Acasă Zi de zi Axis Mundi

Axis Mundi

295
4

Tot gândindu-mă la ce a scris CristyMaykei intr-un post al său, am gasit ceva…

 

Axis mundi

Shamanic function

A common shamanic concept, and a universally told story, is that of the healer traversing the axis mundi to bring back knowledge from the other world. It may be seen in the stories from Odin and the World Ash Tree to the Garden of Eden and Jacob’s Ladder to Jack and the Beanstalk and Rapunzel. It is the essence of the journey described in The Divine Comedy by Dante Alighieri. The epic poem relates its hero’s descent and ascent through a series of spiral structures that take him from through the core of the earth, from the depths of Hell to celestial Paradise. It is also a central tenet in the Southeastern Ceremonial Complex.

Anyone or anything suspended on the axis between heaven and earth becomes a repository of potential knowledge. A special status accrues to the thing suspended: a serpent, a victim of crucifixion or hanging, a rod, a fruit, mistletoe. Derivations of this idea find form in the Rod of Asclepius, an emblem of the medical profession, and in the caduceus, an emblem of correspondence and commercial professions. The staff in these emblems represents the axis mundi while the serpents act as guardians of, or guides to, knowledge.

( sursa: Wikipedia)

Fiecare  gând care se naşte în noi emite o anumită vibraţie. Sunt destul de cunoscute (sau cel puţin aşa cred) documentarele despre apă  şi influenţa pe care o au gandurile, muzica, vibraţiile spirituale asupra apei ( http://www.youtube.com/watch?v=k1-0ulKgmio), în care se arată modul în care apa îşi modifică structura cristalelor în funcţie de mediul la care este expusă într-un interval anume de timp. De exemplu, muzica clasică – să spunem Mozart – face ca structura cristalelor de apă să apară sub forme geometrice armonioase, simetrice, similare structurii unui fulg de nea. La cealaltă extremă se află structura unei cantităţi de apă supuse în acelaşi interval de timp unor „comunicări” de sentimente  negative, precum ura – formaţiunile cristaline sunt haotice.  Sursa apei fiind aceeaşi în ambele cazuri.

Documentarul complet (are 8 părţi):

[pro-player width=’530′ height=’253′ type=’video’]http://www.youtube.com/watch?v=cmp6MgrPb24[/pro-player]

 

Cu ce ar fi mai prejos corpul omenesc, în mare procent constituit din apă? Imaginaţi-vă, dacă simple gânduri pot influenţa aşa de mult structura apei, cum ne poate influenţa orice gând, orice sentiment, orice modificare a mediului înconjurător pe noi, oamenii.

„Axis Mundi” a fost schiţat ca simbol sau concept din cele mai vechi timpuri de către şamanii popoarelor amazoniene,  complexe structuri organizatorice sociale, mult superioare celor europene  la vremea cuceririlor conchistadorilor începând cu anul 1500 e.n. , primul european care a pus piciorul pe tărâmurile amazoniene fiind Vicente Yanez Pinzon.  Cultura spirituală şi cunoştinţele astrale ale acestor popoare indigene depăşeau cu mult pe cele  europene, conturate în doar câteva secole pe baza cuceririlor coloniale ale abia încropitelor ţărişoare europene. Răsunete din cultura aztecilor, mayaşilor, indigenilor shipobo încep să se facă din ce în ce mai cunoscute în zilele noastre abia, pentru că Biserica ce stăpânea la vremea respectivă la figurat vorbind Europa a avut un cuvânt greu de spus în neacceptarea noilor credinţe de peste ocean.

Conceptul de vindecare prin vindecarea spiritului, prin transgresia lui spre cealaltă lume, a conştiinţei superioare, se face prin autocunoaştere. Iar acei shamani shipobo aveau menirea de a ghida sufletele care le cereau ajutorul spre eliberare prin călătoria spre conştiinţa superioară, conştiinţa comună. Despre asta vorbeşte şi Bashar, un fel de profet al zilelor noastre. Dacă veţi fi curioşi, veţi afla mai multe.

Eliberarea (şi cred eu aflarea fericirii) fiecăruia dintre noi se află în autocunoaştere. Integrarea Sinelui în absolut, acordarea propriilor vibraţii cu cele emise de întreg Universul. Cunoaşterea (sau autocunoaşterea) este păcatul primordial pe care cu atâta vehemenţă îl condamnă Biserica Creştină. Îndrăzneala de a te cunoaşte pe tine însuţi, ca şi creaţie a unui Creator. Pentru că implicit, cunoscând creaţia, începi să cunoşti şi creatorul ei, cele două contopindu-se într-un ipotetic final în perfecţiune, în desăvârşire. :i Biserica nu şi-ar mai afla rostul, pierzând astfel rolul de  singură deţinătoare a misterelor Creatorului şi implicit ale creaţiei în sine. Fire de informaţii puse cap la cap de-a lungul vieţii unui om, întrebări rămase cu sau fără răspuns, experienţe pozitive sau negative, sentimente, senzaţii, gânduri,  toate se contopesc spre un ipotetic final în desăvârşire. Bineînţeles că este un drum lung, inimaginabil de lung, care nu se poate sfârşi pe parcursul unei singure vieţi.

Căile spre autocunoaştere sunt multe.

Drum bun !

 

P.S.Despre şamanii shipobo:

http://video.google.com/videoplay?docid=6808151452846172277

 

Articolul precedentLoc de joacă
Articolul următorDiscriminarea printre elevi
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

4 COMENTARII

  1. Trebuie sa citesc mai atent articolul cand ajung acasa, ca de pe telefon unde sunt eu nu prea pot gandi bine.
    In principiu din cate stiu, sunetul emite o vibratie de o anumita intensitate si acesta este unul din motive pentru care apa reactioneaza asa si poate ca si faptul ca apa este limpede poate avea proprietati elastice ( poate, nu sunt sigur de asta ).

  2. FireMan sunt super incantat de tine, e reconfortant sa vezi ca ai un companion in proiectul acesta in care tu te-ai angajat deja.
    Toate acestea fac parte integrala din noi, trebuie doar sa le redescoperim.
    Sper ca in timp sa intre si altii in acest proiect complex, fiindca si noi suntem asemea apei, putem sa ne inaltam vibratiile noastre, iar langa noi cei care ne sunt alaturi, care si ei la randul lor vor influenta alti oameni si tot asa, pana cand Dalai Lama nu va trebui sa se mai reincarneze.

  3. Apa este intradevar mai mult decat o substanta fizic. Apa poate da viata, totodata poate si lua viata cuiva. Nu exista nimic in lumea asta ceva mai moale si mai maleabic precum este apa, totusi este atat de puternica, reusind sa erodeze prin cele mai dure roci, pentru a iesi la suprafatza.
    Ceea ce este flexibil si maleabil, cucereste ceea ce este puternic, iar ceea ce este moale, invinge ceea ce este dur. O alta proprietate a apei, este ca densitatea sa creste sub punctul de inghet si creste deasupra acestuia.
    Structura chimica H2o , desi atat de usoara la prima vedere, este atat de dificil de inteles.

    Daca apa are intradevar memorie si cineva ar reusi sa o decodeze … crede-ti ca ar putea aduce informatii ce ar putea schimba lumea ?

  4. În privința chestiei cu apa, sunt destule motive de scepticism. Unele afirmații din documentar sunt cunoscute de foarte mult timp (de ex. „anomaliile” apei), iar altele sunt pură fantezie. De pildă, „cristale” de apă nu pot exista decât în starea de agregare solidă a apei (gheața). Stabilitatea aglomerărilor de molecule (de tip „cluster”), care există în apa lichidă este extrem de redusă (de ordinul nanosecundelor), așa încât a pretinde că apa reține informație pentru o lungă perioadă de timp (așa-zisul „efect de memorie” al apei) este absolut fals. De altfel, se pare că ideea asta a fost promovată pentru prima dată acum câteva zeci de ani, când interesele unei firme de medicamente homeopatice (Boiron) au cerut (și au produs) cercetări în acest domeniu, contestate ulterior.

    Pe de altă parte, nu zice nimeni că aranjarea mleculelor de apă (care sunt molecule polare – niște dipoli) nu e influențată de undele electromagnetice, însă de aici până la a spune că apa reține memoria unor gânduri și emoții umane e cale foarte lungă. În primul rând nu s-a demonstrat nicicând că gândurile ar fi de fapt unde electromagnetice, iar emoțiile cu atât mai puțin. În al doilea rând, apa în stare lichidă pur și simplu nu poate susține un anumit tip de aranjamente moleculare (cluster-i moleculari) pe o perioadă suficient de lungă de timp pentru a fi observate optic, fotografiate sau filmate. Imaginile care pretind că arată asta sunt fie contrafăcute, fie sunt imagini a orice altceva decât ale apei lichide.

    http://www.chem1.com/acad/sci/aboutwater.html
    http://www.lsbu.ac.uk/water/anmlies.html
    http://en.wikipedia.org/wiki/Water_memory
    http://www.chem1.com/CQ/clusterpats.html
    http://www.chem1.com/CQ/clusqk.html

    În ceea ce privește „Axa Lumii” – o înțeleg ca pe o metaforă a accesului la diferite niveluri ale conștiinței, o axă verticală implicând ideea de transformare. (Pe lângă transformare, mai există și procesul translației – orizontal, în cadrul aceluiași nivelde conștiință.)

    Faptul că cineva are acces în mod curent și la alte niveluri ale conștiinței decât la cel în care se află în mod curent, la un anumit moment al vieții sale, nu trebuie să ne mire. Simpla accedere la un alt nivel al conștiinței nu garantează un salt la acel nivel, o transformare permanentă a nivelului propriu al conștiinței. Mai mult decât atât, dacă nivelul accesat este mult peste cel propriu, revenirea la realitatea propriului nivel poate fi extrem de traumatică și de nocivă, întrucât experiența avută anterior nu poate fi integrată corespunzător și poate, din acest motiv, da naștere unor episoade psihotice grave.

    Avansarea pe „Axa lumii” din aproape în aproape, pas cu pas, fără a sări etape, integrând de fiecare dată nivelul prezent (nivel cu care trebuie să te simți suficient de confortabil pentru a-ți dori să-l părăsești pentru un nivel superior, dar în același timp și destul de inconfortabil pentru și a putea, pentru a fi în stare să-l părăsești fără a suferi această trasformare ca pe o pierdere, ci ca pe un câștig) este calea cea mai bună de urmat.

    Există multe mijloace (tehnici – fizice, chimice sau biologice) care ne permit să aruncăm o privire către infinitul sau Nimicul ființei noastre, care ne pun pentru o clipă Universul la picioare, însătotul e să știm să ieșim cu fruntea sus și pe propriile picioare dintr-o astfel de încercare. Nu trebuie să uităm că prea multă lumină ne poate orbi.

    😎

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here