Acasă Una alta Inițierea….

Inițierea….

465
2

Good evening!

După titlu aţi spune că sunt vreo prospătură, însă nu e aşa… sunt şi eu încă un gay ce a aterizat aici la îndrumarea cuiva (momentan) drag… Şi m-am simţit bine citind articolele de aici şi am zis că ar fi ok sa încep şi eu să îmi etalez talentul de scriitor prăfuit.

Ce vă pot spune despre mine e că pentru moment mă simt gol, trist şi simt că eu nu sunt eu, că nu sunt în locul potrivit. Probabil multi v-ați găsit (trezit) în anumite locuri unde aparent vă place. Însă, după o vreme, ajungi să iţi fie dor de casă şi scârbă de locul în care te afli.

Eu, după 110 săptămâni de depărtare și 2 concedii, am ajuns la capătul răbdării și am decis că nu mai trebuie să suport ceva ce eu mi-am propus să fac și să suport. Niște riscuri pe care eu mi le-am asumat și despre  care  am zis că o să fie o floare la ureche.

Nu e deloc uşor să fii departe de casă, e destul de greu – şi melancolia te omoară,  mai ales dacă eşti unul ce efectiv moare după ACASĂ.

Îmi e dor de nopţile de vară când eu şi cu toanta de Vipera (A. blonda) mergeam prin oraşul pustiu şi sufocat de căldură, desculți pe „marile aleei” ale orașului nostru – oraş despre care, de altfel, mai nimeni nu ştie unde e şi că există…
Îmi e dor de nopţile când îl așteptam pe el la geam și mă uitam când în stânga, când în dreapta și parcă nu mai venea, cum parca mașina departe de bloc și venea pe jos, urca cu becul stins din pricina vecinelor mele curioase și dimineața pleca înainte ca soarele să își arunce primele raze de soare peste patul în care abia petrecusem câteva momente de clipe fierbinți.

Îmi aduc aminte cum dimineața la 6 și ceva mă duceam în capătul străzii să îmi cumpăr țigări, că de obicei rămâneam fără cam în zilele în care sufeream de insomnii 🙂 și, până să trec pe partea cealaltă, îmi aruncam ochii la doamna ce vindea ziare şi o salutam mereu. Nu știam cum se numește și nu cred ca ea știa cum mă cheamă, însă noi mereu ne salutam și ne întrebam de sănătate. Ciudat însă: îmi lipsește chestia asta. Îmi lipsesc multe și cred că am să mă opresc aici, e momentul de a boci puțin și, dacă va place, o să mai scriu. 🙂

Acum ma duc sa fumez o țigare în Parcaria di Barsi, după aia o sa dau o fuga pana la magazinul deschis veșnic și o sa ma duc mâine sa îmi bag văzduh în roţile de la bicicletă.

B`bye!

2 COMENTARII

  1. Să înțeleg că ești în Italia acum? Pentru că vrei să faci rost de bani? Cred că ai fi putut dezvolta mai mult povestea. 🙂

    Bun venit!

  2. Queenditch, multumesc de primire, insa nu cred ca e asa de important daca stau in Italia, Franta sau mai stiu eu ce tara…Cred ca cel mai mult conteaza ca imi e dor de tara mea, indiferent cum e ea sau nu, cu zapada sau nu. Iar faptul ca am plecat ca sa fac bani, e logic, de ce as mai fii plecat?E logic ca intr-o Romanie ca a noastra, la momentul actual eu, am slabe sanse sa imi indeplinesc visele, si asa ca am decis ca o perioada destul de mica de timp sa ma sacrific, si spre fericire un vis l-am implinit si poate e cel mai important. Restul vin de la sine. O sa dezvolt povestea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here