Ce-i intr-al tau, nu stiu…
Intr-al meu este o chestie egoista, sadica, cinica, lenesa, comoda, care vrea cu disperare sa fie iubita, dar este suficient de desteapta ca sa stie ca in forma ei adevarata n-are nici o sansa… In disperarea ei dupa dragoste, este capabila sa faca orice…inclusiv sa se prefaca ca iubeste pe altcineva decat pe ea insasi. Totul cu unica conditie…sa se simta iubita.
Toata viata chestia aia mica s-a ascuns dupa masti: una pt. mama, una pt. tata, una pt. vecini, colegi, amici, oameni de pe strada… unele masti erau mai reusite… altele mai putin, dar toate incercau sa-i faca pe cei din jur sa o placa. Altfel daca nimeni n-o place… cum ar putea cineva s-o iubeasca? Chestia traia intr-o societate “normal” orientata… si chiar daca simtea niste dorinte atipice, le ignora cu desavarsire (ce-i drept nici n-a avut ocazii), incercand in continuare sa cucereasca lumea prin farmecul ei.
Dupa 23 de ani de ascuns dupa masti…cineva a muscat momeala…
Se impacau de minune…dupa ani de fatarnicie era usor sa spuna ce trebuie, cand trebuie…in plus si celalalt sufletel era pe aceeasi lungime de unda, deci efort minim de a mentine fatada decorativa…Toate bune si frumoase…si dupa 1-2 ani s-au casatorit.
Dar pe la 30 de ani ceva a inceput sa scartie…inca se intelegeau bine, aveau de toate: casa/masina/servici cu bani, dar egoismul a inceput sa ridice capul…a zis: “ok… am inghitit cat am putut… acum esti iubit, ai de toate, vreau si eu chestia aia care am vrut-o dintotdeauna, dar n-am incercat niciodata”
Ok… zis si facut… cont pe site de profil… schimburi infinite de mesaje in incercarea de a filtra parteneri astfel incat sa protejeze ce avea deja. I-a luat cam jumate de an sa gaseasca pe cineva compatibil… a incercat si i-a placut.
Dar tot nu se simtea mai iubit decat inainte…si sentimentul ala ca este iubit tot de acasa provenea, nu din intalniri extraconjugale…
Si a luat o decizie contestata de restul sufletelor orientate “anormal”: daca sexul de acasa e comparabil (nu-i la fel, dar pana la urma urmei nu-i prea diferit) cu cel de ocazie, care-i rostul sexului de ocazie?
Aparent in lumea gay foarte multe se reduc doar la sex, iar gasirea unui partener de lunga durata (ca sa nu mai zic “the one”) este un eveniment foarte putin probabil.
Iar chestia aia mica tanjeste dupa dragoste…oare are vre-o sansa?
complicat, in sensul ca nu intelegi din prima la ce te referi, iar cand intelegi deja esti obosit.
Parerea mea este ca fiecare dintre noi cauta dragostea, in diferite feluri, ce-i drept, insa, unii ajung la solutii extreme, gen articolul postat anterior…
Ma confrunt cu o situatie delicata, si as vrea sa primesc niste idei, ce as putea sa fac…
***Sunt intr-o relatie cu un baiat de la km departare, si totusi il iubesc atat de mult, pentru felul in care se comporta, pentru felul in care vorbeste, pentru glumele lui, vocea lui superba… Sunt atat de fericit cand vad pe telefon ca ma suna el… Insa nu vorbim prea des din cauza serviciului pe care-l are… Si eu stiam asta dinainte sa incepem relatia, m-a avertizat ca poate nu va tine, dar eu de fiecare data ma agat de cea mai mica speranta de a nu imi trai in continuare viata in singuratate… sunt o persoana care (se pare) ca este depedenta de iubire… De nenumarate ori, am stari de tristete, pentru ca m-am inchis in mine, si acum (“bravo mie”), nu am prieteni, decat foarte putini, si care cum mai ocupati sau plecati… Ce-as putea face sa trec peste starea asta de tristete? Nu vreau sub nicio forma sa renunt la el, il iubesc enorm si nu ma gandesc deloc la sfaturi de genul “incearca si cu altcineva”…
Timpul poate sa fie aliatul tau. Mentine iubirea si loialitatea, iar odata cu avansarea timpului lucrurile vor devenii serioase, suficient incat sa puteti discuta stabilirea unei locatii comune implicit locuinta si finante impartite. Dar, o sa dureze ceva asa ca tine-te bine.
Salut! Atata timp cat tu simti si sti sigur ca-l iubesti, cred ca nu are rost sa mai ceri parerea altora! Pentru o iubire adevarata merita sa lupti! Atunci cand persoana iubita nu este langa tine, este normal sa ai un sentiment de tristete sau de dor…mai bine zis!
Nu are rost sa “te inchizi” in tine: mergi intr-un parc si citeste ceva pe o banca, priveste renasterea naturii din jururl tau (e primavara doar, nu?!), iesi la o cafea/bere cu amicii, mergi la un club….etc! Sunt atatea lucruri care sa te “inveseleasca”, fara a fi nevoie sa “incerci” cu altcineva! Asta nu inseamna ca nu al iubesti sau ca al neglijezi! Invata sa te iubesti si sa-ti faci mici placeri singur si vei vedea ca este mult mai usoara asteptarea!
Gandeste-te ce frumos va fi cand va veti revedea! ;o) Suna-l din cand in cand si spune-i ca al iubesti, ca ti-e dor de el si ca-i simti lipsa…insa si ca intelegi situatia si-l astepti cu drag pana data viitoare! Altfel s-ar putea sa o ia putin sub forma de repros ca nu e langa tine!
Aaaaaa…..si inca ceva: nu fugii de “singuratate”! gandeste-te ca si atunci cand suntem intre mai multe persoane, tot singuri suntem! Atunci cand esti un timp singur cu tine insuti, poti sa te cunosti mai bine si sa inveti sa te iubesti! Folosaste in folosul tau timpul care al ai cand nu este langa tine! :o)
Hmm , nice post.. .
Nu stiu sigur daca inteleg exact cum ar trebui articolul, dar eu ii consider niste nenorociti pe oamenii astia care se casatoresc cu femei, cand ei stiu ca sunt gay, sau ca sunt nesiguri. Cum sa-ti bati joc asa de o alta persoana si cum sa fii intr-atat de egoist? Trebuie sa ai o viata tare trista si goala ca sa faci asa ceva; nici nu-mi pot imagina cum cineva poate crede ca daca nu se comporta fals, oamenii si familia nu l-ar placea.
Dupa parerea mea, ar trebui sa o iei de la capat, sa fii sincer cu tine si cu oamenii carora le afectezi vietile cu “mastile” astea ale tale, fiindca nu este corect sa te folosesti asa de oameni pentru ca tu simti nevoia de pseudoafectiune( n-are cum sa fie iubire daca tu nu raspunzi in acelasi fel!). La 30-si de ani, sau cati or fi, nu cred ca le ai pe toate. ai o serie de nimicuri si o viata goala in care traiesti ca o umbra, si te multumesti cu mult mai putin decat e normal sa-ti doresti si sa ai.
N-o sa intru in polemica aici…dar ma fascineaza ca unii oameni cred ca orice situatie, poate fi exprimata prin 400 de cuvinte scrise pe un ton evident ironic si autocritic…in plus, se pare ca ei au capacitatea de a intelege aceasta situatie in toata complexitatea ei.
Ma fascineaza si mai mult exprimarile de genul “oamenii astia care se casatoresc cu femei, cand ei stiu ca sunt gay“. De unde sa stiu? am primit fax/telefon? scria in certificatul de nastere?
Stiu ca suna ca o scuza penibila, dar daca nu esti expus la un fenomen, n-ai citit in carti, n-ai invatat la scoala, cand il vezi prima data de unde stii sa-l recunosti? si de unde stii cum sa reactionezi in consecinta?
De unde apare intoleranta asta fata de oameni care au gresit? si mai ales fata de cei care recunosc ca au gresit? De ce toata lumea stie ce sa faca dupa ce s-a intamplat ceva, dar niciodata inainte sa se intample?
Scopul articolului este sa te uiti in adancul tau si sa vezi care-ti sunt adevaratele dorinte…ce compromisuri ai facut in viata ca sa ajungi acolo unde esti acum.
Pai eu am stiut de la 12-13 ani despre mine(deci acum 8 ani). Poate d-aia mi-e greu sa ma pun in situatia asta. Asa sunt eu; am un grad de toleranta destul de scazut la infidelitate si la profitatul de alte persoane.
Imi pare rau daca ti-am inteles gresit articolul. Sper sa fii fericit si sa fie si oamenii din jurul tau la fel de fericiti! 🙂
Sunt destui barbati bisexuali, cred ca stii si tu asta! Asa ca nu judeca asa de repede pe cineva pe care al “cunosti” doar dintr-o scurta istorioara! Eu nu cred ca si-a batut joc de nimeni! Dupa cate am inteles eu din ceea ce a scris el chair a intalnit o persoana cu care s-a inteles ani de zile si unde a existat, cred eu, si o iubire reciproca! Putea la fel de bine sa fie si un barbat, insa s-a intamplat sa fie o femeie! And WHAT? Unde scrie ca un barbat GAY nu poate iubii si o femeie??? Oamenii sunt oameni…indiferent de sex! Iar daca face si sex cu ea, asta inseamna ca nu gay , ci bisexual!
E bine ca noi asteptam intelegere si acceptanta din partea tuturor, in schimb cand altcineva are alte preferinte…HOP-TZOP cu critica si intoleranta! :o(
Eu nu consider ca trebuie pusi la perete gay-ii, bisexualii sau whatever care aleg sa se casatoreasca. E alegerea lor. Si nici nu cred ca e “o greseala”. Dupa cum am mai spus, fericirea nu iti este garantata ramanand cantonat in lumea gay, precum nu-ti este garantata nici daca te casatoresti.
Daca cineva are impresia ca vecinii de deasupra care au un copil si trag de dimineata pana seara ca sclavii se simt impliniti… se inseala. La fel, daca cineva are impresia ca “relatia” este globul magic care iti asigura linistea sufleteasca… se inseala.
Oameni buni, daca lucrurile ar sta asa, ce simplu ar fi… dar uite a’dracu’ ca nu e asa. De aici si porneste cred adevarata diversitate care produce (uneori) sclipiri de o clipa menite sa ne aminteasca de conditia umana.
Cred ca natura umana nu permite sa ne simtim vreodata “impliniti”. Intotdeauna vrem ceva mai bun…
Este foarte greu sa te opresti din vesnicul “gimme more”, de cele mai multe ori cu cat ne chinuim mai mult sa atingem “fericire absoluta” cu atat mai mizerabili ne simtim.
Cat despre solutii pentru orice problema…cred ca exista…doar ca:
Prin urmare…tot ce putem sa facem este sa mergem inainte, sa ramanem oameni, si sa speram ca intr-o zi (eventual cu soare) totul va fi bine.
Sorry, insa dupa parerea mea cred ca aici gresesti: intodeauna exista “ceva mai bun” undeva in lumea asta, insa poti sa te simti implinit/fericit si cu “bunul” ala mai mic pe care l-ai gasit! Eu nu zic sa stai pe loc, insa daca alergi toata viata dupa ceva mai bun, risti sa ramai cu nimic…nici macar cu un “bun” mai mic decat acel “ceva mai bun”!
“nu da vrabia din mana pentru aia dupa gard!” spune o vorba din batrani! 🙄
E frumos sa speri, si oricum speranta moare ultima, insa sa ramai numai cu speranta inseamna sa ramai singur….dupa umila mea minte! ;o)
Bitz, solutia celor mai complicate situatii in general au cele mai simple rezolvari (*metode de actionare). Pana la urma nu se rezuma totul la sex, orientare, etc. ci la independenta maturitate si abordare.
Explic – situatia curenta poate fi cu usurinta defininta de cele patru mari etape care conduc spre conflict si anume:
1. Demoralizare
2. Destabilizare
3. Criza
4. Normalizare.
Atingerea unui rezultat benefic este influentat doar de item 4. – tind sa oberv o generalizare in “lumea gay” (eventual bi – consider ca un barbat <sau femeie> nu poate fi deplin bisexual(a) convins(a), ci sezonier(a) – in final individul(a) trebuie sa isi asume o baricada) definita de imposbilitatea gasirii unui partener/iubit/”gajik”/barbat/sot – 1/2 din “reusita” consta in “cercetas”, cealalta parte in feedback.
Asadar avand in vedere ca esti undeva intre item 3. si 4. (*cred eu) consider ca in scurt timp o sa atungi fericirea si stabilitatea pe care o cauti. Daca totul se va transforma in ceva inedit, poate chiar nebunesc – atunci incepe viata. Toate cele bune 😉
Ai pus punctul pe I! Sunt total de acord cu ceea ce ai scris! :o) In plus, finalul comentarului tau m-a lasat PAFFF! Felicitarile mele….chiar daca nu ai nevoie de ele! 😉
este o diferenta intre a fi fericit si a trai cu impresia ca esti fericit…pana la urma risti sa iti inoculezi atat de profund o chestie incat ajungi sa crezi. cat despre decizii din trecut, chiar nu vad rostul comentarii lor…adica oricum nu se schimba.
Eu personal de cand am luat’o pe acest drum, am devenit oarecum un lup singuratic din dorinta de a nu implica civili nevinovati in viata mea complicata. Mai incolo m’am intovarasit cu ‘de’ai mei’ Nu am avut prietena de paravan sau chestii de genul nici cand nu realizasem inca situatia mea…pur si simpul niciodata nu mi s’a parut ok sa fiu cu o tipa dak nu simteam ceva pentru ea…dar asa sunt eu, mai romantic:D
Nu iti zic ca ai facut bine sau rau…efectiv ai facut c ai simtit…insa, eu personal intre latura rationala si cea instinctuala prefer mereu sa o aleg pe cea instinctuala
Bine V-am gasit. INCANTAT de cunostinta si acum sa trec la subiect: NU ma pot abtine (o sa-l rog sa ma scuze dar asa sunt eu,mai rautacios de fel) sa ma “iau” de domnul Romguy, care, se pare ca desi promoveaza acceptanta si intelegerea din partea tuturor, tocmai dansul ii critica pe altii pentru intoleranta…:P . REferitor la comentariile userului puckthefairy, consider ca nu trebuia sa sariti ca arsi… ; Dreptul la libera exprimare, banuiesc, ca este garantat si aici. Prin urmare, am vrut doar sa sanctionez ipocrizia, fara a ofensa pe nimeni. Suntem oameni maturi, asa ca fac apel la intelepciunea voastra. V-am pupat!