Astazi e ziua in care au murit stirile de la ora 5.00

Astazi e altfel. Astazi e ziua in care au murit stirile de la ora 5.00. Astazi nici o masina nu mai circula si lacramioarele au cea mai puternica mireasma. Astazi tabloidele n-o sa-mi mai vanda sex, sange si scandal. Astazi au liber reporterii de razboi, au ordin sa-si duca nevestele la teatru si sa-si plimbe copiii prin parcurile crude.

Astazi e ziua in care CNN nu va mai avea “Breaking News”, ANM nu mai are cod galben si rosu. Astazi e ziua in care jurnalele TV vor incepe cu alta stire.

As vrea sa arunc mantia care acopera o buna parte din creierul meu imbolnavit de atatea carente si atatea circuite stricate. Daca s-ar putea as lua in maini cea mai ruginita surubelnita si chiar cu riscul automotilarii as incerca sa repar toate legaturile dintre circuite.

Doi medici de la spital au inventat vaccinul care previne sarcina extrauterina. Tot ei au inventat vaccinul impotriva ofilirii magnoliilor.

Vreau sa o sun pe mama si as vrea sa aud: “M-am facut bine. Ma simt, in sfarsit, stapana sa vin in Timisoara sa te vad!”

Simt ca pana diseara, cel tarziu, o sa ma apeleze si Ramona pe Skype si-o sa-mi zica: „M-am saturat de America. Ma intorc acasa!”. Astazi toti robotii au liber. Azi e Ziua Robotilor de pretutindeni. Si ce daca nu exista? Eu o voi inventa astazi.

Spre seara as vrea sa fiu legat la ochi. Iar cand voi aprinde lumina in taverna unde imi place sa crosetez nimicuri, sa-i revad pe toti cei pe care am vrut sa-i sun in ultimii ani, dar habar nu am de ce, de fiecare data, o lasam pe alta data. Nu astept nimic de la tine. Decat sa stiu ca esti bine. Stiu, asta e tot un soi de egoism sufletesc. Cand vei rosti acel “Sunt bine, mersi!” imi vei absolvi parte din vina autoimpusa. Servindu-mi vesti bune ma vei elibera pe mine, pacatosul egoist.

Si nici macar nu ti-am povestit despre culmea egoismului. Azi, nu-mi va pasa ca flamanzii isi vor da mana cu bucataresele, albanezii vor dansa cu sarbii vals vienez si de faptul ca rusii fac alianta cu americanii. Sunt un om mult prea mic ca sa ma miste stirile “globale”. Nu vreau decat sa-mi rasfat simturile. Sa nu mai fiu nevoit sa ma mint frumos. Te rog sa nu-mi zambesti fortat cand iti intind mana. Nici nu mai vreau sa aud soaptele nespuse.

Iar daca te invit in oras in seara asta pentru ca mi s-a facut dor de a sta si a ne privi ca doi copii, sa n-aud din gura ta: ”Hai mai bine sa o lasam pe alta data caci uite, afara ploua!’’

Astazi imi doresc sa ma vindec de „Nu” si sa ma imbolnavesc de „Da”. Iar inainte de miezul noptii, fara sa te manii prea tare, as mai pofti ceva. Sa vii cu ochii larg deschisi si sa-mi strecori in ureche ultima veste: „Te iubesc, sa stii!”.