Acasă Romanian gay Ma bucur ca iti place de mine dar eu nu sunt cel...

Ma bucur ca iti place de mine dar eu nu sunt cel din poza…

340
8

Sunt in contact intim cu lumea gay din 2000, asadar am vazut multe si am auzit multe. De la crime si jafuri in comunitatea gay pana la cazuri extrem de fericite. De cateva ori mi s-a intamplat si mie sa vorbesc cu cineva prin intermediul vreunui sistem de comunicare (mirc, messenger, gayromeo, gaydar, adultfriendfinder s.a.m.d) si sa vad pozele. De multe ori eu am contactat persoana, exclusiv din cauza a ceea cevedeam in poze. Sau uneori pe baza a ceea ce scrie in cateva randuri la sectiunea de descriere a profililui.

Am schimbat cateva replici comune, dupa care am fost „informat” ca pozele nu apartin de fapt celui cu care vorbeam…dar ca seamana…. intr-o oarecare masura.  Evident, ii ziceam ca e cretin, si il bagam de unde a iesit prima oara.

Ma gandeam la doua variante: ori o fi te miri ce persoana importanta pentru care discretia e un „must have” ori un complexat gras, urat si cu ten acneic care se simte bine in spatele paravanului imaginar creat de niste fotografii false. Nu contest ca si suratele nostre str8 fac aceste lucruri dar ceva imi spune ca noi gay-ii suntem usor (unii mai mult) complexati de ceea ce suntem cu adevarat.

tournee-du-chat.jpg

Ieri, imi spunea cineva ca a avut un prieten (gay) care l-a parasit pentru un tip din Anglia, venit in Romania cu afaceri, ca i-a cumparat laptop (fara conexiune la Internet….stie mosu’ ce stie…) si alte gadget-uri. De asemenea imi povestea cat de mult doreste sa aiba un prieten care sa tina la el. Individul a recunoscut ca este mereu sincer in ceea ce il priveste, dar ca nu poate sa acorde multa importanta unuia care incepe sa spuna ca este ceea ce nu este si ca are ceea ce nu are.

L-am inteles perfect. De unde nevoia asta de a minti in legatura cu propria-ti persoana? De ce unii gay simt nevoia sa posteze fotografii false?

In Romania, o tara suuuuper crestina, comunitatea gay chiar si acum in 2007 este una speriata si consternata de tot ceea ce ii inconjoara. evident, nu includ toti gay-ii din Romania. Dar complexele si frica de exteriorul lumii imaginare create nu cred ca poate fi un lucru benefic. Cum pot cere unii gay prietenia altora, includerea lor in anumite cercuri de prieteni, acceptarea lor…indiferent de cum arata si cati bani au, daca nici macar ei nu se accepta pe insisi.

Dupa cum am mai spus, a fi amic, prieten cu cineva nu implica chipuri de inger, haine de firma, masina si un stil de viata „glamorous”.  Comunicarea interumana ar trebui sa se bazeze pe respect si sinceritate, dar in conditiile in care multi refuza sa fie sinceri chiar si in postarea unei fotografii, cum sa fii determinat sa incerci sa creezi o legatura amicala cu alel individ?

Credeti-ma mai mult ii inteleg gay-ii care o fac pe bani decat pe cei care se ascund in spatele unui profil, unei poze. As vrea sa aflu din punctul vostru de vedere, de ce se intampla acest fenomen? Vi s-a intamplat vreodata o situatie in care sa aflati ca nu vorbiti cu persoana al carei fotografii le-ati vazut? Cum a-ti reactionat? De ce prefera unii sa fie ca niste pisici negre, ascunse in noapte?

 Cu respect,
Robert G.

Articolul precedentExamen oral intre un profesor si elev din Timisoara
Articolul următorIntre vis si realitate
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

8 COMENTARII

  1. hm…acum intervin unele kestii…parerea mea e k depinde si la ce persoane te referi, dau k exemplu varsta. baietii care sunt la primele contacte cu lumea gay de obicei dau poze in care nu sunt ei (ma refer in special la cei care isi dau seama de posibila lor orientare inainte de majorat) doar pentru k stiu cum sunt „apreciati” gay-i in romania, si incearca sa se protejeze de a fi recunoscuti (kiar daca sansa de a nimeri pe cineva cunoscut e foarte mica). stii si tu k de obicei ei sunt f speriati, si na 🙂 dau acest exemplu pt k si eu am fost in aceeasi situatie 😀 sunt si nesiguri pe ce simt, le e frik s nu fie recunoscuti dup-aceea pe strada si „dati in vileag”, le e frik s nu vorbeasca de fapt cu cineva cunoscut si in asa fel ala s il recunoasca in kzul k da poza reala 🙂

    astea cred k ar fi niste motivatii in cazul celor „proaspeti”. acum si asta depinde de fiecare in parte…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here