Exact așa cum sugerează și titlul acestui post, în ultima vreme se tot povestește despre cât de gay sunt unii gay. Știu, în aparență suna ciudat, dar citind tot articolul veți înțelege la ce mă refer.
Stăteam zilele trecute la o cafea cu un amic și după ce am convenit amândoi că barmanița era o tută și în consecință cafeaua era prea amară, ne-am pus să bărfim și noi un pic. Așa se face că povestind despre o cunoștință comună, instinctiv parcă, mi-a iesit păsărica din gură: E prea gay!
Să vă explic mai pe-ndelete. Odată cu trecerea timpului, direct proporțional cu dorința de ducă a colagenului, am ajuns la concluzia că unii oameni efectiv se încăpățînează să fie gay de gay, să aibă o existență 100% gay, prieteni numa’ gay și job gay, evident. E parcă prea… gay, nu?
Poate că e mai simplu, mai comod însă n-aș putea preciza cu exactitate în câtă măsură e și sănătos pentru mansardă.
Viața asta, așa cum e ea… scurtă și căcată ca o scară de cuibar (nu-mi aparține copyright-ul) oare e menită să fie un meniu vegetarian?
Poate ca nu era drumul pe care trebuia sa alergi spre vis.
Am și amici care, voit sau nu, își petrec timpul într-o companie versatilă și întâmplarea face că parcă, parcă… ăștia sunt mai bine ancorați în realitate. Bine, nu ar conta foarte mult ca oricum vine sfarsitu’ in 2012. Bineînțeles, am și amici al căror anturaj este constituit 100% din gay cu coming-out vizat la zi. Pentru ei heterosexualitatea este constituită din exponate de muzeu după care-ți lasă gura apiță și ștoarfe.
Acum pe bune, este oare înțelept să ne agățăm cu îndârjire exclusiv de lumea gay? Nu e oare aceasta… așa un soi de autoincludere în altceva?
Punându-mi mereu sub semnul întrebării convingerile (știu, sunt genial), poate sunt io bătut în cap și ar trebui să fug repede să-mi iau tenisuți gri în carouri, ochelăruți cu ramă groasă și-o gentuțică de poștaș?
Poate că aşa se simt ei bine. Nu e neapărat să trăieşti în două “lumi”. Poate că e o povară pentru unii, habar n-am cum gândesc sau ce simt ei. Dar dacă se simt bine aşa, treaba lor. Eu unul îmi duc viaţa normală, nu trăiesc printre gay mai mult decât printre hetero şi nici nu încerc să mă “autoinclud” parţial sau integral, provizoriu sau definitiv într-o anumită lume. Sunt la fel ca oricare, doar că iubesc pe cine vreau şi mi-o trag cu cine vreau. Ce-i aşa de greu? 🙂
Nu, nu cred că e foarte indicat ca cineva să se refugieze în comunitatea asta, chiar dacă e locul unde unii se simt cel mai bine pentru că nu au toate privirile pe ei şi îşi pot “desfăşura activităţi” în voie.
Poate e o senzaţie de bine, la început, dar după un timp cred că intervine scârba atunci când văd că se afundă într-o lume în care superficialitatea e la rang de lege şi sunt prea puţine persoane pe care ţi le poţi asocia drept prieteni. Prieteni adevăraţi. Şi cred că în momentul în care conştientizează că nu se identifică cu lumea respectivă (asta în cazul în care o fac), regretă că s-au afundat într-o asemenea hazna.
Cel puţin, chestia asta am constatat-o din experienţa proprie. La un moment dat, am simţit nevoia de a mă deconecta de absolut tot ce ţine de comunitatea LGBT, acum mult timp. Şi chiar mi-e foarte bine fără mesaje cu “Hey pisi, facem şi noi una mică şi rapidă? I`m home alone!”.
P.S.: Dacă uiţi de blugii mulaţi care să completeze outfit-ul din ultimul paragraf, ne supărăm! 😆
Persona non grata, mie numai cu blugi slim, mulati imi sta bine :)) probabil ar trebui sa merg la sala, sa fac ceva muschi ca sa’mi stea bine si cu blugi largi, ca poate asa nu o sa arat prea gay 🙂 dar de ce sa merg la sala si sa incerc sa’mi schimb fizicul doar pt a nu fi catalogat prea gay ?! si totusi, nevoia asta de catalogare si etichetare e prea evidenta intr’o lume a superficialitatii….
@senseless
ok senseless, care e problema ca ti se vede pula prin blugi, atragi atentia si la barbati si la femei. te astept la c-ta.
buuun rodinel, asteapta’ma ca vin
ok senseless, te aştept, vara se anunţă călduroasă.