pe buze imi place sa fiu homoxexual, nu e nimic rau in asta ca doar nu fac rau nimanui….nu asa afrimati toti?

    Sigur e gresit din partea activistilor antigay sa apeleze la violenta si la judecarea voastra, dar tre sa recunoasteti ca si voi sunteti incapatananti si orbiti si nu va puneti un semn de intrebare oare de ce peste tot in lume esxista aceasta reticenta? nu cumva chiar nu e firesc ce cerem din partea societatii? adica sa accepte drept normal ceea ce facem?….dar voi argumentati folosind epitete precum ceilalti sunt retrograzi, fanatici religiosi, inapoiati etc….

    Voi nu vreti sa intelegeti ca omul este chemat la ceva inalt din partea Lui Dumnezeu, chiar si in familie sexul in sot si sotie si aici trenui vazut in dimensiunea lui sacra, deci evitarea abuzului….caci omul nu nu are menirea sa traiasca la nivelul actelor senzoriala carnale si la nivelul experientei sufletesti.

    Daca ati vedea ca mimarea asta a actului sexual firesc pe care v-il asumati in mod pervers nu aduce adevarata IUBIRE care este nepatimasa, iubire care nu se naste asa cum se naste cand un barbat gay se lasa coplesti de altul cand prin vede de fapt implinirea patimii sale….

    ziceti ca nu faceti rau….apoi sa sti ca facei mare rau…deoarece un astfel de comportamnet intuneca mintea oricui…caci repet si voi sti ca oricu om om este supus patimi…iar voi nu faceti decat sa fiti pricina de ispita de cadere si pentru ceilalti….deci mai reflecatati inainte….clipele de tolaneala calare unul cu altu in mangaieri si alte lucruri excitante…le sti voi mai bine…va va goli sufletul…caci vor veni clipele batranetilor…si sa va vedeti goi….sigur o sa radeti de cele ce la-am scris dar ….asa e…

  45. Dl Bondaru, ce te face sa crezi ca marturisind ca „esti” gay ai facut un pas spre libertate? care libertate ??? daca tu crezi ca libertatea se rezuma la a te calari cu alt barbat ca si cum ai fi femee atunci e foarte trist… o sa zici ca iar s-a mai gasit unul sa imi tina predici si sa argumenteze cu chestii religioase….dar este inevitabil…omul nu este animal…sigura asta numai daca cumva iti place sa traiesti o viata duplicitara…adica ziua la serviciu sau la scoala si mai stiu eu unde iti desfasori viata sociala si noaptea in pat petrecand in calduri cu partenerul tau de imperechere tolanindu-va pana la cea din urma petere pana desigur adormiti…caci asta e realitatea …sa nu imi spui tu mie ca impreuna cu el faceti rugaciuni…metanii…

    Chiar crezi ca asta e libertate? eu zic ca e o incatusare….bine iti era tie daca marturiseai prietenilor tai ca esti homoxexual dar ca dispretuieti aceasta conditie si ca te vei retrage din lume pentru a lupta ce aceasta patima in post neincetat, flagelarea trupului….traind in pustie la o lata cu animalele salbatice…asa cum odinioara daca ai auzit a proceat cea care avea sa devina Sf Maria Egipteanca…..dar asa fugi din tara unde ceilalti nu te intelg chipuri si te duci afara ca acolo lumea te accepta asa cum esti.in fine….nu vreau sa iti tin morala….dar mai reflecta esti barbat si asta ar trebui sa te trezeasca…e cea mai mare umilinta pentru un barbat acest coportament…

    si voi ziceti ca sunteti neintelesi….dar in fapt voi nu intelegeti…fie ca Bunul Dumnezeu sa iti trimita in calea vietii tale lumina cunostintei si ta nu fie prea tarziu in a te curati ….Doamne ajuta!

  46. Dl Grid, cele pe care le-ai scris sunt lipsite de orice continut, nu au nici o coerenta, nu urmaresc nici un raspuns concret….asa ca mai reflecata…..

  47. Domnule Daniel, permiteți-mi să vă adresez câteva vorbe. De duh. Nu sunteți teolog și asta se poate desprinde și din monologul dvs, plin de îngrijorare… frățească. Nu știu dacă ingineria are ceva în comun cu sexualitatea, dar religia cu siguranță se amestecă mai în toate domeniile, chiar și în patul oamenilor.

    Ceea ce mi se pare mie ciudat este faptul că vă aflați pe un website cu și despre homosexuali, încercând să predicați așa-zisele precepte creștin ortodoxe, cu care, mulți dintre noi, am luat contact mai mult sau mai puțin direct. Motivația dumneavoastră care e? Vreți să ne „salvați” de la „moarte”? Sau vreți să vă convingeți singur de ceea ce spuneți? Sunt ferm convins că înverșunarea dvs vine din faptul că nu sunteți străin pornirilor homosexuale și că ați încercat să le reprimați. Rezultatul? Intrați pe website-uri de homosexuali, certându-i pentru ceea ce fac ei cu viața lor, în loc să fiți îngrijorat de faptul că frustrările dvs sexuale nu vă permit să vă eliberați din cușca regulilor impuse de Biserică.
    Ce amestec are Dumnezeu în patul oamenilor? Dacă ar fi știut Iisus cât de abuziv i se folosesc învățăturile, nu s-ar mai fi născut.
    Spiritualitatea și nevoia omului de a evolua spiritual, de a transcende într-o stare superioară a conștiinței nu se traduc prin ura asupra a tot ceea ce nu este conform cu preceptele UNEIA din MIILE de credințe și manifestări religioase pe care le-a cunoscut omenirea.
    Nevoia dumneavoastră de un Dumnezeu conform celor predicate în Biserica Creștin-Ortodoxă vine dintr-o anumită cauză: o suferință, o lipsă, o nevoie. La fel cum nevoia oamenilor de a-și găsi împlinirea alături de parteneri de același sex vine din alte nevoi înpământenite în fiecare de-a lungul vieții.

    Astfel că nu văd cu ce este credința dumneavoastră mai presus de extazul simțit de unii dintre noi în momentul în care simt o pulă în cur, spre exemplu.
    Faptul că nu ați încercat „cealaltă religie” nu vă dă dreptul să o condamnați. Abia apoi puteți face comparații și condamnări.

    Nu mi-aș fi permis să fac aceste remarci dacă nu aș fi fost la rândul meu un cunoscător pătimaș (cu acte în regulă) al religiei pe care o proslăviți cu nerușinare pe website-urile altei religii. 🙂

  48. Daniel, mi-e groaza sa-mi imaginez cum ai ajuns inginer scriind atat de prost. Dar asta nu e important decat pentru siguranta oamenilor…

    E adevarat ca nu inteleg cum e homosexualitatea ceva gresit si nici n-o sa inteleg, oricat ai explica tu, pentru ca singurul lucru pe care te bazezi e ca biserica spune asa, iar eu nu accept autoritatea bisericii ortodoxe.
    Problema e ca pornim de la axiome diferite. Eu spun ca homosexualitatea e in regula pentru ca nu vad efecte nocive, iar tu spui ca e gresita pentru ca asa ti s-a spus. Asa n-o sa ne intelegem niciodata unul pe altul. Ma intriga si pe mine motivul pentru care insisti atat de mult sa convingi niste oameni ca sunt gresiti si ca ar trebui sa se simta prost. Nu vreau sa ma grabesc sa concluzionez ca esti un homosexual reprimat, dar pari obsedat de sex.

    Bafta cu ura si mai citeste si tu niste carti scrise in romana contemporana.

  49. Eu am impresia că homofobii ăștia care sunt atât dă preocupați dă subiectul homosexualitate (nu ăia care stigă și ei „să moară bulangii”) sunt bolnavi cu capul, la modul cel mai serios.
    N-am citit tot ce debitează p-aici, dar văd că Alex P zice că e inginer – cum?! Cum să existe un om sănătos la cap, cu o meserie, o slujbă, poate o familie, care găsește timp să stea pă net și să ne poarte nouă de grijă?!

    Cred că intră în aceeași categorie cu cei d-ai lui Vadim, Basarabia e România, patríe, nu mafíe, etc.

  50. Daniel chiar exista in realitate? Eu cred ca este un fake, prea scrie prost, prea nu are cursivitate in ce crede el ca este idee, prea nu stie argumenta pentru un inginer, prea face o imagine gresita de adevarat crestin si cel mai grav, prea afirma ca nu e fireasca masturbarea.
    Poate de asta gandeste astfel, i s-a ridicat spermatozoidul la cap din lipsa de masturbare intelectuala.

  51. Siiii baaaaaa Daniel cum sa zici de Grid ca nu gandesteeee, baaaaa?
    Ce BAAA, ce m-oi fi enervat atat, nici nu meriti macar cea mai infima, misus infinit comparatie cu Grid, BA ‘desteptule’ ca ma dezbrac de caracter si iti mai zic ceva de dulce ca tot esti crestin numai cu numele, BAA inginerul ….. gata ma opresc ca ce urmeaza nu se poate scrie, in …de … pe … , continua in particular.

  52. Daniel ~ (re: #59)

    Mă așteptam la mai multă logică din partea ta, dacă spui că te interesează coerența. Între noi fie vorba, cred că ai scris fie la nervi, fie la beție, așa că nu-ți port pică, dar nici nu te aștepta să te ia cineva în serios, că prea ți-ai dat drumul la comentarii 🙂 . N-ar strica acum să faci curat! În orice caz, dacă mai scrii atunci când ești atât de surescitat, hormonii vor vorbi în locul tău, iar logica va avea de suferit.

    Spui, pe de o parte, că rândurile mele sunt „lipsite de orice continut„, iar pe de altă parte că „nu au nici o coerenta„. Hotărăște-te pentru una sau alta din variante, pentru că nu pot fi simultan valabile (numai între niște idei poate exista coerență, deci numai acolo unde există un conținut).

    De vreme ce ai ales totuși alăturarea celor două formulări, poate ar trebui să te gândești că nu prea ți-a fost clar ceea ce ai citit: ți-a scăpat fie conținutul, fie coerența sa. Așa se întâmplă dacă citești gândind cu prejudecăți. Atunci când mintea nu e liberă, parazitată fiind de balastul unor idei fixe, nu mai poți vedea nimic altceva în jur. Prejudecățile sunt precum ochelarii de cal – îți îngustează în permanență vederea.

    Îmi explic, prin urmare, de ce faptul că „nu urmaresc nici un raspuns concret” ți se pare nelalocul său. Tu urmărești în permanență un răspuns concret, un același răspuns pe care l-ai găsit cu mult timp în urmă și pe care îți face plăcere să-l tot dezgropi perodic, ca pe-un os bun de ros. Nu știu dacă îți mai pui și întrebări câteodată, sau ai numai răspunsuri pregătite de-a gata. Dacă ai putea însă privi și în jur, nu numai drept înainte, ai vedea că lumea e mai largă decât crezi și că există întotdeauna lucruri care să te pună pe gânduri. Condiția e însă să-ți pui mintea la treabă și să n-o lași să putrezească.

    Până la urmă, ortodoxie înseamnă „dreapta părere” sau „dreapta opinie” (orthodoxa), însă nimic nu tulbură mai mult dreapta judecată decât mersul drept înainte, sub zăbala prejudecăților. La adevăr nu se ajunge niciodată clocind aceleași idei, la nesfârșit. Sau o fi și gânditul un păcat?

    😎

  53. Am si eu un prim prieten de 2 luni si am inceput sa mergem mai departe. Nu am ajuns la sex, dar mi-a propus si mi-e teama sa fac pasul deoarece de cand suntem impreuna mi-a cerut sa port doar sosete plusate in exerior si nu ma lasa sa le dau jos desi stau toata ziua incaltat la scoala. Sosetele sunt de diferite culori, dintre cele mai ciudate: gri, verde, crem, maro, albastru etc. oare are ceva probleme?

  54. @Bogdan

    Hai salut, ceea ce cred ca experimentezi din parte prietenului este asa numitul „foot fetish” . Asta include nu numai atractia sexuala catre parti ale corpului – picioare, ci si a accesoriilor, in cazul tau sosetele.

    Ai aici link mai detaliat despre foot fetish http://en.wikipedia.org/wiki/Foot_fetishism

    Nu are nici o problema si nu este nimic rau in a avea un fetish sexual, cred ca fiecare dintre noi avem niste dorinte mai mult sau mai putin vizibile.

    INSA…devine o problema cand dorintele lui nu coincid sau nu-ti fac bine tie…poate ca nu le intelegi, poate ca nu te simti confortabil si de ce sa ne ascundem dupa deget, poate ca nu te excita nici macar gandul. Te sfatuiesc sa vorbesti cu el, sa incerci si daca descoperi ca situatia te depasteste, nu este de tine, vrei altceva, etc sa-i spui si sa renunti. Asemenea situatii pot degenera in  conflicte, neimpliniri…stii tu, lucruri stricate.

    Si inca un lucru : NORMALITATEA (NORMALUL) nu este de multe ori ce crezi tu, poate pentru tine e normal sa mananci o ciocolata pe zi (lucru normal) dar pentru un diabetic este un pacat (lucru iar normal). Intelegi tu ce vreau sa spun, esti baiat mare!

    Succes si nu face nimic din ceea ce nu vrei, prieteni/iubiti/amanti se gasesc pe toate drumurile…mai mult sau mai putin normali 😉

  55. multumesc de informatie. chiar mi-a fost de ajutor. link-ul respectiv il voi accesa cand sunt sigur ca sunt numai eu. nu vreau as-mi supar prietenul.

  56. Nu am mai apucat sa ma mai informez. Am experimentat. Nu vrea nimic rau (zic si eu), ci doar sa-mi miroase sosetele din picioare in timp ce se masturbeza. Asta dupa ce desigur, mi-a mirosit sosetele din picioare si si le-a bagat in gura o jumatate de ora inainte de a ma penetra. Cred ca pot accepta dorinta lui daca este doar atat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here