Acasă Zi de zi Atractie turistica: Vulcanii noroiosi

Atractie turistica: Vulcanii noroiosi

444
13

Azi, (desi mai corect ar fi „ieri” caci e deja luni, fiind trecut de ora 12:00) cineva venise cu ideea sa mergem pana la niste vulcani noroiosi. „Aici aproape, intre Timisoara si Arad”. Am zis ca e ok, mergem, vedem, venim. Si am plecat… ne-am lasat masina, si am fost informat ca mai avem de merg cca. 30 de minute. Dupa 45 de minte… am fost informat ca de la „podul elementar” (si eu tot la fel de surprins am ramas…) la care tocmai ajunsesem mai avem 30 de minute. Usurat, am continuat drumul. Am tot mers… dar nici urma de vulcanii noroiosi. Aveam o dorinta imensa de a ma intoarce cu Ovidiu (un bun prieten, pt cei care nu cunosc despre cine vorbesc) la masina si sa-i asteptam pe cei trei „temerari” acolo. Fiind asigurat ca mai e foarte putin de mers, am continuat totusi drumul. Cu atat mai mult cu cat unul din noi fusese informat de un cioban ca e foarte aproape, pe partea dreapta, in nush’ ce padurice.

Si mergem. In continuare. Afara intuneric. Bezna. Noroc cu brichetele „lanterna” si telefoanele mobile cu blitz incorporat. Ne dam batuti, ne intoarcem. Sper sa reusim sa ne intoarcem. Semnal portocaliu din parti. Doar verde. Am luat-o de cateva ori pe aratura dar am revenit. Ne-au atacat tantarii dar am scapat. 🙂

Ajungem intr-un final foarte aproape de masina, cand un alt individ ne spune ca barierele au fost lasate jos si ca practic… nu mai putem folosi drumul practicabil cu masina. Dar… exista un alt drum. Am mers pe acolo suspinand usurati ca am scapat de frig, intuneric si noroiul care se incapatana sa stea ca Poxipol-ul pe incaltarile noastre care nu erau deloc adecvate pentru vulcanii noroiosi pe care nu i-am vazut. Adica… noroi am vazut dar vulvani in care sa bolboroseasca noroi nu am vazut. Nici macar urma de vulcani. Whatever… cam asta trebuia sa vedem. Poza e al unui alt vulcan noroios. 😛

Vulcani noroiosi care sunt de negasit in Timisoara.

Ne suim in masina, toti cinci si ne pornim la drum (pe ala secundar), imi prind o tigara, niste ciocolata… doooh glicemia. Sub masina plantele uscate pe jumate (era drum de tara, practicabil doar cu caruta si cu VW Passat) loveau cu putere caroseria. Ramon cu un calm superficial: „Jos din masina, ca suntem prea grei…!”. Noi la fel de repede precum am urcat in ea, crezand ca am scapat de salbaticie… ne-am dat jos. Drumetia nostra a continuat. Pe jos cateva sute de metrii. Apoi intr-un final a ajuns pe un drum pietruit care ni se parea autostrada pe langa cel de pe care am venit.

Am ajuns acasa, plini de noroi. Infometati. Am zis sa mergem la strandul cu apa termala de la Sanmihaiu German. Dupe ce m-am asigurat ca acel strand chiar exista si ca apa chiar este calda ne-am dus. Am ajuns cu Ovidiu ceva mai repede. Am innotat un pic apoi „echipa” s-a reunit. Ne-am tratat de reumatim cam o ora apoi am ajuns acasa si am facut un dus. Mi-am hidratat pielea, am bagat ceva la stomac si mi-am luat halatul de baie moale si pufos pe mine. Ma simt ostenit dar bine. A fost o zi frumoasa pana la urma dar ma indoiesc ca vreau sa repet experienta cu plecatu’ intr-un loc in care nu stiu ce ma asteapta.

PS: Draga Ramon, iti datorez un mers la OMV pentru un exterior si un interior. Alegi ziua si ora.

Articolul precedentLasam sau nu cortina sa coboare?
Articolul următorRegina noptii din Flautul fermecat
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

13 COMENTARII

  1. Draga Robert, pentru excursia la OMV … ai uitat sa mentionezi ca trebuie sa „aleg” ziua si ora in functie de personalul ce deserveste statia de spalare Top Wash 😉 … hmm … oare de ce „top”? Eu acum, foarte sincer, as avea nevoie si de o spalare de tip „Bottom Wash” :-))

  2. lol , neatza copiiiii

    si matusa Himera are nevoie de niste „noroaie” la genunchi , mai ales dupa noaptea de sambata cand a sarutat jumate din club ….

  3. „SAL”

    imi dai pls ceva date de contact ale lui „cineva” ca m-as duce si eu la vulcanii astia, ca-s curios… sau poate cineva posteaza undeva informatia cu paduricea 🙂

  4. Ramon dragule, normal ca iti alegi ziua si ora in functie de personal. Asta daca nu fu’ baietasul dat afara. 🙂

    Himera: matusa draga, bine ca nu ne-am intersectat. 🙂 Fiecare cu jumatatile lui. 😛

  5. sal: mergi spre Pischia (la 20 de km de Timisoara), treci de localitate si o iei la dreapta pe la marginea primei paduri. 🙂 Acolo este un drum de tara, dai de un lac. Treci de dig. Apoi ajungi in locul in care… citez din cartea cuiva: „pasarile isi unesc glasul…”… trebuie sa ajungi apoi la locul care se cheama „valea tacerii”… E complicat mey. Stai linistit acasa, ca te ratacesti. Noi am fo’ cinci si tot nu am gasit, si unul din noi este obisnuit cu atractiile turistile. 🙂 Ce am pus in glilimele era din cartea pe care o aveam la noi.

  6. emocaine… tata…. esti induiosator….!!! As vrea sa-ti vad fatza cand iti pui intrebarea asta….! looooooooool N-am mai ras asa…. de una singura… de mult! Aaa… si… sorry… dar nu avem expo cu vanzare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here