Incestul este definit ca fiind intreprinderea relatiilor sexuale, interzisa de lege (si morala), intre parinti si copii, frati sau rude apropiate in general. Subiectul poate fi abordat prin cele doua naturi ale sale, cea morala si cea juridica, dar eu ma rezum la aspectul juridic. Unele state il incrimineaza, alte state nu. Franta, Spania, Belgia, Suedia si Olanda sunt tari in care incestul este legal, incestuosii putandu-se chiar si casatori intre ei, in alte tari incestul e permis dar incestuosii nu se pot casatori intre ei in timp ce in Germania, Italia, Polonia si Austria este incriminat.
In Romania in vechiul cod penal art. 203 stipula: “Raportul sexual între rude în linie directa sau între fraţi şi surori se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani” in noul cod penal (din 2009 pare-mi-se) art. 377: ”Raportul sexual consimtit, săvârsit între rude în linie directă sau între frati si surori, se pedepseste cu închisoarea de la un an la 5 ani”.
Se vede si o usoara alterare in reformularea articolului si anume faptul ca se incrimineaza un act sexual consimtit, motivarea fiind insusi obiectivul juridic special al legii si anume ipotetica degenerare a speciei umane si ipotetica afectare a calitatii biologice (si morale) ale existentei umane, acestea putand aparea numai in cazul nasterii unui copil dar o relatie sexuala intre doi sau mai multi adulti cu discernamant, neconstransa si liber consimtita fara consecinte nocive asupra lor insisi sau altor persoane sau societatii e periculos sa fie condamnabila si/sau condamnata pentru ca afecteaza libertatea omului la cel mai intim nivel si creeaza si un precedent periculos. Cu alte cuvinte doi adulti, care au calitatea de rude, cu discernamant, care adera la o anumita relatie fara ca aceasta sa aduca prejudicii corpului social sau biologic nu pot fi transformati in criminali. Asta e principiul legislatiei tarilor care nu incrimineaza incestul. In cazul celalalt statul intra in patul individului si ii reglementeaza cum sa-si foloseasca corpul, cu cine; ceea ce nu este normal. Statul nu poate dicta cuiva pe cine sa iubeasca sau sa reglementeze o relatie intre doi oameni cat timp prin natura sa nu este si nu devine nociva. Care e filosofia pe care se fundamenteaza o astfel de lege care transforma in prohibita o relatie de afectivitate manifestata corporal si cum se pot trasa institutional limite in zona schimburilor si relatiilor afective; cum se pot reglementa sentimentele umane? Pana si cea in baza careia se transforma avortul intr-un act prohibit mi se pare mai legitima.
Personal sunt relativ neutru in ceea ce priveste aspectul incestului dar totusi imi pare o astfel de interdictie juridica, cu caracter mai mult preventiv si punitiv decat functional, ori un tabu moral si religios legiferat ori o reminiscenta anacronica a unei mentalitati dictatoriale ori o eugenie partiala. Urmand acelasi model se pot interzice si relatiile intre un adult de 20 de ani si unul de 60, sau intre un adult cu handicap si unul sanatos. Dpmdv nu se poate reglementa institutional o relatie sexuala intre doi sau mai multi adulti cu discernamant, neconstransa si liber consimtita fara consecinte nocive asupra lor insisi sau altor persoane sau societatii. Nu-mi doresc sacrificarea libertatii omului, la nivel individual, in virtuatea moralei, a binelui speciei sau societatii, samd., mai ales cand caracterul unei astfel de prohibitii este unul mai mult preventiv. Nu vreau ca raspunsul la intrebarea nu mai bine prevenim decat sa combatem?, sa fie dat in ratiunea talibanilor care-si infofolesc femeile in temeiul de a preveni adulterul sau violul sau altele.
Ambivalenta celor doua modele juridice, cel punitiv si cel permisiv, se regaseste chiar si in cadrul aceluiasi stat, spre exemplu SUA, intr-o masura sau alta.
———————————–
Care e parerea voastra despre incest si avand cele doua modele juridice, cel care incrimineaza incestul, la care adera Romania si cel care nu il incrimineaza cu care sunteti de acord? Si de ce? Cum poate afecta o relatie sexuala intre doi (sau mai multi) adulti, care sunt rude, cu discernamant, neconstransa, liber si mutual consimtita si neurmata de descendenti ai acestora, societatea?
Cred ca in Romania, cel putin la acest capitol, se pune mult prea mult accent pe valorile juridice; este imoral ca statul sa se amestece in viata privata a cetatenilor sai fara sa aiba o justificare rationala (cum ar fi, de exemplu, reglementarea raporturilor sexuale cu minorii).
Atata timp cat din raportul sexual dintre cele doua persoane inrudite nu produce o sarcina nu vad ce e in neregula cu el (din cate stiu eu, o astfel de sarcina produce de multe ori copii cu dizabilitati, dar sunt sigur ca exista pe blogul asta persoane care cunosc mai bine chestiunea asta si ne pot explica in detaliu). Bine ca macar la noi, homosexualii, nu exista totusi acest risc 🙂
Nu rezulta copii cu dizabilitati. In cazul copiilor rezultati dintre 2 persoane care provin din aceeasi familie e treaba ca sunt unele boli genetice ce se manifesta doar atunci cand sunt prezente ambele gene in mod dominant (o intreaga polologhie de genetica). Ideea e ca o persoana poate fi sanatoasa din toate punctele de vedere, dar ADNul ei sa poarte o gena pentru o boala (fiecare gena este codificata de 2 alele, una provenita de la mama, una provenita de la tata, si se pot manifesta fie ambele, fie cea ‘dominanta’), astfel ca 2 persoane provenite din aceeasi familie, din acelasi arbore genealogic au sanse mari sa fie ambele purtatoare ale unei aceleiasi alele ce codifica o boala astfel ca cei 2 ar fi sanatosi, dar copilul lor ar putea mosteni ambele gene, nascandu-se afectat de acea boala transmisa de parintii lor.
Nu stiu daca mi-a iesit prea bine explicatia, dar ideea e ca 2 persoane provenite din familii diferite au sanse cu mult scazute sa fie purtatoare ale unei aceleiasi boli astfel ca sansele sa aiba un copil afectat de vreo boala genetica sunt mult mai mici. Pentru casatoriile consangvine (intre 2 proveniti din aceeasi familie) se recomanda multe vizite la un genetician.
@Non_Lose
Justificarea, nu stiu cat de rationala, probabil e aceea de a preveni ca acest fenomen sa devina unul de masa, ceea ce e putin stupid cat timp insasi natura a avut grija sa previna asta prin efectul Westermarck. Nu stiu cati/cate ar fi sau ar deveni atrasi/atrase de proprii lor frati, sau propriile lor surori in lipsa unei astfel de legi.
Si nu stiu sigur, dar pare-mi-se ca trebuie sa fie vorba de persoane de sex diferit ca sa se considere incest, juridic vorbind, deci doi frati gay sau doua surori lesbi si-o pot trage linistiti din punctul asta de vedere. Oricum, asa e, nu aveau cum sa ”degradeze biologic” specia…
Ceea ce ma nedumereste pe mine e pana unde poate interveni statul in viata particulara a unui om, in ceea ce alege in mod constient sa faca cu propriul trup, adica in chestiuni ce tin strict de individual si nu de colectiv. Si nu vorbesc neaparat de Romania. De exemplu multe tari europene nu permit eutanasierea voluntara. Adica statul intervine si limiteaza libertatea de actiune a cuiva asupra propriului corp. Pacat ca nu au avut umorul de a pedepsi chiar si suicidul pe principii din astea.
@boon
Poate cand prezente sunt ambele gene recesive, caci daca sunt ambele dominante se stabileste un raport de codominanta intre ele si se manifesta fenotipic impreuna. Nu am inteles ce vrei sa spui.
Iar o gena nu poate fi ”codificata de doua alele”, caci alela e si ea tot gena, o varianta a aceleiasi gene; poate te refereai la un caracter ca fiind codificat sau un locus…Nici aici nu am inteles.
Ok, multumesc pentru clarificare, boon!
A.S.: Tare faza cu sanctionarea suicidului :))
Io nu reușesc să văd legatura incestului cu gay-ii. Presupun că povestim așa, ca despre orice alt concept.
Bun. Incestul, din câte am citit, apare de cele mai multe ori între părinte și copil (de cele mai multe ori minor) – a se vedea stirile ProTV ei cred că stiu toate cazurile de incest, pedofilie, elev violat de profesoara si babă neviolată corespunzător – prea rar sau aproape deloc nu se întâmplă între un frate și soră în deplinătatea facultătilor mintare, peste 18 ani etc.
Mi se pare de-a dreptul dezgustător ca cineva să se gândească la frate, mamă, tată etc… din punct de vedere sexual. Dar, who am I to question…
Sunt multe tari care n-au nimic impotriva sexului intre doua rude ADULTE. Altele au.
Io nu mi-am pus niciodata problema, nici nu ii vad sensul, dar in fine, noi sa fim sanatosi.
Thuamne, Robert, daca tu nu iti gasesti fratele/sora atractivi din punct de vedere sexual (cum de altfel nici eu nu o fac) nu inseamna ca unii nu pot simti asta. Nu mi se pare dezgustator, pentru ca pana la urma…daca n-ai stii ca un cuplu e format din frati/surori…nici nu ti-ai da seama
Unii sunteti niste psihopati ! Mai ales cel care a scris acest articol. Oare imi va fi publicat comentariul ?!
CONTRA.
@RobertG
Legatura e condamnarea unei astfel de relatii, e condamnata o relatie sexuala intre doi adulti, care au capacitatea de a discerne, care-i neconstransa, liber si reciproc consimtita. La fel ca si cea dintre doi homosexuali, chiar daca ultima nu mai comporta nuante juridice. Ambele sunt vazute ca relatii anormale, cum tu vezi ca dezgustatoare o astfel de relatie, la fel vad si majoritatea heterosexualilor o relatie homosexuala. Iar ceea ce le aseamana le si difera de viol, pedofilie, etc., deci nu prea pot fi comparate astea doua cu celelalte dar intre ele da. La fel si prin prisma transformarilor sociale, exista o legatura.
@Dan
Cred ca societatea e suficient de matura incat sa suporte discutarea anumitor tabu-uri, iar lumea sa nu se comprte ca niste copilasi care zic ”cah” lucrurilor care nu le plac. Astfel de tabu-uri nu trebuie reprimate si inhibate in subconstientul colectiv ci discutate, dezbatute, numai asa realizezi daca intr-adevar sunt nocive sau nu, in ce masura sunt si ce atitudine trebuie sa ai fata de ele. E usor sa spui ”cah”, mai greu e sa spui DE CE e ”cah”.
A.S.,
teoretic, ai dreptate.
Insa, daca ar fi sa ne afundam putin in psihologia incestului, lucrurile se schimba. In momentul in care cresti langa cineva, legaturile afective care se formeaza sunt de o asa natura incat exclud fara doar si poate componenta sexuala. Sexul nu este rezultatul iubirii, e o confuzie la mijloc, multi nu vor fi de acord cu mine. Poti iubi intens si sa nu simti niciun fel de atractie.
Un tata care se uita pe furis la sanii fetitei de 15 ani, are o rotita sarita de pe fix. La fel si un frate care se uita la sor’sa. Ceva a fost deficitar in copilaria, adolescenta acestor oameni. Sunt anumite blocaje pe undeva, blocaje care probabil ca ii fac sa se simta in siguranta si din punct de vedere sexual “in sanul familiei”. Ceea ce nu are unde sa duca spre bine.
Diferenta dintre homosexualitate si incest (chiar daca vorbim de persoane mature) este una enorma si mi se pare periculor sa le asemuim in vreun fel.
Homosexualii sunt oameni care nu se tem de instinctul sexual, de “vanatoarea” pe care acesta o presupune, nu au inhibitii la acest nivel, nu se tem ca vor fi refuzati etc. Chestie neaplicabila, evident, in cazul incestului. De cele mai multe ori cei angajati in relatii incestuoase au o structura de personalitate patologica, psihopata sau sunt suferinzi de o alta perturbare neuropsihica.
Aici vorbim doar de probleme de ordin psihologic, de nimic altceva.
Legile sunt facute pentru a deservi “statul”, “cetatea” si nu “individul”. Apoi, recombinarea genetica si sansa ca doua gene recesive sa se incruciseze si astfel sa se manifeste fenotipic este mult mai mare, de aceea nu este recomandata din punct de vedere medical (grad de consangvinitate ridicat). Dar, sa lasam astea, ca sunt doar chestii… secundare, sa le zic asa.
Ce vreau sa subliniez, de fapt, este ca incestul este rezultatul unui proces psiho-social deficitar, pe cand homosexualitatea este cel mult afectata (si) de experientele la nivelul subconstientului pe care un individ le-a avut in timpul copilariei si adolescentei precoce.
Mai mult, unii “specialisti” sustin ca ne nastem homosexuali, cum ca ar exiusta o gena a homosexualitatii. Atunci, prin analogie, putem vorbi si de incest ca de o chestie cu care te nasti? Nu prea cred. Analogia dintre incest si homosexualitate nu se poate baza pe criterii superficiale, de genul simplului “acord mutual intre persoane adulte”. Daca eu as vrea sa fiu ucis, si tu ai fi un criminal care are o placere in a ucide, si daca te rog sa ma ucizi si tu o faci… (pentru ca am vrut amandoi)… cum se cheama? Ca suntem doua persoane perfect normale din pdv psihologic si ca “ce-i treaba lumii cu ce vrem noi”?
Da, e adevarat, filozofic vorbind, limita dintre normal si anormal, libertate si prizonierat, adevar sau iluzie… e foarte fina, cum la fel de adevarat e si faptul ca drumul catre Iad e pavat cu bune intentii.
Everything’s in da’ brain.
@A.S n-am incercat sa dau o explicatie 100% genetica pentru ca nu cred ca s-ar intelege la fel de bine, am vrut sa se inteleaga ideea, nu sa arat cata genetica stiu eu. Ca nici nu mai stiu asa multa, mi-au ramas doar ideile importante. Esti liber sa dai tu explicatia 100% corecta si stiintifica 🙂
@RobertG
Dar eu am comparat o relatie incestoasa cu o relatie homosexuala strict juridic, nici macar nu le-am asemuit intre ele, ulterior am facut asta raspunzandu-ti la intrebare.
Categoric ca la nivel psihologic lucrurile stau diferit in cazul incestului. Asa este doi frati care cresc impreuna, chiar si adoptati, dezvolta o repulsie sexuala unul fata de celalalt…efectul Westermarck, care are insa si un revers, atractia genetica intre indivizi, deci eu personal nu m-as hazarda sa clasific direct in sfera patologicului o astfel de relatie dar asta e alta discutie.
Eu am tratat subiectul mai mult prin prisma aspectului sau juridic. Si ce atacam in mod particular era strict o idee de genul ”legile sunt facute sa apere cetatea si nu individul”. Adica sacrificam individul in numele speciei, comunitatii, patriei, ”multului”. Eu cred ca e foarte periculoasa o astfel de gandire. ”Multul” in general, nu este un telos al naturii, naturii nu-i pasa catusi de putin daca o specie dispare sau nu si nici nu inteleg de ce ar trebui sa fie un scop in sine pentru o societate, pentru o comunitate. Eu cred ca rolul si scopul final al legii, intr-o democratie cel putin, sau o societate deschisa, este din contra, acela de a apara individul.
De ce s-ar apara societatea in detrimentrul individului? Ce e de aparat la societate, care nu ar trebui sa fie mai mult decat suma vointei indivizilor? Identitatea ei? Asigurarea si perpetuarea existentei sale? Istoria de la Caiafa (Nici nu ganditi ca ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul – IOAN 11:50) ne arata ca in momentul in care se fac legi cu sacrificiul libertatii individului in numele ”multului” iese rau…
Chiar si Drepturile Omului sunt ale ”omului” si nu ale ”oamenilor” (celor multi) sau speciei Homo Sapiens.
Eu asa cred…
Stiu ca exista un sitgmat al asemuirii si asocierii homosexualitatii, toate relele din lume, pe care multi il resimt si doresc o disociere cat mai clara, dar asezandu-ne in barca celor ce-o fac si condamnand in stanga si in dreapta nu ne va aduce o acceptanta mai mare, nu ne va face mai iubiti, doar ajungem sa mimam o atitudine care ne face si noua rau, in felul asta vom ajunge sa ne si auto-condamnam. E chiar logica ce sta in spatele pseudo-”terapiilor” de conversie ale homosexualilor…
@boon
Si eu am dorit la fel, sa se inteleaga ideea.
Eu Tarazan gay normal, tu Cwebaca incestuos anormal.
http://www.ziare.com/articole/mama+fiica+relatie
care o fi normalitatea peste 50 de ani?
Ok, deci exista mecanisme interne care impiedica incestul. Si daca ele nu s-au format la unii indivizi care-i problema? Daca faci un act incestuos urmeaza sa violezi, apoi sa omori pe cineva? Care-i crima? Ca sa nu mai zic de familiile regale care au avut practici incestuoase atatia ani si nu s-a intamplat nimic (ma rog, in afara de cate un rege debil care si-a ruinat tara… 🙂 )
Eu personal am o problema doar cu incestul procreator.
Pe langa subiect: Robert, eu-s si pro eutanasie (stiu, sunt o mizerie de om). Am auzit ca pe undeva prin Elvetia functioneaza “ce-i treaba lumii cu ce vrem noi?” si e plin de criminali cu placerea de a ucide. Dar nah, acolo e o societate decadenta, vai de capu’ ei. Ar trebui sa ia exemplu de la noi.
ar trebui pedepsit incestul, nu este normal si natural!
Personal cred ca incestul este ceva ce nu este tocmai bun…nu judec pe nimeni..dar cum ai putea avea relatii cu parintii sau cu fratii..surorille tale?
Nu ti-ar da o senzatie aiurea..din punctul meu de vedere incestul este gresit..macar la rudele foartea apropiate..intre veri..nu stiu…nu am veri :p…deci nu ma pot pronunta!
Anyway nu trebuie interzis..pentru caeste ceva ce iti ingradeste liberttea…dar totusi..pare..mi se pare “gresit si aiurea,,…..Dar nu stiu ce imi rezerva viitorul (adica nu sa comit asa ceva..ci doarsa aud o poveste mai interesanta) ..poate ma voi intoarce cu alta parere..deocamndata nu pot macar sa accept ca exista asa ceva!
Dar suntem 7 miliarde de oameni pe Terra..nu e ste nevoie sa “atentezi la rude,,
Sper sa nu se creada ca sunt “incuiat la cap”….ca alti multi care zic ca sunt destule femei si sa nu existe gay (sau lezbiene..bi..travestiti..etc…)….dar asta este parerea mea..si te rog ,inainte sa imi stergi comentariul , sa imi spui despre un caz real de incest si ce te-a facut sa aduci in dezbatere aceasta problema!
Multimesc anticipat!
@the true 7 colors
Da exista un caz in Germania. Patrick Stubing a fost condamnat pentru incest cu sora sa Susan Karolewski, cu care nu a crescut impreuna si cu care are patru copii. Daca te intereseaza cauta pe net despre ei.
Cat despre motivatie am spus, nu ma intereseaza aspectul moral al incestului ci cel juridic. Nu mi se pare in regula sa se condamne de catre stat o relatie consensuala intre doi adulti. Aspectul moral poate fi dezbatut la biserica, case de rugaciuni, sinagogi, moschei, etc., dar cand vine vorba de stat, acolo legile trebuie facute rational nu emotional-moral, si daca tot avem pretentia de stat cvasi-secular, ar trebui sa tinem cont de ratiune.
Mai jos e un exercitiu de gandire facut de un profesor a carui concluzie e ca in mintea umana primeaza gandirea intuitiv-morala in defavoarea celei rationale.
____________________
“Julie and Mark, who are brother and sister, are traveling together in France. They are both on summer vacation from college. One night they are staying alone in a cabin near the beach. They decide that it would be interesting and fun if they tried making love. At very least it would be a new experience for each of them. Julie was already taking birth control pills, but Mark uses a condom too, just to be safe. They both enjoy it, but they decide not to do it again. They keep that night as a special secret between them, which makes them feel even closer to each other. So what do you think about this? Was it wrong for them to have sex?“
Most people answered with a resounding yes, supporting their “yuck” response with reasons. Yet Professor Haidt noticed that many respondents ignored elements of the story. Some invoked the risk of bearing children with general abnormalities despite mention of two forms of contraception. Others referred to the risk of damaging the sibling relationship, ignoring the fact that the experience actually improved their relationship. Others pointed to the impact on others, but overlooked their pact of secrecy. When one argument was rebutted, people plucked out another. When their ammunition was exhausted, most people clung to their view that Julie and Mark committed a grave moral wrong. Haidt calls this state “moral dumbfounding”. His conclusion is that intuitive moral judgments precede the explanations of the rational brain.
Ab initio precizez: Sunt contra permiterii incestului.Există o limită în toate, chiar şi în ceea ce priveşte viaţa sexuală. Incestul, în opinia mea, ar depăşi această limită.
Antropologic, se ştie că quasitotalitatea societăţilor, de la cele mai îndepărtate triburi de societatea modernă, din cele mai vechi timpuri istorice şi până la societatea modernă actuală au condamnat incestul. Că s-a ajuns la această condamnare nu este greu de înţeles dacă se ţine seama că majoritatea copiilor rezultaţi din legături incestuoase sunt marcaţi de grave infirmităţi fizice sau mintale. Aceşti copii au fost consideraţi ca o pedeapsă divină pentru păcatul incestului. Cazurile în care s-a permis, din considerente dinastice, nu sunt decât excepţii de la regulă; Ceea ce era interzis muritorilor de rând era permis, de exemplu, regilor-zei – faraonii.
Atunci când interesele individului contravin intereselor comunităţii prevalează interesele comunităţii. Copii taraţi, rezultaţi din legături incestuoase sunt o povară care apasă asupra comunităţii şi, mai degrabă sau mai târziu, ei ajung în grija comunităţii. Prin repugnarea incestului societatea tinde să elimine din faşă această povară, pe principiul “mai degrabă previi decât tratezi”. Acest considerent a dus la condamnarea incestului atât din partea religiilor cât şi ale dreptului.
Desigur, în contextul articolului, se decuplează consecinţele incestului, copii, precizându-se clar excluderea acestui lucru. Totuşi, această decuplare este artificioasă pentru că ea nu are fundament practic, dovadă fiind numărul mare de incesturi urmate de copii. Societatea nu poate permite incestul bazându-se pe responsabilitatea actorilor lui atâta timp cât ei nu au responsabilitatea abţinerii de la incest.
Am lăsat deoparte barierele psihice care s-ar pune în calea incestului pentru că acestea sunt discutabile. Ele sunt prezente în cele mai multe cazuri dar nu întotdeauna. Tot aşa, deliberat, n-am făcut recurs la morală pentru că morala este sub vremi şi este schimbătoare. Am mers la rădăcinile moralei.
Curtea Supremă a SUA a accentuat că dreptul la sexul liber consimţit nu este nelimitat şi că el nu poate fi absolutizat extinzândul de la cazul homosexualilor la cazurile de incest. Aceeaşi conduită a fost reliefată, recent, pentru spaţiul european de către CEDO.
Mi se pare cu totul nepotrivit acest articol pe un blog destinat, preponderent, comunităţii gay. Prima reacţie a fost o suspectare a unei provocări, cu atât mai mult cu cât autorul lui era nou pe blog, şi nimic nu mi-a îndepărtat, încă, această suspiciune. Parcă văd că se aştepta din partea comunităţii gay o aprobare a incestului sau, cel puţin, o indiferenţă faţă de el. Dacă aceste lucruri ar fi acceptate ar putea urma o avalaşă de atitudini de condamnare la adresa întregii comunităţi gay.
Dar, dacă tot a ajuns acest articol să fie publicat aici, se cuvine să facem o necesară diferenţiere între homosexualitate şi incest.
Dreptul la o viaţă sexuală ţine, după quasitotalitatea sociologilor şi psihologilor (îi exceptez pe troglodiţii habotnici), de calitatea vieţii. A-i nega unui om dreptul la o viaţă sexuală este nu numai o imixtiune nepermisă în calitatea vieţii lui ci însăşi negarea dreptului la o viaţă calitativă.
Interzicerea incestului nu neagă acest drept ci neagă exercitarea lui într-un cadru extrem de restrâns, cel al rudelor apropiate. Protagoniştii au întreaga libertate la o viaţă sexuală în afara acestui cerc. Nici un considerent de natură psihologică sau medicală nu indică faptul că în afara cercului rudelor apropiate ei nu ar putea avea o viaţă sexuală satisfăcătoare.
Spre deosebire de aceasta, negarea dreptului la practicarea homosexualităţii este o imixtiune nepermisă în calitatea vieţii homosexualilor. Ei n-ar fi privaţi doar de dreptul la o viaţă sexuală cu cei de acelaşi sex, aşa cum s-ar putea argumenta prin comparare, ci, dată fiind imposibilitatea psihică de-a întreţine raporturi sexuale heterosexuale sau, cel puţin, lipsa satisfacţie în cadrul acestora, de însuşi dreptul la o viaţă sexuală satisfăcătoare.
Mai rămâne de discutat sexul incestuos între parteneri de acelaşi sex. Aici nu mai poate fi invocată interdicţia pe baza posibilităţii apariţiei copiilor dar intervine un alt principiu de drept: egalitatea. Ceea ce nu este permis heterosexualilor nu poate fi permis homosexualilor. Am văzut două filme, un lung şi un scurt metraj, dedicate acestei problematici, în care erau prezentate cazurile a două cupluri de fraţi, bărbaţi, homosexuali. Nici măcar finalul unuia dintre filme, dublu suicid datorat neacceptării relaţiei incestuoase dintre fraţi, nu m-a determinat să-mi schimb ideile sau să le reconsider.
Înainte de a analiza incestul sub raport biologic, moral sau juridic trebuie să înțelegem despre ce anume vorbim. Situarea apriorică pe o poziție pro sau contra nu e de natură să ajute dezbaterea, pentru că argumentele astfel alese devin secundare poziției deja asumate.
Incestul este un tabu special între tabuuri – și asta din mai multe puncte de vedere. În primul rând, dintre practicile sexuale, cele incestuoase nu sunt toate pe același plan, gradul de stigmatizare socială a acestora depinzând de mai multe aspecte: poziția relativă a partenerilor în ierarhia familiei respective (dacă sunt de același grad sau de grade diferite, mai apropiate sau mai îndepărtate, cu sau fără un raport de autoritate preexistent), de sexul acestora (incest homosexual sau heterosexual), de vârsta celor implicați (adulți sau copii), de gradul existent de consimțământ (dacă există sau dacă poate fi măcar apreciat de către parteneri în mod conștient), de consecințele unui astfel de act sexual (sarcină, copii rezultați, boli transmise sexual), de sănătatea psihică a celor implicați, de comunitatea în care apare (societăți sau comunități închise – tradițional consangvine sau endogame). În al doilea rând, partenerii implicați într-o relație incestuoasă adesea nici nu înțeleg actul sexual dintre ei ca pe-o relație fizică (pentru ei e mult mai mult de-atât). În al treilea rând, incestul are rădăcini biologice mult prea adânci pentru a putea fi combătut numai cu argumente logice, morale sau juridice, el făcând parte din ființa umană mai mult decât ne închipuim sau decât ne-am dori.
Trebuie precizat încă de la început că, din punct de vedere strict biologic-evolutiv, incestul denotă o anume formă de primitivism (asta fără nici o conotație morală). Evoluția formelor de reproducere, de la reproducerea asexuată la reproducerea cu un înalt grad de dimorfism sexual și diferențiere înaltă a funcțiilor sexuale se caracterizează prin apariția primelor elemente de diferențiere sexuală mai întâi în cadrul aceluiași organism, numai apoi – pe măsură ce avansăm pe scara filogenetică – cele două sexe apărând ca fiind separate în indivizi distincți. Reproducerea asexuată este în general mai prolifică și mai rapidă (superioară cantitativ), în timp ce reproducerea sexuată, deși mai înceată, oferă avantajul unei selecții mai înalte a descendenților din punct de vedere calitativ. În același mod, reproducerea sexuată de tip primitiv este mai ales de tip endogam (producându-se mai ales între indivizii apropiați, din cadrul aceleiași familii), pe când formele mai evoluate de reproducere sexuată sunt de tip exogam (partenerii fiind căutați în alte familii, departe de familia de bază).
În cazul oamenilor, chiar și Biblia este ambivalentă cu privire la incest. Înainte de poruncile primite de Moise, incestul este tolerat (sau, cel puțin, nu este privit ca incest). Comunitatea umană însăși este rezultatul, de necesitate, al unei forme primordiale de incest, atâta vreme cât prespunem existența unei familii originare (Adam și Eva), sau cel puțin a unor comunități umane de foarte mici dimensiuni, în care indivizii se reproduceau între ei. De asemenea, rasele umane au apărut ca urmare a tendinței indivizilor asemănători de a coabita și de a se înmulți, selectându-și astfel caractere genetice și fenotipice distincte de ale altor rase. Națiunile și etniile sunt un alt exemplu de endogamie asumată social (sau chiar impusă moral, când mariajul în afara comunității era proscris). Așadar, condamnarea incestului (așa cum îl definim astăzi) nu este decât o reacție de aversiune la natura incestuoasă a conviețuirii umane în general.
Din această cauză pedepsirea incestului nu numai că este ineficace ca măsură de reparație socială și greu de încadrat juridic (din cauza variatelor situații întâlnite în practică, care cer norme relativ arbitrare de încadrare), dar este și inutilă – dacă nu chiar absurdă – de vreme ce revine la a pedepsi omul pentru ceea ce este el, nu pentru ceea ce face (e ca și cum ar fi pepsit cineva pentru că e bolnav sau incult, sau ca și cum ai incrimina munca drept o formă de prostituție, pentru că omul se vinde pe bani). Aproape toate formele de incest ar putea fi incriminate și pe alte criterii decât incestul în sine – sex în lipsa consimțământului, sex cu cineva aflat într-o poziție de inferioritate ierarhică (abuz al autorității sau abuz de încredere), sex cu minori, viol, etc.
Din punct de vedere metafizic (sau simbolic), prohibiția incestului derivă din observația că tentația (și ambiția) de a-ți cunoaște originile nu duce la nimic bun. Acesta este și resortul biblic al interdicției copiilor de a privi goliciunea părinților și de a-i “cunoaște” pe aceștia. Actul sexual este înțeles ca un act de cunoaștere, iar cunoașterea originilor este o dovadă de nesupunere la legile propriei ființe. De asta e și pedepsită tentativa cunoașterii lui Dumnezeu (vezi episodul din grădina Raiului), care are o directă legătură cu faptul că Adam și Eva s-au rușinat unul de altul (și față de Dumnezeu) atunci când și-au dat seama că sunt goi. Sexul este un atribut a cărui folosire oneroasă are consecințe tragice pentru cel care nu-i înțelege menirea și nu-i respectă misterul.
Incestul este o apropiere nepermisă și din pricina faptului că survine întotdeauna în contextul unei relații preexistente de putere (cauzată de apropierea indivizilor în spațiul relativ inchis al unei familii, unde există raporturi de autoritate între membri). Această apropiere metafizică (dată de împărtășirea unei origini comune) este erodată atunci când o altă “apropiere” (perfect transgresabilă de data aceasta – prin contact fizic), mult mai strânsă, mai vizibilă și mai palpabilă atentează la disoluția apropierii metafizice, care este un gen de apropiere absolut inviolabilă. Violarea intimității de tip metafizic echivalează cu o pretenție de cunoaștere a părții incognoscibile a necunoscutului, deci cu tentația de cunoaștere a propriilor origini. Contactul fizic direct distruge pur și simplu bariera de siguranță metafizică (distanta infinitezimală, dar de netrecut) care asigură conviețuirea în acest raport de putere caracteristic membrilor unei familii.
Într-un fel, incestul e prototipul oricărui act sexual, în măsura în care considerăm că actul sexual reprezintă, simbolic vorbind, căutarea unei apropieri a omului de sine însuși prin intermediul unei alte persoane de care se simte legat. Propria familie este, într-adevăr, sursa potențială a unei astfel de apropieri. Însă, în acest sens, sexul se apropie foarte mult de ceea ce înseamnă masturbare (și, în aceste condiții, nici nu poate deveni vreodată mai mult de-atât). Pentru că nu degeaba masturbarea și incestul sunt clasificate ca fiind tabuuri – ele nu sunt contacte cu alteritatea veritabilă, ci sunt doar reprezentări simbolice ale alterității. Sigur că eu îmi sunt mie însumi străin, în sensul că nimeni nu este propria-și creație și nimeni nu se poate cunoaște vreodată pe sine pe deplin. Și sigur că copilul este străin părinților săi biologici, de vreme ce nu este al niciunuia pe de-a-ntregul, ci vine doar pe lume prin intermediul lor. Însă una e să te simți legat de cineva de care nu te leagă nimic fizic și alta e legătura sufletească dublată concomitent și de o legătură la nivel fizic (biologic).
De propriul nostru nivel fizic, material (manifest sau nemanifest) nu ne putem în niciun caz desprinde, însă ne putem imagina o desprindere mentală de acesta. Asta și este incestul (ca și masturbarea, de altfel) – un delir sexual. Ceea ce numesc eu “delir sexual” apare ca urmare a faptului că sexul e folosit ca un mijloc în sine, adică atunci când se propune pe sine ca scop. Sexul natural este cel care se petrece întotdeauna în afara ideii de a face sex. Fiind un mijloc și nu un scop, pentru ca sexul să fie autentic (să-și atingă menirea) trebuie ca actul sexual să nu-și propună nici măcar scopul de a fi un mijloc. Delirul sexual derivă din tendința foarte comună (aș zice, ușuratică) de a instrumentaliza activitatea sexuală (adică de a transforma sexul într-un pur vehicul al plăcerii). Chiar dacă pot să înțeleg de ce se întâmplă acest lucru (din motive de economie a satisfacției), nu pot trece cu vederea consecințele dramatice ale practicării sexului instrumental. Dincolo de faptul că satisfacția nu poate fi cultivată sau multiplicată fără a lovi în însăși esența sa, satisfacția de împrumut creează pe termen lung o datorie imposibil de acoperit, iar asta nu face decât să accentueze delirul.
Deși e clar că majoritatea oamenilor au o puternică inhibiție vizavi de orice formă de relație incestuoasă, trebuie observat că această opoziție nu e naturală ci învățată. Tiparele comportamentale ale civilizării omului s-au suprapus în bună măsură peste tendințele sau instinctele umane. Ceea ce nu se recunoaște incestului drept o caracteristică fundamentală a sa este faptul că apropierea metafizică din cadrul unei familii constituie un puternic factor de atracție, care asigură de fapt și stabilitatea relațiilor de familie. Numai coruperea acestei apropieri, prin deturnarea ei în scop sexual este dăunătoare, însă incriminarea acestei deturnări își are riscurile ei atâta vreme cât nicio lege omenească nu își poate propune să facă ordine în sentimentele cuiva. Încriminând un act fizic, poate pasager, mai ales dacă acesta a derivat din cu totul altceva decât dintr-o dorință sexuală (de pildă, ca urmare a unui sentiment foarte intens de apartenență și comuniune, dus la extrem printr-o finalizare de tip sexual), o ființă poate fi condamnată pe nedrept pentru un act care – poate – pentru ea n-a fost nici măcar sexual. Există cazuri de copii (cu sau fără nevoi afective neîmplinite) care, descoperindu-și de timpuriu sexualitatea recurg la obținerea satisfacției sexuale cu unul din membrii propriei familii și nu sunt imediat admonestați fie pentru ca adultul să nu se expună unui posibil scandal, fie pentru a nu speria copilul. Există, de asemenea, părinți sau bunici care recurg la stimularea organelor sexuale ale copiilor foarte mici pentru a-i potoli.
Alăturarea homosexualității și incestului nu este total nejustificată. Am amintit deja asemănarea incestului cu masturbarea (respectiv, originea lor comună din perspectiva contactului cu realitatea alterității). Homosexualitatea, care este tot o formă de regăsire a alterității undeva în spectrul propriului sex are ceva comun cu incestul, în sensul că e totuși o tentativă de apropriere a alterității pe o cale la limita legitimității metafizice. Homosexualitatea înțeleasă ca pură atracție sexuală către același sex este, indiscutabil, o formă de incest metafizic. Etimologic, incestul înseamnă “impur, lipsit de castitate” – din latinescul in-castus , adică non-cast, impur. Mai mult decât în cazul heterosexualității, homosexualitatea ar trebui să se apropie de esența sexului, care să apropie partenerii nu sub semnul sexului ci sub acela al intimității (și al iubirii). Iubirea de tip homosexual are un potențial cu mult mai mare decât iubirea heterosexuală de a nu depinde de sex, însă cu toate acestea homosexualitatea se încăpățânează să se autodefinească pe baza sexualității, fiind percepută ca o legătură eminamente sexuală. În această calitate, homosexualitatea se apropie mult de incest . Pe de altă parte iubirea homosexuală, devotamentul și – în ultimă instanță – prietenia reprezintă formele cele mai evoluate de relaționare umană care există, sexualitatea căpătând în acest caz o valoare aproape non-sexuală, care o desparte în mod clar de ceea ce înseamnă incestul în economia ființei umane.
😎
Sunt întrutotul de acord cu sicmarin. Un comentariu elocvent, clar și informat.
We should always be open-minded but not so open-minded that our brain falls out!
Intradevar Schwep, comentariul lui sicmarin iti linisteste cugetul, dar ascunderea gunoiului sub covor nu inseamna curatenia casei.
Doar alaturarea celor doua subiecte si discutia despre ele inmpreuna creeaza stare de alarma din partea multor homosexuali.
Homosexualii simt in adancul fiintei lor incestul ca pe un fapt extrem de fierbinte fiindca se afla foarte aproape de granita dintre ceea ce este perceput normal sau anormal.
Homosexualii au schimbat aceasta granita in ultima jumatate de secol, rezultand schimbarea mentalitatii destulor heterosexuali a acceptari lor ca oameni cu drepturi egale ca si cea a heterosexualilor.
Cu alte cuvinte anormalitatea a devenit normala, iar intrebarea este, cat de mult putem schimba aceasta granita? Pana unde mergem? Unde ne oprim in a trasa GRANITA?
Este vreo diferenta intre a aborda discurtia despre dreptul homosexualului sau dreptul incestuosului?
Hai sa fim rationali, heterosexualii deja se intreaba, daca am schimbat granita sexului anormal gay in zona sexului gay aproape acceptat normal, ce impeidica in viitor ca sa nu fim obligati sa schimbam din nou aceasta granita?
Sexul este un subiect ramas destul de fierbinte, chiar cu toata deschiderea si studiul stiintific de care se bucura in prezent.
Oamenii inca nu au ajuns la acel nivel in care sa poata discuta liber despre acest subiect, sexul este inca un subiect tabu in destule zone geografice ale lumii.
Si cum bine a punctat A.S “in mintea umana primeaza gandirea intuitiv-morala in defavoarea celei rationale.”
Iar aceaste gandiri intuitiv-morala se ved si in comenteriile de mai sus, singurul rational fiind cel al lui grid, dar el ne spune atat de clar incat preferam sa-l aruncam sub covor ca sa nu mai vedem ceva ce ne poate smintii mintea si sa avem destul timp ca facem rost de parfumuri in situatia in care o sa miroasa.
GRANITA dintre heterosexual -> homosexual -> sadomasochist ->incestuos -> pedofil -> zoofil, necrofil, ect. cine le stabileste?
Cine si cum decide ce este acceptat sau nu?
Eu Tarazan gay normal, tu Cwebaca incestuos anormal. Valabil azi, dar maine?
deci singurul lucru pe care ma framanta:
De ce ai pus poza cu les twins? ;))
Adelfogamie
M-a prins uitându-mă la ghei, acum o săptămână…
N-aveam cum să-l mai contrazic, aveam banana-n mână.
Dacă mă dai în gât, i-am zis, o să afle și tata
Că tu fumezi pe-acoperiș și viața ta e gata!
Și dacă spui ceva, cuiva, de-a mea-nclinație fină
Nici pic de milă n-o să am… spun și de cocaină!
Mi-a zis că dacă nu-l pârăsc, pot să îi dau și-un test
Că e în stare, ca să tac, să facă și incest…
Am fost surprins atunci, e drept ,că până-n acel an,
Eu n-avusesem sex decât, cu-o mână și-un ecran.
Și-așa-ntr-o bună zi fiind, noi doi singuri acasă,
Îmi sare-n față în chiloți, rânjind și cu ea scoasă.
Mă uit cercetător la el, mirat că se afirmă
Și brusc cu enervare-observ chiloții mei de firmă!
Bă, îi spun eu, netotule, de ce îmi furi Armanii?
Pune osul la muncă bă, câștigă-ți singur banii!
A doua zi devreme-n zori mă trage deoparte,
Și dă să mă sărute-n bot, așa pe nemâncate!
Mă prinde-n pat și-apucă să, îmi sufle peste gură
De damful gurii lui îmi vine să, o iau pe arătură…
Cu iritare l-am împins, și l-am trântit cât colo:
Să chemi ecarisajul bă, că ceva-i mort acolo!
Vreo lună a-ncercat așa, să mi-o pună dementul
Întotdeauna reușind, să distrugă momentul.
Pân-am ajuns să înțeleg, că-n loc să fac incest
Ăsta ajunge numai să, mă facă să-l detest.
I-am zis: Băi frate, dacă chiar te obsedează-incestul
Du-te la soru-ta că eu, mi-o pun cu internetul!
Morala e că dacă simți vreo rudă că te-incită
Ai șansa cea mai mare ca, să afli că-i o vită!
viata-i complexa, trebuie incercat orice
@memooch
Incestul nu este ceva normal şi natural? Care este definiţia ta pentru natural?
Incestul este natural, este ceva ce are loc în natură între animale. Ba chiar, căsătoria între rude a fost prezentă în multe familii regale. Şi să nu mai vorbim despre biblie unde incestul este nominat peste tot (chiar “dumnezeu” a comandat multor oameni să-l practice).
Dacă este ceva ce pe tine te desgusta nu înseamnă că trebuie pedepsit. Dacă lumea ar găsi ceva la tine ce îi dezgustă? Ai trebui tu pedepsit doar pentru că nu trăieşti după normele unor idioţi?
Fiecare om are dreptul de a trăi liber şi de a face ce vrea cu propria viaţă atât timp cât nu afectează pe alţi.
@RobertG
De ce nu ar trebui să comparăm homosexualitatea cu incestul? Sunt problemele personale precum homofobia singurele ce trebuiesc rezolvate? Ar trebuii să aruncăm cu rahat in alţi doar ca să fim noi cei acceptaţi?
Nu ţi se pare că te comporţi exact ca homofobii ce suprimă persoanele homosexale cu scuze tâmpite de tipul “nu trebuie să fi homosexual pentru că mie nu-mi place”, “mulţi puşcăriaşi devin homosexuali – homosexuali sunt deci psihopaţi”, “între homosexuali nu există dragoste, există doar perversiune”?
Să presupunem că între frate şi soră se naşte o relaţie romantică, ar trebui noi să ne băgăm în viaţă lor şi să le spunem să renunţe la dragoste? De ce să le negăm ceea ce îi face fericiţi atât timp cât sunt amândoi de acord cu ceea ce fac? Doar pentru că nouă nu ne place de propriul frate sau propria soră din punct de vedere romantic sau sexual? Nu îţi sună familiar?
E adevărat, şansele sunt puţin mai mari (7% din câte ştiu) să apară copii cu malformaţii dar asta se poate intapla la orice cuplu heterosexual. Ar trebui procreaţia negată oamenilor? (Oricum nu toţi facem sex doar pentru a procrea.)
Nu incestul ar trebui interzis. Cel ce este şi trebuie interzis în continuare este coruperea minorilor şi violul.
Şi dacă nu vrei să rişti să ai copil cu deformaţii există adopţie, iar eu consider că ar trebui aprobată oricui poate oferi o viaţă decentă copilului adoptat.
Apropo, a pune pe cineva să te omoare se numeşte eutanasie.
Eutanasia ar trebui să fie legală. De exemplu, să presupunem că cineva pe care îl iubeşti este grav bolnav, incurabil, şi suferă foarte tare, această persoană te pune să îi pui capăt chinurilor. Tu ce faci? Îl eliberezi din dureri sau îl laşi să sufere în continuare?
Nimeni nu a ales să se nască. Poate mi nu îmi place viaţă pe care o am, de ce ar trebui să fiu obligat să o trăiesc? Explică-mi te rog.
Scuzaţi-mă din nou pentru gramatică si ortografie.