Acasă Stiri A fi sau a nu fi mușcat și omorât de câini?

A fi sau a nu fi mușcat și omorât de câini?

310
17

 

Înainte de a începe efectiv articolul, voi pune un link, cu știrea care stă la baza acestuia.

http://www.antena3.ro/economic/media/opriti-omorarea-copiilor-226612.html

 

Nu vreau să țin aici teorii și să discut despre cine, ce și cum, că nu ăsta-i scopul. Îmi doresc ca prin acest articol să știu și eu părerea celor ca mine (gay) și implicit a membrilor LGBT cu privire la cele întâmplate. Voi începe prin a-mi prezenta părerea și mi-ar face o reală plăcere să găsesc la comentarii pe lângă banalele pro/contra și părerile voastre.

 

Am urmărit la televizor știrea și am rămas cu un gust amar, acel gust al neputinței pe care, din păcate, îl am ca gay. Realistic vorbind, tot ce pot face eu în acest moment cu privire la acest caz, este să-mi exprim sentimentele și să spun… condoleanțe familiei, trebuie să treceți peste, iar tu Ionuț, acolo unde ești acum, ai grijă de fratele tău mai mare, care a rămas aici, cu o traumă mult prea grea pentru un copil și oferă familiei puterea de a depăși momentul. Cu privire la tema în sine a articolului,îmi voi exprima părerea în cele ce urmează.

 

Consider că este evident faptul, că nimeni nu-și dorește sa fie mușcat de câini (cei cu fetișuri de gen, nu se pun) și atunci… hmm… ce putem face pentru a evita situația în care ne aflăm undeva înconjurați de câini și ne întrebăm… a fi sau a nu fi? Acesta e si scopul articolului, să ne împărtășim experiențele și să încercăm să ajutăm pe cei care au nevoie de astfel de sfaturi, pentru a evita posibile tragedii.

 

Eu unul, mă tem de câinii vagabonzi, în special de cei pe care nu-i cunosc și mereu când trec pe lângă ei, am grijă la următoarele aspecte: spațiul dintre mine și ei, zona în care mă aflu și starea lor și a mea din acel moment. Când te temi de cineva, că e om, animal sau altceva (vampiri, vârcolaci și evident că glumesc aici) SIMTE! Da, frica, teama sunt simțite și ar fi de preferat să te gândești la ceva, ce-ți dă încredere și putere… hehe, eu unul mă gândesc la cel mai bun prieten al meu (gay-ul din mine) și ușor, ușor, tremuratul încetează, privesc cu alți ochii câinii. Spațiul de contact este foarte important, deoarece nici noi oamenii nu suportam ca cineva să vină prea aproape de noi, în special când nu știm cine e și atunci ar fi de preferat, pe cât posibil să fie păstrată o distanță. Când nu se poate, pășiți ușor și încercați să vă păstrați calmul. Un rol important îl joacă și zona, e clar de ce, iar eu unul, mereu când ies din casă, îmi fac în minte un traseu, pentru a evita acele locuri mai puțin plăcute, chiar dacă asta înseamnă că în loc să ajung în 15 min, să ajung în 20-25 min să zicem. Ultimul aspect ar fi starea lor, încercați cât de mult să nu le atrageti atenția, eu unul mereu imi caut o activitate, gen vorbitul la telefon și altfel trec pe lângă ei, caci dacă le atrageți atenția pot (deci nu neapărat) deveni din cuminți, răi.

 

În concluzie, sfatul meu este sa vă gândiți la ceva, care să vă calmeze și să vă dea încredere, păstrați o distanță față de ei și încercați să nu atrageți atenția. Sper să vă ajute, sfaturile mele si chiar mi-aș dori să citesc și alte sfaturi, care să ajute oamenii, pentru că de cele mai multe ori, astfel de situații apar când nu știm cum să ne comportăm, să reacționăm, pentru a evita situații în care câinii pot mușca sau omorî pe cineva.

 

 

 

17 COMENTARII

  1. Cainii de pe strada care au scapat de sub control, trebuie eliminati prin orice mijloace. Nu-s ei de vina ca un copil a fost omorat – animalu-i animal si se bazeaza strict pe instinct, nu pe logica ori emotie. Dar in acelasi timp, locul lor nu-i pe strazi, printre oameni. Ce se intampla in Bucuresti e groaznic. Faceti bine si, daca se va organiza referendum, votati sa fie eutanasiati. S-a vazut clar ca alte modalitati „umane” n-au functionat.

    Cat despre ce sa faci – poarta la tine tot timpul un spray cu piper. E legal sa detii asa ceva si sa-l folosesti in caz de urgenta. Cat am stat in Bucuresti, am iesit de multe ori cu cainele prietenului meu de pe atunci in parc sau la plimbari. Avand spray-ul la mine, m-am simtit mai in siguranta.

  2. „Îmi doresc ca prin acest articol să știu și eu părerea celor ca mine (gay) și implicit a membrilor LGBT cu privire la cele întâmplate.” —> Nu inteleg mentiunea asta aparte. E de la sine inteles ca intrebarea este adresata persoanelor LGBT dat fiind ca te afli pe un site LGBT unde rata heterosexualilor e destul de redusa 😀 . Sau te referi la vreun tip implicare emotionala diferentiata pe baza orientarii sexuale ?

    „Consider că este evident faptul, că nimeni nu-și dorește sa fie mușcat de câini (cei cu fetișuri de gen, nu se pun).” –> Sa mor de-am auzit despre un asemenea fetis 😀 ? Sa iti placa sa fii muscat de CAINI ?!? serios ? 😀 nu este totusi PREA dureros si intimidant ?

    In alta ordine de idei am avut si eu de-aface cu aceste animalute dar nu pana intr-acolo sa fiu muscat. Cu toate acestea am o teama de caini: adica niciodata nu as putea sa intru intr-o incinta (curte a unei intreprinderi sau ceva de genul) plina cu caini. Cum zicea si autorul articolului, daca dau de caini comunitari noi incerc sa ii ocolesc. In drum spre serviciul meu dau peste destui caini cu care m-am acomodat, pe unii chiar hranindu-i.

    Ce sa mai zic ? Cele doua citate evidentiate in postarea mea au constituit, in opinia mea, „sarea si piperul” materialului 😀 !

  3. Nu m-am mai uitat la tv de nici nu stiu cand, dar in ultimele zile am tot vazut articole legate de subiect pe bloguri.

    Asadar, nu stiu foarte bine despre ce e vorba, nu ma bag in detalii.

    Am o intrebare pentru Roy Cohn, totusi. Ai spus asa: „locul lor nu-i pe strazi, printre oameni”, dar cine a last cainii pe strada? Sa fie eutanasiati cainii, normal, e o solutie perfecta pentru ca nimeni nu vrea sa-si asume raspunderea.

    In zona in care locuiesc eu, oamenii aduc caini in portbagajul masinii si ii lasa in strada. Ce facem cu eutanasierea atunci?

    Cum am citit pe alte bloguri, si aprob, cainii trebuie castrati, atat.

    Nu sunt cine stie ce iubitoare de animale, imi plac toate, dar am avut si eu vreo doua experiente neplacute cu cainii si am avut si eu partea mea de vina. Am mai vazut si la scoala, cand eram in liceu, un pusti caruia nu i-a convenit ca un caine statea langa el si a inceput sa il loveasca cu picioarele. Cainele evident ca a ripostat, si atunci cine e de vina?

    Si din categoria, cum ma apar de caini, purtati la voi o sticla mica cu ceva suc acidulat. Daca va ataca un caine, aruncati sucul pe el sau pe jos, el va merge sa il miroase si va ameti, dandu-va suficient timp cat sa va departati de el. Metoda mi-a zis-o o colega, spunandu-i experientele neplacute mentionate mai sus.

  4. @Ayase

    Evident ca se impun si sanctiuni serioase celor prinsi ca lasa caini pe strada. Iubesc cainii, nu ma intelege gresit. Dar cainii domesticiti. Nu cei care-ti sar la piciare de fiecare data cand treci cu bicicleta sau pe jos pe langa ei. Din nou – stiu foarte bine ca nu fac decat sa-si apere teritoriul si ca, in principiu, n-au nicio vina. Dar eutanasierea o vad ca pe o metoda foarte eficienta care nu numai ca protejeaza oamenii de muscaturi sau alte tragedii, dar si scuteste multi caini de chinurile prin care trec iarna la temperaturi joase ori vara la temperaturi (cateodata exagerat de) ridicate. Vad asta ca un win-win.

    Daca ar fi dupa mine, oamenii care lasa caini pe strada sau ii lovesc doar din placere, ar trebui impuscati in ambii genunchi. Si din fata, si din spate. De doua ori.

  5. Si eu am fost muscat de un maidanez pe la vreo 6-7 ani.
    Cred ca ar trebui sa-i stranga de pe strazi intr-un adapost cu scopul eutanasierii, existand un ragaz de cateva saptamani in care ar putea fi adoptati de iubitori de animale. Pentru adoptii ar trebui sa se faca acte si sa existe niste functionari care sa si verifice ca acei caini se mai afla la familiile adoptive.
    Mi se pare corect ca spatiul public sa fie primitor si pentru iubitorii de caini, dar si pentru neiubitori. Daca tii mortis sa vezi potai, ai ocazia sa le tii la tine acasa si sa raspunzi pentru ele.

  6. Roy, ciudat win-win…
    La cestiune acum:
    Hai să nu fim ipocriţi(că tot se foloseşte din plin cuvântul zilele astea. Omorâm tot ce ne încurcă, şoareci,insecte, unii omoară chiar oameni care le strică planurile. Trebuie să decidem dacă populaţiile de câini de pe străzi sunt sau nu o problemă. Apoi să vedem dacă există iubitori ai căţeilor-problemă care să poată să facă ceva pentru ei (altceva decât menţinerea lor pe stradă), motiv pentru care termenul de 7 zile din legea actuală mi se pare ridicol. Urmează rezolvarea problemei, care are noroc, are, care nu, nu. Şi după, e foarte important să fim consecvenţi . Şi asta e marea problemă. În emoţia generată de nenorocirea copilului ăsta, primii paşi ai algoritmului meu se vor rezolva cât ai clipi. Asociaţiile de protecţie a animalelor sunt puse la zid, decredibilizate. Oamenii sensibilizaţi la maximum sunt dispuşi să accepte soluţii radicale. Dar n-o să dureze mult. O să ne plictisim iute, vom uita. Şi probabil că în câţiva ani problema va reveni.
    Îmi cer iertare, actualitatea românească năvăleşte peste mine cu tot ridicolul ei. Şi îmi vine o idee: să-l punem pe Nea Piţi dresor al haitelor de câini. Aud acum că îşi sfătuieşte fotbaliştii din ogradă ” să fie şi câini, adică răi, da’ să fie şi gentlemeni” A bon entendeur, salut!

  7. Şi mai am o problemă de principiu care atinge cumva subiectul.
    Oare acţionănd cum presupun că o vom face (sterilizarea câinilor care nu sunt de rasă, şi a celor care nu intră în standardele raselor lor) nu cumva vom reduce diversitatea genetică a speciei? Ideea mi-a venit urmărind un documentar despre problemele genetice, unele destul de grave, pe care le au câinii de rasă. Nu cumva ne îndreptăm spre distrugerea speciei canine fragilizând-o prin selecţia ciudată pe care o facem în ciuda naturii? O să umplem lumea cu câini stranii, cu probleme grave de sănătate şi când ne vom da seama că trebuie să reparăm dezastrul va trebui să căutăm lupi în pădure pentru material genetic? Dar care lupi, care pădure?

  8. @CM

    And while we’re at it, hai sa rezolvam si clasa politica. Sa vedem care-i problema, sa lasam iubitorii de politicieni sa vina cu solutii si, intre timp, sa ne mai scapam de cativa bani, de cateva resurse.

    „Trebuie să decidem dacă populaţiile de câini de pe străzi sunt sau nu o problemă”?!?!? Clar n-ai trait in Bucuresti.

    Mai apoi, daca problema va reveni – de ce nu merge solutia mea? Si despre ipocrizia asta despre care vorbesti, Mama Natura nu intelege. Clar, in orice circumstanta, invariabil, fara exceptie – animalul mai evoluat trebuie sa se impuna. Asta am facut noi, oamenii, de sute de mii de ani. N-a vorbit nimeni de exterminarea completa si ireversibila a cainilor. De altfel, nu suntem singura tara din lume unde caini maidanezi sunt crescuti de persoane responsabile (care evident ca nu pot fi verificate daca i-au sterilizat ori ba).

    Si da, ai dreptate cu „sensibilizatii”. Poate e nevoie ca un copil din fiecare familie bucuresteana sa fie mutilat pana se ia cea mai de bun simt solutie.

  9. Roy,
    O să las deoparte povestea cu clasa politică, discuţia asta deturnează, cred.
    Da, nu am trăit în Bucureşti şi nici nu cred că toate discuţiile din România trebuie să se învârtă în jurul atmosferei de acolo. Dar hai să ne referim la situaţia din Bucureşti. Cred că trebuie stabilit extrem de clar dacă este sau nu o problemă, altfel peste 2 săptămâni o să apară 150 de mămăici hipsteriţe care vor invoca alte milioane de iubitori de animale şi se vor opune „soluţiei finale”. De aia trebuie decis clar, cu procente, să nu fie vorbe la proces…
    Eu n-am spus că nu merge soluţia ta, am pus doar la îndoială eticheta de win-win (credeam că măcar asta va fi clar). Tot acolo bătea şi referirea mea la ipocrizie. N-are rost să ne facem că nu suntem ucide-tot al pământului, sau să găsim justificări de genul „nici săracii şobolani nu se mai chinuie prin canalizări”. Necazul cu supremaţia animalului celui mai evoluat este că am cam depăşit capacitatea Mamei Natură de a păstra un echilibru, caz în care de la câinii vagabonzi până la Roşia montană şi înapoi la urşii Panda, trebuie să asumăm statutul pe care îl avem şi să decidem inteligent şi democratic ce e de făcut. Recunosc, e greu şi inteligent şi democratic şi repede, dar asta e situaţia, compromisul e absolut necesar dacă vrem ca soluţia să fie durabilă.

    Eu sunt cel care a adus vorba, ca un subiect adiacent, despre exterminarea câinilor care nu sunt de rasă. Este o discuţie care mă interesează şi am crezut că mai încape în vacarmul ăsta de lacrimi şi fulgere şi revendicări. Prognoza mea e următoarea: se va da o lege probabil ca deţinătorii de câini să fie obligaţi să aleagă dacă sterilizează animalu’ sau plătesc o taxă pentru a păstra dreptul de montă. Caz în care majoritatea celor care au câini vor alege sterilizarea. Vor plăti doar aceia care deţin un animal de rasă şi pe puii căruia vor putea cere bani. Aşa că imensul rezervor genetic reprezentat de câinii de rase incerte, animale viguroase, aproape de varianta naturală a speciei, se va stinge rapid. Şi vor rămâne câinii de rasă, din ce în ce mai caricaturali ca urmare a selecţiei demente care se face (de exemplu Bulldogul, uite ce nenatural arată, şi are mari mari probleme de sănătate). Asta spuneam, o idee care pare bună, să scăpăm de câinii care ne ucid copiii, poate avea şi consecinţe negative.

  10. În prima parte, să răspund la postare. Chiar recent am avut o experiență cu doi câini maidanezi. Eram cu un amic, pe străzile din Timișoara (ce-i drept, una mai puțin circulată). Până nu demult, pe acea stradă era o benzinărie veche, părăsită iar în seara respectivă, 2 câini. Când am trecut pe langă benzinărie imediat amăndoi au sărit la lătrat și veneau fuga fuga după noi, unu din ei fiind mult mai violent decât celălalt. Dacă începeam să fugim mai rău făceam că îi întărâtam. Am stat, nemișcați. Unu din ei a renunțat dar celălalt nu. Aveam la mine niște covrigi, așa că am scos unu și i l-am dat amicului care i l-a întis. A venit, a mirosit, i l-a aruncat pe jos, l-a luat și a plecat.
    Ideea de bază: păstrează-ti calmul.

    Acuma, referitor la eutanasiere. Nu sunt deloc de acord. Din simplul motiv că e o soluție cât se poate de temporară. De ce au ajuns așa mulți pe stradă? Cei care îi abandonează nu trebuie să plătească? Cei care își dau drumul la câine pe stradă când sunt în călduri nu au nici ei nicio vină? Sau când un câine (care nu e de rasă, app de ce zicea CM) are pui și puii sunt abandonați, a cui e vine? Tot a câinelui? E normal să pedepsim nevinovatul și în această situație. Oamenii ar trebui să fie responsabilizați. Organizațiile ar trebui să îți dea un interes mai mare pentru a ajuta în rezolvarea situației. E drept, că nu s-a prea făcut nimica, dar eutanasierea nu va rezolva deloc problema. După un timp, câinii madanezi iar or să apară, iar nu se va face nimic, iar or să atace pe cineva nevinovat și iar or sa fie eutanasiați. Si ciclul va continua iar adevărații responsabili vor scăpa basma curată.

    PS: da, sunt un iubitor de animale; am avut experiențe destule cu câinii maidanezi (deși nu am fost niciodată mușcat), cunosc persoane mușcate (inclusiv fratele meu) dar tot consider că eutanasierea lor nu e deloc soluția care să rezolve problema (la care se adaugă și ce zice CM apropo de problemele genetice care le au în special câinii de rasă).

  11. Nu pot sa spun decat…pacat ca micutul Ionut nu a citit acest articol in acea seara, dupamiaza sau ce era pentru ca nu sunt la curent. Poate situatia ar fi fost altfel si o familie nu mai era mutilata.
    Problema nu cred ca tine de un mic ghid al supravietuitorului in jungla urbana (desi iti apreciez articolul), tine mai degraba de existenta cainilor pe strada zic eu. Si ca sa montez si eu o poveste reala gen ” In zona mea” …In zona mea sunt aprox 20caini grasi, frumosi ingrijiti de niste tanti binevoitoare care ii hranesc si cu care trebuie sa ma lupt pana ajung acasa. Nu imi place ideea de eutanasiere in sine…de omor, dar o sustin din toata inima pentru ca sunt constient ca adapostirea cainilor in locuri special amenajate este doar o fata morgana, cel putin la momentul si locul dat (Romania, 2013)

  12. Daca mai citesc inca odata „micutul Ionut”, scuip monitorul. Peste tot, „micutul Ionut” in sus si in jos.

    Problema cainilor e veche, in fiecare oras, fiecare comuna exista haite, eu am avut norocul de a nu fi muscat vreodata. Ce se va intampla in viitorul apropiat este un test prin care se va vedea pe ce pozitie se afla Romania la civilizatioe in raport cu Europa. Stim deja, dar urmeaza inca o confirmare. Nu sunt nici pro, nici contra eutanasierii, e un subiect pe care nu l-am „tocat” in minte, stiu doar ca majoritatea vor ajunge din nou pe strazi pentru ca putini „iubitori de animale” (aka. babele care le arunca resturi la coltul blocului) sunt dispusi sa adopte un caine pricajit, cu blana lipsa, schiop, fara coada, etc.
    Ce ma deranjeaza e faptul ca multi nu stiu ce inseamna eutanasierea. Daca aud cuvantul la televizor, in mintea lor isi imagineaza ca au dreptul de a omori caini, unii fac acest lucru cu salbaticie.
    Acum doua zile iesisem din supermarket, un caine mergea pe strada iar un om a inceput sa se uite la el si sa bombane, ceva de genul „o sa fiti toti omorati si aruncati in groapa de gunoi”. De obicei, astfel de oameni cauta privirile celor din jur pentru aprobare, eu nu am fost scutit. Dar am avut grija sa ii ofer cea mai zefmelmista si scarboasa privire din care sa inteleaga ca il fac stupid si retardat. Ca omul nu mai vazuse caini in viata lui pana cand a auzit de cazul lui Ionut…
    Daca tot vor fi omorati niste caini, macar sa nu ii chinuie fel si fel de retardati, dandu-le foc, taindu-le capul si alte barbarii.

  13. @Adi Fa abstractie de cuvantul „micutul” atunci pentru ca nu pot edita. :))
    Problema este veche dar nici solutia nu este noua, nu a fost luata in seama pentru ca pana acum lumea era muscata, se freca cu spirt ori dadea fuga la spital, facea o injectie si se intorcea acasa, acum insa cineva a murit si d’aia se isterizeaza toti.NU pozez in aparator daca asa am parut…sa zicem doar ca acum realizez gravitatea problemei mai bine prin prisma unei morti.
    Nu mi-a trecut niciodata prin minte ca prin eutanasiere vor fi torturati cainii vagabonzi, eutanasierea este o metoda rapida si nedureroasa (ultima oara asa era) de a te descotorosi de niste animale ca nu mai sunt de mult domestice, de aceea o si sustin, sau o asptept.
    In orice caz nu vreau sa creez polemici era doar un gand sunt multe de zis.Si da ador cainii.Domestici.In curte.
    Toate alea bune;)

  14. Salut !Eu cred ca e pacat ca trebuie sa moara oamenii pentru ca autoritatile sa faca ceva in privinta maidanezilor dar de fapt ce spun eu ca nu se iau masuri deloc peste tot in tara se iau cainii din orase si se duc in campuri sau pe la sate unde copii stau toata ziua pe afara si riscul este mult mai mare ,pe scurt ii doare-n cot, chiar si la mine a sarit zilele trecute un caine si pur si simplu am inlemnit pentru ca daca fugeam ma stanta la sigur iar daca stateam la fel pentru ca era foarte agresiv, noroc de o femeie ca l-a chemat la ea si m-a scapat ,tin sa va spun ca la 10 pasi de mine stateau pe banca in fata blocului vreo 4 oameni care in loc sa ma ajute stateau si radeau am fost uimit cata prostie si lipsa de omenie poate zace in ei ce pot spune am ramas cu un gust amar cand am vazut ce’oameni’…
    Cat despre cazul discutat cred ca o sa mai fie un pic de circ mediatic ,ca na trebuie sa faca rating televiziunile apoi totul o sa fie uitat, amintiti-va ca au mai fost o multime de cazuri si nu s-a facut nimic asa ca de ce ar face cineva ,ceva acum .(nu vreau sa fiu pesimist dar asta e crudul adevar)

  15. Mai … nu ca as fi un mare iubitor de acei caini care musca si ataca omul … dar pana la urma sunt de parerea ca si caini muscand in felul lor se apara si ei la randul lor de rautatea omului.
    Ia in considerare si un exemplu cu omul si animalul lui de companie … daca il tot bati, chinui, faci misto de el si il tratezi ca pe o carpa, chiar daca l-ai crescut de mic, pana la urma tot te latra, maraie pana la urma chiar sa muste mana care la hranit, chiar daca dupa aceea cainele realizeaza si el ce a facut dar este un instinct de auto aparare lafel ca la oameni lafel si ca la orice alta vietuitoare.

    Pana la urma si omul are o mare parte din vina, prin abandon, arunca cu pietre dupa ei, ii bat … etc si lista ar continua.
    Mi-a parut rau sa vad stirea in care saracul baietel ( Ionut ) a fost omorat de acel caine … si mai urat sau poate deplasat mi s-a parut ca o femeie a tinut sa adopte chiar acel caine ba chiar radea cand a fost intrebata de ce la ales tocmai pe acela … dar asta e nu ai ce sa faci.

    In ceea ce tine de distanta … hmmm nu tot timpul functioneaza. Partea cu frica este foarte adevarata ca el fiind si animal ( caine ) simte frica mult mai bine ca un om … emani acel miros de teama. Omul te vede tremurand si cum te uiti in pamant cand treci pe langa el. Dar chiar si cu distanta … daca sunt mai mult de 5 caini atunci poti sa faci cale intoarsa chiar daca ai 10 metri distanta. Ca daca ii se pune unuia pata ca nu te cunoaste si esti pe teritoriul lor … incepe te latra si normal ca le atrage atentia celorlalti.

    Nu sunt intr-utotul deacord ca maidanezii sa fie omorati … pana la urma si ei au un suflet ce le-a fost dat sa traiasca pe pamant lafel ca si noua. Dar si oamenii au o ff mare vina in toata treaba asta. Decat sa ii omoare, mai bine le face un adapost sau ii da spre adoptie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here