Acasă Zi de zi Cat de mult conteaza atractia (reciproca)?

Cat de mult conteaza atractia (reciproca)?

437
35

Acu’ pe bune, asa sec: poti fi cu cineva daca nu te simti atras de acea persoana?

Adica da, ok… e destept, spiritual etc… dar daca nu te atrage, ai putea fi cu el/ea?

Hai ca macar o data trebuie sa vi se fi intamplat ceva asemanator…

Articolul precedentDoua chestii…
Articolul următorRomânia dansează
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

35 COMENTARII

  1. Nu cred ca poti fi cu cineva numai datorita caracterului sau, trebuie sa existe chimie. Daca nu esti atras de aspectul exterior al unei persoane nu exista asa ceva. In cele din urma atat caracterul cat si fizicul trebuie sa se imbine intr-un mod placut pentru tine incat sa gasesti acea persoana potrivita criteriilor tale.

  2. E poate cel mai ironic mod al vietii de a ne da peste nas: sa intalnesti pe cineva mega ok din multe puncte de vedere, dar sa nu existe chimie :)) Se poate incerca cu „hai ca n-o fi foc, nu e asa uratzel chiar, compenseaza cu atatea si atatea” insa sooner or later o sa bubuie frustrarea ca nu e chimie acolo.

    E doar o chestiune de timp, atunci cand nu esti si atras fizic de persoana de langa. Cel mai bine e sa nici nu se incerce, ca se risca pierderea definitiva a unor oameni care ar putea fi mai folositori ca si amici decat iubiti 🙂

  3. Unii ar mai spune ca e utila incercarea principiului „incercam, atractia va veni pe parcurs”. Si culmea, pentru un mic procent din acei „unii” chiar functioneaza.

    Dar da, si eu-s de parere ca acel dram de chimie nu prea poate fi substituit de nimic altceva.

  4. Măi, dacă mai continuă să plouă cu subiecte d’astea hot tare mi-e teamă c-o să-mi ia foc placa de bază…

    Așadar, chestia asta cu atracția este foarte alunecoasă, pentru că nu știi niciodată până unde-i fizică, de unde începe chimia și cât ține teoria. Eu aș zice că percepția asupra ceea ce înseamnă atracție e, în ziua de azi, în proporție de 99,(9)% contrafăcută. Normal că toată lumea e atrasă de cineva care arată bine, respectiv de modelul de cea mai largă circulație (lăsăm la o parte fetișurile, deși chiar și astea susțin ideea de „model” în alegere). Simplul fapt că toată lumea vrea același lucru trebuie să ne dea de gândit că asta n-are nimic de-a face cu atracția veritabilă.

    (E oarecum ceea ce se întâmplă și cu informația pe care media o livrează drept realitate, când de fapt e o simulare a realității, care e recompusă după chipul și asemănarea așteptărilor publicului spectator și consumator de realitate. Realitatea nu mai e realitate ci colaj informațional, informația nu mai e informație ci infotainement, iar atractivitatea e un edulcorant de sinteză – fiind mai dulce decât cel mai dulce lucru de pe lume.)

    Dacă ne-am putea desprinde de pe creier toate tiparele care ne spun ce înseamnă frumusețea și care ne învață unde anume s-o căutăm, poate c-am începe să redescoperim mirosul care ne atrage. (Din fericire, mirosul este simțul cel mai vechi filogenetic – la concurență cu simțul tactil – și este cel mai greu de corupt; pipăitul e, prin natura sa, un simț prea superficial și prea grosier pentru a ne baza pe el în chestiuni de profunzime.)

    Inteligența și spiritualitatea nu sunt deloc factori de atractivitate. Tot ce are legătură cu nivelul mental e mai degrabă un factor de bruiaj în ceea ce privește orientarea… să-i zicem „carnală”. Cine consideră inteligența un factor de atractivitate are mari șanse să se înșele în toate celelalte privințe. Dacă într-adevăr există șanse de a-ți folosi simțurile pentru orientarea în domeniul compatibilității fizice și metafizice, calea aceea ar trebui să facă abstracție în totalitate de nivelul mental (deși nu văd cum ar fi posibil așa ceva); practic, ar trebui să analizăm atractivitatea cuiva în ciuda impresiei pe care o avem despre cât e de dotat intelectual.

    Atractivitatea are de-a face, în bună măsură, cu emoția provocată de persoana respectivă. Partea proastă e că și emoțiile pot fi suscitate mental, dacă nu chiar tehnic. Numai o dezvoltare spirituală adecvată poate ajuta la observarea unor distincții care, pentru cei mai mulți dintre oameni, rămân inaparente (dacă nu o sursă de permanentă confuzie).

    😎

  5. NU.
    Sunt N tipi care extrem de simpatici, unii dintre ei imi sunt chiar prieteni buni, ii stimez, tin la ei, mi-au propus sa trecem la sex si nu, eu personal nu sunt in stare sa o fac cu cineva de care nu ma simt atras.
    Pentru o relatie fizica e nevoie de atractie fizica, precum pentru o relatie spirituala e nevoie de compatibilitate spirituala. Iar daca le ai pe amandoua, probabil ca ai dragoste.

  6. Eu unul nu as putea sa fiu cu cineva daca nu exista atractia aia, chimia, dorinta… poate sa fie si Einstein, recunosc sunt superficial la faza asta.

    Insa asta nu inseamna ca nu exista cazuri in care atractia a venit pe parcurs, cunosc destule persoane care s-au combinat fara sa simta chimia fizica de la inceput si au ajuns sa iubeasca persoana respectiva, culmea inca tin relatiile alea.

    Acum tine si de noroc si de riscul pe care si-l asuma omul, RobertG daca tu vrei just sex, nu vad rostul intrebarii.. daca vrei ceva de durata, cred ca singur o sa ajungi la o hotarare.

  7. Depinde.

    Dacă acel ceva care nu te atrage poate fi schimbat, adică: felul cum umblă, kg in + sau -, freză, etc. atunci, consider că poți încerca, dar dă-i de înțeles acelui cineva ce ar trebui schimbat, dacă e o persoană cu capul pe umeri, înțelege că nu o spui din răutate și o să încerce să schimbe acele lucruri.

    Dacă acel ceva care nu te atrage nu poate fi schimbat, adică: fața(sună aiurea, însă nu-ți poți cumpăra altă față, bine, operații, dar hai totuși să fim realiști), înălțime(da, după o anumită vârstă, stagnezi) etc. atunci, zic eu, nu merită.

    Desigur, există și varianta când poți schimba ceva, însă situația nu o să se schimbe(adică rămâi traumatizat de ceea ce ai văzut prima oară la acea persoană, un exemplu personal: mi-a plăcut o tipă maxim, era perfectă din toate punctele de vedere, până am văzut că avea păr pe piept.Încă sunt traumatizat).

    Dar desigur, fiecare persoană gândește într-un anumit fel, așa că doar tu poți lua această decizie. 🙂

  8. Foarte mult contează. Însă fiecare dintre noi avem și alte criterii de atracție; de exemplu, pentru mine contează destul de mult și orientarea lui politică, meseria, etc. Nu mă simt confortabil când știu că e băsist! 🙂

  9. @Decadent, oh da, tell me about it. Cred ca (si) de acolo se nasc prieteniile intre gay. Chiar povesteam cu cineva aseara, ca exista urmatoarele cazuri: a. Dai peste cineva care e super ok, simti ca esti pe aceeasi lungime de unda, ai ce povesti cu el, adica te intersectezi psihic cu el dar nu te atrage absolut deloc; b. Dai peste cineva care te atrage, il atragi, e o chimie super ok, dar nu reusesti sa rezonezi cu el, sunteti in doua lumi total diferite – aici tinzi sa faci diverse concesii dar nu prea e recomandat ca rabufnesc candva, for sure -; c. Cunosti pe cineva care te si atrage, iti si place cum gandeste dar e de la celalalt capat al pamantului. 🙂

    @Ralph, sa stii ca eu ma gandesc serios la asta de ceva vreme, mai ales ca stiu cam cum „functionez”. Adica, ma gandesc ca da, ok… menirea atractiei fizice intr-un cuplu oricum este sa „paleasca” in timp si raman apoi celelalte chesti (care ori is sau nu-s) da’ n-o fi greu sa saruti pe cineva de care nu (prea) iti place? Ce-i zici la ala cand nu ti se scoala? Sau poate la un moment il vei gasi atragator numai de aceea ca stii ca e al tau?

    @grid, mie imi vine greu sa cred ca exista cineva caruia ii place numai si numai un anumit tip de frumusete si anume cea livrata de media. Adica, trebuie sa fii mult prea ingust la minte si la… gusturi. Dupa cum ziceam acum cateva zile intr-un alt comentariu, eu cred ca ceea ce ne place este influentat si de ceea ce ne-a facut sa ne simtim bine in trecut. De exemplu dac-o fi un tip bottom only, care toata viata lui a fost bottom, sunt 100% convins ca n-o sa-i placa lu’ ala de unu’ slab cu poseta pana la genunchi si pensat ca doar n-o sa faca schimb de pudra, nu? 😀

    Deci, inseamna ca fiecare din noi are niste chestii, niste pitici acolo care au o origine. O fi si efectul mediei, nu zic, dar nu stiu in ce masura afecteaza pe toata lumea.

    Spui la un moment dat ca: „Inteligența și spiritualitatea nu sunt deloc factori de atractivitate” si-apoi, in urmatorul paragraf ca: „Atractivitatea are de-a face, în bună măsură, cu emoția provocată de persoana respectivă” – mie mi se pare ca al doilea statement anuleaza putin veridicitatea primului. De exemplu, pe mine ma atrag oamenii cu care pot comunica, pot rade, oamenii care ma intuiesc, care ma pot tachina, surprinde etc – si toate astea presupune ca acel cineva sa nu fie taman varza (si nu ca is io inteligent, ci mai degraba complicat) dar e drept, doar atata nu ajunge pentru a simti ca vreau sa sar pe el. Dar nici cealalta varianta… de vitica frumoasa cu ochii limpezi nu ma face sa ma simt mai breaz, ca am impresia ca e o papusa de cauciuc si imi da feeling-ul acela de dedublare, de absenta – am impresia ca sunt dar ca nu sunt acolo, langa el, ca nu reusesc nicicum sa ma conectez psihic cu el.

    @Eduard, nu stiu daca se cheama ca e superficialitate… adica da, ok… este pana la un anumit punct, da’ o fi grav? Ar fi o chestie tare, sa se faca un experiment in care oamenii sa fie legati la ochi, sau sa fie intunric bezna intr-o casa si sa puna acolo 10 tipi si 10 tipe, sau 20 de tipi, nah… 🙂 … si abia dupa o saptamana, cand se vor fi format niste legaturi, sa se faca lumina. 😀

    @YoungNStupid, super funny.

    @Roy Cohn, e drept, evident.

  10. @RobertG, e grav – nu e grav.. asa funtionez, nu am ce face si sincer nici nu vreau sa fac ceva in ceea ce priveste acest aspect.

    Tu vrei sa stai legat la ochi cu 20 de necunoscuti intr-o camera si nu stii cum sa spui ? :))

    Sa-ncep castingul? 😀

  11. @Eduard, nu mai, ziceam asa ca si idee. In conditiile in care vorbim despre atractie, ar fi cel putin funny de facut un experiment de genu’… adica vezi ce se leaga in lipsa aspectului perceput de ochi si apoi se trag concluziile.

  12. S-a facut la un moment dat un experiment de genul asta (nu mai stiu exact pe unde am vazut asta, probabil un documentar ceva la TV) acum nu stiu cati ani si a fost repetat ceva mai recent.

    Ideea e ca acum cativa ani, stand intr-o camera in care era intuneric bezna (cred ca erau undeva la zece persoane, femei si barbati) s-a ajuns la sex, iar in experimentul mai recent, doar au discutat. Cred ca daca s-ar repeta iar experimentul, nu s-ar trece la ceva mai mult de discutii.

    Si ca sa nu fiu total offtopic, consider ca atractia fizica e destul de importanta. Am avut tentativa de a fi cu cineva de care nu eram atrasa fizic, dar imi placea ca persoana (caracter, intelect etc) si nu a mers. ^^

  13. Decadent ~

    […] „sa nici nu se incerce, ca se risca pierderea definitiva a unor oameni care ar putea fi mai folositori ca si amici decat iubiti 🙂 ”

    What the fuck?! Și eu care credeam că le-am auzit pe toate! Dă-mi voie să rămân perplex…o fi și amicu’ bun la casa omului, da’ chiar să-l bagi la pușculiță n-am mai pomenit!

    Crede-mă, nu-mi revin. Cuvintele astea chiar n-au zgâriat timpanul nimănui? Întreb și eu ca să nu tac…

  14. @YoungNStupid

    „Dacă acel ceva care nu te atrage poate fi schimbat, adică: felul cum umblă, kg in + sau -, freză, etc. atunci, consider că poți încerca, dar dă-i de înțeles acelui cineva ce ar trebui schimbat, dacă e o persoană cu capul pe umeri, înțelege că nu o spui din răutate și o să încerce să schimbe acele lucruri.”

    Eu ştiam că îţi place de cineva pentru ceea ce este el, nu pentru ceea ce ai vrea tu să fie.Maybe I am wrong…

  15. Depinde care sunt interesele relatiei pana la urma. Poti sa stai cu cineva care nu te atrage pentru simplul fapt ca te face sa razi – insa evident nu este o relatie genuina.

    Plus ca majoritatea se cupleaza pentru finante mai bine aranjate – hai sa fim seriosi. Daca nu ar fi asa multi poponari si muieri, nu ar mai exista Advertising.

    Pana la urma, indiferent de circumstante sau motive, conteaza cel mai mult decenta relatiei si respectul reciproc.

    Daca e sa o luam blat, cati dintre voi v-ati simtit cu adevarat iubiti?

  16. Cu siguranță trebuie să existe un anumit nivel de atracție, dar cred că „dragostea” vine pe parcurs, în timp. Oricum majoritatea bărbaților homosexuali nu sunt prea compatibili cu monogamia, desigur datorită faptului că nici măcar nu își doresc așa ceva de la bun început..

  17. Mi s-a intamplat sa lucrez cu un tip pe care initial l-am considerat complet neatragator fizic, dar cu care am rezonat intelectual, sufleteste, extraordinar….. radeam cu lacrimi impreuna, mancam impreuna la serviciu, ieseam dupa job impreuna, eram practic tot timpul impreuna.

    Dupa un timp pur si simplu nu am mai „vazut” ceea ce consideram eu a fi chestiuni neatractive….. conta doar felul in care ma simteam cand eram cu el, energia dintre noi. Legatura cu el a fost una dintre cele mai intense perioade din viata mea, care s-a incheiat din cauza terminarii proiectului la care lucram impreuna si nu din lipsa asa zisei atractii fizice. (vorbim des la telefon si ne vizitam cateodata si astazi la peste 10 ani de la povestea asta).

    Pe mine experienta asta m-a facut sa inteleg ca frumusetea cuiva chiar vine din interior si ca atractia fizica, pentru mine cel putin, este cumva o chestiune emotionala.

  18. @Grid, acum sincer, daca e necesar sa cerem implementarea unui jingle ca sa anunte din timp in texte ca urmeaza o oarecare ironie-zgarietoare-de-timpan/dubiosenie-subiectiva-care-se-vrea-funny, pe bune o sa solicit 🙂

    E foarte simplu, daca e sa explic ce am zis, ca unii oameni sunt mai folositori ca amici, decat iubiti. Folosirea „monetizarii” interactiunilor noastre e pana la urma un adevar, oricat ne-am ascunde dupa deget. Orice relatie e o tranzactie, indiferent de natura ei, fie ca ne dam seama, fie ca nu. Cand echilibrul dai-primesti se strica, apar probleme. Ei, multi oameni tind sa prezinte mai multe calitati atunci cand ii pastram ca si amici, pentru ca nu cerem de la ei atat de mult cat am cere de la un iubit. Si daca am cere de la ei atat de mult cat de la un iubit, si n-ar putea oferi, i-am pierde dintr-o prostie. E clar ca multi am intalnit oameni, din punct de vedere spiritual, asa cum credem noi ca ne dorim sa fie idealul lover. Insa am lasat-o mai moale cand ne-am dat seama ca fizic nu e ceea ce vrem. Sau daca am incercat totusi sa trecem cu vederea ca nu e ceea ce vrem, mai devreme sau mai tarziu tot acolo s-a ajuns…

    Sincer, cel mai mult ma atrage inteligenta cand cunosc un tip. Si daca acum cativa ani as fi incercat sa merg mai departe cu cineva doar pt asta, acum ma uit totusi si la ambalaj pentru ca este o parte pe care, in prostia mea, am subestimat-o. In felul asta, nu risc sa devina „it’s complicated” cu cineva si mai apoi lucrurile sa nu mearga pentru ca m-am aprins de la un creier si sa rupem orice legatura. In schimb, pot gestiona relatii de amicitie asa cum o fac de ani si ani de zile, cu niste oameni grozavi, pentru ca nu avem intre noi niciun episod de breakup.

  19. Robert ~

    Nu cred că-i nevoie de prea multă sinceritate ca să admitem că exstă o sumă foarte restrânsă de „calități” care definesc în proporție covârșitoare tot ce însemană să fie cineva atrăgător: să fie tânăr, să aibe trăsături regulate și simetrice, să nu fie gras, să aibă mușchii bine definiți (abdomen, brațe și picioare ca-n reclame), să fie curat și bine-mbrăcat, să n-aibă fițe, să fie cât mai masculin, deschis, sincer și nu foarte disponibil… cam atât. După asta aleargă toată lumea – „piticii” contează prea puțin (și doar ca deviație standard): că unu’ vrea ochi căprui iar altul albaștri, că unul vrea mai cu păr și altul mai smooth, astea deja sunt mofturi.

    Emoția provocată de cineva anume nu-i deloc rezultatul mobilării sale fizice, intelectuale sau spirituale. Emoția nu-i o reacție la ceea ce „are” sau „n-are” celălalt, ci e furtuna stârnită în interiorul cuiva de o anume prezență. Emoționat e cineva atunci când este efectiv mișcat din rădăcinile ființei sale, anume de o prezență căreia nu îi poate rezista și care îi taie efectiv răsuflarea. (Am spus deja că nu tot ce trece drept emoție e chiar emoție, astfel că o simplă stare de surescitare anticipativă sau de dorință se califică mai degrabă drept un calcul mental decât ca emoție.)

    Cred că disponibilitatea de a trece cât mai repede la sex ține (și asta) mai mult de curiozitate decât de emoție. Vreau să spun că avansul sexual în sine nu e neapărat rezultatul atractivității. De mult prea multe ori se ajunge în pat cu cineva din cu totul alte cauze, care uneori chiar exclud din ecuație emoția. Terenul pentru sex poate fi pregătit tot atât de bine mental, nu doar emoțional. (Aș spune chiar că atunci când lipsește emoția, sexul se petrece chiar mai repede, fiind mai lipsit de griji și responsabilitate; în aceste cazuri, cu toate că fizic ajungi să cunoști persoana de lângă tine, e un act în care ființa ta nu este prezentă.)

    Emoția, așa cum o înțeleg eu – ca punere subită în mișcare a acestui colos tăcut care este ființa – reprezintă dovada faptului că doi oameni se ciocnesc efectiv unul de altul practic fără să se atingă. Un astfel de „contact” emoțional poate fi atât de intens, aproape ca la coliziunea subacvatică a două iceberg-uri, încât atingerea fizică de suprafață rămâne aproape irelevantă ca putere de a mai schimba ceva din starea de fapt.

    De aceea, eu nu aș judeca dispoziția cuiva de a se dărui sexual unui partener ca fiind neapărat rezultatul atractivității și, pe de altă parte, nu consider nici refuzul sexului (sau reținerea de la actul sexual) ca fiind dovada inexistenței unei atracții. Se poate face sex tot așa cum te speli pe mâini, fără a fi implicat emoțional în niciun fel (exemplul cel mai bun – deși extrem – e prostituția, când locul așa-zisei „atractivități” e luat de interesul imediat; un alt exemplu la îndemână e promiscuitatea, sau sportul sexual).

    Deschiderea spre sex nu înseamnă automat atracție reciprocă; există o sumedenie de motive pentru care cineva se poate pune la dipoziție din punct de vedere sexual. Unele dintre acestea țin de rațiuni pur logice (mentale), cum e cazul nevoii de confirmare, de exercițiu sau de performanță, pe când în alte cazuri e vorba de motive iraționale (și totuși fără investitură sentimentală), ca în cazul sexului la beție sau în situații de frustrare.

    Chiar dacă sexul a fost fantastic în astfel de cazuri pentru fiecare partener în parte, o partidă sexuală de acest gen nu garantează că cei doi s-au și întâlnit altfel decât fizic și mental – emoțional, lumile lor au rămas complet separate.

    Ceea ce vreau să spun este că nu trebuie să amestecăm lucrurile. Dacă presupunem că atracția stă la baza plăcerii sexuale ne înșelăm în marea majoritate a cazurilor. Actul sexual în sine nu este decât un deznodământ, o rezolvare a unei tensiuni; din simplul fapt că s-a produs (sau că se poate produce) nu putem deduce dacă a însemnat sau nu ceva, sau care au fost motivele care au făcut să se întâmple, după cum nu putem concluziona că regulile de circulație au fost respectate numai pentru că nu s-au întâmplat accidente pe șosea.

    Încă și mai pe scurt, actul sexual nu e nici rezultatul (justificarea), nici premiza (condiția necesară a) atractivității / chimiei / compatibilității dintre două persoane. Atâta vreme cât sexul poate avea loc atât în lipsa, cât și în ciuda unor astfel de categorii metafizice, orice încercare de a lega activitatea sexuală de ceva mai profund decât actul în sine nu reflectă decât insatisfacția generată de orbecăiala sexuală generală, caracteristică lumii în care trăim.

    😎

  20. Decadent ~

    Apreciez sinceritatea ta dezarmantă, chiar dacă mie îmi dă frisoane modul ăsta de gândire…

    După mine, nu poate exista nicio amiciție (nici salvată, nici recuperată) acolo unde există o tensiune sexuală nerezolvată în stand-by.

    În acest caz poate exista doar umbra unei relații, o așteptare nedefinită, incertă, ciudată și grotescă. Cum ai putea să mai privești în ochi un asemenea amic, care ar vrea să-ți fie iubit, altfel decât cu cinism, administrându-i eventual o mângâiere din vârful degetelor atunci când nu mai poate și ar vrea să plângă?

    Mie ăsta mi se pare un dezastru emoțional și sentimental cu mult mai mare decât o eventuală despărțire survenită în urma unui act sexual ratat. Aș înțelege ezitarea de a rupe complet legătura cu un astfel de om pentru a nu-l răni mai mult decât e cazul, în condițiile în care acesta te vrea cu orice chip aproape și ține să te vadă în continuare. Pot să înțeleg altruismul ăsta trist, chiar și filantropia sexuală dacă e cazul, deși cred că mila și complezența sunt mai degrabă dovezi de condescendență decât de sinceritate.

    Dar nu înțeleg dorința ta de a ține aproape un astfel de om doar pentru că ți-e ție „folositor” (pentru că-ți satisface nevoia de bună dispoziție și de conversație inteligentă), deși știi bine că-l rănești în acest fel, prelungindu-i agonia și alimentându-i orgoliul cu false admirații și cu speranțe deșarte.

    😎

  21. @TLC: post-ul meu era scris într-o ușoară notă de ironie (uită-te la ultimul paragraf), dar se pare că nu am reușit să mă fac înțeles (probabil dacă puneam n emoticoane/paranteze, era mai ok). Ata ete, tomorrow will be better. ^^

  22. Robert ~ (re: #24)

    Nu știu cum să răspund la întrebarea asta. Nu cred că e corect pusă. E ca și cum ai întreba care e limita maximă de viteză cu care poți circula fără să faci accident? Păi nu știu, depinde… e drumul liber? e mașina în regulă? ești treaz la volan? Sunt o sumedenie de parametri care intervin și nu poți fi toți reduși la unul singur, cel de maxim impact.

    E evident că aspectul contează, însă nu cred că aspectul e sursa atractivității cuiva. Poate să fie doar un indicator al acesteia, nu știu. Chiar asta spuneam – problema nu se pune așa, pentru că aspectul poate să conteze 100% sau poate să fie complet irelevant (în sensul că oricât ai fi de blocat mental pe aspectul fizic, va exista întotdeauna acel „ceva” care să te facă la un moment dat să-l neglijezi).

    Sexul e un fapt. Se întâmplă pur și simplu. E adevărat că uneori există pași, rețete și strategii pentru a ajunge în patul cuiva, e adevărat că uneori (de prea multe ori) doar penajul contează, dar rațiunile pentru care doi oameni ajung să se dezbrace și să renunțela inhibiții unul față de celălalt sunt foarte variate, neputând fi reduse doar la problema aspectului. Mai mult decât atât, ceea ce ziceam eu e că, doar pentru că au făcut sex, ar fi foarte mult spus că a existat o „atracție” între ei. Facem unele lucruri și din obișnuință, din automatism, sau pentru că așa am deprins că trebuie să le facem.

    Sexul e un lucru extrem de mimetic și simplul fapt că ești într-o „dispoziție” sexuală te poate face atrăgător. Aceiași doi oameni pot sau nu să facă sex după cum se trezesc dimineața, mai cu chef sau fără. Nu trebuie căutate motive ascunse sau foarte profunde pentru asta. Incompatibilitatea nu a împiedicat niciodată pe nimeni să facă sex. De multe ori constați abia post-factum ce urât e partenerul cu care tocmai te-ai futut.

    Ideea din spatele postului (și a întrebării) era totuși alta: cum poți face pe cineva să se culce cu tine, în condițiile în care nu ești dorit? Și, în subsidiar – cum poți să te faci plăcut, dacă ești considerat respingător?

    Ei bine, la aceste întrebări răspunsul este că atunci când vine vorba de sex, stabilirea unor obiective este contraproductivă. La fel de nerealist este să ai așteptări sexuale de la cineva, căci acestea transpar imediat și te transformă într-un indezirabil.

    În niciun alt domeniu al vieții nu e mai clar decât în sex că lucrurile trebuie luate așa cum sunt. Cu cât vrei mai mult ceva în plan sexual, ai șanse mai mari să nu se întâmple (sau, dacă totuși se întâmplă, riști în mod serios să rămâi nesatisfăcut sau crunt dezamăgit).

    😎

  23. „ce însemană să fie cineva atrăgător: să fie tânăr, să aibe trăsături regulate și simetrice, să nu fie gras, să aibă mușchii bine definiți (abdomen, brațe și picioare ca-n reclame), să fie curat și bine-mbrăcat, să n-aibă fițe, să fie cât mai masculin, deschis, sincer și nu foarte disponibil…”

    Nu-mi vine sa cred, lol. Grid mi-a descris perfect prietenul, exceptand partea cu „bine-mbracat”. 😆

  24. Chiar e nevoie de „edit”… Muschii nu sunt chiar ca in reclame, sunt doar formati in urma muncii, deci tipul nu a fost la sala in viata lui.

  25. Este sincer, dar nu suta la suta… De fapt, nici macar nu aveam vreun criteriu cand l-am gasit, voiam doar un tip cu bun simt si l-am gasit. Faptul ca l-am regasit in descrierea lui Grid a fost un bonus, hehe.

  26. Queeditch ~

    Aha, deci ai cu ce să te lauzi! Sigur nu e tipu’ de la cablu 🙂 ? În orice caz, mă bucur că ți l-ai găsit într-un final (și că ți l-am ghicit). Deci așa se explică vacanța pe care ți-ai luat-o pe blog. Hmmm… scrie și el p’aici?

    Da’ cum așa, nu-i bine-mbrăcat? Pune repede niște haine pe el, să nu-l fure hoții de cai… Deja văd spâncene ridicate și capete-ntoarse!

    😎

  27. La naiba ce le nemireste Grid spre satisfactia lui Q. Mi-a placut povestea lui Dracarys,Roy Cohn nici ca putea spune maipe scurt un lucru cu care sunt perfect de acord, Grid ca de obicei ne arata atat de mlte incat daca este sa le gandim pe toate nici ca am mai avea timp sa respiram darmite de una mica, iar apoi vine Smog cu intrebarea lui nebuna, la care observ ca nimeni nu raspunde, oare de ce?

    Hai sa fi eu primul si afirm ca da m-am simtit iubit nu odata si aici nu se pune mama, tata, fratele, verisorul sau catelul.

  28. Bah ce naiba? Suntem poponari sau nu mai suntem?

    Daca e sa mearga treaba cu lipsa atractiei, strict pe alte valori cum e caracterul, personalitatea etc, etc, etc…

    Atunci de ce nu cu o femeie?

    Trebuie sa fie si alea bune de ceva. Trebuie sa se gaseasca si dintre ele tipe inteligente si sarmante (sper ca n-a sunat prea misogin).

    Nush in pana mea. Eu de fiecare data cand vine vorba de intrebari simple cu raspunsuri complicate, tot timpul ma duc la origini.

    Si cand fiecare dintre noi s-a indragostit prima oara, a fost pentru atractie. Ba pe atunci te si acuzai de mama focului, de ce cacat esti atras de o persoana de acelasi sex.

    Deci e logic sa se plece de la atractie ca baza, de la chimia initiala care-ti da fluturasi in stomac si erectie in pantaloni, si apoi doar daca aceasta exista sa cauti celelalte componente prin care sa cladesti „cat de norocos sunt ca am intalnit o astfel de persoana”.

    Da conteaza si celelalte chestii pentru a cladi ceva unic, frumos, al tau. Insa fa bine si cauta chestiile alea in nisa persoanelor care te atrag.

  29. Ba! Cica la tinerete te insoara flutrasii in stomac, apoi peste vreo 10 ani mamica si taticu, apoi peste inca 10 ani prietenii sau prietenele, peste in 10 anidaca e sa te insori iti gaseste partener/a PetiToarea, iar daca nici dupa inca 1o ani nu te insori, doar Dracu te mai insoara.

  30. Grid (#30), esti de coma! 😆 Sa le iau la rand…
    1. Nu, nu este tipul de la cablu. De fapt, l-am cunoscut pe 14 februarie 2009, ne-am intalnit pentru casual blow job pe-atunci. Dar lui i-a placut mai mult decat am anticipat.
    2. Nu, nu scrie pe-aici. Vacanta de pe DarkQ mi-am luat-o fiindca muncesc.
    3. Cand am zis ca nu e bine imbracat, m-am gandit la faptul ca el nu are simtul culorilor si formelor, dar nu i-am zis nimic, am preferat sa fie asa, ca sa nu vada altii pe cine am pus mana.

  31. Daca simt chimia, merg mai departe, chiar daca voi ajunge la concluzia ca era o reactie redox, insotita sau nu de catalizare…:) Important este sa simti ceva deosebit. Altfel, totul e un fiasco! Am incercat sa trec o singura data dincolo de bariera chimica, sperand sa rezolv ulterior lipsa „chimiei” si am constatat cu stupoare ca nu mergea deloc relationarea, asa ca am batut pas de retragere imediat! Daca nu vrei sa-ti mutilezi sufletul, vei merge doar pe chimie si simturi. Altfel vei ajunge la depresie, pentru ca esecurile lasa sedimente in sufletele noastre.
    E de preferat sa simti chimia si sa te inseli mai tarziu, decat sa nu simti chimia si sa te trezesti si cu depresie!
    Plus ca „daca vrei sa fii iubit, iubeste!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here