Acasă Una alta Poveste de toamna

Poveste de toamna

476
2

Octombrie

Week-end la Brasov. Pe drum simt o nerabdare de a ajunge ce ma face sa apas mai tare pe acceleratie. Dar… am noroc caci ingerul meu ma pazeste… Drumul a fost ok. Prin munti toamna isi arata deja din plin frumusetea. Padurea are mii de culori. Frunzele cad pe drum.

Ploaie de frunze de toamna… si soare…
…si simt cum ma cuprinde o pace in suflet…
Seara… vineri… Brasov…

M-am plimbat pe la poalele Tampei… zidurile de sud-est ale cetatii vechi sunt luminate… si pe jos sunt frunze… si pasi… si vant… si e toamna… Doamne cat e de frumoasa lumea asta in care traim… de ce nu avem ochi pentru ea mereu?…

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

O noua zi, tot a lunii octombrie, al acestui an de gratie

Sambata… ies iar sa ma plimb pe acelasi drum ca si aseara… simt in suflet caldura…  Am primit un mesaj care ma intreaba cum e in Brasov. Ii raspund: E soare si e senin… Azi mi-am umplut inima de toamna… E bine…

Si chiar asa e… Mi s-a umplut inima de toamna… sper sa nu mai plece… sau sa plece cat mai tarziu… Si ce frumos e Brasovul in toamna… il regasesc mai frumos… mai vesel… cred ca ma astepta pe mine…

Stiu, stiu ca e egoist ce spun dar Brasovul s-a imbracat in haine de toamna pentru mine… si e secretul nostru… doar al nostru. Si eu ii multumesc pentru asta, de aceea o sa ii pastrez un loc special in inima mea… va avea sertarasul lui si nu voi uita sa-l mai deschid din timp in timp… asa ca… cel putin cat voi trai eu, Brasovule nu vei fi uitat…

Prin Piata Sfatului agitatie mare, multa lume se plimba… vad multe zambete in jur si asta ma bucura. Doi copii se joaca stand pe jos in piata. Cata inocenta. Oare de ce pierdem aceasta inocenta?!! Oare de ce nu ne invata la scoala cum sa pastram inocenta copilariei?? Cu ce ma ajuta pe mine acum ca stiu cum sa extrag radicalul dintr-un numar sau sa calculez integrale?… Simplu. Nu ma ajuta, nu ma ajuta deloc. Daca as fi stiut cum sa-mi pastrez inocenta nu as mai alerga acum disperat cautand-o la fiecare colt de strada. Si cu cat o caut mai mult cu atat se ascunde mai tare.

Dar sa stii… ca sunt incapatanat… chiar daca te ascunzi de mine… eu nu voi obosi sa te caut…

O mama cu un copil se aseaza pe o banca in fata mea. Mananca inghetata. Mama isi priveste calm puiul. Vrea sa il protejeze cu privirea ei. Ma gandesc… e bine sa fii mama… probabil ca asa recapeti o parte din copilarie… din inocenta…

Vreau sa ma asez… pe marginea unei fantani dar imi dau seama ca incurc poza unor tineri… asa ca ma ridic. Ea aseaza camera… el sta jos cuminte si asteapta… se aseaza si ea langa el… Gata… poza a fost facuta. O noua particica de viata intiparita pentru eternitate… ce minune sunt pozele… cel putin asa le gasesc eu… Sa poti surprinde o clipa… ba chiar mai mult… sa poti surprinde o clipa de viata…

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Acelasi an, aceeasi toamna, desigur… o noua zi

…si incepe sa se auda sunet de trompeta… se intoarce regele la castel…. Si nu… nu e o fantezie a mintii mele… chiar e adevarat… unul dintre angajati se repede catre poarta isi pune repede pe cap coiful, lancea si scutul in maini si se posteaza in fata portii ce se inchide…

Si uite ca se apropie cortegiul regal… da, chiar asa… acum inteleg… o pereche de tineri casatoriti si cu nuntasii se apropie de poarta cetatii… paznicul le ureaza bun venit, dar… pentru ca portile sa se deschida trebuie sa bata in poarta si sa rosteasca parola… asa e obiceiul la fiece cetate, spune el… mirele isi incearca norocul… „Casatorie”… Nu… nu e asta parola… mai trebuie sa incerce o data… nici a doua oara nu reuseste… paznicul il avertizeaza ca daca nici a treia oara nu va spune parola corecta vor trebui sa inconjoare cetatea de trei ori si abia apoi sa incerce din nou… vine si al treilea gong in poarta si parola „Cristi si Alina”… da… se pare ca de data asta parola e corecta… caci poarta se deschide si ii primeste inauntru pe nuntasi…

…am zambit gandindu-ma la tinerii regi… si la casnicia peste care urmau sa „domneasca”… sa le fie casa de piatra… si sa reziste precum cetatuia Brasovului… amin.

Am ajuns in casa putin obosit fizic dupa un maraton de o zi de plimbare… dar ma simt foarte bine.
Merg sa ma culc. Maine e o noua zi de servici…

Noapte buna Brasov! Noapte buna Toamna!! Sa nu ma uiti….

2 COMENTARII

  1. Toamna…http://www.youtube.com/watch?v=DLr1oWjIC44, e anotimpul in care investesti cele mai multe sperante.(si nu pentru ca incepe scoala)
    Se pare ca sunt o adevarata pasiune pentru tine plimbarile in natura si admiratul oamenilor,alaturi de darkq bineinteles.
    Este de apreciat. Ar fi o idee ca fiecare sa-si argumenteze motivele pentru care o anumita luna le trezeste mai mult interes fata de celelalte…

  2. Frumos!
    Locuind la un moment dat langa parc, ma strecuram din cand in cand acolo, pe o banca mai retrasa sa privesc lumea, copacii, animalele. Aveam un sentiment de liniste si de contopire la univers, greu de explicat. Era palcut sa vezii puii de om tinuti de mana de vreun bunic, cuplurile varstinice care isi cerebrau in fiecare moment iubirea de-o viata, tineri veseli, ciripit de pasari, susurul apei. Divin! Parca in parc era o alta lume, lipsita de griji si de nevoi.

    Toamna ofera un tablou spectaculos, insa nu e pe placul meu. Spre sfarsit, e trista si lipsita de viata. Mie imi place verdele, lumina, zvacnirea vietii. De aceea prefer primavara, cand totul renaste sub caldura firava a soarelui. Parca si oamenii sunt mai buni primavara. Pentru mine asta e anotimpul sperantelor !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here