Acasă Zi de zi Coming-out

Coming-out

343
9

So, mă gândesc să sar direct la subiect (să evit detaliile gen mă numesc alex, în curând fac 17 ani, am ochii diferiţi la culoare ~unul verde si unul caprui~ îmi plac covrigii cu susan si sunt gay) dar m-am hotărât să nu.

Urmăresc de ceva vreme blogul ăsta si am ajuns la concluzia că sunteti seriosi așa că o să vă cer părerea pentru ideea mea.

Pentru anul ăsta mi-am propus să îmi fac coming-out-ul dar nu am luat la cunoștinţă toate consecinţele. Realizez că o să fiu batjocorit de majoritatea persoanelor numai că nu sunt genul de persoană care să pună la suflet orice cuvânt urât deci asta nu cred că o să mă afecteze. Deja știu doi prieteni despre mine si un idiot bănuiește și surprinzator nu prea îi pasă(nu ne suferim). Apoi mai am familia.  Mama cred că știe și așteaptă să-i spun, legătura tată-fiu e cam slabă, dar oricum m-ar accepta (adică nu cred că ar întelege însă iubirea lui faţă de mine ar rămâne necondiţionată), frate-miu pare homofob, posibil chiar să fie?,  sora mea a terminat facultatea de psihologie și asta îmi dă speranta că ar putea clarifica lucrurile.

Deci în afară de posibila respingere din partea fratelui (cu care pot trăi), gura lumii si reducerea drastică a numarului de prieteni ce mai pot întâlni?

Articolul precedentCu pasi repezi!
Articolul următorSevalet gol
Ma numesc Alex, am 17 ani. Sunt o persoana cu care poti discuta orice. Respect daca sunt respectat.

9 COMENTARII

  1. Well…din punctul meu de vedere atata timp cat familia te accepta si e alaturi de tine, restul nu mai conteaza. Bine, acum vorbind de situatia in care tu nu ai sa mergi cu „o pancarda” pe strada, pe care scrie „Sunt gay!”, caci atunci da, probabil ca lucrurile s-ar complica un pic; si aici ma refer la viitoarele oportunitati… In rest, atata timp cat iti vezi de viata ta si nu faci un mare tam tam din faptul ca esti gay, nu ar trebui sa existe prea multe complicatii. Tu stii mai bine cum este orasul, societatea in care traiesti, daca doresti sa ramai in oras, sunt multe de luat in consideratie. De exemplu eu, dupa ce mi-am facut coming-out-ul, stiam ca nu voi avea sorti de izbanda din cauza multitudinii de homofobi. De aceea iti spun ca daca ai de gand sa parasesti orasul da, poti sa spui la prieteni, cunostinte, apropiati. Dar daca planuiesti sa ramai in oras, cel mai prudent ar fi sa impartasesti aceasta veste momentan doar familiei si mai departe vei vedea ce si cum. Sper ca ti-a fost de ajutor sfatul meu:)

  2. Eu nu mi-am facut niciodata un coming out in adevaratul sens al cuvantului. Bunicii sunt prea batrani ca sa inteleaga, nu am vrut sa pun un astfel de stres asupra lor, parintii sunt divortati iar tatal care a plecat n-ar pricepe, plus ca el spune mereu ca i-ar impusca ba pe tigani, ba pe evrei, nici nu vreau sa-mi imaginez ce ar face cu homosexualii, desi s-a exprimat destul de urat acum niste ani.

    Apoi coming-out-ul pe vremea cand aveam eu 17 ani era si mai dificil asa ca am preferat cel putin la liceu sa nu discut despre asta prea mult. Multi colegi stiau, la facultate deja chiar n-am mai avut nici un stres, cine ma intreba bine, cine nu, n-am simtit nevoia sa ma afisez direct.

    Asa ca doar mama stie din familie, de restul ma doare fix in cot ca sa nu zic altundeva, daca cineva cu care nu am nici o treaba ma intreaba, in functie de context fie nu comentez subiectul fie ii spun direct ca sunt gay si cu asta basta.

    Din punctul meu de vedere un coming-out complet e pentru vip-uri. Pentru oamenii obisnuiti cred ca-i suficient sa afle familia apropiata si cam atat. Eventual poti sa scrii pe feisbuc treaba asta, vorba antecomentatorului meu, doar n-o sa-ti pui o pancarta sa umbli pe strada cu ea.

    Acum, e drept ca unii care si-au facut coming-out-ul au luat-o pe aratura. Si fiindca cel mai bun exemplu e Solcanu, o sa-ti spun sau sa-ti reamintesc ca imediat dupa coming-out a inceput sa-si puna pene, strasuri si a culminat cu catelul ala purtat in poseta.

    Insa in definitiv daca asta te defineste, simti ca vrei sa-ti faci un coming out ca sa poti fi flashy, si crezi ca vei avea sustinerea macar partiala a colegilor de la scoala, ce sa zic, n-am crezut niciodata in autocenzura. Cine se autocenzureaza de la a fi el insusi va fi mereu deprimat si frustrat si e si normal.

    Cand purtam cate trei bratari de piele si cu tinte la fiecare mana, tot felul de lanturi si ochelari de soare si rucsacuri mai fistichii se uitau la mine ca la victima modei. Dupa cativa ani au inceput pana si baietii hetero sa-si puna tricouri cu vedere la parul de pe piept, ochelari cat mai „trendy”, tricouri roz cu paiete, blugi rupti pana si-n fund si deja nu mai era nimic nou. Cand mergeam eu cu walkman-ul la brau ca de, nu erau mp3-uri atunci, se uitau chioras, apoi au inceput o groaza sa umble cu discman-ul apoi cu mp3-urile. Lumea e proasta si snoaba, ce sa-i faci.

    In fine asta a fost asa o mica divagatie legat de stil. Sa nu ma intelegi gresit n-am fost si nu voi fi nici prea masculin nici efeminat, undeva intre intr-o balanta, poate de-asta nu sufar povestea cu „straight-acting” si toate fitele astea cu „sa fim dom’le masculini sa nu ne mai urasca lumea” Lolozaur.

    Deci daca tu crezi ca vrei si ai nevoie sa-ti faci un full-coming-out, chiar nu trebuie sa te intereseze de altii. In principiu un caracter frumos iti aduce toata aprecierea indiferent ce preferinte sexuale ai.

  3. Mulțumesc Bogdan. Bineînteles că nu zic tuturor faptul că sunt gay. Din clasa a 8-a nu am pomenit de vreo fată de care să-mi placă si prietenii si familia(în special mama. Cred că încearcă să scoată ceva de la mine) mă tot întreabă cum de nu am prietenă până la momentul actual. Încerc sa evit întrebarile de genul ăsta dar de un timp au început să mă deranjeze și nu mai vreau sa mă ascund. Cred că e timpul să văd cine îmi este cu adevarat prieten.

  4. Cică e un proverb românesc hazliu spus de băutori la cârciumă când dau de unul care e prea serios și le strică cheful, care sună așa, Oamenii serioși se f-t în c-r.
    Acuma nu știu cât de serioși suntem pe aici dar sigur ne f-tem în c-r, iar asta fără să stricăm cheful nimănui, din contră.

    musicon, tot ce ți-a recomandat Bogdan e de băgat la cap, el este cel mai în măsură să te sfătuiască, pentru că este de vârstă apropiată ție și a trecut prin această experiență.

    Singurul lucru pe care ți-l pot adeveri este că majoritatea mamelor simt cu mult înaintea noastră că suntem gay, dar așteaptă de la noi să le certificăm asta. Procedează așa din multe motive, nu le mai expun acum.

  5. @AdyAlexander scuze ție îți răspund așa greu. Nu îmi apărea decât comentariul lui Bogdan.
    Același lucru îți spun și ție, nu am de gând să fac tam-tam că sunt gay la școală sau pe stradă. Asta îmi pare disperare după atenție. Ideea e să spun întăi familiei și apoi prietenilor. Oricum se duce vorba mai departe si se află in tot orașul.
    @cristymaykei nu știu exact de când știe mama că sunt gay. I-aș fi spus mai devreme de situația asta dar nu m-aș simți in largul meu să vorbesc cu ea despre asta. Îmi zice câteodata că pot vorbi orice cu ea. Știu că nu m-ar respinge, știu că nu m-ar judeca dar dintre toate parerile referitoare la mine cel mai mult contează parerea ei și nu sunt sigur că stie ce înseamna gay defapt.

  6. În sfârșit mai există un tip care confirmă ce spun eu aici de o grămadă de timp și nu mă credea nimeni.
    Mulțumesc Klein.

    muzicon, fi sigur că mama ta are răbdare să te aștepte pe tine să deschizi subiectul atunci când vei fi tu pregătit, dar să nu dureze o veșnicie, de asta îți și dă mereu semnale, că să te încurajeze să-i spui, fiindcă vezi tu, o mamă se poate simții grav rănită sufletește atunci când observă că puiul ei nu are încredere în Ea să-i spună ce-l doare, ce-l frământă.

  7. Primul pas: realizat cu succes. I-am spus celei mai bune prietene și reacţia a fost pur și simplu genială.
    Se observă acum că e mult mai atentă în preajma mea. Mi-a spus că nu o să se schimbe nimic între noi dar s-a schimbat, nu în rău ci în bine. Acum avem subiecte în plus de discutat cum ar fi cine e mai draguţ dintre.
    Ăsta e un caz fericit în care sunt sunt acceptat de un sigur prieten. Să vedem ce urmează.

  8. Bravo Musicon, foarte frumos, dar ai grijă, potolește-ți entuziasmul și gândește pasul următor cu atenție. Posibil să ai parte și de reacții negative, obligatoriu să știi a gestiona și aceste reacții.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here