Acasă Vacante Doua zile la Viena

Doua zile la Viena

298
8

Asa cum era programat de ceva vreme, in prima saptamana din octombrie trebuia sa mergem la Viena. Asa ca in noaptea de vineri spre sambata, ne-am pus dosurile in masina si am pornit. Pe autostrada din Ungaria, un blitz rosu m-a orbit, cred ca fusese radar. Aveam cam 150 km/h… si nici freza nu o aveam facuta. 🙂

In fine, sambata dimineata chiar dupa ce a rasarit soarele am ajuns in Parndorf la OUTLET. Dupa ce ne-am cumparat cate ceva ne-am dus in Viena, la hotelul la care facusem rezervarea.

Seara am iesit la plimbare, cu toate ca era destul de racoare. Pe la 23:00, eu cu Andrei ne-am dus in clubul gay „Why Not”, unde am stat vreo doua ore. A fost misto. Nimeni nu se uita ciudat, lumea se distra, nu erau cete si grupulete, nu se purtau ochelari de soare… and so on. Ce a fost mai ciudat (din punctul meu de vedere) a fost ca mai toti erau blonzi… prea multi. 😛

Apoi ne-am intalnit cu un prieten (Cristi) care ne-a ajutat sa citim si noi harta. La hotel am adormit foarte repede. Duminica am vizitat Schönbrunn. Cladirile si gradina au fost impresionante. Apoi am mers la Zoo. Am ramas uimit de diversitatea animalelor, curatenie si fidelitatea reproducerii mediilor naturale ale acestora.

Apoi am venit catre casa, ne-am mai oprit pentru o ora in Budapesta si aseara am ajuns. A fost un pic obositor, insa a fost misto.

Experienta cu Viena a fost foarte dragutza. Pacat inca ca nu inteleg o iota din limba aceea imbarligata. Bine ca inteleg maghiara… 😛 Da… mi-e ciuda ca m-am nascut in Romania, mi-e ciuda ca acolo totul e curat ca lacrima, oameni civilizati, strazi curate, nu claxoneaza nimeni, iarba frageda si verde, oameni care nu au uitat sa zambeasca…

Dupa ce am intrat in tara, ne-am reintalnit cu boschetii de la margine de drum, cu gropile si claxoanele… forfota si graba… graba spre nush’ ce dracu… in fine…

O seara faina!
Rob

Articolul precedentCasa cu flori si lumea virtuala
Articolul următorNecesitatea termenilor si conditiilor
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

8 COMENTARII

  1. Intr-adevar o experienta extraordinara, si asta si datorita faptului ca am fost cu niste oameni extraordinari precum Ramon si voi doi!
    Cat despre poze… chiar trebuia sa pui poza aia in care am iesit groazniccc…?

    Va pup,
    Ovi

  2. Pai, daca tot comenteaza toata lumea, eu de ce nu as face acest lucru? 😉

    pt. Ovi : nu te mai plange atat ca nici eu nu ma plang si arat muuult mai jalnic decat tine

    restul sunt comentarii la post:
    Nu tot ce zboara se mananca … a se citi: nici la Viena nu umbla cainii cu covrigi in coada. De fapt, nicaieri.
    Faptul ca in alte locuri e curatenie, ordine etc se datoreaza tot oamenilor. Inseamna doar ca acei oameni au stiut cum sa faca si sa pastreze aceste lucruri. Din pacate, mentalitatea conationalilor nostri nu e de aceasta maniera. Noi preferam sa-i lasam pe altii sa faca ceva pentru noi si apoi sa ne plangem ca ne merge rau … In plus, preferam sa distrugem decat sa construim ceva …
    Adevarat spunea cineva: „avem o tara foarte frumoasa…pacat ca e locuita”.
    Si va asigur, din proprie experienta, ca e foarte frumoasa! Incercati sa o vizitati inainte de a arunca cu noroi in ea (nu, nu sunt deloc nationalist).
    Mda… Robert are dreptate: nu am inteles niciodata unde ne tot grabim, noi, romanii? Si de ce am uitat sa zambim ?
    In concluzie, mie nu mi-e ciuda ca m-am nascut aici … frumusetea unui loc e data de oamenii din acel loc … si consider ca am suficienti oameni de calitate in jurul meu astfel incat sa nu-mi para rau ca m-am nascut si ca traiesc aici.
    P.S. Totusi prea multa ordine poate deveni obositoare la un moment dat 😉

  3. Superb comentariul tau, gandim la fel, frumusetea unui loc este data si de oamenii acelui loc. Si pe mine ma framinta intrebarea asta existentiala pusa de Robert:unde se grabesc oamenii astia ? Si de ce a disparut zambetul de pe fata romanilor ?
    In rest, ce sa mai spun, poate avem pretentii prea mari de la conationalii nostrii, nu uitati ca vienezii au fost educati 300 ani pina sa ajuga la stadiul de azi !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here