Acasă Romanian gay Gay Romania Sport – Rock Your Body!

Gay Romania Sport – Rock Your Body!

218
13

Inspirat de undeva si de cateva lucruri,  de ceva vreme (mai precis de vreo doua luni de zile) ma tot gandesc sa postez o idee. Multi oameni, cateodata si eu, punem pe primele locuri in existenta noastra de zi cu zi dragostea sau aventura, clubul sau terasa, tendintele in moda inclusiv insusirea a tot ceea ce este nou, televizorul sau statul la PC, bucataria sau fast-food-ul care ne gadila papilele gustative, uneori plimbari/excursii/iesiri in oras. De cariere – studii sau joburi nu ma leg, sunt activitati statice (chit ca monotone sau nu) de care trebuie sa tinem si cu care sa mergem inainte.  Toate aceste lucruri reprezinta o considerabila suma in viata fiecaruia, consecintele lor fiind satisfactii sau epuizare, in funcite de cum reuseste fiecare sa-si gestioneze propriile actiuni.

Despre tot si toate se discuta pe blogul acesta, si este  bine, fiecare avem placerea de a citi postari diverse, de a tine un contact macar virtual in ceea ce numim noi comunitatea gay.

Unui singur subiect nu i se acorda atentia meritata, sau o atentie mai sporita, si anume sportul, activitatea fizica, educatia fizica, numiti-o cum vreti. Voi faceti sport? Nu conteaza daca de performanta sau nu, vorbesc in general de miscare sau mers la sala. Stim ca blogul este vizitat de multe persoane,  doresc sa atrag  alti oameni care doar citesc, dar sa isi si schimbe heterosexualii (homofobi sau nu) conceptia conform careia toate persoanele  gay reprezinta atitudine feminina.

De ce am face sport? Haideti sa patrundem intai in zona care poate fi foarte usor criticata – pentru a arata bine, pentru a atrage priviri (nu-i asa ca te-ai saturat sa iti curga balele la multi tipi pe strada dar nimanui sa nu-i curga dupa tine?  😎 ) , sau  parteneri (in cazul altor persoane);  pentru ca prin statura atletica/musculoasa sa tinem la departare anumite persoane (mai mult sau mai putin retarde). Dar putem face sport si pentru ca suntem constienti de mediul in care traim de ceva mai multi ani, obezitatea raspandindu-se din ce in ce mai mult din cauza alimentelor pe care le consumam. Putina miscare zilnica sau de doua, trei ori pe saptamana previne anumite boli cardiace, face corpul rezistent in anumite conditii, si poate influenta in mai bine starea de psihic prin faptul ca in sfarsit te simti bine in pielea ta.

Tin sa atrag atentia ca nu are rost sa curga comentarii de genul „dar de ce tre’ sa arat eu bine, cine ma place, ma place asa, n-am timp, etc…”. Da, m-am complacut si eu cu „n-am timp” victimizandu-ma putin, si rezultatul (negativ) se simte si se vede (4.8 kg in plus, asta insemnand ca iar am atins pragul de 80 kg).

Si abia acum ajung in ESENTA acestui articol. Va propun sa ne organizam  astfel incat macar 15 minute pe zi sa facem sport, indiferent ca la sala (evident mai mult de 15 minute), acasa sau in parc, si in acelasi timp sa CONTABILIZAM efortul pe acest post, principale fiind : 1- flotarile, 2-abdomene, 3- exercitii pentru picioare (genoflexiuni, cu greutati sau nu, fiecare cum doreste), astfel incat in comentariu sa treceti suma cu exercitiile anteriaoare in urmatorul fel:

(„comentariu azi” : flotari- 20, abdomene- 30, genoflexiuni- 30)

(„comentariu maine” : flotari- 25 (+20 de ieri)=45, abdomene- 40(+30 de ieri)=70, genoflexiuni- 30(+30 de ieri)=60… si tot asa.  Sunt sigur ca ati prins ideea, deci putina matematica, numai adunari, matematica de clasa primara 😉  .

De asemenea, daca nu puteti face unul din exercitii, contabilizati exact ce ati facut, sau daca faceti si alte tipuri de exercitii, puteti sa le mentionati in acelasi fel – ture de alergat in parc, inot (pentru cine practica des), etc. Daca intrati in provocarea acestui post, sper sa fiti sinceri cu voi insiva, nu ar fi frumos sa postam rezultate fake doar de dragul de a posta.

PRIMA PROVOCARE – haideti sa ajungem la un numar de 1500 din cele trei seturi ce exercitii prezentate mai sus !

Inaugurez startul cu 20 de flotari, cate 40 de exercitii cu gantere (de 10 kg) pe fiecare mana si 30 de genoflexiuni (aplecari si ridicari cu spatele drept, cu ganterele in maini, mainile de-a lungul corpului).

GO !

13 COMENTARII

  1. Eu nu am putut niciodată să suport să merg la sală, să fac exerciții specifice grupelor de mușchi, timp de mai mult de o lună. Țin minte că mi-am plătit abonamentul pe mai multe luni și mergeam o dată pe lună. Mă plictisește să stau să fac aceleași exerciții, să am o schemă de lucru, să mă „autodepășesc”. Pentru mine chestiile astea mi se par stupide, ce să mai zic de ținta culturismului în general: masă cât mai mare de mușchi. Nu, eu fiind un tip slăbuț de mic, nu aveam mare nevoie nici să slăbesc, dar nici să pun cine știe ce mușchi pe mine. Așa că am preferat să combin sala ba cu un înot, ba cu un jacuzzi, ba cu o saună sau un masaj. Și unul din locurile ideale pentru acest lucru îmi fusese prezentat de Robert acum vreo 3 ani… Și am frecventat o vreme, până ce mi-am dat seama că nu îmi place să merg singur, fiind prea scumpă intrarea pentru mine și toți amicii cu care mi-ar fi plăcut să frecventez acel spa cu sală de bodybuilding. În rest, nu am pupat sală mai mult de o zi două… o dată la o lună.

    Totuși, mi-a plăcut de mic să joc handball, volei pe plajă, înotul, jiu-jitsu, kick-boxing-ul și artele marțiale în general. Nu am frecventat mult timp nici aceste sporturi, din prea mare comoditate.

    Îmi amintesc însă că atunci când eram student în Constanța, lucram la câte o terasă în sezon, pe litoral și uneori mă înțelegeam atât de bine cu colegii, încât de multe ori rămâneam la muncă și peste noapte, jucam volei timp de vreo 2-3 ore pe plajă la asfințitul soarelui, după o zi grea de muncă și arșiță, făceam baie (uneori goi) noaptea, jucam multe jocuri cu mingea în apă și pe plajă. Însă niciodată fotbal. Față de fotbal am avut aversiune încă de mic copil, fiind miop, nu vedeam bine mingea, neputând să joc cu ochelarii la ochi de frică să nu îi sparg (așa cum mi s-a mai întâmplat de multe ori). Ei… și toată lumea (băieții) făceau mișto de mine că nu prea știam să mă descurc cu mingea decât din faze fixe.

    Ei bine, această traumă mi-a fost rectificată de către ultimul meu prieten, care mă mai lua cu el la fotbal, împreună cu prietenii lui. La început am fost sfios, însă cu timpul prietenii lui m-au acceptat, așa stângaci cum eram, în rândurile lor de joacă. Începuse chiar să îmi placă, organizam chiar și ieșiri cu colegii de muncă și îl luam și eu pe el cu mine, însă din păcate, odată cu cearta cu my ex-BF s-a dus și pasiunea mea pentru fotbal. Sau am devenit eu prea comod.

    Jiujitsu am făcut câteva luni în clasa 9a parcă, în Tulcea, la Palatul Tineretului. Țin minte că m-a fascinat principiul central al tehnicilor de jiu-jitsu: folosește energia și puterea adversarului și întoarce-o împotriva lui. Am învățat tehnici de autoapărare foarte faine, făceam trânte, exerciții, învățasem termeni din japoneză, aveam chiar și kimono alb cu centură galbenă parcă. Nu mai știu, oricum, era a doua în ordinea ascendentă. M-am lăsat după vreo 3 luni parcă. De ce? Pentru că antrenorul îmi dăduse drept partener de exerciții un tip foarte frumos, cu un corp frumos și un comportament foarte frumos, frumooos, frumos, simpatic foc… și cam versat 🙂  iar atunci când acesta îmi „demonstra” (fiind un pic mai mare în „grad” – centura neagră) cum trebuie să iei adversarul în spate, dezechilibrându-l înainte de trântit, mă ținea suspendat așa în aer… și… aveam o explozie de emoție pe sub kimono în momentul în care mă clătina, arătându-mi că eu nu pot face nimic în aer… cică. Problema nu era că nu puteam… ci că aveam o… reținere 🙂

    Era șmecher, pentru că eu cred că simțea cât de „atent” eram eu la explicațiile lui. Și m-am rușinat tot, eu fiind atunci foarte inocent și neștiutor, și nu m-am mai prezentat la lecții, fiindu-mi teamă să nu se descopere colegilor mei „atenția mea” umflată. De asemenea, țin minte că trebuia să fac o priză de mână în dreptul decolteului chimonoului, iar eu îl apucam mereu pe săracul băiat de pectoralii frumos conturați, în loc de textura chimonoului. El zâmbea și îmi spunea „Fii și tu un pic atent, că mi s-a înroșit pielea” 🙂 Eu iar mă înroșeam tăt și îmi venea să intru în pământ de rușine. Silly me! 🙂

    M-am mărit… am căutat mereu să fac mișcare, însă nu am simțit nevoia niciodată să fac sală ca să arăt bine. Poate pentru că am avut noroc cu niște gene îngăduitoare, care nu m-au făcut chiar un tip disproporțional. Dar cu timpul am început să pun pe mine (2-5 kg) atunci când stau mult și nu fac efort fizic. Acum vreo doi ani am început să am burtică. Nu e cine știe ce, dar mie nu îmi place, fiind învățat cu un corp subțire mai tot timpul. Parcă mă împiedică atunci când fac efort și asta nu îmi place. Unii spun că o burtică nu prea mare șade bine unui bărbat de statura mea, mama mea spune că încă sunt slab mort, cert e că atunci când mi-a apărut prima dată burtă, m-am decis să mă apuc de un sport. Iar 🙂

    Având ceva curiozități de mic în ceea ce privește lupta sau artele marțiale, am ales kick-boxingul, având și un coleg de muncă drept partener uneori. El s-a lăsat, mie mi-a plăcut. Mi-a plăcut până în momentul în care, făcând antrenamente, am făcut schimb de experiență cu un alt club și mă uitam lung după un tip fain, care m-a cam bătut de mi-a sunat apa în cap în timp ce îi admiram bicepșii. 🙂 Era mult mai antrenat, mult mai bine clădit și mult mai priceput, așa că mi-a dat lecția „nu te feri din calea pumnilor, fii  pregătit să și încasezi, nu numai să dai”. Lecția ar fi fost foarte ok și poate aș fi continuat dacă nu aș fi preferat replica „make love, not war” începând cu acel moment. Așa că am plecat cu un ochi roșu și cu coada între picioare, către alte îndeletniciri mai pașnice.

    Apreciez însă faptul că acest sport m-a învățat într-adevăr cât de bine este să ai o condiție fizică bună. În perioada scurtă în care am practicat acest sport mă simțeam mult mai tonifiat, mai cu poftă de viață, mai sigur pe mine, mai sănătos, mâncam sănătos, aveam „spate” pe colegii de sală, dacă aș fi avut nevoie, etc. Este foarte important să faci parte dintr-un grup de sportivi. Erau voioși, frumoși, optimiști, fără drame, fără timp pierdut cu drame interioare… inspirau poftă de viață. Era și acolo un tip (de 17 ani – dar care arăta cam de 23) … bine făcut, care de asemenea mă „adoptase” ca ucenic. Și mi-era teamă că „atenția” mea în timpul antrenamentului va deveni foarte… distributivă 🙂 Noroc că mi-a umflat celălalt ochiul și m-am lăsat, deși nu am învățat decât să dau, nu și să iau pumni 🙂

    Deasemenea, mulțumesc lui dumnezo că am un corp destul de „ascultător”, nici slab mort și nici plinuț nu sunt mai tot timpul, deci nu am nevoie să „arăt beton”. Mie îmi este de ajuns.

    Acum am decis, pentru că am din nou o viață sedentară (pentru moment) să încep un program zilnic de tai-chi (o tehnică non-combat de bază în artele marțiale – de relaxare și tonifiere) și yoga (sunt curios despre principiile „de bază”: chakre, mantre, Nirvana), poate și ceva exerciții fizice de bază pentru tonus muscular, pentru a compensa orele petrecute mai mult în fața computerului (am iar burtică), precum și lărgirea paletei alimentare zilnice cu mai multe fructe și legume și alimente curate, sănătoase. Cred că, de la o anumită vârstă, trebuie făcut un minim efort pentru întreținere, deoarece corpul nu se mai poate regenera atât de bine ca la 20 de ani și are nevoie de ajutorul meu pentru a-l menține sănătos și puternic.

  2. Inca 15 minute acasa :

    Flotari- 20(+25)= 45
    Abd.- 25
    Genofl cu greut.- 30(+30)=60
    Ex. cu gantere pe fiecare mana- 40(+45)=85.

    Astept sa va alaturati…

    FrireDude, mi-am dat si eu seama ca sportul, tara aia de miscare zilnica isi pierde efectul daca e sacadata, nu mai e zilnica, cel mai rau e sa faci miscare o luna si dupa aceea sa te opresti dupa o perioada, caci in cele mai multe cazuri, mai iei in greutate.

  3. Bai FireMan bine ca nu ne spui si ce ai de gand sa faci in urmatorii 50 de ani.

    ADI nu crezi ca ai prea mari pretentii? Cum vrei sa tina baieteii 30 de kg intr-o mana cand ei sunt obisnuiti cu 3oo de grame?

  4. F++it, a fost un mare fail postul asta. Daca nu s-ar fi chinuit Pompierutul sa depuna putin mai mult efort prin comentariul lui, ii cerea lui Robert sa stearga postarea.
    Ma inspirasem dintr-un foum strain in care subiectul se invartea in jurul scopului atingerii frumoasei cifre de 1.000.000 de push-ups (flotari), forum foarte popular, multi se bagasera in „competitie”, ajungand la 600.000 . Si se vedea in pozele lor.
    Asta e, mentalitati diferite.
    Ps- eu mi-am continuat rutina sportiva de atunci 🙂 si sper sa nu o mai intrerup mai mult de o zi.

  5. 300 de grame!? Dar de unde ai avut tu norocul ăsta?:))

    Adi, nu e vorba că nu ne mișcăm. În cazul meu cel puțin, ideea de a face niște exerciții fizice pentru că trebuie neapărat să-mi fac norma pe ziua X, nu ține. Mai fac și eu o flotare, o genuflexiune, o ridicare (o aplecare:P), mai joc un fotbal, un tenis..dar astea pentru a mă simți eu bine. Pur și simplu mi se pare obositor ca o voce să-mi șoptească tot timpul: nu ți-ai făcut exercițiile azi!.:)

  6. @CristyMaykei

    sper că nu te deranjează comentariile mele așa de mult încât să încep să îmi fac probleme înainte de a-mi da cu părerea. 🙂 Mai ales că eu nu vorbesc așa des despre puli, jucării și păpuși gonflabile…

    Sper numai că nu mi se va reduce dreptul la replică pentru că tu nu ești de acord cu mine. 🙂

    Am scris pentru că Adi ne-a provocat la o discuție interesantă. Și cum consider că sportul este un lucru bun, mi-am povestit și eu viața. Deh, oi duce lipsă de apreciere, bre, acuma înțelegeștemă și pe mine, nu m-a m-ai împunge în dos cu gornete de hârtie și bold în vârf. Nu e fromos, ce naiba!

  7. Rediam, unii mai adaugă fel de fel de greutăți suplimentare: discuri, bile, chestii de-astea….

    Unde mai pui că genoflexiunile cu greutate atârnată în josul centurii sunt foarte indicate pentru mușchii fesieri. Mie îmi plac extensiile tricepșilor cu coarda elastică 🙂

  8. Apăi dacă-i indicat pentru fesieri, după shaorma asta mă pun să fac exercițiile mai sus menționate.

    Totuși, nu înțeleg aluzia pentru mușchii fesieri.:))

  9. Păi dacă atârni o greutate suplimentară… (o bilă) sub centură, mușchii fesieri au de câștigat 🙂

    Shaorma?? Beaaahhh! Atunci când a apărut shaorma mă aflam în Tulcea și primul fast-food care a adus produs în oraș era un fast-food arăbesc. Dar gustul și ingredientele folosite nici nu se compară cu ceea ce înseamnă azi „șaorma”. Nici pe departe. Pe lipie puneau carne de vită tăiată mărunt, unsă cu tot felul de sosuri (secrete, spuneau ei), fără maioneză, fără „checiap” și fără alte ingrediente „de plastic”. Și avea un gust extraordinar de bun, dar foarte picant. Nu se putea face altfel.

     

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here