We didn’t come for money

You can’t stop my voice ’cause
You dont own my life ~

In primul rand buna tututor si ma bucur ca am facut parte din aceasta comunitate cat de putin si sper ca pe viitor totul se va aranja de la sine pentru toata lumea. Fiind ultimul meu articol e singurul articol in care pot spune absolut ceea ce e nevoie, sau cel putin incerc.

O zi, doua zile, o saptamana, o luna, o vara, dar toate trec pana la urma… trec peste noi si prin noi si ce scop toate acestea?

Pentru unii inseamna experienta, pentru unii iubire, pentru altii munca, iar pentru mine? Nimic…  Sunt doar eu, cel care asteapta prea multe, care cere prea multe de unde nu exista… Cu forta nu poti obtine nimic si totusi a meritat sa incerc. Fiecare esec este o lectie. Incercam din nou. Actiune!

Dupa cum spune si titlul, acest articol se refera la acea perioada in care te simti singur , in care totul parca e  impotriva ta , lupti singur cu frica ce te inconjoara de tot ce e nou, orb de tot ceea ce se intampla in jurul tau si totusi traiesti si asta e un mare lucru. Trebuie sa iti gasesti si acel ceva pentru care trebuie sa o faci…

Ganduri peste ganduri si minciuni peste minciuni asta face o persoana ca doar pana la urma… fiecare stie ce inseamna o “persoana”.

Oare de ce e asa greu sa fii gay sau cel putin sa pretinzi asta pentru ca si asa cred ca o sa mor fara sa stiu. Intr-o societate in care esti convins ca nimeni nu mai e ca tine, nimeni nu incearca sa accepte asta si… mai rau… spun lucruri fara ca macar sa isi poate sustina ideea.  Se pune cineva “normal” vreodata in locul nostru ? Toti cautam ceea cele mai inalte standarde si cea mai mica abatere de la ele e considerata eroare de “fabricatie” .

Toti sunt buni la vorbit si la presupus , dar pana nu o traiesti pe pielea ta sunt doar vorbe, vorbe grele… , lovituri peste aceasi rana, glume pe seama noastra la care suntem supusi sa radem si pe care trebuie sa le inghitim.

Dar totusi ii iubesti pe cei aproape tie care poate nu stiu despre tine nimic, care ar deveni straini la auzul vestii ca “Dragi prieteni, sunt gay” si totusi pe care nu vrei sa ii ranesti si pe care pentru toate amintirile ii iubesti fara a astepta ceva de la ei…

Dar asta este, asa esti si nu prea  ai ce face… orice incercare e in zadar, dar cea mai mare victorie e sa te accepti pe tine insuti si sa le arati celor din jur ca nu conteaza orientarea fiecaruia si conteaza cine esti TU, ca persoana.

Totul se rezuma la a vedea perfectiunea din orice lucru imperfect. Ea exista, trebuie sa deschidem ochii larg, sa traim fiecare clipa si sa nu regretam nimic.

Tocmai ce am citit acum cateva ore dupa o cautare pe google ca “homosexualitate e un comportament sexual care nu implica iubire/dragoste” [Whatever], asta m-a facut sa ma intreb… oare chiar asa este? Nu stiu acest raspuns. Intrebarile fara raspuns, mii la numar, intrebari scrise cu “metal viu”, care alearga in mintea tuturor si se pierd, dar care conteaza, care intr-un mic sau intr-un mare fel ne-au infectat, dar care nu au reusit sa ne schimbe. Tot noi suntem, mai buni sau mai rai ca inainte, cu mai multa experienta, mai puternici .

Desi pana acum eu sunt convins ca multi privesc acest lucru doar ca pe un comportament sexual.

Sunt zile in care totul e un mare nimic,  un amestec de melancolie in toate culorile pe care de fiecare data cand o ia te simti alta persoana, o stare de visare eterna. Frica de a fi  inchis in propria cutia fara pic de lumina unde te lovesti de fiecare perete, dar pe care cu cat incerci sa o deschizi  cu atat de afunzi mai greu, sau nopti  in care pui si simplu stai cu capul pe genunchi si timpul sta in loc, iar mintea iti este goala precum in vid.

Asa ajungi ca timpul sa treaca pe langa tine, iar tu nu iti dai seama, sa simti ca traiesti acelasi sac de ganduri zi de zi pana cand totul dispare si apoi sa te trezesti cand e prea tarziu. Sa traiesti in acest fel, impotriva ta, sa nu simti nimic pentru nimeni si toate persoanele sa iti provoace rau, sa nu ai libertatea de care ai nevoie in exprimare.

Si cand te gandesti ca unii isi traiesc viata fara sa le pese de consecinte , fara sa le pese de sentimente.

Aceste lucruri te schimba, te fac rece si crud, te fac sa zambesti cu un zambet atat de fals si te fac sa spui lucruri atat de intense fara ca macar sa iti pese de altii, faci lucruri stupide, te invarti in cerc in fiecare zi, o iei de la capat pana cand nu mai poti, pana cand pur si simplu cedezi si izbucnesti intr-o furie in care nu o poti stapani.

Toate aceastea te fac slab, slabiciunea pe care noi o uram si pe care o mascam cel mai mult ridicand ziduri in jurul nostru pe care nimeni nu va mai putea sa le darame, noi insine suntem dusmanii nostri care ii punem la zid pe altii fara sa ne privim intai pe noi insine.

Eu mi-am propus o schimbare, voi incearca cat de mult sa ma schimb din aceste ganduri vicioase in care totul e in ceata, in care nimic nu conteaza si nimic nu are vreun pret. Trebuie sa fac asta pentru mine, o schimbare e bine venita, dar foarte palpitanta. O singura greseala si devii o alta persoana, dar simt ca am nevoie de acest lucru, am nevoie de esecuri si victorii, am nevoie de libertate.

Dragoste? Ce e asta? Se poate manca ?

Viata trebuie traita asa cum e ea cu bune si cu rele care te lovesc si de ridica , care te arunca si ta aduc inapoi. Karma echilibreaza totul si totul tine de tine .

Toti stim ca “You live only once” si nu merita ca aceste lucruri sa te abata de la drumul tau. Trebuie sa traim cum putem, sa avem viata pe care ne dorim sa o avem si nimic sa nu ne stea in cale. Fiecare suntem oameni , fiecare meritam o sansa sa aratam ce putem. Ceea ce conteaza esta sa o facem. Ca totul sa mearga cum vrem noi mai intai trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi insine si tot ceea ce e in jurul nostru. We are who we are.

I am tired feeling like I’m fucking crazy.

Aceste bariere pe care toti le ridicam in jurul nostru trebuie distruse din interior, noi suntem cei care trebuie si cei care putem sa facem acest pas. Un risc trebuie asumat de cineva, de cineva care are puterea de a face asta sau care se raneste incercand si care se ridica si o face din nou. Nu avem nimic de pierdut.

Desi timpul meu pe DarkQ a fost unul relativ foarte scurt imi pare rau pentru asta, dar sunt indemnat la aceasta schimbare, o noua persoana trebuie sa revina pe culmile gloriei,  trebuie acceptata asa cum este sau respinsa pentru ceea ce a devenit, dar pe care nimic nu o va mai rani. Tin neaparat sa va multumesc absolut tuturor celor care au avut articole minunate, comentarii exceptionale care au reusit sa imi schimbe catusi de putin viziunea.

E ultimul articol pe aceste plaiuri,(playcuboys) vreau un  nou inceput, un nou inceput cu mai putina tacere, un capitol cu multa actiune. Pagina trebuia intoarsa si trecutul doar amintit, nicidecum retrait.

Acesta sunt eu, cel care a incercat, a vazut ,a auzit lucruri pe care poate nu ar fi trebuit,  a suferit, a fost fericit uneori, dar care nu regreta nimic si acum vrea mai mult, vreau totul mai sus de limita disponibila. Viata e rea, am invatat asta, m-am obisnuit cu ea si sunt convins ca totul va deveni mai rau, dar speranta exista. Nu m-am indoit si nu o sa ma indoiesc niciodata de asta. Speranta moare ultima.

Multi dintre noi sunt doar monstri, multi au devenit, multi s-au schimbat si multi vor urma. Desi schimbarea doare, tutoror ne e frica de nou, dar el trebuie imbratisat asa cum e. Daca raul te incojoara lasa-l sa te doboare, dar nu uita sa ridici pentru ca se poate. Asta sta in mainile noastre.

Cu aceasta inchei acest articol si imi dau demisia de visator innascut si imi depun CV-ul la alta firma,  desi au mai fost cateva lucruri de precizat, cortina se ridica, show-ul s-a terminat si lumina invadeaza sala de spectacol, toti pleaca acasa cu un gust amar ca atunci cand vezi un film prost  pe care promiti sa nu il mai vezi.

Toate cele bune,  putere, noroc, multe iubire si curaj.

Doresc pentru cei care au citit acest articol sa asculte aceasta melodia, ca un ultim soundtrack pentru acest cliché. O melodie extrem de sugestiva poate chiar putin ofensiva.

http://www.youtube.com/watch?v=lxhjHz9FYQE