Acasă Zi de zi Cum să pun problema?

Cum să pun problema?

296
29

Deci lucrurile nu sunt chiar aşa de complicate în viaţă. E atât de simplu – îţi trebuie un portofel cât de cât plin, o ţigare, un mojito, un 306 cabrio măcar, şi un bărbat. Atât!

Şi totuşi cu desăvârşire duc lipsă de item-ii 1, 4 şi mai ales 5. Cum tot spuneam că o să mă joc cu cocoşelul X, m-am jucat. Încerc să-mi dau seama ce şi cum, iar lucrurile arată ok. Însă mă fute capu’. Eu vreau pe ăla care m-a indus în starea asta disperată spre iubire. Obsesia lui este suficient de amplă încât să-mi satisfacă până şi mie nebunia. Bărbatul x este complet opusul – genu’ ăla de bărbat care de îndată ce decide să fie cu tine, acolo rămâne. Adorabil, perfect şi totuşi… nu.

Acum. Eu am o problemă – nu prea pot să iubesc la comandă – îmi place când îmi pică pe unu’, e o iubire naturală, deloc forţată şi mai ales reală. Când îmi place de unu’ pentru că ar fi potrivit ca să existe o relaţie poponărească, lucrurile merg altfel. Mă… (Doamne iartă-mă!) plictisesc. Iar dacă mai e şi – să îl citez pe Rhade – „gospodar şi la cratiţă” e clar: nu pot.

Iubirea mea este deplin snoabă. Îmi place să iubesc doar ce ştiu că mi-ar place cum m-ar iubi. Mă enervează când nu pot să alterez nimic în lumea asta, iar „soarta”, de parcă e vreo mare pizdă, are cel mai mult de spus în toate astea.

Iar ce scriu nici măcar nu este ceea ce cred. M-am săturat de vortexurile astea emoţionale. Nu am nici o cale să le evit, nici măcar astup. Este singurul lucru la care mă gândesc. Asta sunt – un cosmopolit al romantismului, pierdut în cosmos.

Mă gândeam serios să renunţ la fluturaşi şi iubire. Însă cu cât am încercat mai mult, cu atât am eşuat mai grav. Nu pot să fiu altfel, e cine sunt. M-am săturat să mă blamez că mă indrăgostesc. Şi mai ales să mă cert, persecut, maltratez, izolez, etc.

Şi aici cred că am identificat şi sursa curvăsăriei. Sunt sub asediu emoţional,  iar când firul se rupe, pic în ce pulă pic (mare, mică); pic din cer şi mă opresc unde nimeresc.

Nu ştiu ce să fac. Nu sunt disperat însă nu sunt nici mulţumit. Ştiu să-mi joc cărţile foarte frumos până la un punct, punct în care cărţile nu mai sunt ale mele. Şi de acolo, soarta, ca o curvă ce e, alege să-mi strice toate formele de speranţă. Trivial, nu cred în destin însă e comic cum soarta este defapt… cine e în jurul meu.

Nu pot la cratiţă, nu pot să am conversaţii de genul „mai vrei nişte sos?”  sau „îţi plac macaroanele mele?”. Nu am nevoie de apreciere, faimă sau recunoştinţă. Doar de iubire. Atât.

Acest post nu este un strigăt de genu’ „cine vrea să se cupleze cu mine să facem nebunii?”. Nu funcţionează aşa. Tot ce vreau e să scot acest gând din cap în speranţa că, ejaculând, o să găsesc o abordare mai eficientă a soluţiei.

De ce… pentru că nu ştiu cum să fac. Sau să am ce mă face fericit. Măcar acum, ştiu ce mă face fericit.

Smog
Soft Cell – Tainted Love (Hot Tracks Mix)

29 COMENTARII

  1. Smog dacă vrei să gasesti persoana potrivită trebuie să faci un singur lucur să te rogi lui Dumnezeu si el o sa te ajute să il gasesti. 🙂

    Poate nu mă crezi dar este adevarat, incearcă si o să vezi. 🙂

    Asa cautand tu sigur nu gasesti.

    Stiu multe persoane care au cerut lui Dumnezeu si toti au primit. Si sunt fericiti.:)

    Try it nu ai nimic de pierdut!

    Hugs,
    Alexander

  2. Mi-am dat seama ca aduci a Dr. Who la personalitate, judecand pe baza a ceea ce scrii.
    Mojito : 3 sferturi de pahar cu cuburi de gheata, doua apasari de sirop Mojito, o apasare de sirop Carraibean, se adauga 7 Up pana la semnul paharului, cel putin 150 ml si 4-5 frunzulite de menta si 3 cubulete de lamaie.

    Si baiete, ai fi norocos sa dai de un pularau in camasa si vesta, genul down to earth, care gateste si pune si o lumanare pe masa la cina, cel putin poti sa-l scoti tu la restaurant sau terasa si sa-l modelezi putin dupa cum vrei. Totusi, cum zic americanii, cred ca ur quite a catch.

  3. Smog,
    am vrut să îmi screm creierii de ceva dăştept – da’ n-a mers. Mi-am adus în schimb aminte de un citat:

    „Most people think it’s hard to do the right thing. It’s not hard to do the right thing; it’s hard to know what the right thing to do is. Once you know what the right thing is, it’s hard not to do it”

    The Confession (1999), Harry Fertig (Ben Kingsley)

  4. Bărbatul ăsta X de care povestești… verifică, te rog, sigur are puls?

    Revenind însă… evident îți plac lucrurile pe care nu le poți avea. Nici o surpriză până aici. Felia de tort a fratelui meu era mereu mai bună decât a mea. Chiar și după ce făceam schimb. De două ori.

    Mă bucur să văd că zici că te-ai săturat să te maltratezi… doar că evident, nu te cred. Știu la fel de bine ca și tine cum e să te îmbeți cu aftershave-ul și respirația cuiva voios, și mnup, nu e ceva de care te saturi. Când te prinde… te prinde. Senzația, că mai mult despre ea e vorba; persoana se schimbă odată la 4-5 ani (la mine, cel puțin).

    Așadar dacă ai obține – cum exprimi – ceea ce vrei acum, ar fi oare asta soluția pe care vrei sa o abordezi mai eficient? Înțeleg bine că te îndoiești să răspunzi cu „da”?

    Noi poate suntem imperfecți și nu merităm, dar crierele noastre, sărmanele, merită să primească și odihnă la un moment dat.

  5. @ A-uk – Nu cred ca se aplica la mine, fara vreo ofensa – insa eu nu caut „cel potrivit”, ci cel „operativ”.
    Insa multumesc de sfat si gandurile bune.

    @ Adi – arata ok reintepretarea de la tainted love insa prefer cand o canta un barbat 🙂
    Cat despre Dr Who nu stiu ce sa zic – un mare plus unu la mojito si cinism 🙂

    @ Rzv – Multumesc de quote insa am ajuns la concluzia ca e mai eficient sa-ti ghidezi actiunile in functie de intriga.

  6. Smog, da’ nu l-ai găsit pe bărbatu’ potrivit? Că io din ce am dedus de prin post-urile tale, a fost că l-ai aflat, că iubești, că e tril de ciocârlii. Ce nu-i bine amu’?

  7. Smog, şi cum află omu dacă mai vrei sos fără să te piardă forever?
    Adi, dacă ăla e Mojito io-s Francois Sagat. Unde-i romu’ şi nu mă refer la ţigănuşul de barman?

  8. Smog, e bine când ai nişte semne atât de clare, vei şti fără dubii când îţi va veni vremea. Şi mai faci şi economie, ce verighetă, ce şampanie franţuzească (îngenuncheat, alea, alea). I-ai pus în farfurie o iahnie de fasole, booom l-ai cerut de soţ!
    Romaaantic!

  9. Nu, analogia era dusa la extrem.
    A gatii pentru cineva este ceva intim, indiferent ca e fasole sau orice altceva. Insa in loc sa gatesc, prefer sa fiu naufragiat intre cearceafuri si sa beau o sticla de sampanie.

  10. Am înţeles de prima dată, doar că mi-a plăcut să conversez cu voi . Eu dimineaţa sunt mai jucăuş aşa…
    BTW , fain Soft Cell , credeam că nu mai ştie lumea de dânşii (era prin anii ’90 la BBC radio un curs de lb engleză în care lecţiile constau în traducerea textelor unor melodii. Acolo am auzit piesa asta prima dată)
    Sper că nu ţi-am distrus articolul cu prostiile mele…

  11. Esti ca vulpea cu strugurii, versiunea gay: odata ajuns la ei ti se par acri…sau excesiv de dulci (cum vrei tu). Cred ca iti place mai mult alergatura dupa barbati decat recompensa de la final. Si ce-i drept orice barbat e mai interesant si mai misterios la inceput, apoi pe masura ce il cunosti incepe sa ti se cam aplece…sau nu, si atunci vorbim de ceva serios. Eu sunt chiar opusul tau, chiar non-grata pe care o eviti: te voi intreba de sos pana ti se acreste ;))

    Hmm, tu vrei pe cineva care vrea sa-i fii „his bitch” eventual „on the leash”, sa se joace cu tine?

    Daca dansul ti-ar gati macaroane, l-ai refuza?

  12. Am auzit vorbe asemănătoare cu cele din articol de la un stimabil domn acum puțin timp. Partea cu nu știu ce vreau.

    L-am băgat la 220 vreo săptămână până i-au zburat piticii de pe creier. Acum știe ce vrea și e foarte mulțumit de ceea ce are.

    Cred că tu gândești prea mult. Ia drept exemplu pe cei din jur care nu gândesc din varii motive (nu au cu ce, nu au de ce, au gura plină). Vezi ce fericiți îs ei?

  13. Da_Vero,

    io nu cred că îi chiar așa de simplu. Uneori efectiv nu știi exact ce vrei, nu știi dacă e bine sau rău ce faci și preferi să aștepți o perioadă se se așeze lucrurile puțin.

    E drept că oamenii care nu au întrebări sunt mai fericiți, dar mai sunt și oameni care se mai gândesc la una-alta… și în cazul ăstora nu merge golirea creierului așa la comandă. 🙂

    Io de exemplu am auzit de-atâtea ori chestia cu „gândești prea mult” încât efectiv i-am îndepărtat de mine pe aceia care îmi tot cântau povestea.

  14. @ D V
    Nu exista asa ceva precum „gandesti prea mult”. Este irational sa nu gandesti.

    Cat despre exemplul celor din jur – standardizarea este comunism.

    @ Robert

    Oamenii usori fericiti sunt doar niste binecuvantati… limitati.

  15. La partea cu gânditul eram ușor amuzat de idee. De-asta am pus „au gura plină”. 😛

    Data viitoare pun un zâmbilici după. (God Damn, Internet, why don’t you express the way I feel?)

  16. BA nene, dar e asa frumos cand misuna fluturasii prin stomacel sau ma rog prin zona aia, chiar daca devi „binecuvantat” un timp.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here