Acasă Romanian gay Nu mă pot îndrăgosti de cineva dacă știu că este gay!

Nu mă pot îndrăgosti de cineva dacă știu că este gay!

332
20

Acestea sunt singurele  adjective care-mi vin in minte pentru a ma  descrie. Nu pot sa ma indragostesc de cineva daca stiu ca e gay. Cel putin pana acum nu am facut-o, cu toate  ca  unii sunt frumosi, destepti, amuzanti sau eu mai stiu ce calitati s-ar putea  sa  caut la cineva.

Probabil sunt inca prins in povestea  pe care am avut-o cu  persoana pe care o consideram „cea mai heterosexuala” si din cauza asta trebuie  sa nu stiu ca un viitor partener  e gay.

Chiar ma simt prost cand  ma  gandesc ca asa simt. La o adica imi pun intrebarea „Chiar urasc gay-ii?”, „Sunt un gay homofob?” Habar nu am, tot ce stiu este ca nu ma pot indragosti de un gay. Una  dintre cauze  ar putea fi faptul ca parintii /societatea mi-au intiparit in minte  asocierea homosexual-SIDA. Alta ar fi faptul ca vad prea multi efeminati, si jur ca nu am nimic  cu  nimeni dar nu pot face dragoste/sex cu ei.

Pentru mine  chiar  cred ca este o provocare  sa-mi gasesc un partener de care  sa ma indragostesc si viceversa. Voi ce ziceti?

20 COMENTARII

  1. Este o provocare intradevar sa gasesti acel partener de care sa te indragostesti si vice-versa.
    Pana la urma nu are importanta daca te indragostesti de un gay sau de un hetero .

    Deobicei un gay cauta sa se indragosteasca de un gay si un hetero de un hetero. Dar sincer acum … Daca ai ocazia unica de a gusta din iubirea adevarata, care este dozata din partea amandorora in aceeas masura, eu unu nu cred ca ar mai conta acum, ca e hetero sau ca e gay.

    Gaseste acel feeling, simtel si traiestel!!! A te indragosti cu adevarat de cineva este o adevarata provocare si atunci cand ai gasit dragostea adevarata, atunci simti ca traiesti din plin. Poti sa ai toti bani din lume, poti sa ai toti prieteni, care mai decare alesi dupa spranceana. Fara sa simti iubirea adevarata sa iubesti si sa fii iubit in acelas timp … parca iti lipseste ceva din tine.

    Eu unul sunt indragostit si ma simt in al 9-lea cer defiecare data cand ma gandesc la el, sunt cu el, ii aud vocea si lista ar putea continua. Sunt fericit si ma bucur de acest sentiment atat cat voi putea sa o fac !!! Si eu sper sa o fac pentru multi ani.

    Iubirea nu are limite, nu are varsta, nu are orientare de sex.
    Daca ai ocazia de a te indragosti de un tip gay, bucurate din plin !!!
    Este viata ta si daca te lasi condus de aceste tipare tampite specifice Romaniei si nu numai Romaniei, daca ai avut ocazia sa te indragostesti si ti-a fost teama sa accepti acest feeling … posibil pe viitor sa regreti !!!

    Asta este parerea mea si sper sa iti fie de folos !!!

  2. Această problemă (în fapt nu e o problemă ci o preferință a subconștientului tău) poate fi, zic eu, privită din două puncte de vedere.

    (Voi folosi cuvantul homosexual ca simplă unealtă de înlocuire a mai multor cuvinte a căror însemnătate să denote atracția față de același sex, nicidecum ca pe o etichetă pe care ți-o atribui. Va fi mai simplu de parcurs textul.)

    În primul rând trebuie să implicăm psihologia sexuală. Ceea ce cred eu este că tu nu te identifici ca și homosexual, chiar dacă barbații sunt cei care te atrag. Adică, pentru tine, este atât de josnic să fii homosexual, încât nu te poate atrage suficient de mult o asemenea persoană, practic… fiindu-ți propriul dușman. Întâlnești un tip, îți place, ți-ar plăcea să te îndrăgostești el dar te rogi în sinea ta să nu-ți spună că e gay, ți-ar plăcea să-ți spună că nu știe, că a fost mai mult cu femei… sau ai prefera chiar să te mintă.

    La fel cum nu te poți îndrăgosti de o femeie pentru că e… femeie, homosexual fiind, la fel nu te poți îndrăgosti de un bărbat gay pentru că… e gay, în mintea ta un bărbat gay fiind ceva respingător: ușor feminin, cunoscut și gustat de alții, cu gesturi fine, epilat și pensat… dar mai cu seamă… este deja transformat, să-i spunem așa.

    Pe tine de fapt te incită cel mai mult „ceața” din creierul unui bărbat, presupun că imaginea cu cea mai mare încărcătură erotică pentru tine este aceea a unui tip hetero a cărui atenție este captată de abdomenul colegului cu care face sală; la tine sexualitatea se extinde sub forma unei posesivități care își întinde brațele și asupra apartenenței sexuale ale partenerului (care trebuie să fie un bărbat, cât se poate de masculin), aparteneță pe care îți place să o manipulezi, dirijezi sau chiar menții (mai rar) la un stadiu care îți oferă satisfacție maximă (și anume acela în care el spune „sunt hetero, nu cunosc gay, n-am avut niciodată tangențe cu gay, nu îmi plac gay-ii, mi s-a sculat odată în vestiar…”, partener ideal pentru tine).

    Ceea ce trebuie să știi este că orice om se transformă cu timpul. Ce faci dacă ipoteticul partener peste 2-3 ani se va identifica ca și gay și va dori să vadă cum este și cu alți tipi în afară de „inițiatorul” său? Să fie aceasta înfrângerea ta?

    Eu zic să acorzi timp oamenilor, cunoaște-i în afara sferei sexuale în primul rând… vei fi surprins să vezi că iubirea, cea adevărată, are cu totul alte resorturi decât ceea ce ne imaginăm noi de obicei.

    În al doilea rând, putem da o conotație filozofică poveștii tale.

    Mergând pe această linie, sexualitatea este doar un alt sistem de etichetare, sortare a oamenilor. Morala ar fi că e bine să faci ce îți place, nefiind nevoie să te identifici ca și heterosexual, bisexual sau homosexual. E bine să știi că filozofia face ca orice noțiune să fie relativă de aceea uneori tinde să devină chiar periculoasă. Nici nu mai știu pe unde citeam, că cică, singurul drept fundamental al omului este moartea. Așa că, dacă luăm filozofia în brațe, nu ai nici o problemă, ba din contră, poate noi, restu’ suntem un pic bolnavi.

    Succese! 😉

  3. In unele privinte ai dreptate, in altele se pare ca nu m-am facut bine inteles (vina mea). Nu stiu daca mi se pare josnic a fi homosexual, mi se pare josnic a fi doar homosexual. Deci nu am nicio problema cu homosexualii sau vreo ura pentru acestia. Asta doar ma intreb din cauza ca nu m-am indragostit de unul si sper din tot sufletul sa nu fie adevarat.

    Deci am doar 19 ani, am avut o singura relatie care a durat mai putin de jumatate de an cu o persoana care am stiut din start ca e gay. Nu am simtit nimic pentru ea si astfel ca am incheiat-o.

    Apoi am avut mai multe intalniri cu gay si nu am avut nicio scanteie. Nici eu nu sunt barbatu acela macho, total masculin sau mai stiu eu cum, dimpotriva sunt poate putin metrosexual, deci nu vreau ca un baiat sa nu aibe partea aia „feminina in el” dar trebuie sa fie cu bun simt.

    Sa construiesc 2 imagini ca sa incerc sa ma fac inteles:

    Ma cunosc cu un baiat (prin circumstante normale, nu planetromeo ,etc) printr-o cunostinta… e simpatic foc, amuzant, destept despre care pur si simplu nu mai stiu nimic altceva. Privesc spre el parandu-mi interesant, il studiez si imi dau seama ca-l plac. Ei bine daca in momentul acela imi spune: „sunt gay, nu vrei sa iesim intr-o zi?” atunci sunt ferm convins ca as gasi fericirea.

    Pe de alta parte, daca ar veni acea cunostinta la mine si imi spune: „Uite, tocmai ce mi-a marturisit un prieten ca e gay, nu ai vrea sa te intalnesti cu el?”, sunt sigur ca as ezita, si stiu asta din proprie experienta, nu doar ca as ezita ci pur si simplu as refuza.

    Explicatia si concluzia mea ar fi asta. Imi place sa fie totul cat mai normal… da! spun normal pentru ca pentru mine un start de relatie nu incepe printr-un acord de genu: hai sa incercam, da suntem amandoi gay si ne-o putem trage, doar asta conteaza pentru a ne da o sansa. Totul trebuie sa fie neplanuit si surprinzator, doar asa te poti indragosti cu adevarat :). Cred ca am deraiat mult dar am incercat sa explic cat mai bine.

  4. Eu cred ca te sperii din prea multe. Lasa lucrurile sa decurgă de la sine. Nu e regula sa ți se scoale după efeminatzi; denota ca acolo e concurenta și atât, asa cum nu trebuie sa ți se scoale la un bărbat nu foarte frumos.
    Într-adevăr e o problema de profunzime și organizare mentala; una e dragostea, alta e sexul. Apoi, în circumstanțe normale, lasă timp oamenilor sa te cunoască și sa-i cunoști. In timp apare și atracția, de fapt eliminând toate asa-zisele variante viabile la un moment dat și rămânând cu persoana din fata ta, realitatea.
    Pe de alta parte înțeleg și alăturarea ta de imagini, poate datorita vârstei; și eu am 19.
    Spor la practica și mai putin la meditat! 😈

  5. @adrianmihai.

    Nu vreau sa par arogant insa nu inteleg ce spui: cauti totul si nimic, dumnezeu si drac, totul in una singur. Gasesc setul si justificatia morala mai mult decat potrivita insa tehnic vorbind, nu inteleg care este defapt problema?

    Adica, orice barbat gay sau nu cauta intr-un fel un singur lucru: dragoste adevarata. E doar uman.

  6. @adrianmihai, imi pare rau, dar eu nu am inteles prea bine exemplul dat de tine.

    In articol, spui ca „nu pot sa ma indragostesc de cineva daca stiu ca e gay.”

    Chestie din care am dedus ca tie iti plac barbatii (sau m-am inselat?), dar nu gay-ii declarati.

    Apoi spui ca baiatul amuzant, simpatic si destept, pe care il placi, daca ti-ar spune „sunt gay, nu vrei sa iesim intr-o zi?”… ti-ar conveni… dar daca ar spune „Uite, tocmai ce mi-a marturisit un prieten ca e gay, nu ai vrea sa te intalnesti cu el?” l-ai refuza.

    Adica… cum… ca nu exista nici o legatura logica intre cele doua ipoteze, si anume intalnirea dintre tine si cunostinta, si intalnirea dintre tine si prietenul gay al cunostintei.

    Partea cu neplanuitul si surprinzatorul, imi place, sunt de acord cu tine.

    Ceea ce n-am inteles, este de fapt… care este atunci problema? Ca vad ca si Smog e in aceeasi dilema ca si mine.

  7. Se numeste sentimentul romanesc al urii de sine (Cioran a fost modest, in realitate e putin mai universal). Groucho Marx a reformulat ideea, spunand ¨I don´t want to belong to any club that would accept me as a member¨. Ma rog, adevarul e intotdeauna mai complicat, dar pornind de aici se poate intelege totusi ceva.

  8. Am uitat un amanunt……Am zis ca daca imi place si-l consider interesant nu am nimic impotriva sa imi spuna”sunt gay,nu vrei sa iesim”dar nu inainte:)

  9. @adrianmihai.

    Nu stiu despre restul lumii, personal nu am inteles nimic.

    Exprimarea ta este mai confuzanta decat filmul Donnie Darko la prima vedere.

  10. Chiar ca aveti dreptate ….. nu m-am facut inteles. Ce sa zic, eu inteleg ce vreau sa zic dar nu reusesc sa explic.S a o lasam balta si mersi foarte mult pentru raspunsuri.

  11. Fa un draft simplificat, cat mai aerisit posibil.
    Ceva obiectiv, neinterpretabil, mai ales daca cauti raspunsuri in opinia publica.

  12. Mai simplu de atat nu stiu. Jur ca nu ma dau grandoman acum, dar chiar nu stiu cum sa explic 🙂 In fine cred ca e doar o faza 🙂

  13. Adrianmihai iarta-mi parerea, dar m-a „amuzat” postarea ta intr-un mod bun/rau.

    Nu toti gay-ii sunt efeminati, nici pe departe. Suntem total diferiti si asta e minunat.

    Imi amintesc cu amuzament de perioada pubertatii si de iubirile platonice (proful de mate din liceu, dar si fata acestuia cu sanii mari etc.).

    In acea perioada daca ma intrebai ti-as fi raspuns ca gay sunt doar in filme, insa realitatea mi-a demonstrat alta.

    Saptamana trecuta am fost in Soho si, crede-ma, erau barbati/baieti acolo pe alese. Vine tineretul tare din urma in Romania …

    Dupa parerea mea, esti la o varsta la care ar trebuie sa te concentrezi pe studii si pe petrecerea timpului liber cu prietenii/gasca.

    Nu incerca sa fortezi lucrurile, nu te impacienta, totul va curge lin de la sine.

  14. @Adrianmihai

    Nu este nimic în neregulă cu faptul că nu îţi plac gay-ii. Cred că nu este vorba decât despre o generalizare. Am aceeaşi „problemă” şi nu am avut nici o problemă să am experienţe frumoase cu mai mulţi oameni care gândesc la fel.

    Nu e vorba că nu îţi plac gay-ii, este vorba că nu îţi plac oamenii care îşi însuşesc la nivel mental şi fizic o etichetă, un comportament şi, uneori, chiar un stil de viaţă. Sunt la fel de împotriva etichetelor de orice fel. O preferinţă de moment sau o dragoste efemeră nu face pe nimeni „veşnic” gay sau veşnic hetero. Opţiunile fiecăruia nu sunt limitate de etichete, iar cei care doresc să acapareze în „tabăra” lor pe cineva nu prea sigur pe sine, sunt la fel de vinovaţi în ochii mei ca şi cei care discriminează pe diferite teme.

    Suntem oameni, fiinţe superioare, libere în gândire şi simţire, iar orice fel de identificare pe teme sexuale sau de orice fel nu face altceva decât să ne limiteze opţiunile pe viitor.

    Sunt împotriva explicaţiilor venite de la „specialişti”, care la rândul lor au avut o experienţă de viaţă în care le-a fost mai simplu să îşi lipească pe frunte o etichetă şi să defileze cu ea pe stradă, ca şi cu o plancardă definitorie pentru condiţia umană.

    Sunt împotriva prozelitismului de natură sexuală, pentru simplul fapt că sufletele nu au sex, ci doar corpurile, ca atare sentimentele noastre care ne definesc a fi entităţi superioare lumii materiale nu ţin cont de aceste încadrări în rafturile sociale.

    Am iubit din tot sufletul meu şi fete şi băieţi şi nu mi-a părut nici o clipă rău. Dacă la un moment dat anume am preferat să îmi restrâng căutările doar în rândul reprezentanţilor sexului tare (am făcut asta din laşitate, bineînţeles, fiind mai simplu să mă înţeleg cu băieţii), nu înseamnă că acum de exemplu nu iubesc la nebunie 2 femei.
    Iar legat de efeminaţi, cred că este dreptul fiecărui om să recurgă la orice fel de mijloace prin care el crede că atrage potenţiali parteneri, dar la fel este şi dreptul potenţialilor să aibe preferinţe diferite.

    Iar dacă te sperie cuvântul gay, Mihai, nu ai de făcut altceva decât să nu îl mai asculţi sau să nu îl mai pronunţi. Dar poate, la un moment dat în viaţa ta, vei fi surprins să îţi placă un om care spune deschis că este gay. Eu am păţit-o şi pe asta. 🙂

  15. @adrianmihai,

    nu cred ca e vorba de „grandomanie” daca un text este scris involuntar intr-o maniera greoaie.

    Dupa cum vezi, toata lumea a fost indusa in eroare gandindu-se ca daca nu cumva majoritatea e prinsa intr-o eroare, undeva intre timp si spatiu, la intersectia dintre sexualitate si discernamant. Un vortex filosofic. 😉 Spun asta doar pentru ca oamenii pot primi foarte usor argumente pentru a accepta un neadevar/minciuna, infinit mai greu fiind in schimb sa te autoconvingi de un adevar.

    Mult noroc!

    😉

  16. @RobertG
    Ce este adevărul sau neadevărul? Ceea ce ne defineşte existenţa. Este ceva personal. Dacă pentru mine adevărul meu sau neadevărul meu constituie o cale de ascensiune (ma repet, doar din punctul meu de vedere), atunci Adevărul absolut păleşte ca valoare. Forţa şi energia pe care ni le dedicăm în căutarea sau în susţinerea Adevărului absolut, universal valabil, le putem utiliza spre scopuri personale, mult mai eficient.
    @Tyson_gay
    Coalizez cu ideea că totul vine de la sine fără intervenţii menite să accelereze sau să precipite evoluţia personală.

  17. Este posibil ca totuşi să nu fii încă acomodat u aeasta identitate sexuală aparte ? Ai teama [de înţeles] de a fi reunoscut uşor pentru orientarea ta. Iar afişarea lângă un gay cu un comportament efeminat e posibil să-ţi cauzeze aest aspet… decizia este în mâinile tale

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here