Acasă Una alta Mie nu mi-e frică să-i spun că-l iubesc! (4)

Mie nu mi-e frică să-i spun că-l iubesc! (4)

293
5

… Revenit în țară, eram pregătit s-o iau de la capăt. Începusem o relație cu o fostă colegă de liceu, pe care o știam de peste 7 ani de zile. Dar pe cine mințeam eu? Nu mi-era nicidecum bine! Ea, săraca, mă iubea nebunește! Eu… pf… eu nu cred că mai iubeam pe cineva…

Undeva pe la sfârșitul verii anului trecut, prietena fratelui meu (v-o mai aduceți aminte?) mă contactase pentru a-mi propune participarea la un proiect european. Era ceva legat de o activitate artistică într-o țară din vestul Europei. Neavând prea multe de făcut pe atunci, am acceptat degrabă. Urma să ne întâlnim întreaga echipă (aflasem ulterior că aveam să fim 6 persoane în echipă) la biroul ei, pentru a stabili detalii legate de transport, documente și, desigur, programul pe care trebuia să-l prezentăm.

Acestea fiind stabilite, venise momentul în care să-mi cunosc colegii de echipă: 3 fete – prietena fratelui meu și încă două tipe de liceu și 2 băieți: eu și… DA!!! el, băiatul pe care-l cunoscusem cu vreo 3 ani de zile în urmă, la acea aniversare.

Pf… bătaie de cap de-acuma! Sângele îmi clocotea în vene, melanjul de sentimente era ca la el acasă înăuntrul meu, iar relația mea… stătea pe muuulte semne de întrebare. Nu era vorba c-aș fi renunțat așa de ușor la prietena mea, dar ce avea să urmeze dacă aș fi reintrat în vorbă cu acel băiat?

Ajunși în țara cu pricina, aflasem cu stupoare că organizatorii proiectului nu-și propuneau doar să facă o înșiruire de reprezentații artistice, ci să și schimbe părerea comunității locale în legătură cu… PAM-PAM! lumea gay!!! 🙂 Fetele păreau destul de bulversate de schimbările acelea, dar eu și, spre mirarea mea, el, n-aveam nicio problemă. După prima zi, intrasem în miezul problemei și deja participam la discuții cu diferiți sociologi și psihologi despre ce înseamnă să fii gay sau să ai în comunitatea ta persoane de această orientare sexuală.

Trebuie să vă mărturisesc că acolo mă simțeam în largul meu! Aveam noi amici din Spania, Portugalia, Italia, Franța și Bulgaria cu care dezbăteam subiectul. Mi-am permis de nenumărate ori să fac niște „glumițe” cum că eu și colegul meu de echipă am fi homosexuali și că am fi un cuplu, iar el, spre mirarea mea, din nou, n-avea nimic de comentat. Îmi amintesc că eram odată cu el în cameră, schimbându-ne pentru programul nostru artistic, iar o tipă portugheză a intrat peste noi. Ea și-a cerut scuze, bineînteles, când ne-a zărit pe amândoi în boxeri, dar eu, cu aceeași tentă de glumă, îi spusei în engleză (traduc): Ah, nu e nimic… oricum noi suntem gay! și afișasem un zâmbet de genul „eu glumesc, tu ia-mă-n serios”. Eh, nici de această dată, el n-avusese nimic de obiectat…

Timpul se scurgea, iar eu eram tot mai pregătit să-i mărturisesc pasiunea pe care mi-o făcusem pentru el. Vorbisem cu niște fete de-acolo și le spusesem întreaga poveste. Ele mai mult m-au bulversat decât să mă ajute: ba una îmi spunea să-l iau deoparte și să-i spun (asta în seara în care am avut o petrecere interculturală și el era amețit bine – de-aici puteam scăpa ușor în cazul unui eșec, motivând că eram beat și nu știam ce vorbeam), ba alta îmi sugera să aștept să mă întorc acasă, să văd cum stau lucrurile și, pe urmă, să iau o decizie.

În ultima seară petrecută acolo, am ieșit împreună cu el să facem câteva cumpărături pentru acasă. Cum ne plimbam noi prin hypermarket, i-am propus să cumpărăm niște beri și să stăm pe terasa hotelului în seara respectivă, renunțând la a merge în club cu ceilalți. El a acceptat. Mi-amintesc și-acum zâmbetul lui malefic și discret, urmat de niște vorbe șoptite: „dar ai ceva să-mi spui?”. DA!, aveam multe să-i spun, dar nu știam cum să încep.

Credeți că am mai apucat să stăm de vorbă în seara aceea? Pe naiba… ceilalți participanți s-au hotărât, până la urmă, să ce? Să rămână pe terasa hotelului, pentru a sta la taclale, așa, ca pe finalul proiectului. Iar eu… eu dădusem iar înapoi! N-am mai băut nicio bere, nu-mi mai ardea de nimic. Părea că lucrurile aveau să meargă extrem de bine, dar parcă ceva tot împiedica să se întâmple ce voiam eu să se întâmple.

Și iarăși rămăsesem cu inima-ndoită și cu o mulțime de cuvinte pentru el… Dar, de data asta, nu mă mai despărțeau decât vreo 3 zile de momentul în care aveam să mă mărturisesc lui!

— TO BE CONTINUED —

5 COMENTARII

  1. @Adi =)))))) DA!

    @Julius
    Nici nu stiu ce sa iti spun, in ideea ca nu am de ce sa iti felicit experientele.Am sa te felicit pentru curajul de a impartasi ceva din viata ta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here