Acasă Romanian gay Rosu, galben si albastru

Rosu, galben si albastru

326
6

De obicei, când te gândeşti la România, te gândeşti la ce ţi-au spus învăţătoarele/învăţătorii cand erai mic. Că ţara noastră e perfectă. Că avem câmpii, podişuri şi munţi, în „cantităţi” aproximativ egale. Că ne putem asemăna ţara cu o cetate, având la vest Carpaţii Occidentali, la est Carpaţii Orientali, la sud Carpaţii Meridionali, iar Transilvania fiind cea mai frumoasă parte a ţării, cu o cultură bogată, cu influenţe occidentale etcaetera, etcaetera. Ne putem asemăna ţara cu un peşte, dupa formă. Avem un imn compus de Andrei Mureşeanu, format din 11 strofe, dintre care doar 4 se cântă de obicei. Avem şi un steag. Tricolorul nostru. Albastru, galben, roşu. Albastrul simbolizând apele. Galbenul simbolizând recoltele, grâul in principal. Iar roşul simbolizează sângele vărsat de strămoşii noştri pentru acest tărâm al minunilor. Avem plaje minunate şi munţi minunaţi. Câmpii întinse şi sate pitoreşti. Tradiţii şi obiceiuri cum nu găseşti niciunde altundeva. Avem mănăstirile din Moldova, porţile sculptate din Maramureş, porţile tipic săseşti din Transilvania, comunitatea de turci din Dobrogea, „cazanele Dunării” din Mehedinţi. Ave[a]m industrie. Combinatul siderurgic de la Galaţi, Roman, Reşiţa si Hunedoara. Parcă şi la Moldova Nouă era ceva, combinatul chimic din Baia Mare, uzina de tractoare din Braşov, fabrica Electroputere din Craiova. Oh, mai avem marele port maritimo-fluvial de la Constanţa. Mai avem eugeniile de Timişoara. Oh, Bega fiind şi navigabilă. Mai avem… linia de cale ferată Anina-Oravita. Si lista poate continua.

But, this is not the point. The point is.

Eu mă bucur că m-am născut în România şi că sunt român. Mă gândesc câteodata cât de bine ar fi să mă fi născut oriunde altundeva, dar nu în România şi nu la cuca măcăii unde îs acum. Mă gândesc că sunt şi gay.

Poate tot răul spre bine. Oraşul meu e ciudat – îmi place să cred. Deşi toată lumea se ştie cu toată lumea sau cel puţin din bârfe şi din poveşti, fiecare ştie pe fiecare. „Aaa, da, păi il ştiu…”. Plimbările pe dig şi prin [ceea ce se vrea a fi] centrul vechi, printre clădiri vechi, unele deodată cu domnul. Multe nu-s  renovate.

Eu, incă, în România n-am avut de-a face cu discriminarea, deşi se poate zice că sunt destul de open. Nu-mi place să dau apă la moară, să ma plang în stânga şi dreapta, „vai cât de greu e să fi gay în România” „sunt discriminat” „oh my god”. Mi se pare că în România suntem destul de liberi sau avem ceva ce americanii n-au [rog pe cineva să mă corecteze dacă greşesc]. Americanii au legea aia – stupidă zic eu – cu „don’t ask, don’t tell” in armată. Eu n-am auzit pe nimeni să zică, că  in Armata României nu au loc persoanele cu alte orientări sexuale. Încă, în România n-am avut de-a face cu discriminarea. De plimbat de mână cu cineva m-am plimbat. De sărutat în locuri publice m-am sărutat. Nimeni nu a zis nimic. Decât o femeie care şi-a scăpat geanta + nişte zâmbete. Cam atât. Doar dacă ţi-o cauţi cu lumanarea, atunci e probabil să primeşti ceea ce cauţi. Dacă umblii aici şi aici, ţipând că eşti discriminat, fi sigur că cineva o să se trezească şi o să îţi zică ceva.

Consider că viaţa în România nu e nici pe departe uşoară. Nu e uşor să ai alte opinii şi nimeni să nu te asculte. Dacă ai alte păreri, stai la rând. Poate cineva te va asculta. Dacă ai pile şi relaţii, cineva te ascultă mai repede. Dacă nu, aştepţi.

Eu încerc să privesc şi partea plină a paharului. Într-o ţară în care prostia e ridicată la rang de putere, culturalizarea unuia fiind considerat ceva „uncool” printre liceeni, cineva tot trebuie să fie „pe invers”. Deşi marea masă a oamenilor te-ar putea considera nebun că tu, ca persoana,  sa fi optimist, că ceva se poate schimba în România. Să crezi in schimbare  nu in Obama . Eu încerc să mă ghidez după citatul „Be the change you want to see in the world”. Deşi sunt ipocrit, fiindcă nu pot răspunde cuiva care mă întreabă de exemplu, îţi plac ŞI băieţii? cu da.

Îmi place să cred că România nu e o cauză pierdută. Tot răul spre bine, până românul se va trezi, într-un final. Dacă e să ne referim strict la aspectul gay al lucrurilor în România, nu văd ce lipseşte. Acceptarea? lumea te acceptă. Dacă nu te ia la bătaie sau te omoară, te acceptă. Că îţi zice, ăa nu îţi zice. Te acceptă. Nu trebuie să faci un mare tam-tam din faptul acesta. Dacă e până acolo, mai uşor ar fi să încerci tu să fi schimbarea care vrei să o vezi. Dacă vrei să te accepte lumea, întâi începe cu tine. Dacă vrei să îl poţi lua de mână pe prietenul tău pe stradă. Ia-l, şi aşteaptă să-ţi comenteze cineva. Dacă vrei să îţi săruţi prietenul/prietena pe stradă, sărută-l/-o! Mai bine încerci să faci ceva, decât să vorbeşti din convingere, ceva de genul copii mici. „Mănancă supiţa, e bună!” „Nu-mi place!” ” Nici măcar n-ai gustat-o” „Nu-mi place!” şi copilul pleacă de la masă.

Dacă crezi că poporul român este ne-educat, probabil e din cauză că mulţi fac ceea ce e mai usor. Folosesc scurtătura şi apoi se plâng, că deh, cineva lucrează pentru tine. Ce poţi să faci mai mult decât să te plângi şi să dai vina pe cineva? să acţionezi. Dacă vrei să nu mai fie totul în jurul tău în mizerie, ridică o bucată de hârtie şi arunc-o la primul coş. Da exemplu celorlalţi. Nu cum a făcut o colegă, când a fost vorba să ne înscriem la Let’s do it, Romania! „ce, vor să strâng prezervativele altora de pe câmp?”

Partea proastă a românului, e că de cele mai multe ori are o impresie inimaginabil de bună despre „vest”. Acolo umbla câinii cu covrigi în coadă! dacă vrei să scapi de mizeria din România, pleacă! du-te, departe de România! acolo sigur umblă câinii cu covrigi in coadă. Dar ce se intampla dacă eu vreau să rămân?

De ce să-ţi pese de ce fac ceilalţi? dacă apar curvele ca după ploaie. Tu eşti tu, ai viaţa ta. Nu le poti da decât un exemplu. Dacă şi TU, care blamezi o întreagă societate pentru neacceptare, tu la rândul tău blamezi unele persoane pentru că „devin” curve… ar trebui să fie problema lor. Nu cred că ar trebui să îţi pese neaparat de ce fac, decât dacă îţi incalcă libertatea.

Oamenii sunt oameni, iar cele de mai sus sunt o utopie, în mare. România nu e nici cel mai rău loc de trăit de pe pământ, dar nici cel mai bun. Tu ţi-l creezi după cum îţi pofteşte inimioara şi fiecare îşi trăieşte povestea lui. Fiecare trăieşte în propria fantezie. Evident că dacă trăieşti doar in puf, cel mai probabil e că te vei lovi la un moment dat. Tare. Şi o să doară.

Decât să scoţi la iveală toate relele, sa pasezi vina de la unu la altu şi tu să stai cu mâinile-n sân să nu faci nimic, doar să aştepţi să-ţi cadă din cer, nu crezi că ar fi util să faci ceva, să-ţi ocupi timpul în care aştepţi? Nu de alta, dar daca tot ştii problemele…

Acestea fiind  spuse scrise, România nu rămâne decât o ţară minunată, ce poate fi asemănată cu o cetate, cu munţi, cu dealuri, cu câmpii, cu litoral. Cu obiective, cu dorinţe, cu idei. Cu o mentalitate diferită, cu extreme printre oameni. O ţară unde ceva nu există decât dacă ştie acel cineva [ a se citi o persoană oarecare ] de existenţa-i. O ţară a extremelor. DAR, viata merge înainte şi ţine de tine dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva în jurul tău sau doar să baţi din gură.

P.S. Nu vreau să par ingrat, este doar o părere, bazată pe observaţii mai mult sau mai puţin atente, stare de spirit şi convingeri.

6 COMENTARII

  1. Of… De obicei scriu randuri intregi de comentarii pe aici ( sub un alt nume pe care acum nu-l mai folosesc), dar de data asta chiar nu mai am nimic de adaugat.
    Allecs Emill, ai spus totul exact asa cum trebuia spus.
    Suntem produsul Romaniei, facem parte din ea, asa cum si ea face parte din noi. A ne rusina cu tara noastra inseamna a ne rusina cu noi insine si cu neputinta noastra de a o schimba.
    Felicitari !

  2. la inceput vroiam, si tot o voi face :)), un mare plus pentru melodia Palomei Faith. Se lipeste de articol precum pantalonii skiny de cracii pitipoancelor, pardon, domnisoarelor. Ai zis exact ceea ce majoritatea nu vad in tara asta. Eu de exemplu, am ramas extrem de surprins ca in sfarsit am vazut un cuplu in 385 pe la Unirii de gay care se tineau de mana + un sarut ici colo; de adaugat faptul ca nu exagerau cu afectiunea, nici nu o faceau pentru a fura privirile oamenilor, cum vezi in ziua de azi la pustimea de nici 12 ani, cu Blackberry in mana, si il scoate exact cand e mai aglomerat, asa, ca fapt divers:)). Nu m-am abtinut sa le arunc un zambet si un dat din cap, gen: yeaaa, now that’s what you don’t see every day, I mean what I want to see it!
    Am avut si eu perioade, si inca mai am, in care as vrea sa plec in afara, nu neaparat in Vest, ca deja asta mi se pare pur si simplu exagerare. Nu doar in Vest e lapte si miere. Insa nu as vrea sa locuiesc/studiez/sau chiar sa ma mut. Pur simplu ai momente in care te simti apropiat de locul asta, dar parca ai vrea sa pleci „in concediu”. Eu sincer as vrea mai degraba sa plec mai mult pentru a vedea un cuplu gay in carne si oase. La noi se tot discuta de „came out-uri”, dar eu zilnic , vad doar fata-baiat aratand afectiune, la care eu, in mintea mea desigur: „not another one 🙄 !”
    Sunt de acord si cu cristymaykei, cum ca tara are doar conducatorii prosti. E de ajuns ca la fotoliul unei tari sa ajunga un nebun, cu o gasca de nebuni si care sa faca… ghici? nebunii:))))! Ura pentru politicienii nostri e mai mare decat pentru baba de la etajul 5 din blocul meu care, odata ce ma vede, nu mai scap de ea:”Dumitrel, ce faci? Ai slabit? Vai Uita-te la mine cand iti vorbesc! Arunca guma cand iti vorbesc! bla bla…:)) 🙄 ”
    Mi-a facut placere sa citesc inca un articol de calitate de pe blog! Toate sunt diversificate, iar odata ce dai peste acest blog, fie ca esti gay/straight, trebuie sa recunosti ca ai ce citi, neica ! :))
    Abia astept sa vad cu ce articol imi vei mai face placere Allecs Emill. Pana atunci, take care, drive safe, etc !

  3. minunat!!!! The one are dreptate toata lumea vorbeste despre “came out-uri” dar nu indrazneste sa faca nimic… Sunt gay si eu si sincer mi teama sa fac asa ceva… sa ma tin d emana cu iubitul pe strada, mie ca mie ca pana la urma as incerca dar lui si mai si … eu as incerca macar odata sa vad ce se intampla….
    Un articol bogat allecs.emil dar care te tine sa-l citesti pana la capat.. e perfect…. mai asteptam 😉
     

  4. @ Liviu

    eu sunt out, in mare parte si cand m-am plimbat de mana cu cineva si m-au vazut multe colege cu care eram in ceva excursie, n-a zis niciuna nimic, desi am mers 3 ore cu microbusu impreuna spre casa. mie nu mi-a zis nimeni nimic, nu te tine cu el de mana & chestii de genu.

    @TheOne

    de la coming out pana la a te tine de mana cu cineva pe strada e cale lunga. de la coming out pana la a te saruta cu cineva pe strada cum o fac cuplurile „str8”, e o cale si mai lunga.

    @Nemokrat

    Fiecare cu modul lui de gandire. Unii considera ca daca vorbesc de Romania de rau ici si colo, situatia se va schimba. E dreptul lor.

    @cristymaykei

    nu inseamna ca daca are oameni minunati sunt si destepti. cat despre video, multumesc.

     

  5. in mare parte ai dreptate…dar pot sa daug ceva.Poti face multe lucruri,Romanai este oarecum libera…dar depinde si de orasul in care te afli.Dak orasul in care stai are doar 13 mii de locuitori,religiosi,fiecare se cunosc intre ei,dak a tras unul un part afla tot orasul intr-o ora…e cam naspa sa-ti etalezi orientarea…nu am dreptate?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here