Acasă Stiri Concurs de fotografie, „De mână, la fel”, premiu de 1000 RON

Concurs de fotografie, „De mână, la fel”, premiu de 1000 RON

225
25
De mânuță...

Luuume, lume… țin să vă anunț că azi a luat stat un concurs de fotografie intitulat sugestiv „De mână, la fel” care are ca obiectiv pe de-oparte, sprijinirea persoanelor de același sex care simt nevoia de a-și manifesta afecțiunea în public iar pe de altă parte, conștientizarea publicului, că și noi, homosexualii, avem (uneori) dorința de a ne manifesta afecțiunea, prin acest gest banal (ținutul de mână), în public.

Știm foarte bine că una din marile of-uri cu care încearcă să ne pună la zid publicul autoproclamat „normal”, este frica conform căreia pământul se va despica, potopul va veni și munții vor erupe dacă două persoane de același sex s-ar comporta în public exact ca și heterosexualii.

Am impresia că heterosexualii tind să creadă că noi, gay-ii, avem o dorință nestăvilită de a ne poziționa strategic în locurile publice și de a da lecții de Kama Sutra, ceea ce este cât se poate de greșit. În schimb, da, uneori este stânjenitor să mergi pe stradă lângă o persoană de același sex la care ții și să te simți ca într-o celulă imaginară, gândul fiindu-ți încătușat de „nu putem, ne vede lumea!”.

Acum câteva zile mă plimbam cu cineva și la un moment dat ne-am pus pe o bancă. Cel cu care eram, s-a întins pe bancă și și-a așezat capul pe piciorul meu drept. N-am avut absolut nicio trăire, nu m-am simțit nicio clipă că aș face ceva anormal. Zâmbetele neobișnuite ale unor trecători m-au făcut într-un final să vreau să mă ridic.

Dar să revin la concurs. Acesta a început azi și va dura exact o lună (28 iunie) fiind initiat de echipa de voluntari din Timisoara ai Asociatiei LGBTeam (despre această asociație nu se pot spune multe, a luat naștere prin 2006, conducerea s-a schimbat, activitate nu a avut… încă), in cadrul programului “Eu sunt! Tu?”. Concursul are si un site de prezentare [pe care îl puteți accesa aici] prin intermediul căruia se fac înscrierile și respectiv upload-ul pozelor.

Afișul concursului

O mică observație: nu știu cine a făcut afișul concursului însă culoarea „de”-ului și „la”-ului este total neinspirată. Background-ul trebuie să fie negru, nu gri închis, și albul putea fi folosit cu curaj în loc de negrul actual. În fine, nu e stress.

Hai să vedem cum se face. În primul rând se accesează site-ul concursului. Sus, se dă click pe Înscriere.

Pasul 1

În partea stângă a site-ului, se va deschide un formular de înscriere prin intermediul căruia se urcă și fotografia.

Pasul 2

La final, vă va fi afișat un mesaj de confirmare (o mică notă organizatorilor… mesajului de confirmare îi lipsește un „să vă”).

Pasul 3

Ca orice concurs si acesta are un regulament, accesibil aici.

Hai să fac și un mic rezumat al condițiilor de participare:

1. Tre’ să ai peste 18 ani.
2. Poți participa cu maxim două poze (din nefericire trebuie să completezi formularul mai sus descris de două ori).
3. Rezoluția minimă acceptată este de 1600×1200 pixeli (mare atenție aici, da?)
4. Poza trebuie să fie în format JPEG.
5. Nu se accepta prelucrari, ca de exemplu persoane sau obiecte puse artificial in cadru, blur-uri artificiale (adică, nu poți să iei unu’ de pe Sean Cody și să-l pui lângă tine în poză)
6. Se acceptă mici retușări (contrast, luminozitate, astuparea unui coș… etc).
7. Fiecare concurent trebuie să aibă drepturi de autor pe poza cu care participă (adică nu pot io lua o poza de pe net cu doi tipi și să particip cu ea, trebe’ ca io să fiu în poză, da?)
8. Nu au voie sa participe organizatorii, rudele acestora.

Mare atenție mare: fotografiile inscrise in concurs devin proprietarea organizatorului si sponsorului si acestea vor putea fi folosite si publicate integral sau partial, in orice fel de materiale in format digital si/sau tiparit, fara niciun fel de plata. Adicătelea, pozele pot apărea pe diverse site-uri, expoziții foto, Facebook etc fără a vi se cere acordul în prealabil. Deci, a-ți fost informați, nu vă pișați pe voi după concurs că îi dați în judecată și alte bălării.

După cele 30 de zile de concurs, un juriu de specialitate va alege poza câștigătoare să autorul acesteia va primi 1000 RON.

Bun. Așadar, caută pe cineva care știe să facă câta’ poze, ieși într-un loc public (bănuiesc că poate fi și parc, nu trebuie taman în centru’ centrului dar nici n-aș recomanda să faceți poze în casă… că nu asta e ideea), țineți partenerul de mână și pune mâna pe cei 1000 de RON puși la bătaie.

Ideea concursului e una faină, zic eu, însă mi-ar plăcea să discutăm puțin pe tema ei. Tu, ai participa? Dacă da, de ce și dacă nu, de ce nu?

P.S. Acest post NU ESTE sponsorizat, în totală deplinătate a facultăților mintale (cât mai este și din aia) și nesilit de nimeni am scris acest post. 🙂

Articolul precedentIo zic că Suedia merita să câștige
Articolul următorPuterea mass-mediei și îndoctrinarea…
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

25 COMENTARII

  1. Aș fi participat cu placere la concurs…daca stiam si eu in ce mod va fi folosita fotografia mea in caz ca eu castig concursul…asa, nu mi se par acceptabili termenii (si chiar nu am nicio problema cu „afisarea” in public).

    Daca as sti clar ca na…apare pe DarkQ, Angelicuss, LGBTeam si mai stiu eu ce site-uri…da.

  2. Non_Lose, păi nah, așa e la orice concurs.

    Și e „fotografiile inscrise in concurs devin proprietarea organizatorului si sponsorului” (organizatorul este Zoltan Korodi, al căruia este de fapt LGBTeam-ul… iar sponsorul este PSI, după cum reiese din regulament, punctul 5. Zoli lucrează și la PSI. Deci, e un fel de colaborare, ceva proiect, din câte mi-o zis Zoli).

    Da de ce ai avea o problemă dacă ti-ar apărea poza la o expoziție foto, din… Unirii, să zicem (bine, zic și io așa, nu știu, dar așa ca principiu)?

  3. Nu as avea o problema daca ar fi expusa in Unirii, as avea o problema daca apare cumva prin vreun ziar, o revista, o emisiune, o nu-stiu-ce….adica la ochii parintilor (evident, nu sunt out)…de restul chiar nu ma intereseaza 😛

    De-asta as vrea sa stiu clar ce si cum..

    • Noah, asta nu știu. Deși mă îndoiesc că vor apărea în ziare, reviste sau emisiuni. Io pariez pe diverse expozitii tematice, site-uri, Facebook… din astea.

  4. Premiul de 1000 de ron este extraordinar de mic pentru așa ceva chiar și în România. Eu aș avea idei multe dar pentru 1000 de lei nici nu merită, din punctul meu de vedere, să te expui public chiar dacă ești out și toți cei din jurul tău știu asta pentru că într-o țară ca România cu un procent de homofobie ieșită din comun dacă într-o anumită zii îți pierzi jobul sau vrei să aplici pentru un job și te caută cum se face mai nou pe GOOGLE, și pierzi un post super fain doar pentru că ești gay afișat. Atunci o să te dai cu capul de pereși de O MIE DE RON. Ar merita făcut pe gratis pentru o campanie sponsorizată pe plan internațional.

    Asta este părerea mea și mă bucur, Robert că ai deschis această discuție.

    • 1After, Adi (+ restu’ de 97%)

      de fapt aici vroiam sa ajunga discutia.

      Faza e în felul următor:

      spunem că vrem mai mult, că trăim într-o țară homofobă, că n-avem drepturi dar când vine vorba de arătat că noi de fapt existăm și că homosexualitatea din România nu e făcută din 3 travestite și Naomi… ne e frică. Chestie pe care o înțeleg.

      Am vorbit de țâșpe mii de ori de căsătorii, de adopții, am făcut scenarii cu Viorel și Mitică (sau cum era c-am uitat), ce bine ar fi, ce frumos ar fi… etc. Dar dacă noi, cei care zicem că putem și că avem mansarda cât de cât cârpită… dăm mereu și mereu un pas în spate și ne ascundem ca șoriceii în vizuină… cine o să schimbe vreodată ceva? Pedofilii? Prostituații? Proxeneții? Cei care fac parcu’ și-și lasă numerele de telefon în toaletele publice? Cine?

      Ar putea fi vreodată, ever, vreun event oarecare, cu un dram de vizibilitate, la care noi, homosexualii români, să ieșim în față și să ne asumăm ceea ce suntem de fapt?

      Ne uităm mereu cu jind la cei „de dincolo”, dăm share la poze cu bărbați care au înfiat un copil sau se țin de mână pe stradă fără a le păsa de cei din jur, dăm cu copy/paste citate care mai de care mai șmechere despre faptul că nu contează cum suntem, dăm cu pumnii în religie că este împotriva noastră… DAR toate astea din spatele calculatorului.

      E trist. Acu’ pe bune.

  5. Sunt total de acord cu nenea de sus.
    Lasand la o parte premiul (modic, simbolic sau acceptabil), nu mi se pare corect ca fotofrafiile sa apara pe oriunde se poate, in permanenta, cu orice ocazie sa se foloseasca oricine de ele. Eu asta am inteles, ca orice fotografie, chit ca e castigatoare sau nu, devine proprietatea cuiva.

    Deja nu il mai consider un concurs de frumos, ci o modalitate de a face o mica „baza de date” care vezi-Doamne pe viitor va influenta opinia publica. Parca si vad la emisiunile de cancan : „Soc! Comunitatea gay din Romania isi arata fata, veti fi surprinzi cat de multi sunt!” Lol. Stiu, nu as fi un bun jurnalist de cancan. Cu un asa titlu n-as atrage nici antipatia Scarbei de Dreapta Extrema sau cum s-o numi. Pac.

  6. Eu ar trebui să fiu ultimul care să-mi dau cu părerea dar o sumedenie de poze cu gay ținându-se de mână dar întorși cu spatele ar fi ceva simbolic și adevărat, nu?

  7. I agree ok intra in posesia celor care organizeaza, insa iti cer o anumita dimensiune, clar ca vor sa fie pt tipar, si din astea, ceea ce mi se pare ciudat e ca nu au mentionat unde se folosesc… Poate vor sa faca niste Almanahe cu poze, iltustrand homosexualii din Romania tinandu-se de mana.

    Personal nu particip si sunt ferm convins ca datorita regulamentului nu vor participa multi, eventual doar Naomy; citand o cunostinta comuna 🙂

    Robert nu ai dreptate, la orice concurs de fotografie, este specificata locatia unde vor aparea pozele si nici organizatorul si nici nimeni etic nu le poate folosii fara un acord inscris al persoanelor expuse, in conformitatea cu legea de la noi!

  8. Păi pentru că eu de expemplu vreau să mi se acorde acest drept fără să trebuiască să îmi fac poze marca GAY. Pentru că nici heterosexualii nu au trebuit să își facă poze de mână pentru a avea drepturi. Acum două zile parcă ai postat un articol despre paparazzi. Tu ești out din câte am înțeles dar tot te-a deranjat apariția acelei poze nu pentru că ar afla lumea că ești gay ci pentru modul în care o află. Eu nu vreau drepturi gay, mai exact vreau egalitate în drepturile de cetățean și căderea acestei categorisiri a oamenilor pe baza activitățiilor lor sexuale. În schimb mi-aș pune eu poze cu mine, lucru pe care îl și fac le și spun tuturor celor care mă întreabă despre orientarea mea sexuală.

    Nu înțeleg defapt de ce noi trebuie să ne luptăm pentru a obține ”dreptul la o viață normală ca și gay” când heterosexualii nu au trebuit să se afișeze.

    Prin oraș dacă tipul cu care sunt este out nu mă feresc să mă țin de mână sau să îl sărut dar să îi dau dreptul altcuiva să îmi expună viața sexuală pentru 1000 de lei, NU.
    Dar aste este părerea mea luată ținând cont de principiile mele. Fiecare face ce vrea. Există și eșecuri și ” succesuri” :)))

    • 1After, aia n-o să se întâmple ever de la sine. Ne place sau nu (si chiar nu iau partea cuiva, doar imi stiti parerea…), este meritul celor care au dat din coate (ONG-uri, diverși oameni, inclusiv a blogurile influente de genul DarkQ), așa cum au putut și s-au priceput că nu suntem închiși și snopiți în bătaie că sugem pula. Și asta la nivel mondial că avem UE, drepturile omului, ONG-uri internaționale etc.

      Filozofic vorbind, da, așa este, sunt 100% de acord cu tine, nu trebuie să ne declarăm diferiți că nu suntem. Însă, practic, lucrurile stau (un pic) altfel. Și,din nefericire, nu locuim într-un basm ci într-o cu totul și cu totul altă realitate. Io de exemplu stau de 10 ani cu cineva. Am crescut împreună. Tot ce am făcut, am făcut împreună. Dacă vreunuia dintre noi i se întâmplă ceva, ți se pare corect ca dpdv legal să nu existe nicio formă legală de a ataca în instanță dorința mamei mele sau a mamei lui de a pune mâna pe… ce-a avut copilu’ ei? Mie nu mi se pare corect. Ce să fac? Să mă mut în Spania să îmi iau o cocioabă ca să am cetățenie? Sau?

      Aici, noi nu mai discutăm de concursul ăsta cu poze, vorbim de orice eveniment posibil si imposibil. De câte ori am auzit… „nu mă duc acolo că mă vede lumea”, „nu m-as duce la TV nici tăiat”, „nu merg la Gayfest că mă vede lumea”, etc.

      Faza cu poza era o glumă, amu’ chiar așa n-am ajuns să mă vâneze lumea. Nu de alta dar si-ar pierde vremea. Trebuia să mă întâlnesc cu Non_lose si Gabriel, nu știam exact unde stau, și până să dau de ei mă plimbam prin Piața Unirii unde era o expozitie de chestiuni. Și ei m-or pozat. Am profilul de Facebook, cu poze super explicite, numele meu… n-am nicio treabă. N-as lucra în viața mea într-un loc în care nu m-ar angaja că sunt gay. Nu m-ar merita ăia. Mai bine m-as duce la țară și aș creste porci.

      @Gabriel, da mă, taman în almanahele lu’ Vanghelie o să fie puși gay-ii, asemeni unor circari. Poate or să facă și cărți de colorat pentru copii.

      Nu neg, probabil că era bine dacă se specifica explicit unde anume își asumă dreptul de a folosi fotografiile. Nici nu se poate nega faptul că unii dintre noi depind de banii de la părinți, de un job, de un sef… e drept, însă chiar crezi/credeti că lucrurile merg într-o direcție sau alta de la sine??

      Hai să ne reamintim de Revolta de la Stonewall.

      În SUA Obama e forțat de electorat să vrea să fie pro-gay, în România candidații îs forțați (tot de electorat) să fie anti-gay.

  9. Eu mă gândesc că nu trebuie să contribui la obținerea unor drepturi care nu mă fac mai bun sau mai rău cu nimic de cum sunt eu defapt in realitate și că pot ajuta această comunitate prin a mă comporta normal, ca și un om, că mă sărut cu iubitul meu, să nu mint în legătură cu sexualitatea mea, să mă țin de mână pe stradă cu toate că nu prea sunt genul dar o fac din când în când.

    Oamenii care mă cunocs personal mi-au rămas alături și după ce au aflat că sunt gay pentru că mă comport normal. Prima oară trebuie, zic eu să le arătăm oamenilor că nu suntem diferiți de ei cu absolut nimic decât sexual. Drepturile nu ne-au fost acordate, zi eu, pentru că noi și la parada gay ne afișăm ostentativ și vulgar.

    De exemplu chiar și travestii, transsexualii sau efeminații ( din câți am cunoscut eu) se comportă în 99% din timpul lor normal, fără să exagereze dar când vine vorba de afișat care mai de care să iasă în evideță.

    Din punctul meu de vedere, aș vedea o paradă gay de toată stima atunci când ne-am aduna mai mulți gay, ne-am îmbăca decent chiar și pentru transsexuali sau travesti.
    Dacă vrei să te îmbraci în femeie nu ai decât dar totuși, punețivă puțin în locul spectatorilor de pe lângă paradă, când văd că majoritatea gay-ilor își pițigăiază vocea, își pun cât mai multe brățări sau articole S&M, gesticulează (nu pentru că așa se comportă ei ci pentru că ei văd parada asta ca pe un defilaj și vor cât mai multă atenție), sau travestii dacă ar încerca să se îmbrace ca o femeie decentă, nu cu cizme de lac roșii cu toc de 20 și bustieră semi-transparentă lumea ne-ar privii mai cu alți ochi…

    Oameni heterosexuali care asistă la parade gay nici nu au timp să se gândească la adevăratul motiv pentru care parada are loc ( acela fiind de a ne câștiga anumite drepturi și de a schimba mentalitățile oamenilor) pentru că sunt fascinați de circul în care noi suntem protagoniștii.

    Pentru că noi vrem ca ceilalți să ne accepte așa cum suntem ca oameni nu ca și efeminați, travestii care seamănă cu parașute de pe centură sau bear cu motociclete harley și cătușe și bici.

    Cunosc multe fete hetero care au anumite fantezii incluzând ( bici, piele, latex) dar ei de ce nu se îmbracă așa pe stradă cum facem noi la parada gay?

    Și noi ca oameni, chiar mai mult ca și gay, că suntem niște bârfitori înnăscuți chicotim când trecem pe la Piața Romană lângă McDonald’s și vedem curvulițele cum se îmbracă ca niște ” curvulițe”.

    Ca să mergi la o paradă gay și să îți reprezinți comunitatea pentru obținerea unor drepturi ca și cetățean nu trebuie să ieșim în evidență la modul vulgar și trebuie să le arătăm celorlalți asemănările noastre sociale. De exemplu, pancarde nu 100 cu gay rights ci cu ”Copilul meu/fratele/cel mai bun prieten/etc este gay și îl iubesc”.

    Mulți văd parada gay ca și o paradă de modă exibiționistă, când defapt ea a apărut în trecut ca și un protest, un marș pentru câștigarea dreptulurilor pe care nu le avem.

  10. Că dacă aș știi că Naomi și-ar lua rochie chiar și scurtă dar decentă, eventual o culoare crem și niște pantofi normali nu cizme de lac atunci aș fi foarte ok să apar într-o paradă gay lângă niște oameni normali dar cu preferințe sexuale diferite care sunt acolo pentru o cauză nu pentru că ei sunt cauza. Și reporterii sunt la fel de vinovați într-o paradă gay pentru că pun niște întrebări care mai de care să te facă să pari cât mai penibil.

  11. sa nu imi sariti in cap insa personal gasesc acest concurs imoral. adica e clar ca pe baza reactiei publicului va fi aleasa o poza iar apoi mulsa la nesfarsit – doar a fost cumparata. cat despre poster, mai bine alocau fondului de achiziti %50 si restul la publicitate.

  12. Bine zis, Robert, mi-a placut! Singura problema, e cu explicarea regulamentului. Cand cineva zice ca trebuie sa ai drepturi de autor asupra pozei inteleg ca trebuie sa fie facuta de tine si sa ai acordul subiectilor, nu sa apari tu neaparat. Gresesc ingrozitor?

    In locul in care lucrez se desfasoara niste cursuri si din cand in cand cerem voie participantilor sa-i pozam, in declaratie scriind ca pozele devin proprietatea firmei pentru a le folosi cum crede de cuviinta (la momentul respectiv nu se stie ce se va face exact cu pozele). Imi imaginez cum ar fi ca participantii sa aiba reactii de genul „Aoleu! Dar unde vreti sa le afisati? Daca ma vede mama/angajatorul?”.

    Pana la urma, in general daca nu ti-e rusine de ce faci sau cum arati, nu ai probleme cu pozele. Cu toate astea, organizatorii concursului sunt blamabili pentru ca nu s-au gandit ca gay-ii din Ro sunt speriati de bombe, n-au mentionat cum vor fi folosite pozele si de aceea concursul are de suferit. Altfel, mi se pare o initiativa laudabila, creand o imagine autohtona pentru miscarea pro-gay si dand ocazia intregii comunitati sa participe la crearea ei (pentru a nu se reprosa, ca-s niste unii, activisti straini sau romani, care n-au nicio legatura cu ce se intampla si care actioneaza strict dupa viziunea lor).

    Pentru cei care se gandesc sa participe, nu-i obligatoriu sa ti se vada fata. Dati-o pe artistic, nu trebuie sa faceti poza de buletin (focalizarea si lumina sunt prietenii vostri).

    Acum despre primirea drepturilor in virtutea faptului ca suntem la fel. Da, suna f corect, insa nu asa functioneaza lucrurile. Drepturile, de cand exista ele, au fost primite (mai bine zis luate) in urma luptei  (nu neaparat fizice, desi, regretabil, de cele mai multe ori se ajunge si acolo). Pana si heterosexualii „Cei cu Drepturi din Nastere, de la Dumnezeu” si-au obtinut libertatea de a-si afisa afectiunea in public cand ii taie capul in urma „revolutiei sexuale”. Societatea reactioneaza muuult mai usor in sensul „cui ar trebui sa-i mai luam din drepturi” decat „hai sai dam si aluia drepturi ca e si el om”.

    Despre parada marsul gay cel mult blamat pe site… Ceea ce se intampla la noi poarta numele de mars, nu parada. Si de la fata locului chiar nu pare un circ. Prima data cand am participat ma asteptam sa vad o mare de travestiti si multe panarame (pana atunci imaginile de la tv fiind singurul meu contact cu marsul). Am fost surprins sa vad cati oameni decenti, cate familii, cati oameni pe care ii respect (ca profesionisti) erau (multi procentual, ca nici despre toti participantii luati la un loc nu pot spune ca erau multi). Deci da, eu dau vina pe mass media pt imaginea creata.

    Consider ca marsul serveste bine cel putin unui scop, acela de a anunta ca existam; pentru ca la un eventual referendum pentru a acorda niste drepturi gay-lor, sa nu apara intrebarea „-Credeti in gay? -Nu, maica, dar cred in extraterestrii.”.

    Cei drept, e putin frustrant cand 5 travestiti confisca toata atentia acordata marsului, insa asta e. Prefer asta in locul fobiei gaylor fata de tot ce inseamna efeminat. Pana la urma suntem o miscare, iar daca am fi separati, lor cred ca le-ar fi mult mai greu sa obtina intelegere. Pe cei carora nu le convine imaginea, ii invit sa vina in numar cat mai mare la mars si sa inece cu normalitatea si demnitatea lor micile pete de culoare care nu le convin.

    Iar o parada (cu toate extravagantele: bikeri, s&m, leather, dive) in contextul potrivit are meritul ei. Parada e facuta pentru a sarbatori (libertatea) si ca sa distreze (cand sunt liberi sa fie ei insisi oameni isi permit si putina autoironie). In cazul Romaniei sunt prea putine de sarbatorit pentru a face o parada.

    Ma opresc ca dupa aia spuneti ca vorbeste duhul Irinei Nita prin mine.

  13. Păi mda, cam despre asta e vorba. Uneori, îmi pare rău că tindem să nu vedem lucrurile per total.

    După 5 ani de blogareală în care am avut ocazia, din fericire, să înteracționez cu niște oameni minunați, să citesc păreri, opinii, of-uri etc, mi-am format, fără să tind către acesta în mod voit, o imagine de ansamblu.

    Homosexualitatea, într-adevăr, nu este ghimpe atât de ascuțit precum s-ar crede. Lumii îi este frică, unii nu ies, se închistează, pozează în ceea ce lumea din jur ar vrea să vadă. Putem aborda problematica homosexualității din mai multe unghiuri însă trebuie avută în vedere imaginea de ansamblu.

    Pe de-oparte, da, sunt de acord, eu, ca homosexual, nu mă simt diferit față de nimeni altcineva, nu sunt mai prejos sau mai presus. Sunt om cu bune și rele, ca oricare altul. În acest context, nu am nevoie de reprezentanți, legi scrise special pentru mine, protecție și alte cele. Sunt un cetățean ca oricare altul.

    Pe de altă parte, dat fiind faptul că legile, prin natura lor, au „darul” de a acționa ca o cușcă asupra noastră, recunosc că mi-ar fi plăcut ca niciodată să nu fi exitat o diferențiere din punct de vedere legal bazată pe orientarea sexuală. Mi-ar fi plăcut să ne putem căsători fără să trebuiască zeci de ani de muncă de lămurire, sinucideri, bani cheltuiți, timp pierdut… toate acestea pentru a face oamenii să înțeleagă că nu e bătut nicăieri în cuie că noi, oamenii, ne putem iubi între noi doar dacă avem sexe diferite.

    Luând taurul de coarne direct, fără menajamente, ne dăm seama că, de fapt, batem pasul pe loc. Degeaba ne agățăm de „colacul salvator”, care este comod, nimic de zis, în a cărui protecție, suntem experți în a emite teorii, a da sfaturi și povețe, repet, din spatele calculatorului.

    Piesa se joacă pe scenă, nu în spatele ei.

    Acest „concurs” de fotografii chiar nu e relevant în discuția noastră. V-am zis, putea fi orice altceva, sunt convins de asta. Așa, ca fapt divers, uite ce poze s-au trimis până în momentul de față. Oricum, fiecare își cunoaște limitele (sper) așa că e foarte simplu, nu vrei, nu trimiți. Mie mi s-a părut corect să menționez bucata aceea din regulament când am scris articolul, nu de alta dar am deja experiența întâlnirilor noastre în care mai toți vroiau să le fie blurată fața, chiar și cele mai inocente și amicale poze, la fel a fost cu Păltinișul, la fel va fi și cu întâlnirea de pe 1 iunie din București. Deci, vroiam să se știe.

    Ce să mai zic? Doar 2 sau 3 dintre voi au dat vreodată SHARE la vreun articol de pe DarkQ să nu carecumva să credă prietenii vostrii bidimensionali de pe Facebook că sunteți gay. Unii m-au și scos din lista de prieteni să nu se facă vreo asociere. Să zic mai mult? Nu cred că e necesar.

    Io nu am absolut nimic cu acest concurs de fotografii, deci nu vă gândiți că spun ceea ce spun stimulat fiind de te miri.

    Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu sunt chiar prost (așa îmi place să cred), îmi dau seamă că unii dintre voi sunt studenți, alții au job-uri care mai de care, trăim în țara asta care e așa cum e, înțeleg, nimic de zis.

    Și dacă stăm să ne gândim cât suspinăm, unii dintre noi, că suntem singuri, că vrem relații, oameni faini în jurul nostru… nu cred că e greu să ne dăm seama, în fapt, că acestă frică (și dacă se află ce? Nu sunteți în stare să vă găsiți un alt job? Pe bune!?) acționează ca o frână asupra posibilelor relații sociale. N-o să vină niciodată, în aceste condiții, un tip întreg la minte, cu brațele deschise, cu un job de doamne-ajută… să vă/ne caute. Poate pentru un sex date, după 12 noaptea, când lumea doarme. De ce? Pentru că îi este frică.

    Iar legat de marș, vă spun un singur lucru. Mi-a rămas în minte o chestie dintr-o discuție legată de GayFest avută cu Bogdan Istrate anul trecut: „Daca in 2006 se aruncau cu diverse din blocuri, acum, de la aceleasi balcoane, oamenii ne fac cu mana”. Au fost nevoie de 5 ani pentru ca acest lucru să se întâmple? Da, e drept, unii au încasat ouăle stricate și roșiile. Alții au încasat bătaie (vezi articolul cu Ucraina). Dar ce contează în fapt, este că ceva, s-a schimbat.

    Noi, aici pe blog, evident că putem dezbate orice subiect, începând de la cele 10 motive pentru care un purice sare de nuștiu câte ori lungimea sa, până la cum s-a organizat asta, cum s-a făcut aia, cum e în clubul ăsta sau ăla. Ceea ce e normal, pentru un blog, zic eu. Însă, cu riscul de a deveni sâcâitor, trebuie avută în vedere imaginea de ansamblu.

    @Alex P, nu greșești, așa cred că e (deși nu bag mâna în foc, nu știu exact, DarkQ, n-are nimic cu concursul, am scris articolul pentru că așa am vrut…). 🙂

  14. Concursul e interesant, numai că nu prea are cine să participe. Poate că o exemplificare a situațiilor în care pozele apar în public ar fi fost binevenită. Nu cred că o apariție la o expoziție ar trebui să sperie lumea așa de tare, însă mulți se tem să nu fie pe prima pagină a vreunui ziar sau în prime time la TV.

    Eu nu am nici cu cine să mă țin de mână dar și dacă aș avea, m-aș gândi de două ori înainte să pozez…cel puțin cât timp sunt student și pe banii părinților. Când o să fiu pe banii mei și nu va mai exista nicio posibilitate de șantaj din partea părinților, cel puțin de ordin financiar, nu o să mai am vreo problemă cu afișatul.

    Până la urmă o viață dublă sau cu ascunzișuri la infinit nu poate decât să genereze frustrări și nefericire. Dacă ne trăim viața doar ca să îi mulțumim pe coana Sulica și pe nenea Pulică, pe vecina de la doi, pe nușce coleg de muncă, nu o mai trăim pentru noi, ci pentru alții. Mentalitățile nu se vor schimba de la sine, ci trebuie antrenate cumva în direcția asta. Iar dacă suntem precum extratereștrii, toată lumea știind că există homosexuali, dar nimeni nu a văzut niciodată niciunul, va fi al naibii de greu să cerem o căsătorie, fiindcă vine unu și ne spune că familia e un drept strict heterosexual (dacă-i așa, mi-aș dori și taxele să fie tot la fel).

    Am văzut cu câtă reticență a privit lumea și concursul din noiembrie, de aici de pe blog, deși era ceva local, mai mult pentru noi. Din câți oameni vizitează blogul, doar vreo 10 inși am pus poze cu noi și numai vreo 3-4 am îndrăznit să arătăm un ochi (de altfel, pula ne-o punem fără teamă pe romică). Uneori am impresia că suferim de mania persecuției și ne e frică și de umbra noastră…sau poate nu ne place să ieșim din zona noastră de confort, apelând la binecunoscuta tactică autohtonă: să facă altul ceva mai întâi!

  15. Lasa Rediam nu mai fi necajit, ca poate de astazi o sa ai cu cine te tine,printre altele ..si de mana:P
    Se pare ca misterioase mai sunt caile si scopurile acestui concurs:)
    Cine se ofera sa vina cu cea de-a doua mana?(de preferat stanga unui model blond,ochi albastrii cu experienta bine cotata-de la Versace in sus-,cu degetele luungi,palma usoara,unghiile vopsite curcubeu si bineinteles,cuticulele degetelor virgine).
    Am o vaga banuiala ca nu or sa duca lipsa de participanti.

  16. Hey,

    Vreau sa aduc cateva lamuriri referitoare la concurs.
    Regulamentul stabileste cateva criterii de validare a fotografiilor inscrise in concurs. Oricine, indiferent de orientarea sexuala, este liber sa partiipe la concurs.

    Deoarece este un concurs de fotografie, si nu unul de avatar-uri sau bannere pt site-uri, se cere o rezolutie minima, care daca stam sa ne gandim este chiar mica, 2 megapixeli avand pana si telefoanele mobile din categoria accesibila.

    Nu am cerut niciunde ca persoanele din fotografii sa apara cu fata ci sa le vedem tinandu-se de mana. Vrem sa aratam ca nu e nimic gresit in a te tine de mana, cu persoana iubita/apropiata de acelasi sex. De asemenea nu o sa verificam daca cele 2 fete sau 2 baieti chiar sunt les sau gay, ar fi ridicol sa facem asa ceva.

    La orice concurs foto, fotografiile intra in proprietatea organizatorului sau se cedeaza drepturile de autor. Scopul nostru nu este acela de a face coming-out-ul sau de a crea situatii neplacute participantilor.

    Multumesc pentru feedback-ul si pentru interesul acordat concursului.

  17. Ai înviat, Ferudin? Ia pune mâna de învață la anatomie, la sănătatea reproducerii (sau ce materii mai aveți voi pe-acolo) și nu-ți mai roade unghiile de ciudă…repede ai ținut tu minte ce program am eu azi:)) Și de ce vrei ca modelul să aibă palmă ușoară? Ți-e frică să nu te caftească rău?:P

    CM, depinde de ce parte a șlițului ții prepuțul.

  18. Zoli, merci de lămuriri.

    Deci, copii, a-ți priceput: poate fi o poza cu două persoane de același sex (nu contează orientarea sexuală, deci, poa’ să fie și două persoane hetero bunăoară) care se țin de mână. Poza nu trebuie să vă includă neapărat, premiat va fi fotograful, nu subiectul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here