Romania are potential homofob

Recent a fost dat publicitații un nou studiu legat de fenomenul discriminării în România. Nu este o supriză, desigur, atitudinea preponderent negativă a românilor față de minoritațile sexuale, cu toții cunoaștem prea bine acest aspect; este stupefiantă însă amploarea fenomenului cât și faptul că, odată cu integrarea in structurile europene, discriminarea a crescut.

Problema minorităţilor sexuale, este o temă din ce în ce mai frecvent discutată în întreaga lume, se vorbeşte tot mai mult de adoptarea legilor antidiscriminare a grupurilor minoritare, legi despre egalitatea în drepturi a tuturor grupurilor inclusiv a comunității LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali); dar în ceea ce priveşte societatea românească, din mai multe cauze precum tradiţiile, religia, necunoaşterea ş.a. acest subiect continuă să rămână un tabu. Un posibil motiv, în afară de cele enumerate mai sus, ar putea fi şi faptul că în perioada comunistă termenii precum minoritate sexuală, homosexualitate, gay, lesbiană, bisexual, nu existau în general în limbajul comun sau erau considerate a fi devieri psihice sau de comportament şi urmau a fi pedepsite prin lege.

Datele de sondaj arată că, alături de romi, grupul minorităţilor sexuale este cel mai stereotipizat, putându-se vorbi de un important potenţial de homofobie în rândul populației din România, toleranța față de homosexuali crește pe măsură ce crește si distanța socială, 47% dintre intervievați ar accepta ca și coleg de muncă un homosexual. Femeile sunt mai tolerante faţă de minorităţile sexuale comparativ cu bărbaţii, tinerii (18-29 de ani) sunt mai toleranți față de minoritățile sexuale comparativ cu vârstnici (50 de ani și peste) iar locuitorii din mediul urban sunt mai toleranți comparativ cu cei din rural. In plus studiu concluzioneză – cu cât respondenții sunt mai educați cu atât sunt mai dispuși în a accepta diversitatea sexuală.

Din analiza datelor calitative rezultă că populaţia este mai dispusă spre atitudini tolerante în măsura în care minorităţile sexuale nu îşi afişează în mod ostentativ diversitatea (parade,gesturi intime în public, etc.).

“Când a fost mitingul au fost luaţi la bătaie cu pietre. Deci lumea nu îi acceptă pentru faptul că sunt aşa cum sunt, mai ales să se afişeze în public.” (Participant sondaj)

“Mie mi se pare una dintre categoriile cele mai tari şi cei care lupta cel mai mult pentru a scăpa de această discriminare şi sunt total de acord cu paradele lor, cu mişcările lor. Mi se pare că se luptă pentru un drept, pentru natura lor pe care nu mai vor să şi-o ascundă. Şi în câţiva ani o să fie ceva normal, poate zeci de ani, poate în România sute, dar vor fi la un moment dat normal. Eu nu am nimic cu ei cu condiţia să-şi ţină intimitatea sub plapumă lor.” (Participant sondaj)

In opinia mea cei care au un astfel de discurs, deși moderat, nu sunt în esență de acord cu relațiile homosexuale. Homosexualitate nu este vizibila, nu poți face diferența între un individ oarecare si un homosexual. Din aceasta perspeciva a spune “nu am nimic nu ei cat timp nu se manifesta public” este echivalent cu a afirma ca accepti relatiile homosexuale cat timp indivizii nu se identifica ca fiind homosexuali. Mai simplu: “Sunt de acord cu gayii cat timp nu sunt gay”.

Se mai noteaza că raportat la celelalte grupuri sociale sau etnii, faţă de minorităţile sexuale atitudinea populaţiei este intens negativă, respectiv gradul de acceptare este scăzut.

Luând în considerare diferite aspecte care vizează toleranța față de homosexuali, observăm că:

• 55% din populație resimte un anumit discomfort cu privire la interacțiune cotidiană cu un homosexual;
• 56% nu ar lua masa cu un homosexual;
• 85% nu ar dori să bea din același pahar din care a baut un homosexual
• 85% dintre respondeți ar fi deranjați dacă o persoană de același sex le-ar face avansuri.

O ciudatienie relevata de studiu este ca desi 61% identifica homosexualii ca fiind o categorie puternic discriminata a doua calitate generala a romanilor, dupa harnicie, a fost votata toleranta.

“Nu intamplator am cerut includerea intrebarilor privind nivelul discriminarii dupa aderarea Romaniei la UE. Din punctul nostru de vedere constatam un regres in domeniul respectarii drepturilor omului si al egalitatii dupa integrarea in UE, explicabil prin mai multe argumente. Noi credem ca procesul de integrare a fost unul extrem de dificil si realizat intr-o perioada destul de scurta. Apoi a devenit o relaxare si am intrat pe o piata concurentiala la nivelul UE din mai multe puncte de vedere. Mai multe sisteme de sprijin social au fost retrase, iar interventia crizei economice a amplificat aceasta perceptie a accentuarii sau pastrarii fenomenului discriminarii dupa integrare”, a declarat presedintele CNCD, Ferenc Csaba Asztalos.

“Nu mai avem raporte internationale cu privire la respectarea drepturilor omului pentru ca se considera ca suntem la un alt nivel, ca intrunim alte standarde. Nu mai avem elemente de control care sa ne avertizeze asupra derapajelor. Efectul integrarii este mult mai mic decat ne-am fi asteptat”, a mai precizat Asztalos.