Acasă Zi de zi Cum e sa fii medic specialist in Romania

Cum e sa fii medic specialist in Romania

282
18

E 6 si ceva dimineata si mi-am verificat mail-urile, nimic interesant, am facut o kestiune pentru link-uri spre un alt site de-al meu. Mi-a sarit dinou privirea pe un mail ce il primisem ieri. Este vorba de un cuplu lesbi. Citez:

„Salutari Robert

Am ajuns acasa… in sfarsit! Uf! Ce bine! Dar… am constatat ca la mine in frigider incepe neantul…! Nexam papa! Asta e bomboana de pe coliva!

Asadar… am inlocuit (temporar) papa cu o bere si o, doua, trei… tzigari 🙂 si am deschis calcu…

Nu stiu… simteam nevoia sa-ti scriu dupa ce, binenteles ti-am citit ultimele posturi…

De fapt vroiam sa-ti impartasesc faptul ca ieri am avut o zi de kakat! Zi care, binenteles, are si va mai avea (nu pt mult timp sper!) ecouri!!!

Ieri, I**** a aflat ca cei la care lucreaza doresc incetarea raporturilor de colaborare! (ca sa vorbesc in termenii „atat de apreciati”) Acum e la birou si vorbeste cu „al mare”…, iar io turbez acasa asteptand sa aflu ce si cum urmeaza sa se intample!

Robert, este absolut INFECT vis a vis de ce se intampla in tara asta! (care de altfel, la modul cel mai sincer, imi este tare draga!)

Adica… stai si te chinui 6 ani in facultate (vorbim de medicina) cu mancare de la mama, cu sarbatoare atunci cand iti permiti sa iesi la un suc la Mc Do, cu nopti nedormite calare pe carti in caminele din regie unde gandacii iti pot servi in loc de tocanitza etc, etc,… Apoi te mai chinui 5 ani in rezidentiat pe un salariu de (si aici retine te rog) 5 mil. pe luna!!! Iar apoi, daca se indura vreun senator sa scoata la concurs niste posturi in vreun spital mancat de mucegai, reusesti MINUNEA! Devii doctor practicant (specialist!!!) cu fastuoasa suma, drept salariu, de 7 milioane pe luna! Voi oropsiti ai sortii!!! Veniti sa mancati din leafa mea! Statul roman imi apreciaza calificarea si munca de dobitoc pe care, cu dedicatie, am sustinut-o 11 ANI!

Imi vine sa pun o mare bomba la sediul guvernului!!!!!!!!!!!!

Si acum sa ma calmez… Drept urmare… I**** s-a „prostituat” pe la diverse firme cu specific medical ca sa-si poata cumpara sucul de la Mc Do in fiecare zi!!!

Cam asta e… Stiu ca lucrurile se vor rezolva! Poate asta reprezinta shutul in poponetz ca sa ne mobilizam si sa facem ceva pt noi! Recte… sa fim proprii nostri stapani.

Asa… Simteam nevoia sa-ti spun lucrurile astea… Merci

Va pupic pe amandoi! Salutari lui Andrei si…

SA FITI IUBITI!”

Locul multora dintre noi nu este in tara asta idioata, unde daca te bagi in sistem ti-ai semnat contractul de moarte. Ma bucur enorm ca nu e cazul meu. Ma bucur de asemenea ca am aruncat anii de facultate sa pot face ceea ce fac acum. Ma fut in ea carte de munca si asigurari de sanatate si pensie si tot … merit o viata si nu un gunoi de viata. Adevarul este ca decat sa lucrez in Romania in domeniu, mai bine in USA ca orice altceva. Macar acolo ai o sansa pe cand aici nada. Nu mai pun la socoteala posibile cazuri de discriminare.

O zi calda!
Robert

Articolul precedentDespre prieteni si amici
Articolul următorCate putin despre frumusete, atractie si gelozie
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

18 COMENTARII

  1. Mda, kestii de genul nu sunt izolate. E totusi jenant ca dupa 11 ani de studii, dupe ce ti-ai ros hainele prin salile de cursuri sa te gandesti ca fraieru la imposibilitatea unei vieti decente in tara noastra mare si frumoasa. E frustrant, nush… nu e normal ca omul sa isi petreaca timpul gandindu-se la kestiile astea… dar nah… se poate si mai rau cred.

  2. Cum poti sa promovezi prostia in masa? frumos, frumos si iar frumos: decat aici, mai bine in sua ca orice…
    te dai p tine exemplu „am aruncat anii de facultate…”..stai putin…m-am cam pierdut pe drum…u fiind…robert..cel care a descoperit roata? ai inventat nitroglicerina? faci cercetari pe celule stem? ah…nici macar laba nu ai inventat-o….dar u esti rebel…iti traiesti viata…fara asigurare de sanatate…fara pensie…fara carte de munca…ai bani…cardurile amintite intr-un post anterior, sunt tot pline, mallurile DE DINCOLO (tara fagaduintei-oriunde ar fi) te asteapta sa mergi la shopping…
    si ne mai miram de ce ne merge atat de prost in tara…in loc sa postezi pe blog, ar trebui sa iti pregatesti campania de parlamentar…
    in niciun caz nu spun ca ceea ce se intampla e logic nici catusi de putin normal…e trist peisajul. cu siguranta ceva trebuie facut insa hai sa nu instigam lumea la incultura, slujbe sezoniere si vieti in fatza scaunului de toaleta..nu fac incheiere deoarece stiu ca oricum nu imi vei posta commentul:)

  3. someone: te poti fute in ea cultura si fotolii comode, atata timp cat nu ai bani sa iti iei o haina. Hai nu fii caraghios…. cati romani sunt plecati in alte tari..? Pt. cate job-uri se cer mii de Euro? Cati ani ai… just curious… in ce lume traiesti? In Romania? Don’t think so…

  4. hmmm totusi romania nu mai e ce a fost…
    sistemul medical e asa cum e si traieste de pe bugetul statului si asigurari si mita si atentii tot din cauza medicilor.

    in 17 ani dupa revolutie nu am auzit odata un colegiu al medicilor sau orice alta organizatie profesionala din domeniu care sa propuna un sistem de sanatate bazat pe competentze (adika platit de catre asigurarile private in functie de activitatea prestata si calitatea acesteia)

    toti sunt multumiti cu mita care li se baga in buzunar… credeti-ma ca stiu sigur ce vorbesc amandoi parintii i-am pierdut prin spitale. Singurii nemultumiti sunt cei tineri care inca nu au loc de ceilalti sa se bage la roata de cashcaval.

    putini oameni dedicati in domeniul asta.
    maica-mea a fost asistenta medicala vreo 35 de ani, stiu ce vorbesc si stiu cum se purta cu oamenii si ce facea pentru ei…

    Daca esti tanar si specialist nu america e calea. Iara experienta: seful de promotie din liceu termina medicina la cj magna cum laude ..2 specializari si apoi isi baga pixu si se apuca de invatat ca sa plece in sua. isi ia STEP-urile repede si ok si pleaca.
    Sta fix 2 luni. Daca nu esti rezultat al sistemului lor e acelasi lucru… stai la coada sa faci experienta si un nume pana incepi sa faci un ban. sio poate chiar mai greu decata aici fiindca acolo daca o dai in bara o data este cam gata… aici mai merge… (daca tai vreun px te mai dau astia la proTV si atat)

    Pentru romania… fa pe dracu in patru si daca ai incredere ca esti atat de bun… porneste pe privat.. avem una dintre cele mai bolnave populatii din europa e imposibil sa ramai fara clienti (si inca statul de plateste la bucata)

    bafta si curaj

    ai lav iu ol. rili ol of iu

  5. nimeni18 : ai lav iu tuais as much iu lav mi.
    So: sanatate si nu numai.
    problema in sanatate e mai rea decat o ciuma. mori cu zile prin spitale. unde mai pui ca salvarea te lasa pe o bucata de trotuar cu perfuzia in vena. sistemul medical din romania e putred si in mod normal cineva trebuie sa-si aume responsabilitatea de a taia nodul gordian .
    ok. tinerii specialisti. naspa…asta e tot ce pot spune. si nu vorbim doar de cazul medicilor. mai exista inca specialisti in drept in economie, finante banci etc…
    plecatul dincolo? hmm ! in ceea ce ma priveste, no way! raman aici sa sting lumina.
    am invatat in timp, sa nu visesz la occident atat timp cat inca nu-mi cunosc suficient de bine limba materna 🙂 glumesc dar vbsc serios.
    in definitiv, fie ca vorbim de un sistem de stat sau de unul privat, fiecare si-a ales drumul de unul singur.
    la fel de bine putea de ex. sa mearga sa lucreze in productie pentru 15 mil pe luna.
    da, dar atunci nu mai scria pe usa apartametului Dr….. right? e o treaba si ce tine de orgoliu.
    Se numeste reconversie profesionala, my friends, se poate , totul e sa vrei.
    Hmmmm! de regula nu-mi plac oamenii care se plang sau se lamenteaza….
    semnez ca si de obicei, Eu.

  6. „tu” cel de ieri…

    Si hai sa vorbim si de amaratii de pensionari care n-au bani de…. si de …. si de….
    Si de muncitorii patriei care nu mai gasesc cheia de la lacatul de pe portile mastodontilor comunisti unde, cu drag, munceau odinioara…
    Si de pacea din orientul mijlociu… si de foamea din Somalia… si de mama care n-are bani sa-si ia un ceas cu cristale Swarowsky…
    Nu era vorba de lamentari! Si in nici un caz de ORGOLII! Era vorba de un coment vis a vis de politici de guvernare! Am comentat un caz pe care il cunosc foarte indeaproape si am evitat sa-mi dau „doctoratul” in domenii pe care le cunosc doar din ziare… Doar stii…. tot romanul e specialist in politica, sport si… medicina!

    Orgoliu (in medicina) inseamna incapacitatea de a-ti depasi conditia fundamentala a sinelui si ramanerea intr-o anchilozare a ceea ce se presupune a-ti aduce titulatura de Dr. pe usa minunatei tale case (in cazul in care iti permiti una)! Ori in acel coment era vorba si de „prostitutie”! Si iata, in sfarsit, cum, cea mai veche meserie din lume, isi gaseshte rostul, costumandu-se intr-un argument forte PRO… Hilar…

    Si ca sa revin… si sa ma repet… nu era vorba de lamentare ci de INDIGNARE!
    Acelasi sentiment pe care il incerci tu cand „altii voteaza pentru tine legi in somn” ca sa citez…

    Aaaa… cat despre reconversia profesionala… tot „prostitutia” imi vine in ajutor! Din nou… hilar.
    Si cu asta inchei! Ma duc sa ma costumez de societate. Plec la festivalul George Enescu sa-mi clatesc creierii! In seara asta servim Rachmaninov, concertul no 2 pentru pian si orchestra. Interpreteaza Dan Grigore si Filarmonica din Dresda.

    Sa fiti iubiti! E de dorit…

  7. Buna seara inca o data. Imi place Dan Grigore si Rachmanicov. nu cunosc potentialul filarmonicii din Dresda dar banuiesc ca este de exceptie avand in vedere ca participa la festival.
    Da, se pot spune multe. Si despre foamea din Somalia cat si despre ultima invazie a lacustelor din Namibia. Si despre banii mamei se pot spune la fel de multe.
    Nu mi-am dat doctoratul despre un subiect pe care il cunosc doar din ziare. In nici un caz nu subestimez profesia de medic sau cadru medical. Cazuri din acestea cunoastem toti. Fiecare in parte, are cate o cunostinta care se loveste de asa ceva. Nimeni nu spune ca e usor.
    Dar, invevitabil urmeaza un „dar” nimeni nu impinge de la spate pe cineva in a imbratisa o anumita profesie. Asa cum spunea cineva suntem la 17 de la „revolutie”, am castigat dreptul de a fi alesi dar si acela de a alege. Ne alegem meseria, constienti fiind de sacrificiile pe care trebuie sa le facem ani de zile. In cazul medicilor e vorba de zeci de ani. Poate ca multi au sansa sa fie cei mai buni specialisti pe ramura aleasa de ei. Toata cinstea. Poate ca le fel de multi ajung sa lucreze in niste laboratoare convertite in cabinete obscure si mizere pe o platforma a „mastodontilor comunisti unde munceau odinioara” parintii nostri. Traim alte vremuri. E vremea sa ne dumirim de la bun inceput. Scoala, incet, incet devine apanajul oamenilor cu potential financiar puternic, in care familia poate ajuta si este dispusa sa ajute. Statul nu mai este obligat „sa asigure social” pe nimeni. Tocmai de aceea in sistemele occidentale exista bursele. Ele suplinesc mult din sacrificiul financiar pe care o tanara speranta ar fi nevoita sa-l faca in mod normal.
    Reconversia profesionala o numesti „prostitutie”. Inteleg ca nu iti da posibilitatea de a face ceea ce vrei sa faci cu adevarat, pentru care te pregatesti temeinic dar iti poate deschide alte orizonturi.
    Traim vremuri tulburi my friends si din fericire pentru noi, modul in care vrem sa traim: suntem liberi sa-l alegem, fie ca parcurgem un drum dureros sau o luam pe „centura”.
    In speranta ca am reusit oarecum sa ma fac inteles, iti multumesc pentru atentie si auditie placuta.
    Cele bune, Eu.

  8. In niciun caz haina nu e pe primul loc…sunt romani care mor de foame si n-au unde sta…asta e contra-argumentul pe care trebuia sa mi-l aduci…
    totusi…insist, am o multime de exemple de oameni care prin educatie si multa munca au ajuns departe…salarii europene, renume, aprecieri si toate astea la varste putin peste 25 de ani…
    da, se poate…trebuie sa vrei doar…sa ai puterea sa te ridici deasupra stereotipurilor si spiritului de turma…nu putini au facut-o, de aceea nu putini si-au depasit conditia…normal, treptat si nu peste noapte ca doar nu toti sunt pui de ministrii…

    am fost si in mult prea laudata USA…am lucrat „orice” si faceam 300$ pe zi…wow…ce tare…super multi bani…dar…m-am saturat sa zambesc la replici „i would like to try your cheesecake” sau „wow…u seem smart…” u bet your sweet ass i am k n-am d gand sa inghit ifosele voastre de americani carora li se cuvine totul ramanand un ospatar notoriu…si m-am intors pe planuri mioritice…la o slujba platitia pe luna cu aproximativ ciubucul din state pt 1 zi. TOTUSI…posibilitati de anvansare, munca specializata, calificata, studii terminate s.a.m.d. .
    m-am intors nu din comoditate, am luat-o ca pe o provocare de a-mi dovedi mie ca se poate…
    la polul opus, sunt oamenii care din cauza ca nu au studii superioare au ratat sansa vietii lor…si nu ma refer la angajatii din politie care fara faculta de drept nu pot avansa;)

    revenind la sistemul medical din romania…sub orice critica…am stat si eu, lovit fiind de-o masina, zeci de minute in mijlocul soselei pana la sosirea ambulantei…am avut „norocul” ca medici sa ma cioparteasca in incercarea lor de a manevra targa si in neadministrarea corecta a perfuziilor…am fost si operat de ceva chestii…again ciopartit in loc de cusut…totusi am avut parte de rezidenti profesionisti si f dedicati muncii lor…

    eu inca mai cred ca se poate…si o sa si dovedesc chestia asta…daca nu ma apuc de crime in serie, violuri, alcool sau daca nu imi intra fitzele de fotomodel in cap si ma apuc de droguri =))

    22 de ani am robert…imi cer scuze pt postul de ieri, am fost putin prea direct…n-a mai ramas loc si pt diplomatie dupa o zi lunga la birou…si toate acestea pt ca se poate:)

    `till next time, Be safe!

  9. someone: multumesc pt… u know. Sunt de acord cu tine, nimanui nu cred ca ii convine sa plece din Romania. Eu ma refeream strict la unele cazuri in care nu prea ai de ales. Cine mi-a trimis mail-ul de la care a pornit acest post, este o tipa care sta cu o alta tipa, incearca sa isi faca o viata impreuna si e greu. E frustrant ca uneori iubirea nu mai ajunge. E naspa sa stii ca muncesti de dimineata pana seara si ajungi acasa ostenit la prietenul(a) tau/ta si dai din umeri. Problemele nu se rezolva asa… este umila mea parere. Nu am facut propaganda, nu am instigat pe nimeni la nimic. Doar propriile pareri. Decizia apartine fiecaruia, la fel ca in „Captain Planet”… „The power is yours!”

  10. 😉 Da… acuma a venit si randul meu sa citesc si asta… sa va spun punctul meu de vedere? Vreti sa stiti cum e viata unui alt medic, oarecare (spun asta pentru ca exemplul meu poate fi aplicat la orice alt medic de pe aici, cu mici corecturi)
    Facultate. Tragi… ti se spune ca tre sa fi bun, ca tre sa muncesti suplimentar daca vrei sa ajungi cineva… si tragi… dar te costa! Uiti de tine, uiti de viata. Un tratat te costa. Mult si parintii muneori au, alteori nu! Tim minte ce sarbatori erau momentele in care reuseam sa strang suficient pentru cate un tratat… ce fericit eram… desi, pentru asta, mergeam in policlinica la cabinetul de cardiologie sa fac cate un EKG, pentru niste amarati de 10.000, sau cat primeam uneori, oricum era bancnota cu valoarea cea mai mica aflata in circulatie…. si iti era rusine sa iei… dar aveai nevoie… seara trebuia sa cumperi codrul de paine sa iti stamperi foamea… si pentru o parte din produsele care nu ii trebuiau doctorului… cateva oua, o punga de taitei… da, munceam pentru asa ceva. Uneori o asistenta mai cu inima ma lua acasa la ea la masa… greu!
    Si vine fatidicul moment in care termini! Stagiatura! Casiera spitalului imi spunea ca ii e si rusine sa imi dea salariul cat de putin iau! Dar mie mi se parea mult! Avea infioratoarea suma de aproape un milion (in 2000, pentru localizare temporara). La un moment dat, dupa vre-o doua luni, imi fac curaj si intreb o asistenta cam cat ia… nu va spun cat, dar era mult mai mult decat mine… e drept, ture, vechime… intreb pe alta… cam tot asa, nu ca mine ci ca cealalta… incep sa ma intreb si eu… si intreb femeia de serviciu! Nu facea ture. Muncea 8 ore pe zi. Doar de dimineata… si lua cu 300.000 mai mult decat mine! E drept, ea muncea (oarecum), avea familie de intretinut! Dar eu eram MEDIC, chiar daca stagiar! si munceam. Pentru ca imi placea, nu pt ca ar fi tras cineva de mine!
    Apoi, pentru ca imi placea medicina de urgenta, am ales serviciul ambulanta! Extraordinar de frumos. Dar la sfarsitul lunii, uneori, ceream bani imprumut de la soferi, sa am de paine. Desi aveam uimitorul salariu de 3 mil incadrarea (min pe ramura) si luam vreo 5 in mana… si stateam intr-o camera in spital, in care ploua daca afara ploua si batea vantul! Dar imi placea atat de mult ceea ce faceam! Pana am simtit ca nu mai pot! Fizic, nu mai rezistam. Psihic… aveam un titlu, ajunsesem printre cei mai buni acolo… dar ma simteam umilit. Si daca eram doar eu in situatie… colegii la fel de tineri, ne intalneam si ne vorbeam cat si pe unde avem datorii, cum sa impartim banii, ce cursuri sunt, si, mai ales, cat costa! Daca mergea unul, trageam la xerox… desi ar fi trebuit sa mergem ca aveam nevoie de puncte!
    Ma intrebati poate de ce nu am facut specializare… pe un salar de 5-6 milioane… fara camin, nu imi ajungeau nici de chirie. Unde sa mai pui imbracaminte, mancare, si carti, mai ales cartile! Nu mi-am permis. Poate ca pare incredibil… dar nu mai puteam sa le cer alor mei imposibilul. Si era si fratele mai mic… in facultate… nu pentru ca nu as fi putut face o specializare, desi mi-as fi dorit… nu puteam!
    Si acuma, unde e stimatul domn ‘someone’ sa il intreb unde e instigarea la subcultura si din partea cui? Unde te simti mai umil, stergand cu lacrimi in ochi o buda pe nu-stiu-unde, sau in cursa nebuna cu ambulanta, sa salvezi pe cineva, cu stomacul ghioraind, mergand 12 ore cat lua o cursa, din timpul liber, ca in program nu puteai pleca, si pe banii tai ca suplimentare nu se plateau, libere nu aveai cand sa iti iei… sau cand eram de noapte, eu si soferul, si sa nu iti povestesc pe unde trebuia sa mergem… sa caram de bietii pacienti… si pentru ce? Ca sa nu imi permit sa am o relatie, sa am pe cineva, de teama sa nu spuna ca vrea sa iesim in oras si m-as fi facut de rusine ca nu am bani nici de suc… si ma opresc aici… e rusinos… e dureros… si poate de neinteles….

  11. …neant era in frigider – NU PENTRU ca ar fi fost in casa aia doar un salariu de (posibil) medic rezident, ci dimpotriva, erau 2 salarii; de tip lesbi, evident; unde mai pui ca fetele lesbi nu chjeltuie banii pe toale ca baietii gay (fetele stiu ca barbatii tre’ sa dea banii de haine) , io as calcula ca erau ceva bani in casa aia de biet cuplu lesbi… mai ales ca era si bere, si Festival Enescu…

    Johnny, suna a roman prost, nu te crede nimeni si, mai ales, NU CONTEAZA!

    voi chiar nu intelegeti ca E VINA BOLNAVULUI ca se imbolnaveste!? Si absolut oricine se poate imbolnavi / sau nu.

  12. Buna ziua tuturor,
    eu am plecat din Ro in Usa la 23 de ani ,in anul 4 la drept.
    Sincer,dupa 12 ani si ce vad in Ro astazi………..nu mi pare rau……pacat de cei care sint oameni si care traiesc inca acolo………

  13. SOMEONE!!! Tu esti mare ipocrit si prost!!! Cred ca viata ta se rezuma doar la conceptul…a avea totul dar fara pre mult efort!! Nu te lega tu de oameni..care dupa 11 ani de studii…a realizat ca pana la urma o face din placere…a si inca ceva omul asta vb despre o parte din viata lui si tu..il iei la misto? poi stii ceva…scuipate in gura ca esti un ratat si toata ziua vei sta in fata TV!! 11 ani…de medicina nu e putin..si iti zic eu..nu is ca anii de lc sau sc!! acolo se invata zdreanta nu se trage cu ochiul…nici macar la femei …ca nu ai timp:)…Noapte buna tuturor ratatilor…care au commentat aiurea,impotriva baiatului asta!

  14. hei, e foarte usor sa generalizezi..depinde de atat de multe lucruri.
    Eu am facut medicina si oleaca de rezidentiat in Ro si acum termin rezidentiatul in SUA.
    In 5 ani de rezidentiat aici am indurat atatea umilinte cate intr-o saptamana in Romania.
    Urasc sa ma intorc acasa pt diferite chestiuni familiale…aceeasi umilire ma roade.
    poate-oi fi eu supersensibila..maybe.

    dar asta nu inseamna ca nu injur munca de aici in fiecare zi in sinea mea, si stresul la care sunt supusa..dar stiu ca e mai bine ca „acasa”

    depinde de momentul in care esti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here