No menu items!

GayFest România 2010

Acelasi autor

Compatibilitate

Lumea era a lor, numai și numai a lor, pentru că erau doar ei pe ea. În acest firesc două mâini cu degete timide...

Sinaia, here we come!

Cum zice și Madonna, „Strike the pose, there's nothing to it!”, așa zic și eu „Hit the road to Sinaia!” După cum știe deja toată...

Gay social(ame)izing, yet again…

1. Mr. Mi-e rușine cu mine 24. Aug. 2011 - 23:10 salutare! aici X :) 2. Eu 24. Aug. 2011 - 23:11 salut. ce mai faci? 3. Mr. Mi-e...

Falling, falling…

Uneori ne intră-n viață oameni pe care nu-i înțelegem, care de multe ori ne enervează, dar față de care simțim un atașament absurd, aberant,...

Messalina și-a pierdut capul din nou

În cele ce urmează voi așterne niște rânduri, care, imagistic, ar putea constitui o scurta telenovelă. Spun asta pentru că nu obișnuiesc  să-mi feliez...
FirstLine
FirstLine
Un male bitch uns cu toate cremele, greu impresionabil, alergic la prostie şi prost-gust, gay până-n vârfurile unghiilor, vertical şi după cum s-a mai zis cu sânge-n p**ă. Nu vă place de mine? Treceţi mai departe!

Primul GayFest din România a avut loc în 2004. GayFest 2010 este a 7-a ediție a Festivalului Diversității și se desfășoară săptămâna aceasta la București. Mai e puțin până la Marșul Diversității.

GayFest 2010 este organizat de Asociația Accept și se bucură de susținerea ambasadorului Marii Britanii la București, Robin Barnett, episcopului Metropolitan Community Churches, Diane Fischer și ambasadorului Franței, Henri Paul.

Cu astfel de voci în favoarea GayFest 2010 mințile cu ochelari de cal ale celor care dorm la București pe salarii fantastice, n-au prea mai făcut gălăgie. Însă dincolo de aceștia rămâne populația majoritară a României.

Navigând pe net după ceva informații referitoare la GayFest 2010, am găsit niște comentarii la adresa susținătorilor GayFest mai sus numiți, comentarii care mi-au făcut scârbă. Nu are sens să mă apuc să relatez despre ele și cu atât mai puțin să le citez, dar cu astfel de animale grăitoare nici nu-i de mirare, că România e într-un soi de epocă de piatră modernă.

Pe de altă parte nu mă mândresc nici cu creaturi care-și bat joc de cântece românești absolut superbe și nici cu pacienți de psihiatrie care-și  “hidratează” tenul cu sodă caustică. “Gama” de anti-specimene e cu siguranță mult mai largă și regret că aceste personaje alegorico-negative vor mărșălui la GayFest 2010.

Sunt de părere, că pentru a reduce numărul de roșii stricate și ouă clocite pimite-n freză, n-ar trebui să le dăm apă la moară celor, care lasă comentarii în genul cărora m-am referit puțin mai sus. Astfel de păreri nu sunt, din păcate, numai cuvinte aruncate la-ntâmplare. Ele au și mâini, care se-ndeletnicesc cu bâte și alte cele.

Totuși sper ca Marșul Diversității din cadrul GayFest 2010 să semene mai puțin cu cele din anii trecuți. Deși am Google-it despre GayFest 2010, nu am găsit mare lucru, prin urmare nu prea știu cum s-a desfășurat festivalul gay-ilor din România până la momentul actual.

Știe cineva ceva despre GayFest 2010? Cum decurg lucrurile la București?

7 COMMENTS

  1. O fotografie bună spune multe. Mascați întorși cu spatele, uniforme sobre, neutre, menite să intimideze. Și totuși, o pereche de ochi speriați, parcă decupați cu grijă din rigoarea cagulei, se întorc brusc, gata să rupă rândul în care sunt înregimentați. Nu știm ce a făcut acea privire să părăsească direcția ordonată, dar putem bănui că a fost un fior, o tresărire pe care casca (sau uniforma) n-au putut-o opri. Poate că reacția asta a fost provocată de un declic amenințător al vreunui aparat de fotografiat aflat în poziție de tragere, sau de chemarea tăcută ochiului fotografului însuși, acuns în spatele obiectivului său. Ori, cine știe, poate chipul acela mascat s-a întors doar așa, ros de curiozitate…

    Jandarmul, un om îndărătul unei uniforme. Fotograful, omul ascuns după obiectiv. Manifestanții, cu fețele acoperite de sloganuri. Oameni care nu se mai văd de etichete.

    Cam asta e fața tristă a oricărei parade. Gayfest, o chemare a gay-lor sub un singur drapel. Orientarea sexuală – o uniformă ca oricare alta. Veselia și îmbulzeala evenimentului sunt doar nume de împrumut pentru tristețea la care te obligă izolarea în spatele unui stindard care nu e al tău. 

    Pe mine specia gay mă lasă rece. Aș vrea să văd oameni, nu culori. Mi se pare că fiecare Gayfest e o bună ocazie de a scoate la mezat cioara vopsită. Cine suntem nu e treaba noastră – și cu atât mai puțin a altora. Așa că nu văd rostul ieșitului la interval cu surle și trâmbițe pe motive identitare. Ce e de acceptat și de apărat? Complexul de a fi gay?! Afișarea diferenței nu șterge diferența, ci o amplifică. Ori, parcă ziceam că nu contează diferența. Atunci de ce să mizăm pe ea? Nu cred că suntem nici mai anormali decât normalii, nici mai normali decât anormalii, așa că Parada ar trebui lăsată divelor care – potrivit barbarismului din engleză – “fac diferența”.     

    😎

Comments are closed.

Vezi si...

O atitudine oficială, hotărâtă, pentru mariajele gay din partea Academiei Americane de Pediatrie

Non_Lose mi-a atras atenţia (mulţumesc!), aseară, asupra unui articol din The New York Times. Articolul, din 21.03.2013, aruncă bomba încă din prima frază: "Joi, pentru prima dată, Academia Americană de Pediatrie şi-a declarat sprijinul pentru căsătoriile homosexuale, spunând că permiterea ca părinţii homosexuali şi lesbiene să se căsătorească, dacă...

Articole din aceeasi categorie