Acasă Zi de zi A fi sau a nu fi gay

A fi sau a nu fi gay

295
10

Salut! Cine sunt eu este nesemnificativ, daca am ajuns aici insa este pentru ca ma incearca tot mai tare sentimentul ca am o problema pe care esuez in mod repetat sa o identific.

Nu vreau sa par filozoful care nu sunt, dar in ultima vreme se intampla sa traiesc un paradox: sunt cu cineva, sa numim relatie ceea ce avem noi doi, de vreo 3 ani de zile, numai ca uneori simt ca nu-l mai suport, totul la persoana lui ma infurie atat de tare, pana intr-acolo ca nu vreau nici sa mai stiu, nici sa mai aud de el.

Nu cred ca pot spune care ar fi motivele acestor rabufniri. Este ca m-am plictisit de el sau totul a fost doar o joaca? Am auzit ca unii tipi doar se prefac ca sunt gay jucand un rol, pentru ca este trendy si ii face sa para mai cool. Eu unul nu ma simt deloc mai cool, cand imi spun mie ca sunt gay, si imi spun doar mie asta, pentru ca altcuiva de incredere nu am cui.

M-am gandit ca si asta ar fi putut fi o cauza, ca sunt prea singur, eu cu mine sau eu cu el. Sunt imprejurari in care simt lipsa unui amic de discutii, pe teme diverse, care sa fie o persoana distincta de cel care imi este partener, si cu care sa pot vorbi atat despre lucruri banale de zi cu zi, cat si despre chestiuni mai intime, fara a ne da unul la altul.

Pana sa-l cunosc pe actualul meu prieten, cand eram naiv si neinitiat, visam ce frumos trebuie sa fie sa fii intr-o relatie cu cineva. In ziua de azi, cateodata ma gandesc ca faptul de a ma fi cantonat intr-o relatie a fost poate lucrul cel mai gresit pe care l-am facut vreodata, iar atunci imi vine sa ma scutur si de relatie si de partener si sa fug in lume, fara sa stie nimieni unde ma duc, unde nu ma cunoaste nimeni, si unde sa incep viata din nou. Dar stiu ca asta nu ar rezolva nimic.

Pe de alta parte insa de cateori ma gandesc sa pun capat acestei asa-zise relatii, ma cuprinde un sentiment de culpa, in ciuda faptului ca imi dau seama ca sentimentele mele conflictuale, de a fi cu el si de a nu mai fi cu el, imi fac viata si convietuirea cu aceasta persoana mai grea cu fiecare zi.

Am ajuns pana intr-acolo incat sa ma indoiesc in privinta orientarii mele. Daca nu sunt gay ce este de facut, cat ma voi mai putea „preface”?

Am incercat sa accept perspectiva de a nu fi: ok, deci nu sunt gay! Si totusi gandul meu si ochii mei zboara dupa baieti. Nu sunt atat de naiv incat sa trag concluzia ca daca ma uit dupa baieti pe strada, daca imi place vreun tip asta ma face automat homosexual, tind totusi sa cred ca acesta este semnul predominant dupa care iti dai seama cam in ce ape te scalzi in materie de orientare sexuala.

Deci baieti, astept sa imi spuneti voi, ca eu unul nu imi prea mai dau seama bine, daca toate astea sunt doar o faza care va trece… sau sufar de idei preconcepute si „nebagare” in seama… sau ce naiba se intampla cu mine?

10 COMENTARII

  1. Peter Pan,
    uneori, o relatie esuata te poate face sa crezi ca nu esti facut pentru relatii…
    Uneori, o relatie se stinge de la sine, pentru ca actorii implicati nu au stiut cum, nu au reusit, nu au avut suficienta experienta…
    In general, in orice relatie, exista la inceput o „explozie”, un sentiment de compatibilitate si atractie, bazat pe ceea ce americanii numesc „chemistry” – care insa, in mare parte, este si rezultatul unui real „chemistry” datorat… hormonilor.
    Daca in relatia respectiva cei doi esueaza in a stabili (crea) si o relatie de afectiune, de prietenie, de intelegere care transcende mai-pamantescul (a se citi „mai-animalicul”)plan hormonal… dupa un timp, cand vapaia se stinge… raman doar diferentele.

    Toate acele mici defecte care pareau candva dragute si te atrageau la celalalt devin obositoare, jenante, enervante… se acumuleaza treptat ranchiune… apare sufocarea.
    Daca n-ati reusit sa construiti o prietenie in care sa va apreciati lucid, cerebral, in afara planului hormonal, calitatile si defectele, chestiile care va fac compatibili si cele care va despart… apare atunci situatia de care vorbesti.

    Se zice ca o relatie are cateva praguri…
    Peste cel de la 3 ani, am reusit sa trec!
    Nu este ultimul din pacate…

    O relatie inseamna si modul in care cei implicati reusesc sa treaca peste hopuri…

    Mult succes in a-ti da seama ce-ti doresti! Ce-ti doresti de la tine, ce-ti doresti de la celalalt, ce-ti doresti de la viata!

  2. Nici eu nu sunt filozof aşa că mă voi abţine de la generalizări. Un cunoscut de-al meu devenea scârbit de homosexualitatea iubitului său cam cu o lună înainte de a-l părăsi. Asta de fiecare dată, apoi o lua de la capătcu altul. Unul din ei am fost eu, şi acum mă gândesc cu uşor dezgust la relaţia pe care am împărţit-o, deşi ne mai vedem şi încercăm să purtăm un dialog politicos.
    Nu e uşor să pui capăt unei relaţii, dar nici să amâni deznodământul nu e nici onorabil, nici practic. Dacă ai .oaie iei o decizie şi o asumi. Dacă nu (sau sunt mici şi stafidite) te ascunzi în spatele unor citate din telenovele şi aştepţi un pretext.

  3. raspunsul e super simplu: 1 Corinteni 6:9; Leviticul 18:22
    ce tot atata ascundeti mizeria sub pres cu doverse scuze. Rusine.

  4. @ un pitic frustrat dar pasnic

    Hmm ora 9 seara si verifici un site dedicat comunitatii gay in loc sa-ti faci rugaciunea? Nu-i frumos, mai piticule!

  5. un pitic frustrat dar pasnic, am cautat versetul respectiv, uite ce scria acolo:

    Biblia este un pamflet si trebuie tratata ca atare.

  6. @Peter Pan

    I. Să ai comportament de gay (atenţie la diferenţele dintre gay şi homosexual respectiv dintre a fi homosexual şi a avea comportament homosexual) se poate chiar dacă nu eşti homosexual. Totuşi, o perioadă voluntară (exclud prin asta situaţiile fortuite de genul detenţie, armată) de cel puţin 3 ani (durata a ceea ce numeşti relaţie) este absolut atipică pentru un moft la modă.

    Nu am cunoştinţă de vreo modă să fii gay ci, eventual, bisexual şi asta nicidecum în clandestinitate (no coming out) şi nici la noi ci prin mediile artistice sau intelectualiste vestice.

    A nu se confunda gay cu metrosexual, chiar dacă metrosexualitatea a apărut mai întâi în zona gay.

    (Sugerez, dacă nu eşti familiarizat cu sensul exact al cuvintelor gay, homosexual & metrosexual, să citeşti din wikipedia în limba engleză.)

    II. Presupunând că îţi pui la modul serios dubitativul din titlu şi că el se referă strict la homosexualitate (gay nu este un sinonim perfect cu homosexual), nu rămâne decât să analizăm variantele posibile astăzi. Deduc că fetele nu te atrag şi asta exclude posibilităţile de a fi heterosexual, bisexual sau pansexual. Băieţii te atrag şi asta exclude asexualitatea. Mai rămâne homosexualitatea.

    Lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple datorită fluidităţii orientării sexuale şi, mai ales aici, datorită unor fluctuaţii de mică durată (de ordinul lunilor sau mai mică) ale libidoului. În anumite condiţii de stres sau altă origine medicală ori psihologică libidoul se poate diminua foarte mult, până la dispariţie. În acea perioadă orientarea sexuală se „dizolvă” în asexualitate. Dacă-i aşa, atunci nu-i de mirare că te întrebi asupra propriei homosexualităţi.

    Chiar dacă nu vorbeşti nimic despre absenţa libidoului gândul mă duce spre asta din cauza tabloului pe care l-ai conturat. Făcutul sexului, din „obligaţia” de parteneriat, în absenţa libidoului, poate avea ca efect crizele de genul celor la care te referi.

    Tot restul comentariului presupune că, totuşi, există libidou.

    III. Dai unele informaţii contradictorii:
    – Pe de o parte înţeleg că nu ai ieşit din dulap („imi spun mie ca sunt gay […] pentru ca altcuiva de incredere nu am cui”). Ori, asta aproape ar exclude locuitul împreună cu cel pe care-l numeşti când partener, când prieten.
    – La aceaşi concluzie concură şi exprimarea „sunt prea singur, eu cu mine sau eu cu el”, din care înţeleg că eşti de obicei singur şi doar ocazional eşti cu el.
    – Pe de altă parte vorbeşti despre „convietuirea cu aceasta persoana” iar asta înseamnă, după dicţionare, locuirea împreună.
    Înclin să cred că nu locuiţi împreună şi că nu ai fost atent la ce înseamnă convieţuire.

    Acest aspect este important pentru că într-un fel se pune problema „suportării” atunci când locuiţi împreună şi cu totul altfel atunci când locuiţi separat. Chiar şi în cele mai fericite familii apar momente în care partenerii nu se suportă; importantă este frecvenţa şi durata lor.

    IV. Grosul articolului se referă la relaţie şi titlul era mai potrivit „a fi sau a nu fi relaţie”.

    Este neclar ce vrei să spui prin „sunt cu cineva, sa numim relatie ceea ce avem noi doi”. Pe lângă faptul că însuşi termenul relaţie este ambiguu îl mai alterezi şi cu „sa numim relatie”. Asta poate însemna multe: pentru unii şi iubirea platonică reciprocă se poate numi relaţie; alţii numesc relaţie orice cuprinde sex, în plus faţă de el putând exista sau nu iubire sau prietenie.

    O citire printre rânduri, dar recunosc că nu sunt maestru în aşa ceva, mă face să cred că vă întâlniţi o dată, de două ori pe săptămână şi că întâlnirile au ajuns, în ultima perioadă, să fie centrate pe sex. Chiar dacă nu aveţi o pseudo-relaţie de tip fuck buddy nici departe nu sunteţi de ea.

    V. Este neclară prezentarea situaţiei când zici „numai ca uneori simt ca nu-l mai suport” pentru că uneori se poate înţelege în multe feluri. Una este să apară în fiecare zi, alta este să apară o dată la câteva săptămâni, dacă locuiţi împreună; Una este să apară aproape la fiecare întâlnire, alta este să apară o dată la câteva întâlniri, dacă locuiţi separat. Deduc, din preocupările tale, că acest fenomen este des, aproape la fiecare întâlnire.

    Dacă nu locuiţi împreună şi aproape la fiecare întâlnire simţi că nu-l suporţi atunci iubirea hormonală despre care vorbea şi Rzv s-a dus şi în locul ei n-aţi reuşit să puneţi altceva. Dacă în 3 ani n-aţi reuşit atunci… RESET. Nu sunt şanse să mai reaprindeţi cărbunii.

    PS1 Recomand o mai mare precizie când vrei răspunsuri adecvate.
    PS2 Îmi place ce nickname ai ales. De fapt el m-a şi făcut să răspund. Sper că trăieşti cu picioarele pe pământ şi ai ieşit din copilăria veşnică a lui Peter Pan.

  7. @un pitic frustrat dar pasnic

    Apreciez că ai fost atât de paşnic încât nu ai amintit şi de Levitic 20,13, care impune omorârea celor care practică acte homosexuale. Totuşi, de ce nu spui că în Levitic sunt atât de multe reguli care sunt încălcate sistematic (de ex. Levitic 11,7, care interzice mâncarea cărnii de porc) încât numai becisnicii mai fac trimitere la texte din el?

    Ţie nu ţi-e ruşine să uiţi celelalte versete din Noul Testament în care se face referire la comportamentul homosexual? Mă refer la 1 Timotei 1,8-11; Romani 1,26-27 şi Iuda 1,7. Şi, dacă tot suntem aici, ce-ar fi dacă ai afla că Sf. Ap. Pavel a inventat un cuvânt care mai târziu a fost tradus, la noi sau aiurea, prin sodomiţi? Atâta timp cât cuvântul este inventat poţi fi sigur de sensul lui? Acum, că te-ai convins că eşti mai prost documentat decât cei pe care îi dojeneşti, sper să nu mai scrii acolo unde n-ai treabă.

    N-ar fi mai bine să înveţi niţică gramatică?
    – O propoziţie se începe cu literă mare.
    – Cuvântul super nu există în limba română. Există doar elementul de compunere super-. (Nu stau acum să-ţi explic ce-i acela element de compunere.) Nici cuvântul supersimplu, dacă vrei cumva să legi între ele super şi simplu, nu există în limba română.
    – Limba română are nişte diacritice.
    – După Ruşine se impunea punerea semnului exclamării, nu punct.
    etc.

    Păstrează-ţi behăiala de ţârcovnic de ţară şi învaţă!

  8. Cuvantul lui Dumnezeu este o sabie (la figurat) adica taie in orgoliul pacatosului 🙂 Inevitabil, adevarul deranjeaza si va simtiti atacati. Dragi homosexuali, pacatul homosexualitatii este de condamnat, nu voi ca persoane. Interesant este ca va simtiti atacati la persoana.

    Cat despre legea cu delapidarea homosexualilor poruncita evreilor in vechime, nu mai este valabila dupa sacrificiul lui Isus, care sterge aceste pacate, cu conditia sa existe dorinta de pocainta.

    Biblia nu este un pamflet. Va deranjeaza, caci spune adevarul.

  9. Asta cu „delapidarea” homosexualilor trebuie să fie o chestie foarte… penală! Că doară numai valorile pot fi delapidate. 🙂

    Lăsând la o parte micile prostioare, chestiunea cu condamnarea păcatului (dar nu a păcătosului) e o minciună bine ticluită – și perfidă pe deasupra. E ca și cum ai spune că pedeapsa se aplică din dragoste pentru cel care greșește. (Probabil de aici și bicisnica adresare cu „Dragi homosexuali„.) Prin urmare, nu vă mai chinuiți să citiți Biblia – se poate folosi foarte bine la dat în cap și dacă ești analfabet. Numai grosimea coperților contează pentru a face din Biblie o carte cu greutate.

    În altă ordine de idei, nu știu de unde a apărut ideea că Isus a venit pe lume ca să șteargă păcate. Amnistia putea să vină foarte bine și de sus, dar pesemne era nevoie de cineva care să bată șaua să priceapă iapa. Isus n-a șters absolut niciun păcat, ci a redefinit legea care definea păcatul. Pur și simplu n-a mai văzut păcate acolo unde nu erau, chiar dacă toată lumea era convinsă că de existența acestora. Din păcate însă, șaua tot nesimțită a rămas…

    Un lucru pe care nu multă lume pare să fie dispusă să-l admită e că nimic nu l-a deranjat mai tare pe Isus decât practica larg răspândită a vânătorii de păcătoși. În multe ocazii Isus pur și simplu dă cu tifla celor care se bagă singuri în seamă înfierând păcate în stânga și-n dreapta, cu de la sine putere, ba încă luându-l și pe Dumnezeu de martor! Cam de câtă nesimțire e nevoie pentru a face așa ceva? Probabil că dacă pe-atunci exista hârtie igienică, ar fi împărțit acelora – pe lângă pilde și mustrări – și câteva suluri pentru șters la gură…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here