Acasă Zi de zi Toata lumea ma iubeste – privat vs. public

Toata lumea ma iubeste – privat vs. public

336
11

Citisem de curand cum ca profesorul Alex Leo Serban a murit. Nu vreau scriu despre calibrul profesional al acestuia. Motivatia acestui articol se gaseste in „blogul celor care vor sa fie gay” (cititorii stiu de cine vorbesc) unde autorul il acuza pe Alex Leo Serban ca nu si-a facut publica orientarea sexuala. Nu am inteles de ce ar fi fost obligat sa o faca. Nu acest lucru imi capteaza atentia. Prea putin ma intereseaza viata intima a lui Alex Leo Serban. Acelasi autor insa sustine ca daca ar fi acceptat sa recunoasca ca e bisexual sau homosexual, Alex Leo Serban ar fi fost „o persoana completa si complexa, capabila de realizari care sa ramana in istorie”.

Cu siguranta cartile si nominalizariile si premiile si recenziile oferite de Alex Leo Serban isi au locul lor de onoare in istorie. Doar ca mi se pare de prost gust sa nu respecti dreptul la viata privata si imagine publica. Cred ca orice om intreg la minte nu isi doreste sa fie asociat prin generalizari cu vre-un clovn sau cu vre-un psihopat (cam asa vad eu perceptia unor extremisti romani asupra membrilor LGBT). Pana la urma e o alegere personala, bazata pe o simpla intrebare: pot sa fac fata preconceptiilor si discriminarii? Fiecare cu puterea sa. Cu singuranta inca mai sunt personalitati publice care nu vor sa isi expuna viata privata in public. Probabil fiindca au altceva de expus (un talent, o inteligenta, o intelepciune). Tocmai acest apetit de cancan sau barfa demostreaza cat de putin respect au unii cititori de „monden” fata de aceste persoane publice. Nu caut raspunsuri facile la intrebarea: de unde acest apetit pentru barfe si scandaluri?

Imi e cunoscuta ideea conform careia, o parte din preconceptiile la adresa LGBT se datoreaza tocmai lipsei de persoane publice care sa isi recunoasca orientarea in mod public. Nu stiu daca sa fie chiar asa. Chiar celebritati occidentale recunosc ca au avut de suferit din pricina expunerii orientarii sexuale, ca le-au scazut vanzarile sau ca au fost parasiti de familie sau prieteni. Vorbim asadar de un prejudiciu personal pentru un viitor bine public. Nu cred ca un extremist ar fi impresionat de faptul ca Ricky Martin sau Andy Warhol sunt gay. De observat ca extremistii functioneaza in grupuri, in gasti, in comunitati dar aproape deloc singuri. Deci is gasesc resortul, resursele tocmai prin ei insisi.

Alex Leo Serban
Alex Leo Serban

Repetand in grup acelasi refren nu mai simt nevoia de a-si valida viziunile prin filtrul realitatii. In momentul in care ei sunt pusi fata in fata cu un rationament corect, validat, acestia fie schimba subiectul fie repeta ce tocmai au zis, ca si cum nu ar fi auzit defapt nimic. Urmeaza, bineinteles, fuga extremistului afectat de dialog la grupul protector ce prin simpla prezenta valideaza intreaga sa existenta. Acelasi rationament poate fi aplicat de un extremist vis a vis de comunitatea LGBT fara a intelege ca porneste de la presupuneri neancorate in realitate. Daca comportamentul lgbt-ilor nu dauneaza celor din jur mai mult decat cel al heterosexualilor, comportamentul extremistilor ne-a zdruncinat pana si istoria contemporana.

Cu permisiunea dvs, fac o mica paranteza. Imi amintesc despre un protest din SUA din 2007. Pe o pancarda se putea citi clar: opriti-l pe Harry Potter sa se dezbrace. Pana aici nimic deosebit. Banuiam ca va avea ceva scene mai interesante in film. Nici vorba. O femeie adult explica in interviu la o televiziune nationala cum ca Harry Potter este un model pentru multi copiii si ca acesta va trimite un mesaj gresit daca va accepta sa se dezbrace pe scena. Reporterul explica in cele din urma ca defapt actorul Daniel Radcliff va avea un rol cu scene nud intr-o piesa de teatru si ca personajul H. Potter isi respecta in continuare spectrul audientei fara a avea nici o scena nud. Vorbim deci de o confuzie intre actor si personaj. E o confuzie ce ma nelinisteste fiindca am impresia ca nu vorbim despre un caz singular. Chiar si inafara scenei, in viata de zi cu zi, cu totii purtam niste masti sociale, ca pe niste roluri. Intr-un fel ma comport cu iubitul meu si intr-un fel ma comport in fata elevilor. Tocmai aici este problema, cred…

Pornesc de la directa mea observare a realitatii si de la sondaje (cred ca pot multumi si in numele cititorilor lui allecs.emill pentru alegerea temei legata de lgbt) cand spun ca avem o Romanie cam homofoba. Vorbeam despre comportamentul social si adaptarea individului la contextul social, acceptarea unui rol sau a unei masti. Pentru multi dintre cei cu care am avut placerea sa discut, exista aceasta tendinta de a uita ansamblul atunci cand o simpla caracteristica ii sperie. Incercam la un moment dat sa conving faptul ca puscaria in varianta autohtona nu face bine cat rau.

Adica ma refeream la traume neobservate carora se adaugau alte traume prin experienta puscariei ce desigur numai la un individ fericit si adaptat nu mai are cum sa duca. In momentul in care am afirmat ca am purtat o discutie cu un traficat de droguri inchis in Austria (acolo chiar se face terapie) si ca acesta avea dreptul sa se plimbe liber prin oras cu conditia ca seara sa revina la „puscarie”, toti au ramas socati. Nu i-au oferit acestui necunoscut nici o sansa. Pentru ei nu era un om ca oricare altul ( desi avea o viata ca oricare daca ar fi sa uitam aspectul drogurilor). El nu mai era om. El era traficant si consumator. Cum sa se plimbe asa ceva prin parc pe langa „oameni (legati-va centura de siguranta)inocenti”, pe langa copii ce i-ar putea racola sau dumnezeu stie ce altceva.

La fel se intampla si in cazul nostru, membrilor LGBT. Diferenta dintre noi si restul lumii pe baza caruia formam un grup e orientarea sau identitatea sexuala. Cred ca putem vorbi de o majoritate care nu doresc nici macar sa aiba vecini gay fiindca uita sa priveasca ansamblul. Gay nu mai e egal cu om. Gay inseamna un tip care face anal sau o tipa care linge sau un tip machiat ce se da drept femeie. Adica nu mai privim un individ inafara orientarii sau identitatii sexuale fiindca, repet, LGBT se refera strict la orientare si identitate sexuala. Din momentul in care spun ca sunt lesbiana/gay/bisexual/transexual spun doar ca fac sex (si)cu oameni de acelasi sex sau ca vreau sa imi schimb sexul. Nu spun ca sunt profesor, ca am ochi caprui, ca am poate ceva talente, ca poate am preferinte interesante in d’ale beletristicii s.a.m.d.

Normal ca cuvantul gay inca socheaza daca il atribuim doar unei activitati sau identitati sexuale. Si mie mi se pare dezgustator sa aud in tramvai un heterosexual ce descrie cu pasiune organul prietenei lui. Cred ca de aici se trage asa zisa „homofobie” a lui Alex Leo Serban. Pana la urma nu dorea sa fie identicat doar prin activitatea lui sexuala. Fiindca asta s-ar fi intamplat daca spunea sus si tare ca e gay sau bisexual. Nu dorea sa apara in publicatii mondene denigrante pentru orice fiinta ce se respecta. Nu dorea sa fie un cliseu ambulant. Multi ar fi uitat ca e si profesor, e si scriitor, ca e singurul roman ales sa participe in jurii internationale s.a. Alex Leo Serban niciodata nu ni s-a adresat prin sex. Nu a fost nici actor porno nici Starleta de Dambovita. Alex Leo Serban ni s-a adresat strict ca intelectual, ca cinefil, ca formator, educator.

Voi in ce calitate vreti sa va adresati celor din jur?

11 COMENTARII

  1. Evident ca nici o persoana nu este obligata, nici macar nu are vreo datorie morala, sa-si dezvaluie preferintele sexuale. Lumea tinde sa uite ca orientarea sexuala este DOAR o latura a ceea ce suntem, o farama din corola de minuni care ne definesc ca si entitate. Aceeasi idee pe Ideidegay.

    Orientarea sexuala a fost si trebuie sa ramana un mic artificiu care tine strict de viata personala. Cu atat mai mult, de ce o persoana care se afirma ca si bun critic de film (ex nostru) ar trebui repede sa iasa in fata puhoiului sa le spuna: „Hello, I’m gay!” (ca si in reclama aia cenzurata „Hi, I’m Adam!”).

    A iesi neintrebat sa spui ce orientare sexuala ai, e la fel de stupid ca si cand ai intreba o persoana intr-un talk show: „Esti gay??”.

    Teoretic, daca cineva ar avea parte de mai multa apreciere pentru ca este si gay (printre altele) inseamna ca, tot asa, si noi gay-ii ar trebui sa supraapreciem pe cineva care are o voce foarte buna, si mai da un comunicat de presa in care spune ca este si heterosexual pe deasupra. Vezi nuanta?

    Coming-out-ul tine de o anumita forma de demnitate si blazare (vezi exemplul lui Elton John) dar dupa cum stim s-a folosit si se foloseste in continuare ca forma de marketing (exact de aceea pentru ca sunt oameni insetati dupa coming-out-uri). Asadar, e trendy sa fii prezentator TV si sa stie toata tara ca esti gay (si sa te imbraci in toate culorile curcubeului deodata), e cool sa spui unei lumi intregi ca esti gay si esti mandru de acesta dupa ce nu ti se mai vand discurile (mai o poza cu „prietenu'” pe faleza, mai un geam deschis la hotel… ), e cool sa spui ca esti hermafrodit, bisexual, lesbi si ce-o mai fi… pentru ca atata timp cat va fi cerere, va si si oferta.

    Nimeni, niciodata nu a fost interesat sa dea publicitatii daca este CUT sau UNCUT, ca daca ar fi fost asa, am fi asistat la dezvaluiri „socante”, dezavluiri pe care unii le-ar aplauda in semn de inalta recunostinta si altii le-ar huidui, gen „Buna, nu mai suport sa stiu doar eu, sunt UNCUT.”

    Nu mai stiu pe unde citisem niste impresii ale unui activist LGBT, francez parca, care spunea ca viseaza la ziua in care termenii heterosexual, gay, lesbi etc vor disparea. Ceea ce nu se va intampla ever cu toate ca mare adevar visa omu’.

    Din punctul meu de vedere trebuie facuta o distinctie intre lucrurile care trebuiesc sa fie intr-un anumit fel pentru a facilita constientizarea maselor de un anumit lucru si niste adevaruri fundamentale care tin exclusiv de gandirea fiecaruia.

  2. multumesc pentru acest raspuns. Desigur  orientarea sexuala nu ar trebui sa aiba nici o tangenta in apreccierea talentul dar, dupa cum bine zici, marketingul ne demonstreaza ca exista cerere in acest sens. Referitor la penultimul fragment, eu am un vis, as spune eu, mai apropiat de realitate. Mai exact sa nu mai existe diferenta intre cluburile gay, gay-friendly si hetero. Sper ca in aceasta directie ne vom indrepta. Cred ca e posibil si visul activistului mentionat de tine dar cu o alta nuanta. Termenii vor disparea in sensul in care nu vor mai avea importanta decat strict in viata privata a individului. Asa cum astazi nu te ia nimeni pe sus astazi daca ai parul blond sau negru.

  3. Sint absolut de acord ca dezvaluirea orientarii sexuale este o decizie personala si intima si nu poate fi ceruta, sau provocata, cel putin nu intr-un mod etic. E drept ca nu ar trebui sa fie ceva ce schimba perceptia celorlalti despre persoana respectiva.

    DAR. Din pacate o astfel de dezvaluire clar schimba perceptia celorlalti despre cel care face dezvaluirea. Si. interesant, in cercul vicios care apare, aceste perceptii nu se vor schimba in bine decit dupa ce mult mai multi oameni vor face astfel de dezvaluiri.

    Mai mult, un lucru foarte important care ne lipseste (ma refer la persoanele LGBT) este modelul pozitiv, exemplul inspirational, de urmat. Dincolo de importanta coming-outului pentru populatia generala, pentru sutele de mii de tineri din Romania, din care majoritatea traiesc in izolare si in teama, astfel de coming-out-uri ar arata ca e ok sa fii gay (lgbt), ca poti avea o viata implinita, completa si chiar respectata de multi, fiind gay.

    In concluzie, de acord ca nu poti forta coming-out-ul nimanui. Dar orice s-ar spune, pentru inca multi ani de acum inainte, pina in momentul in care nu o sa mai conteze (dar acum conteaza). este bine ca oameni respectati sa isi faca coming out-ul. E bine nu neaparat pentru ei (desi eu cred ca si pentru ei) dar e bine pentru toti ceilalti care nu au parte de sfaturi, de sprijin, de modele de urmat, de carti de povesti in care eroii sa fie fat frumos si greuceanu impreuna, si asa mai departe.
     

    • Da, si acesta e un adevar, la nivel de ansamblu. Cu siguranta ca decizia unor persoane influente (persoane pe care le vedem zi de zi la TV, artisti, filozofi, scriitori, actori etc) de a-si face cunoscuta orientarea sexuala a avut un efect pozitiv asupra modului in care este privita comunitatea LGBT (nu neaparat la Romania ma refer, ci worldwide).

      De ce?

      Pentru ca altminteri marea majoritate a oamenilor AR FI dedus in mod gresit, evident, ca homosexualii sunt travestitii si acei tipi care si-o trag prin WC-uri si parcuri. De aceea spuneam ca trebuie facuta o distinctie intre lucrurile care trebuiesc sa fie intr-un anumit fel pentru a facilita constientizarea maselor vis-a-vis de homosexualitate (aici incadram activitatea organizatiilor pro-gay a caror obiect de activitate este exact acest lucru) si niste adevaruri fundamentale care tin exclusiv de gandirea fiecaruia.

      Bineinteles ca am putea spune asa: „Bine, bine, dar cum sa se schimbe ceva in bine daca persoanele de valoare aleg sa nu discute depre orientarea sexuala”, „Cum sa dovedim unei societati indoctrinate ca…”. Aici poate survine egoismul fiecaruia, pentru ca printr-o forma de egoism ne atingem scopurile (scopuri care sunt mult mai accentuate in cazut persoanelor de care vorbim) (Am italicizat pt. ca nu-mi apartine ideea dar sunt de acord).

      Normal ca nu putem pune la perete pe nimeni ca a ales sa nu isi faca publica orientarea sexuala. Sunt convins ca cu totii cunoasntem zeci de persoane influente care sunt sub umbrela LGBT. Dar in momentul in care o cariera poate fi uneori demolata din cauza perceptiei pe care o au masele vis-a-vis de homosexualitate eu cred ca acei oameni se gandesc de doua ori inainte de a declara ca sunt homosexuali.

      Ar fi fost evident muuult mai bine sa nu existe deloc notiunea de gay, lesbi si hetero, dar traim niste realitati crude si uneori unii nu au incotro.

      Din nefericire foarte greu va fi acceptat de exemplu un asistent social care se ocupa cu copiii despre care stie toata lumea ca e gay. Sau un invatator gay. Este vorba despre un anumit soi de egoism in care omu’ se gandeste mai degraba la binele propriu decat la cel al intregului (comunitatii) din care face si el parte? De ce suntem setati asa? Normal ca ar avea un impact pozitiv asupra modului in care sunt priviti homosexualii daca fiecare din noi le-ar spune tuturor prietenilor, colegilor de scoala, de lucru, la sala, la bere etc CA E GAY. Dar cati au facut acest lucru?

      Sa speram la o societate mai putin homofoba, sa contribuim cu totii la acest lucru, asa cum putem. Si-atunci, poate lucrurile vor sta altfel.

  4. Faceti o grava confuzie cand spuneti ca a recunoaste ca esti gay inseamna ¨a te adresa prin sex¨. Cand o persoana publica heterosexuala ne vorbeste despre sotia sau copiii lui, el nu ni se ¨adreseaza prin sex¨, desi in felul asta isi semnaleaza clar orientarea sexuala. Nu trebuie sa ni-l imaginam imediat cum si-o trage cu nevasta, nu?
    La fel, cand un homosexual isi semnaleaza orientarea sexuala (direct sau indirect), nu trebuie sa consideram asta o ¨adresare prin sex¨. Adresare prin sex ar fi daca ar incepe sa ne povesteasca ce face el in pat cu partenerul, asta intr-adevar ar fi ¨adresare prin sex¨.
    De ce totusi ar recunoaste o persoana publica ca e gay? Pai un motiv ar fi faptul ca orientarea sa sexuala e o componenta fundamentala a vietii sale biologice si sociale. Si, in plus, un lucru pentru care nu are de ce sa ii fie rusine, nu?

    • problema e mai veche. traim intr-o societate obisnuita cu sexul hetero. daca spune ca are sotie si copii, mi se formeaza ca receptor, chiar daca nu vreau sa recunosc, imaginea in care ei fac sex (imaginea sau realizam doar notiunea de sex pe care automat il implica conceptul de familie, sotie si copii). Ori in momentul in care un barbat  spune: „el e iubitul meu” se formeaza deasemenea imaginea (uneori imaginile sunt la limita subconstientului dar lasa urme constiente) in care ei fac sex. Una e bunul simt si educatia sau lipsa unor manii motiv pentru care intradevar nu dam curs imaginatiei (fiindca in fond nu e treaba noastra cum face sex nu shtiu cine) si alta e creierul nostru si conexiunile involuntare ale acestuia. Creierul nostru face instinctiv, instantaneu conexiunea intre familie hetero si sex hetero sau familie gay si sex gay. Ori cu sexul gay nu suntem inca obisnuiti ca societate si daca mi-a mai spus mama sau profa sau preotul ca e o chestie murdara, atunci sa nu ne mire homofobia.

       

      • Si cunosti vreun motiv pentru care ¨conexiunile involuntare¨ ale creierului nu se pot modela astfel incat sa accepte si ideea de relatie gay? In vest oamenii s-au obisnuit (nu toti, majoritatea), la noi de ce crezi ca nu s-ar putea? Are cineva vreo idee?

        • Nu prea avem resurse pentru educatie ca o parte sunt date cultelor. Scolile sunt mai putin importante. Las’neica sa fie biserici. In arad s-a facut de curand o dita’mai biserica, bani cu care se puteau dota material majoritatea scolilor din oras. Si asa nu prea sunt bani de laboratoare sau banci si alte cele prin scoli. stiu ca o parte din bani sunt donatii dar mai bine erau donati pt scoli sau spitale din punctul meu de vedere. De rugat poti sa te rogi si acasa.

    • Mutumesc pentru reply. Am citit articolul-raspuns, sper ca l-am inteles. Ai cumva exact textele lui Alex Leo Serban la care faci referire pentru a sustine homofobia acestuia? cred ca m-ar ajuta sa pot aprofunda discutia. Impresia mea e ca ALex Leo Serban are doua motivatii: una personala (acceptarea sinelui) si una de ordin social (perceptia LGBT a publicului). Dar prefer sa pot argumenta pro/contra homofobia acestuia pornind de la declaratiile acestuia si nu de la impresii. Astept un raspuns. Sa auzim numai de bine. Paul-Adrian.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here