Funhouse

Da, totul s-a intamplat acum ~ 1 luna. Stiu ca in primul post am zis ca voi scrie despre excursia la Moneasa, numa cred ca am uitat. Am zis ca acum ar putea fi momentul?

It all started when…

Plecati cu trenul de la 3 jumate dimineata, spre Oradea, dupa doar o ora de somn, eram mai mult dezamagit decat bucuros ca plec in excursie. Adica trebuia sa vina un tip care-l consideram eye-candy. Trebuia… . Doar ca, imi vine in minte in tren, cum ma uitam eu pe geam, in intuneric, auzind glasul rotilor de tren, una din dorintele mele dinainte de EYP, sa picam in ceva comitet ce ar avea treaba cu societatea. Insa n-am avut norocu. Dar, eu nu as fi vrut neaparat comitetul cu educatie si incluziunea sociala, ci mai mult as fi vrut ceva legat de minoritatile sexuale, si cum putem sa ii acceptam si bla bla-uri. Partea proasta e ca, Brasovul a fost in comitetul asta, doar au avut tema de discutie “tiganii” / rromii.

Trecand peste asta, cad pe ganduri si hop top ajungem la Oradea. Ne dam jos din tren, si asteptam. Era 6 dimineata, pana la 8 ce e de facut? nimic. Pub-uri nema, birturile din gara erau ingrozitoare, pline de concetateni de culoare. Ce sa faci, ce sa faci? Stai, intra pe facebook. Mail. Pula, ca nu merge netu nici cum. Solitare? bateria se termina. Futui. Du-te la tigara afara in fata garii cu restu. Bun. O tigara, doua tigari, trei tigari. Si timpu’ trece. Se face 8, si apar cei care ne-or indruma la Moneasa. Super, zic eu. Ne bagam bagajele in autocar nu inainte de ca o colega sa se “arunce” pe scari cu 2 geamantane si o lada frigorifica sub gara Oradea. Iar pe altu sa-l calce tramvaiu? ne urcam in autocar, si ne punem in miscare, in traficul relativ infernal din Oradea, de la ora 9. Si incep sa ne citeasca regulile. Plictisitor. Incep sa trag cu ochiul prin autocar dupa diferite persoane, sa vad cine ar putea fi “sedus” sau ceva de genu.

La ce-mi statea si mie capu? 😛 normal, la educatie si incluziune sociala *hihi*]. Si nu vad pe nimeni. Da pe nimeni! Si la un moment dat, se ridica un tip, din fata, unul din indrumatori, cu paru’ prins in coada relativ blond, cu ochii caprui, cam de-aceeasi inaltime cu mine, si radea. Tocmai atunci ajunsesera cu regulile la “acceptarea tuturor minoritatilor sexuale”. Wtf? [sau era parte din… program? fiind ceva “nou” trebuie sa promoveze noul, sau macar de facade, sa accepte] Trecand peste asta. Tipul vine incet incet, spre spatele autocarului, unde eram si eu. Si incepe sa povesteasca avec les Oradeni.

Aflu ca e oradean. Si sta, si sta, aproape tot drumu de 2 ore pana la Moneasa, prin toate gropile si mini-serpentinele, cu mici drumuri fata spate [din spate in fata, prin autocar]. Eu, tot incercam sa ma uit cu coada ochiului la el, doar ca ma observa si imi arunca si el priviri. La un moment dat se apuca sa le zica oradenilor “nu o sa va faceti voi de ras, lasati satmarenii sa se faca”. Imi arunca o privire, si-mi zambeste. Eu n-am reusit decat sa rad, si sa ii scot limba tipului, cu o moaca “de haha, ce funny, am uitat sa rad”. Spirit competitiv…

Si voiam, sa incep o discutie cu el, neaparat. Dar am tacut. Voiam sa-l intreb cat mai e pan’ la Moneasa, doar ca am si oprit. Ne dam jos din autocar, ingramadeala, fiecare dupa zecile lui de bagaje, cand al meu mi-l da el. Fu-se asa sweet faza pe moment. Ni se dau 20 de minute, si adunarea pe terenul de volei. Ni se prezinta sefii de comitete si toate chestiile, niste energizere, si la team-building cu noi. Nu stiu de ce, dar n-am fost atent si n-am auzit cand el a fost mentionat ca fiind unul din sefii mei de comitet. Ajungem la locul nostru de adunare, in spatele cabanutei, si incepem cu jocurile de cunoastere a numelor si bla bla-uri, cand tipu’ incepe cu glumele gay. Si avea unele chestii in comportamentul lui puteau fi catalogate gay daca ai fi pus pe altii. Pentru mine erau normale, dar nu puteam sa cred ca pana atunci o tineam “din 50 de persoane cate suntem inca o persoana sigur e gay” [inafara de mine]. Si era el ?!.

La fiecare joc, trebuia sa ne asezam in cerc, si tot timpu mai mult sau mai putin intentionat picam langa el. Ori eram eu cel ce ajungea langa el, ori era el cel care ajungea langa mine. Si cate un zambet, cate o privire din cap pana-n picioare, pe sub par, subtil [mai mult sau mai putin]. Si aveam un joc, in care aveam o portocala/minge sub barbie, si trebuia sa o schimbam cu vecinu. Si el mi-era vecin. Si numa la noi nu ajungea, asa de ne-indemanatici erau coechipierii. Si ia el mingea/portocala sub barbia lui, “nervos”, si se intoarce spre mine. Ma prinde de umeri si ma trage spre el. Eu eram in al 9lea cer si se asteptau sa iau si mingea sub barbia mea, de sub a lui? Dar am reusit.

Dupa inca vreo 2 ture, am primit si o foaie de hartie intre genunchi. Si ghici ce coleg aveam? tot pe el. A trebuit sa-i iau cu genunchii mei foaia dintre genunchii lui. Si si mingea. Pana ni s-a atras atentia mai mult sau mai putin subtil, ca noua ne place unu de altu sau cum de picam tot timpul in acelasi loc? La comitte work cu noi, cand eram deja presat de “constiinta” sa ii atrag atentia cumva, sa-i cer sa vorbim, intre 4 ochi.

Ceea ce evident, nu s-a intamplat, niciodata. Desi i-am zis sa vorbim intre 4 ochi, intr-o tabara asa mica era imposibil. Nu am ramas singuri pentru mult timp, aparea unu din liceul meu, un pupincurist, si ma deranja, sau il chema sa vorbeasca ei doi. La un moment dat am simtit nevoia de-al pocni, dar am lasat-o balta. Pacat, macar am incercat sa-i atrag atentia, sa ma “remarc”, sa-l fac sa-mi asculte povestile, sa-i zic ca-s gay, si ca trebuie sa ma confesez cuiva, si cum ar reactiona el, el fiind baiat, eu presupunand ca nu stiu sau nu mi-am dat seama ca-i gay, daca i-ar zice cineva ceva. Si trebuia sa-mi pun calitatile mele, nepuse in practica pana atunci decat o data, in valoare. Sa-l chem to the dark side where we have cookies. *hihi*. Astea doar in prima zi… si am stat 3! Sau stai, asta nici nu-i gata. Ceilalti 2 baieti din camera mea, s-au dus, au sarit gardu si au fugit la birtu’ din sat unde s-au imbatat. Relativ rau. In doar o ora.

Partea buna e ca a doua zi nici unul nu a mai stiut de ei. Unu din ei era chiar dragut, unu din ei cum s-a culcat asa s-a si trezit. Nemiscat. Si pacat, era doar 1 noaptea. Am mai ras cu unul din ei, destul de mult. Pana s-a apucat sa se uite la poze pe aparatul foto, si a adormit cu el deschis. M-am gandit sa fiu un room-mate bun si sa il inchid, sa nu ii se termine bateria. Dar nu am facut-o. Instead, m-am uitat cata baterie mai am la laptop. 20 mins left. Mi-era somn, da voiam o mica mica luminita sa nu fie bezna totala. Asa ca mi-am pornit filmul, “The Notebook” si cat ai bate din palme am adormit. Noroc ca n-am dat cu laptopu de pamant. Noroc cu gramezile de haine si geamantane.

Aaaa da, si a fost inca un joc in care trebuia sa stea fiecare pe burta celuilalt, cu capul, si tot el mi-a fost vecin. Dar el a stat cu capul ceva mai jos de burta… si ne-a fost atrasa atentia intr-un mod funny. Cumva am fost catalogati… gay. De cealalta sefa de comitet. “Mai da voua va place sa stati impreuna, nu gluma? sau de ce stai tu cu capu mai jos de burta?” zise sefa de comitet. “Umm, daca nu mi-a atras atentia ce sa-i fac…” si isi ridica le cap mai sus. Si am continuat tot weekendu cu privirile si prostiile de genu. Dar cand ne-a fost atrasa atentia, tot a trebuit sa ne scoatem… pana a inceput jocul in sine.

Si se face dimineata, si sambata. Si e 7, trezirea. Eu fug repede la sala de mese, dupa vreo jumate de ora de … lenevit in pat si spalat pe dinti & company. Unde la sala de mese era trupa de la Brasov, si cativa din una din trupele oradene. Dar la masa Satmarului, era el. Si ce sa fac? dupa cate a zis ieri lumea [bine, or fi fost doar 2 comentarii…] dar ce sa fac? era toata masa libera, si el era singur la masa, asteptand restul turmei. Eu unde era sa ma pun? Daca ma puneam langa el zicea ca-l urmaresc. Daca nu ma puneam langa el zicea ca is naspa si il evit. Deci, m-am pus langa el, sa nu zica nimic. Am intrat in vorba cu el, si mi s-a plans cat de obosit e, cat il doare capu etc. Dumb me, nu am profitat de moment.

DAR, ghici ce? a venit ling-in-cur-pan-ma-doare-limba. Bine, o fi facand ei parte din cei care coordoneaza echipele, da amu hai da-o-n pula mea. Toata ziua buna ziua stai dupa curu lui? [ete cine vorbeste *haha*] Si se duce la masa oradenilor, lingaul. Eu raman cu el, si vine si restul turmei satmarene. Cremvusti [sau cum s-o scrie], cu mustar. Si ceai. Pacat ca lipseau castravetii murati. Toti cu fetele adormite, mancam, si afara la tigara. Sau dupa tigari, dupa caz. Cafeaua era apa chioara cu aroma de cafea, vaga. Ciocolata de casa in schimb era buna.

Nici nu stiam ce m-asteapta in ziua asta. Certuri peste certuri, sub soarele arzator. Replici acide. Intre mine, si… o colega. Pe care n-o suport. Dar, asta m-a facut sa cresc in ochii celor ce ne indruma echipa noastra, *zambet tamp*. Mi-am sustinut punctele de vedere, decat sa atac doar sa atac. Si pana la urma, nu mi-am vazut ideile pe rezolutie, DAR am avut parte de o discutie cu cei 2 indrumatori, si sustinere, si clocoteam de nervi. Partea a 2a. Faza tare a fost ca pe calea asta, indrumatoarea [B.] a avut parte de o info la care nu se astepta. Si i-am zis ca “m-a deranjat” comentariul cu gay. Si a aflat ca-s gay, si am incercat sa aflu de la ea daca el e. Dar without luck, desi mi-a zis ca a face cumva ca noi sa vorbim. Si am mai avut un joc, unde aveam o moneda pe piept, iar noi trebuia sa ne punem unu peste altu/alta si sa ne invartim, sa pasam moneda fara sa o atingem cu mana. Iar eu m-am simtit ca un tampit facand asta, la modul cum m-am asezat *cough cough* deasupra. NEVER happened, but a fost ok totusi.

Dupa ora 2, a inceput sa se innoreze, dar a fost o caldura. Masa, si concertul. La concert am stat langa el, si am filmat. Parca totusi, s-a departat in ziua aia de mine. Nu ma alegea la fiecare joc pe mine ca “cobai”, sau orice altceva ii trecea lui prin cap. In fine, a fost ok restul serii, cand iar mi-a revenit cheful de “agatat”, cand tot il chemam in camera, in pat langa mine sa ma ajute cu speech-ul de atac. Pana pe la 4-5 cand am inceput sa adorm din 10 in 10 minute, si la 6 am adormit de tot. De vorbit in somn am vorbit, de dormit in pat cu o fata am dormit, de certat m-am certat, de odihnit nu m-am odihnit.

Dar duminica, de dimineata, la 7 jumate a fost trezirea. La masa, iar apoi la 9 sa fi gata in costum. Toti, eram ca morti, dupa o noapte nedormita, si trebuia sa fi atent, sa dezbati, sa te agiti, sa simulezi o dezbatere de parlament european… sa scrii ultimele randuri in discurs pe fuga, si sa nici nu-ti intelegi scrisul. Sa fugi in fata a 50 de persoane si sa incepi sa vorbesti. Sa te agiti. Sa fi persuasiv, si sa te abtii sa nu razi, cand inaintea ta a picat una de pe tocuri. Si fiind un mort ambulant, razi din orice.

Oboseala…Pacat ca s-a terminat excursia sau experienta prea repede. M-as duce oricand inapoi, nu neaparat pentru partea de “eye-candy” cat pentru cat am ras acolo, si cate prostii am facut. Cum chiar ne-am facut de rusine, si cat am ridicat sala in picioare la concert. Singurii . Le-am aratat cum se poate pica pe trepte pe scari cu costumul de 10.000 de euro in mana, si la fel cum se poate pierde trenul. Cum pot curge lacrimi de la ras, un weekend intreg de ras.

Prea multe de cuprins intr-un post. Macar am prins in mare momentele gay?

Ce am invatat? e ca nu e chiar cum pare tipul acela ce mie mi-a parut gay. Am mai vorbit cu el, si mi-am dat seama ca nu e chiar cum se comporta el acolo. Era doar de facade, sa se simta lumea bine in jurul lui. Dar a fost dragut cat a fost. Aaa, da si daca nu actionezi, e posibil sa iti petreci mare parte din viata? sau e prea mult spus, gandindu-te de ce nu ai facut acel lucru, iar acum regreti.

Life has many ways, dar de aia avem noi de invatat din greseli. Sau acum nu pot fi numite greseli ci mai mult initieri? sau niciodata nu poti numi un lucru ce nu ti-a iesit, greseala ci intiere? fiecare lucru nou “introducandu-te” intr-o “stare superioara”, dupa care noi ne putem “ghida” cand zicem ca suntem “experimentati” intr-un oarecare domeniu?

Bine, a devenit prea confuz. Mai bine ma limitez la “acum pot sau nu pot fi numite greseli, ci initieri”?

Take care ^_^.