Acasă Zi de zi Ceva familiar…

Ceva familiar…

102
11

Aud incet in casti cum se stinge o melodie si deschid ochii hotărât, mă așez mai bine în scaun, îmi pocnesc degetele și le pun pe tastatura… dacă nu merge nici așa… înseamnă că am greșit undeva la formule și trebuie să le fac iar cu pixul pe hârtie.

Fac corecturile de rigoare, strâng un pic din dinți și stau cu degetul deasupra lui Enter… să apăs… să nu apăs… dacă aflu că iar mi-am pierdut timpul de pomană?

🙂

Eh, screw it… la urma urmei, mai pot sa ma gândesc și mâine dimineață. Lansez testele și mă las înapoi în scaun, expirând degajat… o să dureze vreo 20 de minute. Îmi alunecă ochii la întâmplare pe birou și îmi dau seama cât de mizerie e, încep să strâng foile, să pun pixurile înapoi în sertar… când deodată îmi scapă privirea pe ceasul de pe peretele din fața mea – 2:57 am -, lucru care mă face să pufnesc într-un zâmbet resemnat. Iar!?

Îmi abandonez biroul așa cum e, oricum mă întorc mâine (pardon, azi)… îmi pun liniștit fularul, paltonul… pe drum spre ieșire îmi dau seama că nu mai e nimeni în toată clădirea. Chiar și portarul doarme în șezut (la cum am trecut eu prin fața lui, puteau să mă cuțitărească în tihnă toți borfașii de pe stradă chiar acolo și nu s-ar fi sesizat nimeni).

Aștept liniștit pe peron cu o bere în mână să vină metroul și mă gândesc la ale mele când deodată mi se întrerupe șirul gândurilor și îmi vine, nu știu de ce, să zâmbesc. Mă uit spre stânga și observ un necunoscut (oarecum logic, date fiind ora și locația) care se sprijină de un stâlp și mestecă gumă cu căștile în urechi.

Mă prefac că mă uit în lungul șinei după metrou ca să pot să mă uit mai atent la el… are trăsături frumoase, o barbă scurtă și blondă, genul ăla de bărbat pe care îl vezi și îți luminează ziua (noaptea, fie). Dar în continuare e ceva ce mă atrage la el dincolo de aspect și nu îmi dau seama ce…

În metrou mă așez pe scaunul opus, dar mă enervează că tot nu mă prind și renunț în a mă mai holba. Mai facem contact vizual de câteva ori, zâmbim și ne uităm în altă parte. Deja încep să simt și eu nesomnul, începe să mă atragă bancheta din ce în ce mai tare. Cu o stație înainte să cobor eu, se ridică și se apropie de ușa… și atunci, deodată, mi-a picat fisa:

Eu: „Str8 Desert?”
El: „Sorry?”
Eu: „The perfume… is that it?”

El începe să râdă și nu zice nimic, dar oricum nu mai e loc de îndoială.

Este parfumul cu care se dădea tipul de care m-am îndrăgostit în liceu și care acum se lupta pentru alții în Irak. După atâția ani… și mi-a adus aceleași amintiri plăcute, aceeași senzație de căldură. I-am cerut odată o sticlă pe terminate și o țin în București într-o cutie cu lucruri vechi…

Dacă e ceva ce mă înnebunește cu adevărat la un bărbat după zâmbet… ei bine, ăla e parfumul. Așa da, final de zi de muncă.

Articolul precedentOmnia amor vincit
Articolul următorNu mai suport…
Mă consider un bărbat destul de cinic și reținut, dar cred în karma și prietenii îmi spun că sunt un om bun la suflet. De pregătire inginer și Computer Scientist deopotrivă, am descoperit în ultimii ani că îmi face plăcere să exersez comunicarea în scris ca pe un skill tehnic.

11 COMENTARII

  1. Una din cele mai mari temeri pe care le am este comparația. Am avut două-trei ocazii care m-au făcut să mă gândesc foarte bine (la acea vreme) la direcția spre care aș putea-o lua. Am ezitat de fiecare dată pentru că mi-a fost mereu frică de faptul că va veni ziua în care comparațiile mă vor copleși. Indiferent de cum am întors-o, niciodată nu am reușit să fac, efectiv, pasul.

    Uneori, nici nu știu dacă e bine să acordăm atâta importanță unor lucruri. Sau, mai bine zis, mintea trebuie să-ți fie foarte bine structurată, așa, ca la bibliotecă: istoria pe un raft, literatura pe altul samd.

    N-am reușit încă performanța de a lua un om așa cum e el, si să mă gândesc că „vom vedea pe parcurs”. Mereu caut urma parfumului în prezența căruia, practic, am crescut.

  2. In alte tari metroul circula si noapea, ce tare. Inainte vedeam reclamele la parfumuri si deodorante si mi se pareau foarte exagerate, fazele acelea cand dupa un barbat se tineau sau se topeau femeile, parca erau hipnotizate de parfumul respectivului. Ei, asta pana am descoperit si eu senzatia. In primele date.uri , partenerul meu se dadea cu Copa Cabana, un parfum bun rau, si simteam pur si simplu ca ma topesc cand ma apropiam mult de el. Nu exagera ,nu.si dadea mult dar pe strada, cand batea vantul ma izbea mirosul ala placut si discret si imi venea sa sar pe el in mijlocul strazii.

  3. Senzatia cu parfumul am trait-o din plin si eu.La incepul relatiei mele,prietenul meu nu putea sa ramana peste noapte la mine in timpul saptamanii, ne bucuram de acest privilegiu doar in weekenduri, weekenduri care evident treceau foarte repede.

    Ce ramanea insa cu mine noapte de noapte, era parfumul… care ramanea usor impregnat in fata de perna. O strangeam usor la piept, si-i adulmecam mirosul gandindu-ma la el…

    Dupa o buna vreme de timp, am decis sa ne mutam impreuna, la casa noastra.De atunci au trecut aproape doi ani.

    Si acum, de multe ori seara cand il tin in brate,imi amintesc de acele clipe… il sarut usor pe gat… si il strang mai tare in brate.

  4. Nu e nimic nou. Mirosul iti poate declansa intr-o clipa niste amintiri incarcate cu sentimente traite intens.Eu unu stiu ca mirosul de balsam de rufe ma inebuneste.Fostu meu mirosea a balsam de rufe si acum sesizez mirosul din cauza lui :))

  5. Am descoperit si eu de curand ce inseamna sa te inebuneasca un parfum. Indiferent ce firma este parfumul, totul depinde de persoana pe care se afla parfumul si cum reactioneaza parfumul cu PH-ul pielii lui.

    La cinea poate sa fie un simplu parfum si chiar sa nu persiste, dar la altcineva poate fi ucigator de placut si care sa te faca sa te topesti :”> …

    ( P.S. chiar sa iti dea senzatia sa iei o bucatica din el hahahaha cat mai gentil si provocator, dar totusi sa se simta :”> hehehehehe)

  6. @Andrei P … sa stii ca si eu cunosc acest sentiment si de multe ori si eu atunci cand nu este langa mine, seara strang perna pe care este impregnat parfumul lui si adorm fericit.

    Mai sunt si altele 😉 😛

  7. @Robert … hmmm sa stii ca uneori e aproape imposibil chiar si putin acolo sa nu faci o mica comparatie … oricum stii si tu ca orice relatie, orice om difera si fiecare are stilul lui si de multe ori fara sa vrei remarci diferenta dar lafel de bine nici nu iti dai seama de multe ori ca o faci.

  8. S-ar prea putea ca el să fi zâmbit la auzul micii tale stângăcii de exprimare.

    În limba engleză, „perfume” e un cuvânt aproape rezervat pentru produsele destinate femeilor (vezi, de exemplu: http://englishhelponline.me/2011/06/13/the-difference-between-words-cologne-and-perfume/). Pentru bărbați se folosește aproape exclusiv „cologne” sau „fragrance” (o variantă oarecum neutră fiind „scent„).

    Ilaritatea trebuie să fi fost cu atât mai mare cu cât era vorba despre o esență marca… STR8 🙂

    😎

  9. Lumea este in schimbare, chiar prea rapida pentru mosii care raspund de autoritate/forma/intelesul, din multe domenii, iar de aici apar amuzamentele ca cel spus de grid mai sus.

  10. Scuze ca raspund cu intarziere, nu prea am mai dat pe aici.

    Hm… nu stiam de diferenta asta lingvistica. Adica eu credeam altceva, credeam ca „cologne” e un anumit tip de parfum barbatesc (daca nu ma insel, miroase a citrice).

    A doua zi am cautat pe ebay si pe amazon sa vad de unde pot sa imi cumpar si eu o sticla, si aparent… nu prea pot. Nu se mai vinde decat in Polonia.

    Oricum, nu ma asteptam sa imi raspunda la intrebare, nici DACA as fi avut dreptate (s-ar putea sa nu fi avut). Adica eu unul nu mi-as fi raspuns la o asemenea intrebare. A fost un ras care spunea mai mult „Asta te intereseaza pe tine?”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here