Acasă Zi de zi Cat de mult e… prea mult?

Cat de mult e… prea mult?

293
65

Sunt absolut convins ca fiecare (sau aproape, ca ii excludem pe astia mici) din voi a trebuit sa raspunda, macar o data, la intrebarea: „Cu cati te-ai futut?”

Intreb si eu… asa… „cat” e prea mult?

De la cat in sus e „de rau”? 😀

Articolul precedentHopa si eu p’aci
Articolul următorMie nu mi-e frică să-i spun că-l iubesc! (4)
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

65 COMENTARII

  1. Cineva își face o listuță cu FAQ pentru când o fi student. Fii fără teamă, colegii tăi mai tineri din UK s-ar putea să-ți dea șah mat la capitolul ăsta. Aaa..și asl pls am înțeles că nu mai e la modă pe alte meleaguri.:))

    Un prieten și coleg de facultate zicea că făcuse el un calcul și-o statistică și 2/3*vârsta=N (N e nr. optim de parteneri). Cu alte cuvinte, la 30+ ani (sau câți ai tu), între 20-25 parteneri nu e prea mult, dar nici fecioară neprihănită nu ești.:P

  2. Ha, ha…e „de rau” in ce sens? Adica la ce poate conta/pe cine poate interesa treaba asta.

    Si sa vrea nu cred ca as putea sa produc o „cifra”.

  3. Asta cred ca depinde de fiecare. Nu cred ca se poate stabili un numar care odata depasit sa fie de rau…si sa-l aplicam tuturor. Sunt cazuri in care cineva implicat intr-o relatie inchisa multi ani are numarul celor cu care a facut sex destul de mic…altii la aceeasi varsta il au foarte mare, altii il au 0 din…n motive. Cred ca se poate vorbi de ”prea mult” numai cand se intra in sfera patologicului…

    • @A.S., da, cam de aceeasi parere sunt si eu.

      Depinde oricum, zic eu, de cum e fiecare. Pentru unii o partida inseamna doar o simpla stingere a unei tensiuni sexuale, iar pentru altii sexul este o extindere a unor sentimente. Oricum, cele doua chestii se intrepatrund, mai mult sau mai putin.

      @Dracarys
      , pai nah, probabil din diverse motive ce tin de self-esteem, stiu si io?

      @Non_Lose, pai d-aia s-au inventat prezervativele… nu?

      @Smog, constient de inconstienta. Merge?

    • @hummingheart, scuza-ma ca te intreb, dar cati ani ai?

      Acum deja, la modul cel mai serios vorbind, incep sa ma simt un pic ciudat. Si io care credeam ca io nu am o viata sexuala suficient de activa.

      Pai ce sa mai zicem de aia care se fut cu altu o data la doua zile? Sau aia care stau pe romeo non-stop?? Sau aia de merg regulat la saune si dark-room-uri? Doamne, inseamna ca…

  4. Meh, tu ai o problema grava cu aia mici?:))
    Sa-ti raspund la intrebare: cand consideri tu ca e prea mult, atunci e prea mult. Simplu, ce naiba.

  5. @hummingheart, mai, nu cred ca exista totusi o limita care daca este depasita, lucrurile devin „ciudate”. Sunt oameni care au pur si simplu o viata mai versatila, si le face placere sa faca sex mai des.

    Si nu cred ca e vreunul care sa regrete sau sa aiba remuscari ca are tot ce-i trebuie ca sa aiba o viata sexuala implinita, asa cum o vede el „implinita”.

    Vorbeam de experienta in sensul ca sunt convins ca cineva la 17-18 ani care crede ca cineva i se va juca cu mana in par toata viata si va fi cu gura pana la urechi de fiecare data cand il va vedea, va zice ca mai mult de un singur partener sexul e deja echivalentul vrajitoarelor care trebuiesc arse pe rug, evident. Sunt si pusti care au o experienta sexuala mai bogata decat noi toti la un loc. Bine, decat voi toti la un loc, scuze. 😀

  6. @Robert, Pai ce-i prea mult e rau, nu? Si daca 666 e simbolul raului, 666 de parteneri trebuie sa fie de rau augur. Deci prea mult.

    Dar nu va ingrijorati. De la 667 incolo reveniti la normal. :))

  7. @ Robert, Hahahaha. Dar daca introduci si orgiile nu e asa simplu algoritmul. Ce te faci daca la 664 ai ocazia sa o faci in 3? Spui pass?

  8. Hahahaha. Tare, tare Robert. Si uite cum intrebarea se transforma din „cati is prea multi?” in „cati deodata-s prea multi?” :)))

    • @Silviu, pai tocmai, indiferent de cum o dam nu iese. Pentru ca nu are cum. Fiecare om e altfel. Sunt unii care ar prefera o relatie monogama, altii evita relatiile tocmai pentru ca stiu ca nu va ajunge un singur partener, altii sunt intre doua relatii, altii n-au avut niciodata o relatie si lista poate continua.

      Este total irelevant cine cu cati si-o trage si ma indoiesc ca asta spune ceva despre un om (eventual ca acelui om ii face placere sa faca sex si poate sa o faca si fara sa fie implicat sentimental, doar pe baza dorintei/atractiei de moment).

      Uneori poti ramane la nivelul de fuck-buddy cu cineva. Alteori nu poti. Sau uneori efectiv nu e cazul de mai mult. Si-atunci te bucuri de… Serenada Lunii.

      E de rau sa iti placa cineva, acel cineva sa te placa si el, sa povesti vrute si nevrute la un pahar de vin bun si sa te lasi dus de val, sa nu-ti mai pese de nimic decat de senzatie, sa oferi o farama din tine pentru a simti ca… traiesti? In opinia mea, nu e.

      Non_Lose, 🙂

  9. @RobertG ai dreptate, eu nu as putea sa fac cu altul, decat cu cel cu care sunt de mai mult de un an si care inca se joaca cu parul meu si e cu gura pana la urechi de fiecare data cand ma va vede. 😀
    @Andy nu cred ca are mult de a face cu frumusetea ci cu cat de usor te dezbraca cineva.
    Eu am pus in practica regula de 5 intalniri.

    • @hummingheart, inseamna ca situatia ta este una fericita si sa dea D-zeu sa fie asa mult timp de acum incolo. Locuiti impreuna presupun? Mai exista si iubiri adevarate, si uite ca al tau caz e dovada. Asta e o conditie ideala (cred) dar de care nu are parte toata lumea, corect? Dar gandeste-te, cei care nu norocul tau, NU cred ca ar trebui sa se simta ciudat ca au mai mult de 15 parteneri. Sau 50. Sau 100.

  10. Bă, io așa, după mine, aș spune că nu-s mulți. Dar dacă ar fi să stau să mi-i aduc aminte, aș prefera să zic că-s mulți. Nu de alta, dar sunt cam leneș de felul meu. :))))

  11. Vaaaaai deci nici nu vreau să-mi imaginez cum e să stai un an (UN AAAANNN DE ZILE!) cu coaiele umflate lângă cineva… să te joci în părul lui… Oau! Frățioare, tu ai ceva orgasme psihice, care să înlocuiască dorința TOTALĂ pe care o simți pentru cel de lângă tine? Că așa… aș înțelege :))) Sau… nu ar trebui să simți dorință sexuală timp de un an de zile? Un an ce e? aniversarea… mângâiatului prin păr? : ))) Sau limita de timp la care iubirea iese sau nu la iveală? :)))))

  12. Da, auzi la Robert, mama răniților! Cică „cazul tău este unul ideal”. Sau cum plm a zis. No shit, Robert! Stai tu, frate, atâta lângă unu care îți place din mai multe puncte de vedere. :)))) Nu, mersi! :)))
    În cazul ăsta, prefer să fiu cazul care nu e cazul ideal. :)))

  13. Există un principiu general acceptat care spune că excesele nu duc la nimic bun. Desigur, problema cu excesul e că nu știi niciodată de unde începe.

    Excesul este de obicei „normat” în funcție de anumite date statistice care măsoară pericolul supra-expunerii, respectiv riscul ca de la un anumit punct încolo avântul performanței dus la extrem să distrugă însăși capacitatea de a mai performa.

    Când vine vorba de excesul sexual lucrurile se schimbă oarecum, pentru că sexul este, prin excelență, tărâmul excesului însuși. Totul în sex este excesiv. Fiind un prototip al excesului, chiar și primul act sexual al cuiva se înregistrează pe radar ca un exces. Fără exces nu există sex.

    Maniacii vitezei și campionii sexului deopotrivă au contestat dintotdeauna normele care îngrădesc experiența plăcerii. Din păcate însă, victoria asupra normelor nu anulează deloc nevoia de ele, cel puțin nu înainte de a le înțelege rostul.

    Norma, noțiunea începând de la care se definește excesul are rolul de a proteja principiul plăcerii, nu plăcerea în sine. Oricât de artificială ar fi noțiunea de normalitate, trebuie să recunoaștem că dincolo de un anumit punct, plăcerea devine simplă rutină, iar acela e începutul dezastrului.

    Paradoxal, tocmai rutinații sexului se comportă ca niște virgini pur-sânge. Rutina ridică prejudecata la rang de principiu. Calitatea capătă în acest caz conotații cantitative, fiind confundată cu rafinamentul. Emoția sexuală, care e singurul predictor imprevizibil al satisfacției se tocește odată cu multiplicarea experiențelor, devenind la fel de eficientă ca o gură fără dinți.

    Putem defini deci ca „exces” tot ceea ce contravine receptării adecvate și autentice a unei unice experiențe. Experiența în sine fiind un „exces” (ca posibilitate de a resimți ceva peste medie, peste nivelul bazal al cotidianului), orice diminuează și atenuează această percepție poate fi catalogat drept exces.

    Trebuie spus că opreliștile exterioare (cum ar fi normele sociale, interdicțiile formale) nu reprezintă o amenințare reală la adresa precepției și a satisfacției rezultate în urma unei experiențe (poate chiar dimpotrivă – interzicerea intensifică oarecum prezența subiectului în experiența respectivă).

    Singurul pericol real la adresa satisfacției este plăcerea însăși, mai precis mecanismul obținerii sale. Dacă plăcerea ajunge o rutină, obișnuința afectează însăși capacitatea de a mai resimți plăcerea, iar asta echivalează cu o debusolare a corpului și minții.

    Prin urmare, sexul poate fi excesiv chiar începând cu cea de-a doua experiență sexuală, în măsura în care aceasta este croită după experiența primeia. E foarte greu să existe experiențe care să nu ducă automat la rutină, însă nu-i imposibil; e nevoie, pentru asta, de o prezență reală (cu greutate, nu superficială) a subiectului în fiecare act.

    Ceea ce distruge o experiență sexuală autentică este în mare măsură încrederea de sine exagerată a unuia sau a ambilor parteneri. Sexul implică o anumită vulnerabilitate care se cere găsită (așa cum zicea și hummingheart, e vorba de „cât de ușor te dezbracă cineva”). Cei prea siguri de succesul lor tind să și adoarmă cu pedala satisfacției apăsată și nici în vis nu se pot lăsa cuceriți.

    Frumusețea e ca o armură și, în bună măsură, are tendința de a-l blinda pe purtătorul ei în orice experiență. La un moment dat, frumusețea nici nu mai contează, pentru că tot ce rămâne e „mai frumos”-ul. Atunci când frumuseții nu i se mai poate răspunde decât cu și mai multă frumusețe, frumusețea însăși decade în rutină, iar numărul experiențelor sexuale (multiplicate la nesfârșit și rafinate până la sânge) nu mai reușesc în niciun chip să îndepărteze sentimentul neplăcut al virginității sentimentale.

    Pentru că, da, există și epave sexuale cu suflet virgin, după cum există și oameni pentru care o singură experiență sexuală în viață e îndeajuns pentru a-i pune în postura să dea lecții altora…

    😎

  14. FireMan ~ , Non_Lose ~

    Nu cred c-ați înțeles deloc ce a zis hummingheart la #29. Recitiți, nu săriți ca fata la măritat.

    Dacă ar fi să traduc ce-a zis (deși nu-mi place s-o fac), eu am înțeles că e de vreun an cu cineva, că se plac mult amândoi și că hummingheart n-ar mai putea acum să facă sex cu altcineva, mai ales că zâmbetul partenerului e de toată isprava (practic, îl dezbracă imediat numai cu zâmbetul)

    Culmea e că hummingheart rezonează în bună măsură cu voi – din câte înțeleg, dacă după 5 întâlniri încă nu a fost dezbrăcat de partener, își cam pierde interesul!

    Greșesc eu?

    😎

  15. Cu cati e prea mult? Asta numai tu poti sa stii Robert draga. Cand ajungi sa ii schimbi foarte des (sau nici macar nu mai iei in calcul asta, cate 2/apus de soare) atunci e mult. In schimb poti sa ai cati vrei tu daca asta te face fericit (desi ma indoaiesc, I truly doubt that).

  16. Situaţia 1:
    Ai avut 10 parteneri, cu fiecare care te-ai futut intensiv în toate felurile de câte 1000 de ori .
    Situaţia 2 :
    1000 de parteneri cu care ai făcut-o câte o dată cu fiecare .
    Care-i mai curvă?

  17. Hummingheart, după ce se joacă un an cu părul tău, normal că e cu gura până la urechi când te vede. Ar face orice numa să treceţi odată de stadiul ăsta…

  18. @FireMan, citeste mai atent, hummingheart in #29 mi-a raspuns la #21 si#24 – 2 in 1.

    Deci, el spunea ca are de un an un partener care i se joaca chiar si acuma in par si rade cand il vede si ca nu concepe sa o faca cu altcineva in afara de el. Ceea ce este foarte frumos, foarte normal si ma bucur sincer pentru el.

    Insa eu intuiesc ca ei NU stau impreuna ci se vad o data pe saptamana sau si mai rar (am rasfoit toate comentariile lui Humminheart) chestie care, evident, explica niste lucruri. Dar poate ca m-am inselat.

    Deci, cititi mai atent. 😀

    Si eu ii ziceam ca da, asa e ideal sa fie… adica sa ai un iubit si sa te futi numai cu el si cred ca cu totii stim cum e. La aia care n-au avut ever un iubit, sau nu au, momentan, se aplica aia cu: „I’d rather make love to someone I love, than have sex with a stranger”. Mai sunt si cazuri in care unii is destul de futaciosi si efectiv nu vor relatie (de obicei persoanele super mega atragatoare).

    Dar acum, cu mintea limpede, imi dau seama ca toata ideea a deviat, deoarece pe mine ma interesa cat de mult e prea mult, si hummingheart a zis ca 15+ e ciudat dar asta in conditiile in care el are 22 de ani, are o relatie cu un tip pe care probabil ca il vede o data la ceva timp, si e genul de om pentru care iubitul, si sa aiba 200 de kilograme, e cel mai sexy (jos palaria pentru asta, rar mai dai peste oameni care sa aiba rabdarea sa te dezbrace).

    Noi degeaba vorbim… si nu vreau sa ranesc pe nimeni… dar sunt atat de multi factori care influenteaza numarul de parteneri sexuali… numai asa, la o prima ocheala, as putea enumera:

    1. Aspectul fizic

    a. Intotdeauna, dar intotdeauna, persoanele care arata mai bine vor fi mai „cu trecere”.
    b. Persoanele neatragatoare vor fi cele care vor excela cu o gandire extraordinara si vor spune ca numa’ sufletu’ conteaza chit ca nu-i adevarat.
    c. Persoanale urate si proaste sunt virgini sau violatori.

    2. Ce personalitate ai

    a. Un melancolic e mult mai usor de tinut cuminte decat oricare altul.
    b. Un tip uratel nu te va insela ever deoarece nefiind sigur pe el si fiind si frustrat un pic, va tine de tine cu dintii. Da’ degeaba daca nu ti se scoala langa el…
    c. Un tip dupa care intoarce lumea capul pe strada 100% va fi mai „curva” – si e normal – ca sunt niste mecaniste psihologice si acolo.

    3. Cat de des te vezi cu iubitul/partenerul?

    a. Daca stai non-stop cu partenerul, trebuie sa fie astrele asezate bine sa te mangaie in par zi de zi dupa 1-2 ani. Sau sa fi calcat in ceva cand ai fost mic. Da’ asa, pana la genunchi.
    a. Daca ai o reltie „la distanta” (eu de exemplu nu as putea sa am asa ceva… nici macar 50 de km) si te vezi o data pe saptamana, e normal la acel weekend sa fie cel mai frumos pentru ca atunci se revarsa toata dorinta saptamanii…

    … si o gramada de alte chestii.

    In concluzie, una-i una, alta-i alta.

  19. Si acum, daca tot spunem lucrurilor pe nume, da, am avut foarte multi parteneri sexuali. Mai ales in perioada studentiei cand eram solo, am experimentat cam tot ce vroiam sa experimentez. Pentru ca am vrut. Nu a trebuit niciodata sa „ma chinui” pentru a avea pe cineva. Si nu m-am futut si nici n-am s-o fac cu persoane care nu-mi plac. Si nici nu-mi place oricine. Si nu-mi pare rau absolut deloc. Si cred cu tarie ca e bine sa faci niste lucruri la vremea lor. Daca maine cineva mi-ar taia coaiele si pula, as trai impacat. Sunt convins ca la 40-50 de ani n-o sa fiu un frustrat sexual, n-o sa platesc niciodata pentru sex si nici nu ma voi umili pentru o pula. Ma face asta o „curva”? Atunci da, sunt o curva. Mai bine asa decat un frustrat sexual mai incolo care sa se roage de pustani sa ii dea o muie.

    Ah, ca cineva care a trebuit sa depuna eforturi prea mari pentru a se fute imi spune ca am fost/sunt „curva”? Apa de ploaie. Asta e ca si aia cu vulpea care nu poate ajunge la struguri si zice ca-s acrii.

  20. @Mending, nu, nu s-a pus niciodata problema de 2/apus de soare. Sunt destul de atras de ideea de „a vana” si cu cat e mai greu cu atat satisfactia e mai mare.

    @CM, #41: Ala din situatia 2? Desi mi e se pare un pic nerealist 1000.

    @aserd_tm, haha, hai ca asta a fost tare.

    In rest, pentru orice alta nelamurile, comentariul lui grid (#37), ca intotdeauna, e foarte bun. 🙂

  21. @grid: ai in mare masura dreptate. Sunt intr-o relatie. Nu, nu locuiesc cu el. In legatura cu acele 5 intalniri ma gandesc ca, dupa 5 intalniri imi pot da seama daca e vorba doar de sex sau de mai mult. Dar asta nu inseamna ca nu am ajuns in pat cu cineva dupa 2-3 intalniri si dupa noaptea aia sa nu-l mai vad.

    @RobertG: Nu am comentat prea mult, nu ai avut mult de citit. Da, asa e, nu stam impreuna dar avem o relatie monogama. Eu asta vroiam, asta cautam.

    “I’d rather make love to someone I love, than have sex with a stranger”
    e atitudinea mea spre viata. Cui nu-i place, asta e.

    Da, m-am prins uitandu-ma la barbati si imi ziceam, ce bine arata, „Come on baby let me see what you’re hiding underneath”, dar dupa scurt timp realizam ca il comparam cu prietenu si el castiga si nu, nu are mai mult de 80kg 🙂 E mai mult sau mai putin genul de om la care visam.

    Personalitatea noastra e similara, ne-am nascut la cateva zile si cativa ani :). Eu sunt un pic melancolic/romantic. Cat sunt implinit cu el, nu am dece sa caut altceva, cand am tot ce imi doresc.

    Ne vedem destul de des. Stam la ~15minute, pe jos. Daca nu la el sau la mine, atunci la un film sau o plimbare. Din pacate, sau nu, in ultimele 5 luni nu ne-am vazut. Eu am fost cu o bursa de studii in strainatate iar el plecat la lucru. Dar intr-o saptamana vom fi acasa.

    Si nu, nici eu nu as putea avea o relatie la distanta.

    La fel cum voua vi se pare ciudata chestia asta, la fel mi se pare mie sa te culci cu cineva doar pentru o noapte. Si ca sa va linistesc, nu-s departe de acel 15, dar nici la jumatatea drumului nu sunt.

    Gandindu-ma mai bine cred ca acel 15 e mai mult pentru mine, probabil pentru altii 15 parteneri sunt de ajuns pentu un an sau mai putin. Dar nu ii judec pentru asta, nu am dreptul la asa ceva.

  22. @hummingheart, vezi ca ti-am adaugat niste privilegii noi la cont ca sa nu mai ai comentarii in moderare sau sa ti le poti edita daca doresti.

    Pai tocmai asta spuneam, am inceput sa vorbim despre una si s-a deviat in altceva. Tu, sau oricare altul ca tine, esti indreptatit sa spui ca 15+ e deja prea mult pentru ca viata ta este de asa natura incat o afirmatie de genul sa fie valabila…. ca vezi tu, nu are nicio legatura ceea ce vroiai tu, si anume relatia monogama, cu cat de mult e prea mult? Tu spui ce spui din rationalemntul „Cat sunt implinit cu el, nu am de ce sa caut altceva, cand am tot ce imi doresc.” – dar nici nu s-a pus prblema asa… daca ai tot ce-ti trebuie „acasa” normal ca nu mergi creanga. Noi vorbeam asa, in general, de cat de mult e prea mult.

    N-a zis nimeni ca i se pare ciudat ce ai tu, Fireman si Non_lose nu au inteles pe deplin. Nu e dreptul nimanui sa judece sentimentele tale. Sper ca si dupa ce ca veti muta impreuna, si va trece un an, doi… sa se joace cu parul tau si sa zambeasca cand vine de la lucru. Daca va fi asa, te poti considera norocos.

    Oricum, ma bucur mult ca ai reusit sa iti impui punctele de vedere, si nu te-ai suparat, ca multi asa ar fi facut.

  23. Multumesc de modificari 🙂
    Am 22 de ani dar mi sa zis ca am gandire matura pentru anii care-i am. Asta mi s-a mai zis si mai demult.
    Apropo de doua luni, „we were on a break” (cum zicea Ross din Friends) timp de doua luni si pana la urma mi-am continuat viata, dar amandoi am realizat ca e mai bine imreuna.
    Ma supar greu, dar cand ma supar… De cand ne-am impacat nu am avut lucruri care m-ar fi suparat. Si daca as avea stiu cum sa-i zic in asa fel incat sa-mi treaca supararea.

    Cu altul nu as putea sa fac ce fac cu prietenul. Sa-i zic unui strain ca, „stii ce, azi nu am chef, hai mai bine sa ne uitam la un film si sa dormim pana dimineata”. Foarte putini ar zice „bine, daca tu asta vrei”.

    Cat tie, si nu ma refer la tine @RobertG ci oricine, nu ti se pare ca te-ai culcat cu prea mult si cat nu simti ca te-ai saturat si ai vrea ceva mai mult nu vad de ce ar fi o problema numarul de persoane cu care ai petrecut o noapte sau mai multe.

  24. @hummingheart,

    e bine ca s-au echilibrat lucrurile si te simti implinit. Vei vedea ca pe masura ce trece timpul, perceptia despre lucruri ti se va schimba.

    Pe mine toti oamenii pe care i-am cunoscut, toate intamplarile, discutiile, iesirile, oamenii la care tin, compromisurile pe care le-am facut… ei bine, toate astea si multe altele m-au inaltat, m-au ajutat sa cresc, sa vad lumea altfel, sa fiu ancorat in realitate dar mai ales sa iau viata asa cum e ea. Si Doamne, ce dulce e viata…

    Si cred ca in cazul fiecaruia lucrurile functioneaza cam la fel.

    Nu cred ca exista norme care sa fie universal aplicabile si asta pentru ca noi, oamenii, suntem ca niste particule lasate sa se miste asa cum pot si vor ele. Acesta e magia vietii pana la urma. Ca poti sa fii ce vrei tu.

  25. Aoleo frate, postați într-o veselie. Da, Robert, mea culpa. Pula mea, io-s mai grăbit cu presupusu` din fire. Probabil că de-aia am zis așa repede ce-am zis, necitind atent. Dar și atenția asta la detalii, uneori îți joacă feste, așa că de multe ori e mai bine să te bazezi pe instincte, deci… rămâne „NO, THANKS” hotărât. 🙂 Nu că m-ar fi întrebat cineva ceva, dar așa mă bag io în seamă neîntrebat. 🙂

    Așea… Ce ziceam? Aaa da. Imaginea aia cu jucatul în păr îmi place și mie mult. Ba încă io-s și mai „ciudat” de-atât, că îmi place să miros ceafa omului. Cică ar exista și o explicație științifică, cu chestia asta de implică simțurile olfactive, ca și pe cele tactile, dar prefer să îmi fie lene să dezvolt acu. 🙂

    Frate, dacă hummingheart (la 22 de ani) a zis că e ciudat să ai experiență 15+ și nu e cineva de acord cu asta, eu sar în apărarea omului, pentru că eu la 22 de ani mi-am început viața sexuală… I may have been a freak. Dar nu îmi pare rău, probabil că între timp am recuperat. 🙂

    Treaba stă așa, părerea mea: Nu are nimeni dreptul să spună despre nimeni altcineva că ceea ce face acel cineva este PREA MULT, sau prea puțin, sau pula mea… Fiecare face ce îl taie capul, pentru a se simți fericit, împlinit sau cum pula mea vreți să spuneți sentimentelor care produc fluturași în stomac sau care, de ce nu?, se pot confunda cu orgasmul, mai ales la vârste mai… fragede (relativ).

    În altă ordine de idei, eu unul sunt un om deschis, care spune oricărui om (deschis sau nu) ce are de spus, în cazul în care acela nu pricepe repede. Cu alte cuvinte, prefer să înjur pe cineva care/dacă (DOAR dacă) întrece măsura cu ceva care pe mine mă deranjează (direct) în mod evident, decât să stau să judec acea persoană și să spun, nu în față, fel de fel de teorii cum ar fi „în clubul nu știu care intră numai terminați”. Nu, frate, dacă mă deranjează tocurile sau perucile cuiva, caut să ocolesc. Dacă nu pot să ocolesc (sau să plec) și persoana respectivă deranjează și pe altcineva în afară de mine, atunci îi trag câțiva dumnezei sau îl fac să se simtă de tot rahatul, ca să înțeleagă că nu toată lumea are aceleași veleități ca și el/ea. Cu siguranță că mă va urî un timp, însă probabil că la un moment dat în viață o să înțeleagă că sinceritatea este de preferat.

    Și cu asta basta. Restul, chiar nu contează… 15+, 50+, 100+, 100-, chiar nu are importanță, atâta vreme cât persoana care își atribuie această cifră se simte bine în pielea sa. PUNCT. Io să mor dacă știu exact câți. Sigur nu am ajuns la sută, că mai am și perioade în care mă comport ca un pustnic (pe limbajul tuturor, prefer să fac o labă sănătoasă decât să fac sex de dragul sexului), și asta cu siguranță se trage din flirturile mele cu teologia :), însă am și momente în care, când îmi place cineva, fac pe dracu în șapte să am parte de el, atât sub aspect fizic, cât și „spiritual”. 🙂

  26. @Hummingheart
    BELIEVE ME! Toată lumea crede despre sine că are o gândire matură pentru vârsta pe care o are… Însă mai bine e să consideri că TOATĂ VIAȚA AI CEVA DE ÎNVĂȚAT DE LA VIAȚĂ. O să îți facă bine credința asta, atât ție, cât și celor din jur. Părerea mea!

    E „break” sau „broken”? Nu mă pricep bine la engleză…

  27. Oricum asta cu „cati te futi”, mai ales in Romania, este irelevant. Aici doi barbati nu se pot casatorii asa ca orice alianta este sortita esecului. Adauga conditia sociala, economica, culturala si apare un numar foarte mare de indivizi cu care faci sex.

    Nu cred ca sexul poate fi transformat intr-o utopie numerica. Nu exista prea mult, nu exista prea putin. Sunt oameni care s-au futut cu unul singur toata viata si au fost fericiti, sunt atlii care cu 10, sunt altii care cu 10 simultan, si tot asa.

    Point is – use a rubber and have fun. Nu are sens sa argumentati ca un numar mai mare sau mai mic este corect. Este irelevant daca un barbat face sex in doua trei luni cu 15 barbati, sau cu 0.

    Si in plina recesiune, asta sa fie problema – sexul.

  28. @Smog, si daca s-ar putea casatori, foaia aia de hartie i-ar tine legati o vesnicie? Ar garanta aia ca cei doi stiu sa se pretuiasca unul pe altul?

    Stii cum e… de prea multa dezamagire gay-ilor le e frica si sa-si deschida shlitul, daramite sufletu’.

  29. Este o chestie conceptuala. Casatoria este o institutie sacra iar un procentaj destul de mare de oameni o respecta. Ca orice alt contract care trebuie respectat, casatoria trebuie respectata. Asta este diferenta dintre oameni si animale.

    Cand un contract emotional intre doi oameni nu poate fi creat si onorat, apare inferioritatea atat sociala cat si intelectuala.

    Daca un barbat nu este dispus sa semneze pe o foaie care atesta iubirea pentru alt barbat inseamna ca afara faptului ca nu vrea sa-si asume reponsabilitatea legala pentru el, iubeste relativ imatur si incomplet.

    Si asta se intampla si in lumea hetero – si cat de multe probleme nu au aparut din cauza acestui fapt… copii parasiti, proprietati pierdute, femei pe strazi, lipsa accesului la asigurari sociale si tot asa.

    • @Smog, o fi, nu zic.

      Insa eu cred ca o legatura, una adevarata, e mai presus de o semnatura, chestii sacre etc. Adica, daca tu simti o chestie, nu cred ca trebuie o foaie sa si ateste acest lucru. In fine, that’s just me.

  30. Ai dreptate si tu, cu chestia ca nu este nevoie de o semnatura. Insa, si este un insa important, viata s-a schimbat. De la sistemul de pensii la decizii medicale si mosteniri, mariajul simplifica totul. Degeaba esti cu unul si iti faci testament, trebuie sa plateasca impozit pentru tot.

    Este mult mai usor sa iubesti pe cineva fara responsabilitate legala. Atat de multi poponari si-au vandut iubirile partidului nazist numai ca sa supravietuiasca. Parstea nespusa este ca au primit si salariu pentru asta ca apoi au devenit „victime” si sa faca intregi averi din publicitate.

    Nu spun ca este acelasi lucru insa daca ipotetic, o astfel de situatie reapare, persoanele trecute sub tutela mariajului for avea acces la anumite amneitati, poate chiar si la azil politic.

    Revin la chestia cu pensia. Cand doi oameni sunt casatoriti si unul din partenei moare, cel care ramane in viata are dreptul sa ramana cu pensia mai mare sau. Daca vorbim si de o pensie privata, apar deja doua pensii.

    Cand nu esti dispus sa „semnzi”, nu gandesti pe termen lung. Singura diferenta dintre un mariaj gay sau hetero sunt elemenetele componente. In restu, din punct de vedere legal, totul este identic.

  31. Taci mă, Smog, tu vrei să aștepți să moară, să îi iei averea și să îți iei mașina aia la care visezi. Ce dracu mă! :)))))

  32. Cat de mult e prea mult… atunci cand nu ami ai pe cine alege pe o raza de cateva zeci de km sau mai rau… sa te afli la intalnire cu un baiat cu care ai mai fost in trecut, dar nu-ti amintesti. 😛

  33. Cat de mult e prea mult?? (Prea mult pentru cine??)
    Evident ca intotdeauna vor exista persoane care sa ne judece actiunile, dar cum fiecare isi asuma ceea ce face (sau cel putin asa ar fi normal), nu vad unde este problema !?!?!?
    Discutia asta poate continua la nesfarsit, pentru ca nicio persoana nu este identica in comparatie cu alta, plus ca aici sunt oameni care au varste diferite, deci nu se poate face o medie pe varsta (ce naspa suna, plus ca nu vad motivul pentru care s-ar face asa ceva).
    Deci, prea mult nu cred ca o sa fie vreodata pentru cineva, indiferent de cati parteneri s-a „bucurat” (sau nu) pana in prezent; parerea mea e ca tine de tine ca om, de personalitatea ta, de sentimentele pe care le ai sau de resentimente.
    In concluzie, nu cred ca cineva poate sa intre in viata mea personala si sa imi spuna daca am fost cu prea multi sau cu prea putini, cat timp sunt implinit si nu am nicio frustrare legata de viata sexuala totul e ok ( ok pentru mine, restul… e cancan).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here