Acasă Romanian gay Aici, acolo, peste tot.

Aici, acolo, peste tot.

289
5

Sigur s-a mai scris despre asta, acum ~2 sapt. cel putin, de noua colega, pe care tin sa o salut prin modu’ asta, si o admir pentru ceea ce face, cat si de forta daca pot zice asa, cu care face ceea ce face.  Si-nainte sa-ncep, am dreptul de a scrie de ceva timp, doar ca n-am facut-o pana acum din lipsa de timp. Prea multe se-ntampla in perioada asta, si prea putin sunt cele ce le si duc la bun sfarsit.

In ultimele zile m-am tot gandit la sex, in general.

Pentru multi, sexul e un obiectiv in viata, sau singurul motiv pentru care traiesc? [noi ne nastem pentru a naste si mai apoi a muri? sau ceva de genu] sau nu ar trebui sa ma duc atat de departe cu concluziile. Dar da, e posibil ca pe langa sex, daca nu ti-ai descoperit talente/pasiuni sa ramai un labagiu. Si-atat. Ca poti fi un labagiu bucuros de viata care o duce, sau un labagiu trist, care dupa cum zicea Firstline cauta doar „o pula buna” depinde doar de modul in care privesti si abordezi  lucrurile.

Sexul, pentru mine e doar un pas inainte intr-o relatie. Fie ca e o relatie etichetata drept straight sau gay. Bine, poate suna tampit dar, pentru mine sexul nu e pilonul principal in jurul carora se-nvart toate celelalte. Adica, sexul e frumos, dar nu trebuie facut din el, un tel.

O alta chestie ar fi, persoanele care fac sex doar sa o fac. Pentru mine, cel putin ar fi greu, tinand cont de faptul ca ma implic emotional in orice, aproape. Nu mi-as putea trage-o cu cineva despre care nu stiu nimic.  Trecutul conteaza. *haha*.

Prin ochii mei, si cu gandirea mea frageda consider ca sexul poate fi „practicat” oricand. Indiferent de varsta. Varsta e doar un numar in ochii mei. Dar varsta – desi ma contrazic oarecum – varsta conteaza, cum mi-am zis parerea in postul cu „daddy”. Eu nu m-as putea imagina in pat cu cineva care ar putea sa-mi fie tata. Adica nu tine de mine cat de oribil mi se pare sa ma culc cu cineva, poate oi fi un caz izolat sau o simpla parere insa tine mai mult de gandirea „tipului” care duce lipsa, si cauta oriunde fara greturi. Depinde de gandirea fiecaruia si de principiile fiecaruia daca il lasa „constiinta” sa se duca atat de departe. Varsta o fi un numar dar difera de la caz la caz importanta ei. Nu ma deranjeaza altii care se culca avec unii cu N ani mai mari… sa nu fiu inteles gresit :). Fiecare e liber sa faca ce vrea.

Aaa da, si inca un subiect care vreau sa-l ating, legat cu ce am zis mai sus, si evident si de varsta, si ce ma framanta sau m-a framantat in ultima perioada. Sa zicem, ca ajungi sa  te culci cu unu care e cu N ani mai mare decat tine. mai in gluma, mai in serios. Politia & inchisoarea. Ar trebui sa fie o optiune? mie mi se pare ca nu, din moment ce ai ajuns in patul cuiva, ar trebui sa fi constient de ceea ce faci. Sau nu? Adica, constient depinde de circumstante. Asta e relativ. Da, din moment ce am ajuns in patul tau, exista doua posibilitati. Ori eu am vrut, ori m-ai rapit *haha*. Ca pana la urma si chestia cu convinsul tine de tine, cat de departe lasi pe cineva sa mearga cu discutia si motivele. Cat de lunga ii lasi lesa. Si mai mult, depinde de tine daca il lasi sa te „convinga”.

Si totusi, de ce sa faci una ca asta?

Parerea mea, daca ai face una ca asta ar fi [urmari, ma refer]

  1. ti-ai pierde credibilitatea
  2. te-ai face de mandra minune
  3. ar afla parintii tai care aproape sigur nu stiu ca tu esti gay, si te culci cu altii cu atat mai mult cand esti minor si ei nu stiu
  4. poti deveni un personaj de emisiunile/ziarele de scandal sau de stirile de la ora 5.

Dar sa clarific, nu zic ca nu as reclama pe cineva [desi ar trebui sa am un motiv exagerat de bine intemeiat] doar sa nu afle mami si tati, ci din moment ce eu am fost de acord sa ma fut cu cineva, care e cu N ani mai mare ca mine, nu are rost. Adica e o mare mare mare mare prostie. Tu l-ai vrut si-atat. L-ai folosit sa-l/sa te futi/a? si apoi pari ipocrit schimbandu-ti „declaratia” si sa nu fi in stare sa iti asumi ceea ce faci/ai facut? Fiecare lucru are si bune si rele. Nu poti alege doar binele,  si sa lasi raul altuia. Evident, nu toti gandesc ca mine sau altii de aici, legat de constienta si de asumarea actiunilor.

Relatiile in general, desi noi incercam sa ne impunem ca nu, tot la sex se rezuma.

Stiu ca dezamagirile au locul lor in viata, si totul se intampla cu un scop. Insa dezamagirea e cu atat mai mare, cu cat aflii mai tarziu adevarurile din spatele oricarui fapt.

In primu’ rand, vreau sa va intreb ceva. Ce intelegeti prin maturitate?

Eu, cum am zis-o mai sus, nu consider sexul ca fiind cea mai importanta chestie intr-o relatie. Dar cand vorbesti cu cineva, si ai si o „relatie” comunicarea o consider importanta, si limitele care ti le impui odata cu inceperea oricarui lucru nou. Sa si respecti ce iti impui consider eu o „conditie” a maturitatii. Insa imaturitatea ca motiv pentru despartire nu cred ca merge… adica eu as fi preferat ceva mai direct decat o duma.

Eu cred ca intr-o relatie iti placi aproapele pentru ceea ce este, nu incerci sa-l schimbi. Nu incerci sa-i schimbi total modul de gandire. Nu-ti faci un al 2-lea „eu” din el. Fiindca ce rost ar avea sa fie cineva ca „mine”. Sa fie doi ca „mine” ar fi prea mult. Unul e de ajuns.

Si mna, sa zicem ca te desparti de cineva, sau cineva se desparte de tine. Dar in timpul in care ai fost cu aceea persoana, s-a batut cu pumnu-n piept ca sexul nu e important, sexul nu e important. Si atunci cand te desparti, iuti arunca pe langa imaturitate inca un motiv. Abstinenta. „adica nu te poti abtine de la sex, ca trebuie si el, indiferent ca te implici emotional cu „fericitul” au ba” Ce sa-nteleg prin asta? mie-mi suna a prostie.

Trecand de la intrebarile care misuna libere prin cap, asa cum vin, asa si trec, dar raman constante totodata. Trec la fact-uri perseverente. Care numa nu se lasa induplecate, care nu-si gasesc raspuns, si stau. Si stau, si stau, si stau, si poate-ntrun final incep sa te calce pe nervi.

Doar mi se pare? nu stiu. Adica e greu sa fi gay, paranoic si adolescent [unde mai pui si scorpion?]. Adica e greu sa crezi zi de zi ca esti desconsiderat de toti, ca toti comploteaza impotriva mea. Daca stai sa te gandesti putin, nu pot toti sa comploteze impotriva cuiva, sa-l excluda. Trebuie sa fie ceva unde gresesti si tu. Efectul de turma trebuie luat in seama? esti desconsiderat de unu, de altu, si tot asa. Dar, zic ca mi-am ales corect persoanele carora le-am zis de adevaratul „eu”. 2 dintre ele fiind prietene foarte bune, in care banuiesc ca poti avea incredere. Am in continuare, doar ca de la momentul in care le-am zis [acum 1 luna], pana acum e o mare diferenta intre sa ti se para ca esti evitat de 1-2 persoane atunci si de majoritate acum *rolls eyes*.

Mie mi se pare greu, tinand cont de varsta, sa afirm cu capu’ sus ca is gay. Poate fiind si clasa in care sunt, si anii pana termin liceul, si orasul mic in care tot ce se intampla ajunge la urechile tuturor unde lumea cunoaste pe toata lumea. Nu vad o neaparata necesitate. Adica da, stiu, ultimei prietene i-am dat papucii pe motivu’ asta, pe care evident, nu l-am mentionat si de care nimeni nu stie. Plus, ca daca as fi out la mai multi, ar fi un bun motiv pentru a ma desconsidera, si sentimentul atunci nu ar mai fi de banuiala, ci ar fi sigur. Intr-un oras asa inchis la minte. Doar ca de la ceea ce a zis una din acele prietene „nu ar trebui sa le pese oamenilor de ceea ce faci tu in pat, ci de ceea ce esti” la realitate, e mult. Evident, nu stiu de ce imi pasa mie de ce cred altii…

Insa daca esti gay, ai sansa sa vezi care-ti sunt adevaratii prieteni dupa o experienta cum e coming out-ul. Desi nu cred in prieteni adevarati, ca pana la urma, totul se bazeaza pe interes. Sau nu generalizam? adica totul e un interes, pana si prietenii. Sa ai prieteni ca sa nu ramai singur, par example?

E si mai urata partea in care esti intrebat tot asa, mai in gluma mai in serios, daca esti gay. Si trebuie sa minti, si te simti oarecum prost, ca ai mintit [cazul meu]. E si mai naspa cand incerci sa afli care ar fi reactiile lor, deschizand subiectul „gay” printr-o cluma, si toti parca bagati in priuza aduc jigniri, desi cel mai probabil se afla in necunostinta de cauza. adica cel mai bun lucru ar fi sa se puna ei inainte in situatia in care ar fi gay, caruia ii s-ar aduce jigniri & restul. Nu zic, nu-mi plang de mila. Imi place cine is, ce is. Doar ca sunt altii, care probabil trec prin asta si nu simt la fel ca noi de aici.

Doar ca viata de gay, in dulap are si partile ei faine *pacat ca e prea lung, si asa sper sa nu va fi plictisit cu post-ul asta lung, voi scrie experienta gay din exc. la Moneasa intr-un post maine sau luni*. Trebuie doar sa profiti de moment, caci pana la urma suntem ghidati de instinct. Adica avem un instinct in jurul caruia ne formam modul in care reactionam.

Cam atat.

Take care, si have fun =)

5 COMENTARII

  1. Imi dau si eu cu parerea, poate nu e cazul, dar simt ca as adauga si eu ceva la articolul de mai sus. Poate nu are nicio legatura, dar e DOAR o parerea de-a mea si atat.

    Vreau sa va spun ca nu cred in iubirile in care nu exista dorinta, si patima, si atractie. Mi se par ori artificiale, ori chinuite si pe duca relatiile in care cei doi nu simt nevoia sa se atinga niciodata, sau se ating doar din obligatie, fie in virtutea politetii de cuplu, fie pentru ca, din cand in cand, ii oropseste si-i ajunge din urma fiziologia.

    Multa vreme mi-a fost rusine sa cred una ca asta. Mi se parea ca nu e de demnitatea mea poetica sa consider sexul un ingredient insemnat al unei iubiri, cand conteaza, mai mult ca orice, visarea, ritmul comun al mintilor, si puterea de a filosofa pe doua voci armonizate. Dar am vazut, in timp, ca iubirile in care cei doi nu tanjesc unul dupa celalalt, nu adorm fericiti si imbratisati, si nu se trezesc bucurandu-se ca dau, in asternut, peste trupul celuilalt, atrofiaza, incet-incet, dragostea si, in timp, mototolesc si pofta de filosofie. Stiu multe cupluri care rezista impreuna, desi nu fac sex cu anii. Ei intre ei. Dar fac sex cu altii, au amanti si amantlacuri, chiar daca nu de cursa lunga, dar macar la ocazii. Sunt cei disponibili, pseudocasatoritii, pe care am invatat sa-i recunosc de la o posta. Si stiu destule cupluri in care cei doi, la fel, nu fac sex cu anii nici ei intre ei, nici cu altii, si stiu sa-i recunosc si pe astia dupa privirea sleampata si dupa aspiratiile vestejite. Sunt „combinatii” blazati. Resemnatii neiubirii. Putinii oameni fericiti si entuziasti in relatiile lor sunt lesne de identificat. Pentru ca se tin de mijloc cand merg pe strada, cu privirea, caci societatea i-ar condamna si mentalitatea nu se schimba „cu una cu doua” si se saruta de cate ori au impresia ca nu-i vede cineva. Nu, nu, sunt si cei care se saruta doar atunci cand ii vede lumea – aceia sunt prefacutii, cei care ar merita Oscarul pentru interpretarea rolului principal in filmul “Hei, noi avem o viata implinita, nu ca voi!”…

    Eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, in care sa fim un singur trup, acelasi suflet. Sa simtim ca ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufletul atunci cand ne imbratisam. Sa nu mai stim unde se termina trupul unuia si incepe al celuilalt, sa ne ghicim gandurile, sa ne fie sete unul de celalalt, sa ne pese de aceleasi lucruri pe pamant, sa adormim sarutandu-ne si sa ne visam imbratisati in timp ce dormim imbratisati. Eu am stiut dintotdeauna ca nu exista iubire fara sex, suflet fara trup, fericire cu ganduri comune si dorinte una hais, alta cea. Doar ca, la un moment dat, am obosit sa caut. Doar ca, dupa insingurari care-mi ranisera demnitatea, renuntasem sa sper ca-mi va fi dat mie sa traiesc o iubire mare, implinita, intreaga. Dar nu am abdicat niciodata de la credinta mea. Undeva, intr-un strafund de gand optimist, am stiut, dintotdeauna, ca nu exista dragoste fara sex, gand fara vis, suflet fara trup, intr-o iubire inalta si definitiva.    Intr-o iubire completa, asa cum ne dorim cu totii, dar, uneori, nu mai avem puterea sa cautam sau macar sa asteptam. Si-atunci ne multumim cu jumatati de masura, cu sferturi de viata, cu resturi de orgasm, cu firimituri de bucurie in doi. Si atunci se face trist si se face zadarnic, in jur, si in noi. Si-atunci se face pacat, ce pacat…

    • da, ar putea fi inscrise la categoria „relatii” din ce am scris mai sus. decat sa traiesti intr-o continua minciuna, sau prefacatorie, mai bine infrunti adevarul, si ramai intr-o continua cautare de ceva mai bun, tine cont de faptul ca ce-i al tau e pus deoparte si acoperit cu brusturi. niciodata nu o sa poti atinge perfectiunea, nu stim cum arata perfectiunea, dar o cautam, incercam sa ajungem la ea.

      foarte frumos formulat 🙂

  2. Mulţumesc mult, şi eu te salut. Un adevărat spirit enciclopedic, pot spune, am rămas perplexă când am văzut că pui suflet atunci când scrii, oprind complet orice urmă de activitate cerebrală şi dedicându-te cu totul. Aş putea să-l parafrazez pe Eliade cu „Coincidentia oppositorum” după care aş putea asemăna contradicţiile artistice pe care le-am găsit în textul tău cu blana scumpă a pisicilor Sphynx. Îmi place, ţine-o tot aşa! 👿

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here